EXPLORAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC

Pentru a facilita diagnosticul sunt necesare o serie de teste:

Teste statice
1. Determinarea glicemiei à jeun (pe nemancate)
2. Determinarea glicozuriei
3. Determinarea hemoglobinei (Hb) glicozilate
4. Determinarea cetonemiei si cetonuriei
5. Microalbuminemia

Teste dinamice
1. Testul de toleranta la glucoza administrata oral (TTGO)

1. Determinarea glicemiei à jeun (glicemia plasmatica capilara)

Glicemia - VN= 80- 110 mg/dl (4,5- 6,1 mmol/l)

Criteriile OMS de diagnostic în DZ includ:

– Glicemia plasmatică preprandială= glicemia bazalã ≥ 126 mg/dl (dupa doua determinari
succesive ) la asimptomatici
– Semne discrete/ bolnav asimptomatic: TTGO se impune (cu 75g glucoză) cand glicemia
plasmatică preprandială= glicemie bazala ≥ 126 mg/dl, la 2 ore ≥ 200 mg/dl).
sau
– Glicemie plasmatică ocazională= glicemia in cursul zilei > 200 mg/dl la simptomatici (insotita
de poligagie, polidipsie, poliurie, glicozurie)
Prezenta simptomelor clasice de:
– poliurie (3-6 l /24h)
– polidipsie (3-6l/24h)
– polifagie
– pierdere în greutate inexplicabilă
– roseata, prurit
– În aceste cazuri, glucoza plasmatică ocazională de 200 mg / dL sau mai mult este suficientă
pentru a confirma diagnosticul.
– O măsurare a glicemiei à jeun după post de 8 ore (peste noapte) de 126 mg / dl sau mai mare în
două ocazii diferite este o altă posibilitate de a confirma diagnosticul de DZ.
– O glicemie bazala in limite normale nu exclude prezenta DZ.

1
Variatii fiziologice: se caracterizeaza prin normalizarea valorilor dupa incetarea cauzei care le-a
modificat, neafectand homeostazia metabolica a organismului.
Se intalnesc:
- in special la adultii de peste 40 de ani; s-a constatat o crestere a glicemiei à jeun cu 10mg/dl
pentru fiecare decada de varsta
- la femeile insarcinate, sanatoase, glicemia poate scadea cu 15-20% (procent consumat de fat)

Variatii patologice:

Hiperglicemia apare:
– postprandial trecător
– DZ- tip 1 (insulinodependent), tip 2 (insulinoindependent)
– Afectiuni endocrine: feocromocitom, hipertiroidism, acromegalie,
hiperaldosteronism
– sindrom Cushing
– tumori STH secretante
– glucagonoame
– afectiuni pancreatice: pancreatita acuta si cronica, hemocromatoza, fibroza
chistica
– stari de soc
– AVC, infarct miocardic
– Arsuri extinse
– stress
– medicamente (betablocante, corticoterapie, anticoncepţionale), hipercorticism,
etc.

Hipoglicemia apare în:

– afecţiuni hepatice severe: ciroza hepatica, hepatite severe, intoxicatii
(tetraclorura de carbon, arsenic)
– alcoolism cronic
– afectiuni pancreatice: insulinom, deficit de glucagon
– tumori extrapancreatice abdominale sau toracice
– afectiuni endocrine: boala Addison (insuficienta corticosuprarenaliana),
insuficienţă hipofizară, hipotiroidism
– glicogenoze
– maldigestie şi malabsorbţie

INDICATII DETERMINARE A GLICEMIEI

– Diabet zaharat – suspiciunea
– Boli hepatice cronice: hepatita şi ciroza

2
 – Boli pancreatice acute şi cronice
– Boli endocrine : acromegalia CUSHING, hipertiroidismul, feocromocitomul
– Obezitatea, supraalimentaţia, hiperlipoproteinemiile
– Guta
– Cardiopatia ischemică
– Infecţii virale
– Sarcină
– După tratamente cu diuretice (tiazide), betablocante, hormoni, corticoizi,
anticoncepţionale, extracte de tiroidă,
– Boli genetice

2. Determinarea glicozuriei

Tipul testului: urinar (glucoza urinara)

Metoda calitativa (nespecifica): benzi reactive impregnate cu reactive care isi schimba
culoarea in prezenta glucozei urinare: Uristix, Diastix.
VN: absenta glucozei in urina
Metoda cantitativa (specifica enzimatica):
VN: 1-15 mg/dl

Intrpretare:
Valoarea glicemiei: glicemia este mai mare de 180 mg / dl. - glicozurie prezenta = DZ,
disparitia glicozuriei dupa o perioada de timp (ani) indica instalarea glomerulopatiei
diabetice.
Deși glicozuria este sugestivă pentru diabet, rezultatele testelor de urină nu ar trebui să fie
utilizate exclusiv pentru a diagnostica diabetul zaharat, deoarece un prag renal modificat
pentru glucoză poate produce rezultate similare.

