Pancreatita Cronica

Pancreatita cronica este o boala caracterizata prin leziuni cronice, inflamatorii si

degenerative, cu evolutie spre scleroza si insuficienta pancreatica, provocata de reducerea sau de
disparitia tesutului glandular.
Anatomopatologe prezinta scleroze mutilante, nodulare, segmentare sau difuze, asociate
cu calcificari, afectand sau distrugand pancreasul exocrin si mai putin pe cel endocrin, avand
drept rezultat insuficienta pancreatica exocrina (steatoree, azotoree) si endocrina, ducand la
diabet.

Pancreatita cronica are doua Forme clinice: pancreatita cronica recurenta, in care

episoadele acute determina leziuni care se adauga celor preexistente si pancreatita cronica
propriu-zisa,  in care evolutia este cronic progresiva, fara crize acute. Se descrie si o pancreatita
calcifianta. Forma recurenta are o etiologic asemanatoare pancreatitei acute, pe primul plan
situandu-se litiaza biliara. Colecistectomia, adeseori, opreste evolutia.

Etiopatogenie: pancreatitele cronice sunt, de obicei, secundare bolilor organelor din

vecinatate, ele fiind mai totdeauna asociate cu alte afectiuni. Frecventa este greu de apreciat,
datorita incertitudinii diagnosticului in foarte multe situatii, dar dintre afectiunile pancreasului,
forma de pancreatita cronica este cea mai frecventa; apare mai des la barbati, indeosebi dupa
varsta de 45 de ani.

Pancreatitele cronice se asociaza mai ales cu urmatoarele afectiuni: litiaza biliara,

angiocolite, colecistopatii, boala ulceroasa, ciroze, hepatite.

Destul de frecvent pancreatita cronica este datorata cronicizarii pancreatitelor catarale din
cursul bolilor infectioase (parotidita epidemica, hepatita epidemica, febra tifoida, septicemii); se
mai poate transforma in pancreatita cronica si o steatonecroza pancreatica.

In aparitia pancreatitelor cronice pot interveni si factori toxici exogeni (cel mai frecvent
alcoolismul), toxice endogene (uremie, factori alergici, alimentari), boli de nutritie (diabet,
pelagra), carente vitaminice, boli de colagen. Etiologic, pe primul plan se situeaza doi factori:
alcoolismul cronic (Franta, Italia, Elvetia, USA) si malnutritia (denutritia proteica), prezenta in
Asia si Africa.

Simptomatologia  pancreatitelor cronice este complexa, ea depinzand atat de tulburarile

functiei pancreatice si de corelatiile morfo-functionale ale pancreasului cu organele vecine, cat si
de tulburarile neuro-reflexe; pe de alta parte, pot predomina tulburarile exocrine ori cele
endocrine sau pot coexista ambele. Toate acestea realizeaza sindromul pancreatic cronic,
constand in:
  Manifestari dispeptice: anorexie fatade grasimi, greturi, varsaturi, meteorism, flatulenta,
diaree si constipatie alternand respiratie urat mirositoare, sialoree.

 Durerile pot avea un caracter constant, intrerupt de exacerbari, sau crizele dureroase pot
alterria cu perioade de acalmie. Crizele dureroase apar neregulat, de obicei in legatura cu
pranzuri bogate sau dupa consum de alcool. Durerea este localizata in epigastru -
caracteristica durere "in bara", avand iradieri variate: spre hipocondrul stang, umarul
stang, spre stanga coloanei vertebrale, precordial sau in tot abdomenul; criza dureroasa
este insotita de paloare, anxietate, transpiratii.

 Tulburarile metabolismului glucidic pot imbraca fie forma hiperinsulinismului (ameteli,

lipotimii, transpiratii reci, senzatie de foame), fie a hipoinsulinismului (cu manifestari de
diabet zaharat).

 Manifestari generale si la distanta: slabire accentuata ("ftizia pancreatica"), parestezii,

polinevrite, depresiuni nervoase sau stari de agitatie, tulburari psihice.

 Simptomatologie determinata de suferinta organelor vecine: sindrom solar, cu dureri

permanente sau in crize, varsaturi, tendinta la sincopa, stari de colaps; icter mecanic;
staza duodenala; hipertensiune portala;
Simptome cardio-vasculare: hipotensiune, tulburari de ritm;
Simptome pulmonare (bronsite).
Examenul obiectiv al abdomenului evidentiaza sensibilitate in zona pancrea-tico-coledociana,
dureri la palpare sub rebordul costal stang si, mai rar, o formatiune transversala pancreatica.

Examene de laborator, examenul coprologic arata scaune de fermentatie sau de putrefactie,

scaune decolorate, continand resturi alimentare. La microscop se observa grasimi neutre
nededublate, cristale de acizi grasi, fibre musculare nedigerate (steatoree si creatoree).
 Tubajul duodenal obtine un suc duodenal tulbure, care contine elemente inflamatorii;
fermentii pancreatici sunt in cantitati scazute.
La examenul sangelui se constata mai frecvent o scadere, mai rar o crestere a fermentilor
pancreatici. Aceleasi rezultate se obtin si la cercetarea fermentilor pancreatici in urina.

