INVESTIGAREA

METABOLISMULUI GLUCIDIC
Obiective:

 Monitorizarea diabetului zaharat

 Diagnosticul hipoglicemiilor/hiperglicemiilor
 Anomaliile genetice de metabolism glucidic
 Concentraţia glucozei serice –
glicemia-60–110 mg/100 ml
 •Mecanisme de control –multiple:
ficat, ţesuturi extrahepatice,
glande endocrine
 •Reglare hormonală-hormoni
hipoglicemianţi (insulina)-h.
hiperglicemianţi (catecolamine,
cortizol, STH)
 •Determinare în laborator -
metode enzimatice
 •Determinare în afara
laboratoarelor -glucometre
 Valorile modificate ale glicemiei cu semnificaţie clinică:
–hipoglicemie -<60 mg/dl -hipoglicemie critică <40 mg/dl (femei şi copii), <50 mg/dl
(bărbaţi)
–hiperglicemie ->110 mg/dl -prag renal de eliminare -160–180 mg/dl –diagnostic
diabet zaharat
–glicemie bazală >=126 mg/dl -glicemie “random” >=200 mg/dl–hiperglicemie
critică 400–600 mg/dl-comă diabetică cetoacidozică
 Hiperglicemii fiziologice:
–origine adrenalinică:stări de emoţie, frig, etc.–aport exogen:2-3 ore după masa
bogată în glucide, perfuzii cu glucoză.
 Hipoglicemii fiziologice
După intervenţii chirurgicale, anestezie, efort fizic intens, consum de alcool(inhibă
gluconeogeneza), origine medicamentoasă(admin.insulină,sulfonilureice etc.).
Variaţii patologice
 Tipuri de probe ce se pot analiza:
a.Glicemie bazală –àjeun
b.Glicemie în probă recoltată “random”
c.Glicemie determinată la 2 ore după masă

 Recoltarea probelor pentru analiză:

a. După post de 8 ore
b. La recoltare random trebuie menţionat timpul scurs de la ultima masă
c. Trei zile înainte de test se consumă maxim 150g glucide/zi Dimineaţa testului -
mic dejun sau se ingeră 75 g glucoză şi se recoltează sânge exact la două ore (de
la început sau de la administrare)
Specimen recoltat
– sânge venos
- glucoza sanguină mai mică decât cea serică cu 10-12%
- à jeun, glucoza capilară cu 2-5 mg/dl > sânge venos
- postprandial, glucoza capilară cu 30 mg/dl >sânge venos
Recipient de recoltare
– vacutainer fără anticoagulant (cu/fără gel separator)
- vacutainer cu NaF/oxalat de K (previne coagularea)
- vacutainer cu EDTA,heparină, citrat
Prelucrare şi conservare: Separare ser - în maxim 2 ore de la recoltare, după
coagulare completă Analiză în maxim 8 ore (scade cu menţinerea la temp.
camerei) Glicoliza scade glicemia cu 5-7% într-o oră la tem. camerei în probe
neseparate Conservare ser – 2-8oC – 72 ore - stocare la -20oC – 1 lună
Volum probă – minim 0,5 ml ser
Metode de dozare a glucozei
Metoda enzimatică cu glucozoxidază
Limite şi interferenţe
 - Liniaritate până la 500 mg/dl
 - Hb, bilirubină, acid uric, glutation, acid ascorbic, tetraciclină– inhibă POD
 - Medicamente
Metoda enzimatică cu hexokinază – metoda de referinţă
Limite şi interferenţe
 - Liniaritate până la 500 mg/dl; diluţie cu NaCl 0,9%
 - CV <5% (100DS/medie)
 - Hemoliza (Hb>0,5g/dl), TG>500 mg/dl), bilirubină
 - Medicamente
•Interferenţe
 - Hipoglicemie – la pacienţii cu eritrocitoză, leucocitoză
 - Hiperglicemie – sarcina normală, fumători, sedentari, obezi
 - Medicamente
Creşteri
– ACTH, agonişti beta-adrenergici (terţbutalină)
cafeină, teofilină calcitonină, corticosteroizi, glucagon, D-tiroxină, somatostatină
diuretice adrenalină, dopamină, indometacin
acid nicotinic estrogeni, contraceptive orale fenitoină, tiabendazol, streptozotocină
Scăderi
– paracetamol, blocanţi beta-adrenergici steroizi anabolizanţi, antihistaminice
aspirină (doze toxice) captopril, inhibitori MAO
Teste pentru evaluarea tulburărilor
metabolismului glucidic

