HIDRAŢII DE CARBON

DETERMINAREA GLICEMIEI

Glucoza este cel mai important monozaharid din sange. Rezulta din digestia carbohidratilor si
din conversia hepatica a glicogenului in glucoza. Glucoza este un furnizor indispensabil de
energie care sustine activitatea celulara. Cei doi hormoni care regleaza in mod direct nivelul
glucozei in sange sunt glucagonul si insulina. Glucagonul accelereaza conversia glicogenului in
glucoza si determina astfel cresterea glicemiei. Insulina creste permeabilitatea membranelor
celulare la glucoza, transporta glucoza in celule (pentru metabolism), stimuleaza formarea
glicogenului si reduce concentratia glucozei din sange. Alti hormoni care detin un rol important
in metabolismul glucozei sunt: ACTH -ul, glucocorticoizii,  adrenalina, tiroxina. Degradarea
glucozei se realizeaza prin procesul de glicoliza.
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme:

- incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta insulina,

- reducerea numarului receptorilor insulinici,

- malabsorbtia intestinala a glucozei,

- incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul,

- modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei.

Diabetul zaharat este o conditie definita prin nivelul hiperglicemiei care genereaza riscul de
afectare a microcirculatiei (retinopatie, nefropatie si neuropatie). Se asociaza cu o speranta de
viata redusa, o morbiditate semnificativa datorata complicatiilor microvasculare specifice, un
risc crescut de complicatii macrovasculare (boala coronariana, accident vascular cerebral,
arteriopatie obliteranta a membrelor inferioare) si o calitate a vietii diminuata.

In absenta unui marker biologic mai specific pentru a defini diabetul determinarea glucozei
plasmatice (glicemie) a ramas elementul de baza al criteriilor de diagnostic.

Recomandari pentru determinarea glucozei serice/plasmatice

- screening-ul, diagnosticul si monitorizarea diabetului zaharat;

- diagnosticul hipoglicemiei

- sedentarism;
- rude de gradul 1 cu DZ;

- antecedente de diabet zaharat gestational sau nastere de feti macrosomi (>4000g);

- apartenenta la rase sau grupuri etnice cu risc (afroamericani, asiatici-americani, nativi

americani, hispanici-americani etc.);

- HTA (≥140/90 mmHg);

 - nivel scazut de HDL-colesterol (<35 mg/dL) si/sau nivel crescut de trigliceride (>250
mg/dL);

- femei cu sindromul ovarelor polichistice;

- istoric de afectiuni cardiovasculare;

- scaderea tolerantei la glucoza la teste anterioare;

- alte conditii clinice asociate cu rezistenta la insulina

Testul recomandat pentru screening-ul diabetului este glicemia à jeun din sange venos (plasma
sau ser).
Pregatirea pacientului in functie de tipul probei
À jeun (absenta aportului caloric in ultimele 8 ore).
Fara pregatire speciala; proba se va recolta la 2 ore dupa masa.
Fara pregatire speciala; pacientul va mentiona timpul scurs de la ultima masa.

Vezi recomandarile precizate la Testul de toleranta la glucoza per os.

La diabeticii cunoscuti recoltarea se face inaintea administrarii insulinei sau medicatiei hipoglicemiante

Interpretare valori glicemie bazala (mg/dL)

Normal 70-110 60-99

Glicemie bazala modificata (IFG) 100-125 100-125

Diabet zahara¸≥126 >= 126

Factor de conversie: mg/dl x 0.0555 = mmol/L

Valori critice:

- nivel scazut: <40 mg/dL (femei si copii);    <50 mg/dL (barbati), 

- nivel crescut: >400 mg/dL.

Valori crescute în:

diabet zaharat, • boala Cushing, • acromegalie/gigantism, • feocromocitom,• adenom hipofizar
(secretor de hormon de crestere), • hemocromatoza, • pancreatita acuta/cronica,• neoplasm de
pancreas, • glucagonom, • afectiuni renale cronice, • boala hepatica avansata, • deficienta de
vitamina B1 (encefalopatia Wernicke), • stres acut emotional sau fizic (infarct miocardic, AVC,
convulsii
Valori scăzute:
insulinom, • tumori extrapancreatice (ex. hepatom), • boala Addison, • hipopituitarism,•
malabsorbtie, • necroza hepatica fuminanta (hepatita, intoxicatii), • prematuri, nou-nascuti din
mame diabetice, • deficiente enzimatice (ex. galactozemie), • supradozaj insulinic, •
hipoglicemie reactiva (hiperinsulinism indus alimentar, tulburari endocrine), • hipoglicemie
postprandiala (dupa interventii chirurgicale gastrointestinale, intoleranta ereditara la fructoza,
galactozemie
Limite si interferente

Pot sa apara cresteri usoare ale glicemiei in sarcina normala, la marii fumatori, obezi si
persoanele sedentare. Efortul fizic intens poate genera hipoglicemie. Cresteri ale glicemei pot sa
apara dupa anestezie, interventii chirurgicale si dupa administrare i.v. de glucoza.