Examenul radiologie poate arata: largirea si deformarea cadrului duodenal, marirea

spatiului retrogastric, impingerea in sus a portiunii antropilorice, uneori litiaza pancreatica; tot
radiologie se pot constata afectiuni asociate: litiaza biliara, ulcer, staza duodenala etc.

Ca investigatii de laborator mai citam: bilirubina si fosfataza alcalina frecvent crescute,

cateterizarea canalului pancreatic, testul cu tripeptice si cel cu D-xiloza (urinar), primul
patologic, al doilea normal in cazul bolnavilor cu pancreatita, co-langiografia, angiografia
selectiva, ecografia care poate arata edem si calcificari.
Evolutia  pancreatitei cronice este de lunga durata si depinde indeosebi de afectiunea
primitiva sau de afectiunile asociate (care intretin suferinta pancreatica). Pancreatita acuta se
poate complica: steatonecroza pancreatica, litiaza pancreatica si coledociana, infectii secundare,
diabet zaharat, sindrom de denutritie, osteoporoza. - Diagnosticul este dificil. Trebuie sa ne
gandim, in primul rand, la o pancreatita cronica in caz de sindrom dispeptic, mai ales daca acesta
este insotit de slabire si astenie. Diagnosticul este confirmat de examenele de laborator, care
deceleaza insuficienta pancreatica. La nevoie, recurgem la probe de incarcare cu grasimi sau la
hiperglicemia provocata.
Pentru diagnostic pledeaza: durerea epigastrica aproape permanenta, cu intensificari
postprandiale, cu iradiere posterioara sau in hipocondrul stang, durere necalmata de antiacide si
anticolinergice, atenuata de pozitia in anteflexie, insotita de pierderea in greutate, de steatoree in
materii fecale si, uneori, de prezenta diabetului zaharat. Triada steatoree, diabet, calcificari
pancreatice, este extrem de sugestiva pentru diagnostic.
Diagnosticul diferential trebuie sa excluda cancerul pancreatic, boliie cailor biliare,
ulcerul gastro-duodenal, hernia hiatala si colonul iritabil.
Prognosticul este in general bun, depinzand de afectiunile asociate, de intinderea si
vechimea leziunilor pancreatice.
Tratamentul  profilactic consta in prevenirea si tratarea corecta si la timp a afectiunilor
care provoaca pancreatita cronica.
Tratamentul curativ trebuie sa se adreseze atat tulburarilor si
Simptomelor pancreatice, cat si afectiunilor primitive sau asociate.
Tratamentul medical va urmari: crutarea pancreasului printr-o dieta adecvata, combaterea

Simptomelor si corectarea insuficientei pancreatice. Dupa caz se vor administra:

acidifiante (care stimuleaza si secretia pancreatica), colagoge usoare (Colebil, Boldocolin,
Peptocolin, Fiobilin).
Pentru substituirea deficitului pancreatic se vor administra fermenti pancreatici:
Triferment (in doze mari: 4-5 comprimate, de 3 ori/zi, dupa mese) sau Mexaze.
In caz de dureri si spasme se prescriu antispastice, procaina i.v., procaina in asociere cu
papaverina si atropina, sedative centrale (fenobarbital, bromuri). La nevoie, se fac infiltratii
paravertebrale cu procaina. In cazurile cu stari febrile se vor administra antibiotice; s-au obtinut
rezultate bune si dupa administrarea lor pe sonda duodenala.
Tratamentul balnear are efecte favorabile; se recomanda statiunile Slanic Moldova,
Sangeorz, Calimanesti, Caciulata.
Fizioterapia cu ultrascurte si ultraviolete s-a dovedit deseori eficienta.
Tratamentul chirurgical este indicat in caz de litiaza biliara, in pancreatitele indurate ale
capului pancreasului, insotite de icter si in cazurile de prindere a plexului solar, in care
mijloacele terapeutice medicale se dovedesc ineficiente.
Sintetizand, Tratamentul urmareste:
- dieta de crutare, cu interzicerea definitiva a alcoolului, a meselor copioase si bogate in grasimi,
recomandarea de mese mici si frecvente, cu aport mai bogat in proteine, 1,5 (calorii/kg corp), si
cu reducerea grasimilor sub 60 g in 24 de ore.
- combaterea durerii prin anticolinergice: Scobutil. Pro-Banthine, trei comprimate pe zi,
Algocalmin si evitarea opiaceelor.
-corectarea insuficientei pancreatice cu extracte pancreatice (Triferment, Cotazym, Festal,
Nutrizym etc), antiacide si blocante receptori H2 (cimetidina si ranitidina), cu o jumatate de ora
inaintea meselor.
- Tratament chirurgical, in formele cu dureri intense, care nu cedeaza la tratamentul medical
corect administrat. Tratamentul chirurgical este uneori necesar si in pancreatitele cronice insotite
de complicatii.