 •Determinarea glicemiei àjeun -test util, uneori insuficient

 •Determinarea glucozuriei –pentru hiperglicemii peste prag renal
 •Probe dinamice –informaţii despre perturbarea homeostaziei glucozei pe o
perioadă mai mare de timp
-testul de dozare a glucozei la două ore după masă
-testul de toleranţă la glucoză –proba hiperglicemiei provocate
-determinarea hemoglobinei glicozilate(glicate)
-determinarea fructozaminei
Testul de toleranţă la glucoza
administrată oral(TTGO)

-evaluează răspunsul insulinic la modificări fiziologice ale glicemiei

-necesar când valorile glicemiei„àjeun”nu sunt net crescute
•Interpretarea corectă a TTGO se face in următoarele condiţii:–efectuare după ce
pacientul a ţinut regim cu max. 150 g glucide/zi,3 zile –pacientul sa nu aibă
afecţiune acută cu 15 zile înainte de test–are activitate fizică normală
 -fără consum de cafea, alcool, tutun,cu cel puţin 8 şi cel mult 16 ore înainte
 -testare între orele 7 şi 9 dimineaţa, datorită variaţiilor diurne ale glicemiei
Test realizat după încărcare cu 75g de glucoză (la adulti),doză de 1,75g de
glucoză/kg corp la copii(fără a depăşi 75g)
Se recoltează o probă de sânge venos,pe
nemâncate
Se iau 75-100 g de glucoză dizolvată în
apă,cu puţin suc de lamâie sau o altă
aromă şi se ingeră în timp de 5 minute
Se recoltează sânge la 60–120–180 min. si
se măsoară glicemia
În paralel –recoltare urină(nediabetici-
probele de urină negative)

 •Normal,glucoza atinge maxim(150–

180mg/dl)în30–60min.,scade sub
valoarea„àjeun”şi revine în limite
normale după 120minute

 •Diabet latent–creştere după30-

60min.şisemenţinecrescută(200mg/dl)unti
mpmaiîndelungat

 •Diabet-valoarea creşte mult şi rămâne

crescută(mai mult de200-300mg/dl)
Teste de evaluare a glucozei la 2 ore după masă:
 •comparare valoare glicemie obţinută la 2 ore după masă sau după ingerare
100 g glucoză cu valoarea„àjeun”-necesar în diagnostic are diabet zaharat-
Normal-după masă glicemia tinde să revină la valoarea„àjeun” în 2 ore şi
trebuie să fie sub 120 mg/dl-Să se ţină cont de medicaţie,agenţi
chimici,perturbări hormonale,dietă
 •Evaluarea hemoglobinei glicozilate–combinare Hb cu glucoză prin reacţie
neenzimatică,continuăpeperioadavieţii hematiilor/
 Hemoglobina glicozilată-mai multe formemajore (HbA1a, HbA1b, HbA1cşi
unele minore (până la 10% din HbA)
 Hemoglobina glicozilata/HbA1c

• Hemoglobina glicozilată este termenul folosit pentru a descrie

formarea unui compus de hemoglobină produs atunci când
glucoza (un zahăr reducător) reacționează cu grupa amino a
hemoglobinei (o proteină).
• Molecula de glucoză se atașează nonenzimatic de molecula de
hemoglobină pentru a forma o cetoamină.
• Rata de formare este direct proporțională cu concentrația
plasmatica de glucoză.
• Deoarece durata medie de viata a globulelor roșii este de
aproximativ 120 de zile, nivelul hemoglobinei glicozilate reflectă în
orice moment nivelul mediu al glicemiei din ultimele 2 până la 3
luni.
• Valorile normale variază de la 4,0% la 6,0%.
 Hemoglobina glicozilata/HbA1c

• Doi factori determină nivelurile de hemoglobină

glicozilată:
-concentrația medie de glucoză;
-durata de viață a eritrocitelor.

