Insulina și Glucagonul

Implicații metabolice

MEIANU ANDREEA-IOANA
MORAR ANDREEA- MARIA
MEDICINA, ANUL IV
 PANCREASUL endocrin,
constituit din Insulele lui
Langerhans, este format din
patru tipuri de celule și
secretă patru hormoni de
natură polipeptidică:
 Insulina- secretată de celulele β, la
nivelul RE
 Glucagon- secretat de celulele α
 Somatostatina- coținută de celulele
δ
 Polipeptidul pancreatic conținut de
către un grup de celule
asemănătoare cu celulele
enterocromafine, F.
 INSULINA

STRUCTURA CHIMICĂ A INSULINEI

Este formată din două lanțuri

polipepidice notate A( 21 de aminoacizi) și
B( 30 de aminoacizi). Acestea sunt legate
prin două punți disulfidice, a căror
distrugere determină inactivarea
hormonului.
FORMAREA INSULINEI
Gena care codifica sinteza insulinei este
localizata pe bratul scurt al cromozomului 11.
Sub acțiunea ARNm, în RIBOZOMI se formează
un preprohormon, preproinsulina.
Preproinsulina pierde 23 de aminoacizi în
momentul în care pătrunde în RE și se
transformă în proinsulină. Proinsulina,
constituită dintr-un lanț polipeptidic lung,
conține atât lanțul A, cât și B, precum și un
peptid de legătură, peptidul C cu 31 AA. Prin
acțiunea unei enzime asemănătoare TRIPSINEI
se îndepărtează peptidul C din molecula de
insulină, ducând la formarea insulinei.
Hormonul este, apoi, învelit în
membrane în aparatul Golgi și
stocat în granule. Este eliberat la
creșterea concentrației de Ca
intracelurar, prin exocitoză.
RECEPTORI PENTRU INSULINĂ
Consituie principalul hormon anabolic și anticatabolic care controlează
metabolismul glucidic, lipidic și proteic. Își exercită acțiunea fixându-se pe
receptori specifici, fiecare receptor putând fixa 2 molecule de insulină.
Concentrația insulinei și numărul receptorilor sunt mărimi invers proporționale:
persoanele obeze posedă un număr scăzut de receptori, ceea ce explică rezistența
la insulină, pe de altă parte, în perioadele de înfometare, concentrația insulinei
circulante scade și sporește numărul receptorilor.
 ACTIUNEA ASUPRA METABOLISMELOR

Asupra metabolismului GLUCIDIC:

- scade producția de glucoză( inhibă glicogenoliză și gluconeogeneza)
- Favorizează stocarea glucozei în țesuturi
- La nivelul mușchiului și ficatului, crește glicogenogeneza
- În mușchi și țesut adipos crește captarea glucozei de către transportorii GLUT-4

Asupra metabolismului LIPIDIC:

- Scade degradarea trigliceridelor: inhibă lipaza hormon-dependentă; promovează defosforilarea și
inactivarea enzimelor;
- Crește sinteza trigliceridelor: crește transportul și utilizarea glucozei în adipocite, generând substrat pentru
glicerol--fosfat( pentru sinteza acizilor grași); crește lipoproteinlipaza, generând acizi grași pentru
esterificare
Asupra metabolismului PROTEIC:
- Stimulează pătrunderea aminoacizilor în celule și sinteza proteinelor, prin activarea
factorilor de translație
- Inhibă catabolismul proteic și eliberarea de acizi grași în scopul gluconeogenezei

Asupra metaboismului HIDROELECTROLITIC:

- Activează transportul ionilor de K, fosfat anorganic și Ca din sânge în celule, mărind
potențialul de membrană al celulelor- activează Na-K-ATP-aza din membrane
 GLUCAGON

Este un polipeptid format din 29 de aminoacizi, fiind un hormon cu acțiune

hiperglicemiantă. Intensifică glicogenoliza hepatică, prin activarea adenil-
ciclazei cu formarea de c-AMP.
 PARTICULARITATI METABOLICE
Asupra metabolismului GLUCIDIC
- Depolimerizare a glicogenului hepatic= GLICOGENOLIZA –
cel mai dramatic efect al glucagonului, determinând creșterea
nivelului sangvin al glucozei în câteva minute
- Creșterea GLUCONEOGENEZEI
 
GLICOGENOLIZA 
Glucagonul realizeaza aceasta prin următoarea cascadă de
evenimente:
1. El activează ADENILAT- CICLAZA din membrana celulelor
hepatice
2.Va determina formarea de AMPc
3.Care activează PROTEINA REGLATOARE A PROTEIN
KINAZEI
4. Activarea PROTEIN KINAZEI
5. Care activează FOSFORILAZA-b KINAZA
6. Care convertește FOSFORILAZA-b în FOSFORILAZA-a
7.Este favorizată degradarea GLICOGENULUI în GLUCOZO-1-
FOSFAT
8. Care este apoi defosforilată și eliberată din hepatocite
GLUCONEOGENZA
 
Aceasta rezultă din efectul glucagonului de a crește ritmul gluconeogenezei în hepatocite.Se realizează
prin activarea enzimelor numeroase necesare gluconeogenezei. De asemenea, glucagonul crește
extracția AA din sânge de către celulele hepatice, ceea ce ii face disponibil în cantitate mai mare pentru
a fi convertiți în glucoză.