3. Determinarea Hb glicozilate

La pacientii care sufera de diabet, cresterea cronica a glicemiei in sange, are drept consecinta
glicozilarea neenzimatica a Hb eritrocitare (legarea dintre glucoză şi amino-acidul valină din
Hb); stiind ca durata de viata a hematiilor este de aprox. 120 de zile, determinarea HbA1c la
aceste personae, reprezinta un indice important al controlui glicemiei.

Monitorizarea pacientului diabetic se face prin hemoglobina sau albumina glicozilată. Atunci
când există o hiperglicemie aminoacizii valina și lizina sunt glicozilați. Acești compuși au un
timp de înjumătățire lung (Hb glicozilată 6-10 săptămâni și albumina glicozilată 1-2
săptămâni) și sunt indicatori utili.

3
 Determinarea Hbg permite aprecierea valorilor medii ale glicemiei pe o perioadă anterioară de 8
săptămâni. În condiții de normoglicemie hemoglobina glicozilată permite aprecierea controlului
glicemic pe termen lung.

VN = Hb A1c 6%
Val. patologice: Hb A1c 6-15% (indică DZ necontrolat)
Valori normale: 6 – 8 % din Hb,
Valori peste 10 mg indică hiperglicemia.
Valori eronate în:
■ uremie scade datorită legării de uree
■ anemie scade – creşte în prezenţa Hb fetală

Fructozamina (produs stabil al glicozilării albuminei) permite aprecierea controlului glicemic

pe termen scurt (memoria diabetică de scurtă durată)
– Fructozamina = 2 – 2,8 mmol/l
– va fi pozitivă dacă glicemia este mai mare de 180 mg / dl.

MONITORIZAREA PACIENTULUI DIABETIC:

– Se face prin:
– - glicemia plasmatică / capilară
– - glucoza urinară
– - hemoglobina sau albumina glicozilate

4. Determinarea cetonemiei si cetonuriei

In cadrul controlului diabeticului, trebuie estimate complicațiile (acute și cronice) puse in
evidenta prin modificari de:

– Corpii cetonici și echilibrul acido-bazic

– Echilibrul hidro-electrolitic
– Funcția renală
– Funcția cardio-vasculară
– Examenul neurologic
– Infecții

Corpii cetonici
Sunt un grup de substante care rezulta in urma unui defect metabolic al oxidarii acizilor grasi.
Acest grup cuprinde: ac. acetilacetic, betahidroxibutiric si acetona.
Metode cantitative
Cetonemia- prezenta corpilor cetonici in sange

4
VN = 0,5- 1,5 mg/dl

Cetonuria- excretia corpilor cetonici prin urina

VN= 50,5 30,7 mg / 24 ore

Metoda calitativa: bandelete reactive (acetest, ketostix), se introduc in urina si in cateva minute
se produce reactia de culoare care se comporta ca un etalon.
Utilizare clinica: controlul pacientilor cu DZ
Interpretare: prezenta cetonuriei la pacientii diabetici semnifica decompensarea metabolica cu
tendinta spre instalare a cetoacidozei.

Alte afectiuni:
- stari catabolice, inanitie, diaree, varsaturi prelungite, tireotoxicoza severa, acromegalie
- catecolamine crescute (stres psihic sustinut, efort fizic intens)

*5. Determinarea microalbuminemiei

In cazul rinichiului sanatos, se elimina cantitati nedetectabile de albumina prin metode uzuale.
Prin dozaj imunologic: VN< 20 mg/l.
Interpretare: marker al complicatiilor renale cronice
-nefropatie incipienta, reversibila (DZ tip I)
- risc crescut de mortalitate cardiovasculara (DZ tip II)

5
Testul de toleranta la glucoza administrate oral (TTGO)

Se indica in:
 Glicemie relativ crescuta à jeun
 Glicemie relativ crescuta in timpul zilei
 Hiperglicemii de stres
 Hiperglicemii de sarcina
 Personae cu risc
 Studii clinice si epidemiologice