• Dacă durata de viață a globulelor roșii este scăzută

din cauza unei alte stări de boală, cum ar fi
hemoglobinopatiile, hemoglobina va avea mai puțin
timp pentru a deveni glicozilată, iar nivelul de
hemoglobină glicozilată va fi mai mic.
•Normoglicemie-HbA1a–b circa
2%, iar HbA1c circa 5–6%din HbA
•Semnificativ crescute la pacienţii
cu diabet zaharat
•Modificare lentă -indice util
pentru controlului metabolic în
diabet
HIPOGLICEMIA

Hipoglicemia se caracterizează prin:

-simptome ale sistemului nervos central (SNC), inclusiv confuzie,
comportament aberant sau comă;
-un nivel simultan al glicemiei egal sau mai mic de 40 mg / dl; (50-55mg /
dl, 60 mg / dl) ;
- simptomele dispar în câteva minute după administrarea glucozei.

Simptomele hipoglicemiei se impart in doua categorii:

-adrenergice;
-neuroglicoenice.
SIMPTOMELE HIPOGLICEMIEI

 Simptomele adrenergice sunt mediate de eliberarea de epinefrină reglată de

hipotalamus ca răspuns la hipoglicemie. De obicei, simptomele adrenergice
apar atunci când nivelul glicemiei scade brusc.
 Acestea sunt:-anxietate, palpitatii, tremor, transpiratie.
 Simptomele neuroglicopenice- livrarea deficitara de glucoză la creier - are ca
rezultat afectarea funcției lui, provocând:-durere de cap, confuzie, convulsii,
comă, moarte.
  Hipoglicemia poate fi împărțită în trei tipuri:
 -indusa de insulina;
 -postprandiala(numita si hipoglicemie reactiva);
 -hipoglicemia de post.
Hipoglicemia indusa de insulina apare frecvent la
pacientii diabetici care primesc tratament cu
insulina.In acest caz glucagonul, administrat
subcutanat sau intramuscular, este tratamentul.
TIPURI DE Hipoglicemia postprandiala este a doua cea mai

HIPOGLICEMII comuna cauza de hipoglicemie. Este cauzată de o

eliberare exagerată de insulină după o masă,
determinând hipoglicemie tranzitorie cu simptome
adrenergice ușoare.
Hipoglicemia de post poate rezulta dintr-o reducere a
ratei producției de glucoză prin glicogenoliză hepatică
sau gluconeogeneză.
HIPERGLICEMIA

 Hiperglicemia este o creștere a nivelului de glucoză plasmatică.

 Diabetul este de fapt un grup de boli metabolice caracterizate prin hiperglicemie
rezultată din defecte ale secreției de insulină, acțiunea insulinei sau ambele,
asociate cu caracteristica clinică: polidipsie, poliurie.
 Clasificare:
 -DZ tip 1-insulin-dependent;
 -DZ tip 2-non-insulin dependent;
 Alte tipuri specifice de diabet:boli pancreatice(pancreatita acuta),medicamente
(diuretice, fenitoina),boli genetice;
 DZ gestational(GDM.
 • Diabetul de tip 1 se caracterizează prin hiperglicemie necorespunzătoare, în
primul rând rezultatul distrugerii celulelor β pancreatice și o tendință la
cetoacidoză.

 • Diabetul de tip 2, în schimb, include cazuri de hiperglicemie care rezultă din

rezistența la insulină cu un defect secretor de insulină.

 • O etapă intermediară, în care glucoza de repaus alimentar crește peste

limitele normale, dar nu până la nivelul diabetului, a fost numită glucoză de
repaus alimentar afectată.

 • Termenul GDM a fost păstrat pentru femeile care dezvoltă intoleranță la

glucoză în timpul sarcinii.
  1.Glicemie peste 200 mg/dl in orice moment al
zilei la pacientul simptomatic.

 2.Glicemia a jeun mai mare de 126 mg/dl.

 3.Un test de toleranță la glucoză pe cale orală

este indicat atunci când glicemia nu se
încadrează în domeniul de referință superior.
Acest test este recomandat și în glicozuria
Criterii de sarcinii.

diagnostic(DZ)  4.Simptome clinice: polidipsie, poliurie, polifagie,

scădere ponderala.

 5.Glucoza pozitivă în urină dacă glicemia

depășește 180 mg / dl

 6.Hemoglobina glicată peste> 6,5%.