Asupra metabolismului LIPIDIC

 scade lipogeneza( inhibă acetil-CoA-carboxilaza)

 Crește lipoliza( stimulează lipaza hormon-dependentă în ficat- cresc acizii grași liberi)
 Crește utilizarea hepatică a grăsimilor( crește cetogeneza cu formarea corpilor cetonici)
 Prin urmare, manifestă o acțiune catabolizantă de
mobilizare a glucozei, aminoacizilor si acizilor grași din
depozite.
 Accelerează sinteza si eliberarea de insulină din celulele
beta, acționând asupra țesutului insular.
 Sporirea concentrației de c-AMP în celulele miocardice
determină un efect inotrop pozitiv.
 Mărește secreția biliară și inhibă producția de HCl din
stomac.
 DIABETUL ZAHARAT

TIPURI DE DIABET
1. Diabetul de tip 1= D.Z.
Insulinodependent- este caracterizat de
deficitul absolut al insulinei, dat de
distrugerea celulelor beta

2. Diabetul de tip II= D.Z. non-

insulinodependent- apare prin alterarea
progresiva a secretiei de insulina, pe fond de
insulinorezistenta
3. Alte tipuri specifice de diabet:
CAUZE: - defecte genetice ale functiei beta-celulare
- Modificari genetice in actiunea insulinei
- Boli ale pancreasului exocrin ( pancreatie, pancreatectomie, neoplasm)
- Endocrinopatii (acromegalie, glucagonom, feocromocitom)
- Indus de medicamente sau substante chimice ( acid nicotinic, glucocorticoizi, thiazide,
tratamentul HIV)
- Infectii- rubeola congenitala, CMV
4. Diabet Gestational- orice perturbare a glicemiei diagnosticata in timpul sarcinii.
FIZIOPATOLOGIE

D.Z. tip I: Sistemul imunitar mediaza distrugerea celulelor beta, printr-un raspuns
imun mediat celular si umoral- se formeaza anticorpi autoimuni impotriva celulelor
beta. Distrugerea celulelor beta se realizeaza pe parcursul mai multor ani, iar
diabetul apare in momentul distrugerii a 80% dintre acestea.
D.Z. tip II:
- celulele devin mai putin sensibile la stimularea determinate de cresterea glicemiei;
de aceea, nivelurile sangvine de insulina nu cresc atunci cand este nevoie;
- alt motiv este acela ca numarul de receptori pentru insulina din celulele tinta este
scazut.
 SIMPTOME CLINICE DE DIABET
EXAMENE DE LABORATOR
- Poliurie
a. Examen biochimic al sangelui
- - Polidipsie
Glicemia a jeun
- - Polifagie
HbA1c
- - Scadere ponderala
Glicemie > 200 mg/dl in orice moment al zilei la
- Fatigabilitate
subiectul simptomatic
- - Greturi, varsaturi
Glicemie > 180 mg/dl la 2 h de la incarcarea cu
- Scotoame
glucoza (TTGO)
b. Examen biochimic al urinei
- glicozurie si corpi cetonici
COMPLICATII ACUTE
COMPLICATII CRONICE
- Cetoacidoza diabetica= acidoza metabolica - MICROANGIOPATIA DIABETICA- se manifesta si la
indusa de cresterea productiei corpilor
nivel renal sub forma de glomeruloscleroza
cetonici parallel cu scaderea degradarii si
- NEFROPATIA DIABETICA
eliminarii lor; procesul este secundar
- RETINOPTIA DIABETICA
intensificarii proceselor de lipoliza si
- NEUROPATIA- ansamblul tulburarilor neurologice
proteoliza, in conditiile unui deficit major de
- MACROANGIOPATIA diabetica- ateroscleroza
insulina
- CARDIOPATIA ISCHEMICA CRONICA
- Coma hiperosmolara diabetica= este una
- ARTERIOPATIA membrelor inferioare
dintre cele mai grave complicatii
- GANGRENA diabetica
caracterizandu-se prin hiperglicemie severa,
- Manifestari cutatanate si bucolinguale ( piele
hiperosmolaritate plasmatica > 340mOsm/l ,
ceroasa, ulcere trofice, lipodistrofie, xantelasme,
deshidratare accentauta si absenta
rubeoza diabetica, abcese dentare)
cetoacidozei
- LEZIUNI HEPATICE (hepatosteatoza)
- Acidoza Lactica= stare de acidoza metabolica
secundara acumularii sangvine a acidului
lactic
TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT
- Optimizarea stilului de viata- regim alimentar
adecvat, combaterea sedentarismului, abadonarea
fumatului, scaderea consumului de alcool, reducerea
ingestiei de sare
1. Insulinodependent- INSULINA- cu timp de debut si
durata de actiune diferite
2. Non-insulinodependent
a. ANTI-HIPERGLICEMIANTE NON-INSULINICE:
biguanide(metformin), sulfonilureice,
incretinmimetice
b. HIPOGLICEMIANTE: sulfonamide
c. INSULINOTERAPIA- cand antidiabeticele orale in doze
maxime tolerate se dovedesc ineficiente; in
complicatii acute ale D.Z.; sarcina, lactatie; D.Z.
gestational
BIBLIOGRAFIE
1. Dorofteiu M. Fiziologie. Editura Argonaut Cluj-Napoca, 1992
2. Guyton C.A. Fiziologia umana si mecanismele bolilor. Ed.
Amltea
3. Fiziopatologia omului, VOL. I, Minerva Boitan