Scaderi ale glucozei serice se pot inregistra la pacientii cu eritrocitoza (hematocrit >55%) sau
leucocitoza marcata (leucemii).

• Medicamente:

- Cresteri:  asparaginaza, cafeina, calcitonina, corticosteroizi, diuretice (acetazolamida,

clortalidona, acid etacrinic, furosemid,), dopamina, epinefrina, estrogeni, fructoza,
glucagon, indometacin, carbonat de litiu, morfina, acid nicotinic (doze mari), octreotid
(somatostatin), contraceptive orale, fenotiazine, fenitoin, rifampin, streptozotocin,
teofilina, tiabendazol, D- tiroxina.
- Scaderi: acetominofen (doze toxice), blocanti beta adrenergici, steroizi anabolizanti (la
diabetici), antihistaminice, aspirina (doze toxice), bezafibrat, captopril, ciproteron,
disopiramid, etanol, fenfluramina (la diabetici), analogi ai guanetidinei, indometacin
(efecte variabile), marijuana, inhibitori MAO, nifedipina (neconcludent), pentamidina
(dupa cateva zile), pivampicilina,.

Bibliografie

1. Diabetul zaharat tip 2. Ghid de practica pentru medicii de familie. Editura Infomedica, 2005.
2. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed. 2009, 324-330.
3. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered
Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams &
Wilkins, USA, 8 Ed. 2009, 1239-1240.

TESTUL DE TOLERANŢĂ ORALĂ LA GLUCOZĂ (TTGO)

Depistarea activă a diabetului zaharat se poate face prin determinarea sistematică a glicemiei şi
glicozuriei, iar în cazurile dubioase, prin efectuarea hiperglicemiei provocate oral după o
încărcare cu 75 g glucoză. La copii se foloseşte o doza de l,75 g glucoză/kgc, fără a depăşi 75g.
Un diagnostic de diabet zaharat clinic manifest sau toleranţă alterată la glucoză poate fi pus
având valoarea á jeun şi cea de la 2 ore după încărcarea cu 75 g glucoză.
Prezenţa glicozuriei indică de obicei o glicemie depăşind pragul renal, situat în jurul valorii de
180 mg/dl.
Indicaţiile TTGO:
suspiciune diabet zaharat
valori ale glicemiei á jeun sau postprandiale la limită
antecedente familiale de diabet
obezitate importantă
istoric de infecţii recurente
gravidă (săptămâna 24 – 28 de gestaţie) cu istoric familial de diabet zaharat sau avort spontan în
antecedente
Pacientul nu manâncă 12 ore înaintea efectuării testului. Pe durata efectuării testului nu se
manâncă, nu se bea ceai/cafea, nu se face efort fizic.
Valorile diagnostice în cursul testului oral de toleranţă la glucoza (după OMS 1985)
Glicemia în mmol/1 (mg/dl)
sânge total Plasmă
Venos Capilar Venoasă Capilară
DZ á jeun ≥ 6,7 ≥ 6,7 ≥ 7,8 ≥ 7,8
≥ 120 ≥ 120 ≥ 140 ≥ 140

După 2 ore ≥ 10 ≥11,2 ≥11,1 ≥ 12,1

≥ 180 ≥200 ≥ 200 ≥ 200

TAG
< 6,7 < 6,7 < 7,8 < 7,8
Á jeun
< 120 < 120 < 140 < 140

După 2 ore 6,7-10 7,8 - 11,4 7,8-11,1 8,9-12,2

120-180 140-200 140 - 200 140-220

Există mai multe tehnici de determinarea a hiperglicemiei provocate fie cu 75g glucoză
(enunţată anterior), fie l00 g glucoză (în doză unică sau cu încărcare dublă: 50g iniţial - 50 g
după jumătate de oră - metoda Duncan) cu determinarea glicemiei iniţial apoi la 30', 60', 90',
120', 180'.
Testul de toleranţă la glucoză pe cale orală reprezintă mijlocul cel mai utilizat şi mai
sensibil în depistarea precoce a diabetului. Se recoltează bolnavului dimineaţa pe nemâncate o
proba de sânge în vederea determinării glicemiei, după care se administrează per os de regulă
l00 g glucoză în 250 ml apă (cantitatea de glucoză poate fi variabilă). Din 30 în 30 de minute
timp de 2-3 ore, se fac prelevări de sânge venos pentru a determina glicemia.
În mod normal nivelul glicemiei înainte de administrarea orală nu trebuie să depăşească 120
mg/dl, iar la 30 - 60 - 90 minute să nu depăşească 180 mg/dl.

Glicemie [mg %]
 Prezenţa hiperglicemiei pe nemâncate, panta hiperglicemică peste 160 - 170 mg/dl, panta
hiperglicemică prelungită peste 2 - 2 şi 1/2 ore sunt indici ai unui diabet zaharat.