EXPLORAREA FUNCTIEI RENALE

EXAMENUL SANGELUI
 EXAMENUL SANGELUI
Prin examenul sangelui se studiaza eficienta rinichiului in
epurarea produsilor de catabolism proteic si in mentinerea
echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic pentru asigurarea
homeostaziei organismului.

Epurarea produsilor de catabolism

Tulburarile functiei renale se vor repercuta asupra compozitiei

sangvine a unor substante si in special asupra produsilor azotati.
Valorile normale ale produsilor azotati in sange :

Uree = 20-40 mg/dl

Creatinina = 0,6-1,2 mg/dl
Acid uric = 40-60 mg/dl
Ureea sangvina reprezinta principalul produs azotat din sange.
Valoarea sa depinde de aportul de lichide dar si de cantitatea de
proteine din alimentatie. Cresterea marcata a concentratiei ureei in
sange este semn de insuficienta renala. Daca se corecteaza dupa
hidratare se traduce existenta unui mecanism prerenal al afectarii
renale.
Creatinina sangvina este un indicator mult mai sigur al functiei de
filtrare glomerulara caci nu este influentata de ingestia de proteine
sau de aportul lichidian. Valori de peste 2 mg % indica reducerea cu
cel putin 50 % a functiei renale. La peste 2 mg % aprecierea exacta a
deficitului functional renal se face cu ajutorul clearance-ului de
creatinina :
( 140 varsta ) x Greutatea
Clearance creatinina = -----------------------------------------
72 x creatinina serica
* la femei se inmulteste cu 0,85
Acidul uric este substanta de deseu a catabolismului nucleo-
protidic. Concentratia serica a acidului uric creste in guta, in
insuficienta renala cronica etc. Valori scazute se intalnesc in
bolile neoplazice.
Proteinele plasmatice pot oferi date utile in nefropatii .
Scadera proteinelor plasmatice se poate datora pierderii lor
pe cale renala. Scaderea proteinemiei determina scaderea
presiunii coloidosmotice a sangelui si, ca urmare, apa
ramane in interstitiu generand edemele. Edemul renal apare
in sindromul nefrotic, este generalizat, moale, alb si
nedureros.
Produsii de putrefactie intestinala : fenoli, amine, urati,
acizi hidroxiaromatici. Au valori constant crescute in
insuficienta renala.
 Mentinerea echilibrului hidro-electrolitic

Ionograma serica : Determinarea

principalilor electroliti are mare importanta
tinand cont de rolul deosebit care ii revine
rinichiului in mentinerea echilibrului hidro-
electrolitic.
Valorile normale ale electrolitilor din sange
sunt :
 c) Mentinerea echilibrului acido-bazic

Rinichiul intervine in mentinerea echilibrului acido-bazic

prin mai multe mecanisme :
secretia tubulara a ionului de hidrogen
reabsorbtia aproape totala abicarbonatului
acidifierea sarurilor fosfatice din sistemul tampon al fosfatilor
excretia de amoniac
Secretia tubulara a H+ mentine un pH normal in ciuda
productiei continue de metaboliti acizi ( acizi nonvolatili :
fosforic, sulfuric, lactic, beta-oxibutiric ) ca rezultat al
proceselor de catabolism celular . Se elimina 50-80 mmol
de H+ pe zi . Aceasta epurare, desi apare nesemnificativa in
raport cu acizii volatili eliminati sub forma de CO2 in
cantitate de aproximativ 15.000 mmoli pe zi este esentiala
pentru reglarea echilibrului acido-bazic.
Rinichiul compenseaza acizii formati in exces excretandu-i si
in acelasi timp recuperand bazele.Secretia unui H+ de catre
rinichi se acompaniaza de reabsorbtia unui ion HCO3-. In
acest fel este mentinuta concentratia fiziologica a HCO3- ( in
medie 25 mmol/l ) care reprezinta un punct crucial in
controlul pH-ului sangvin.
Ph-ul este termenul folosit pentru a exprima aciditatea /
alcalinitatea unei solutii sau a sangelui. Acesta este
negativul logaritmului concentratiei ionilor de hidrogen.
1
pH = log ----
[ H+ ]
Compensarea renala a unui pH anormal : Rinichiul intervine in
controlul concentratiei ionilor de H+ prin excretia de urina acida sau
alcalina , adica prin titrarea incompleta a ionilor de H + cu bicarbonat.
In acidoza, rata secretiei protonilor in tubi este crescuta. Excesul de
protoni se combina cu sistemele tampon din lichidul tubular si se
elimina prin urina. Astfel, are loc si o sinteza suplimentara de HCO 3-
in celulele epiteliale tubulare care se asociaza cu reabsorbtia intregii
cantitati de bicarbonat. Indepartarea acizilor si cresterea
componentei bazice au ca efect aducerea pH ului aproape de
normal.
In alcaloza, au loc procese similare dar in sens invers, adica scade
secretia protonilor in tubi si este diminuata reabsorbtia renala de
bicarbonat.
Global, aceste mecanisme asigura compensarea metabolica a
tulburarilor respiratorii ale echilibrului acido-bazic. Rinichiul are
nevoie de cateva zile pentru a readuce pH-ul la valoarea normala. Cu
toate acestea este cel mai eficient in reglarea EAB.
Studiul practic al echilibrului acido-bazic se face prin analiza
catorva parametri masurati pe un esantion de sange arterial.
pH ul sangvin, normal : 7,35 7,45.
PCO2 reprezinta presiunea partiala a boixidului de carbon. CO2
este elementul acid, acesta se combina cu apa formand
acidul carbonic.
Nivel normal : 35 45 mmHg
HCO3- ionul bicarbonic, exprima bicarbonatul plasmatic,
normal : 25 mmol / l ( 23 27 mmol/l )
Scaderea pH-ului < 7,30 indica acidoza iar cresterea pH-ului
> 7,5 denota alcaloza. Limitele de pH la care un individ poate
supravietui cateva ore sunt : 6,8-7,8.
pH = 7,35 7,45 : nu exista dezechilibu AB / tulburarile sunt
compensate / tulburarile sunt mixte.
 1. ACIDOZA ( pH scazut )
Metabolic impreuna = in acidoza metabolica, pH-ul si bicarbonatul se modifica in acelasi
sens ( pH , HCO3- ). Raspunsul compensator respirator la pH este hiperventilatia
alveolara urmata de PCO2.
Principalele cauze de acidoza metabolica sunt :
productie crescuta de acizi : de exemplu acid lactic care se acumuleaza in cursul metabolismului
anaerob sau cetoacizi in diabetul zaharat, alcoolism, inanitie.
pierderi alcaline, in diaree.

Insuficienta renala poate sa induca acidoza metabolica prin ambele mecanisme : secretie
scazuta de acizi (echivalentul unei acumulari de acizi in sange) sau printr-o reabsorbtie
insuficienta de bicarbonat ( pierdere de baze ).
Acidoza metabolica prelungita poate sa stimuleze ventilatia prin intermediul
chemoreceptorilor sensibili si poate produce P CO2 . Aceasta compensare respiratorie
tinde sa creasca pH-ul limitand efectele dezechilibrului metabolic.
Corectia PCO2 se face dupa formula :PCO2 = 1,5 x HCO3- +8
Daca PCO2 citita pe buletinul de analiza corespunde cu PCO2 calculata, inseamna ca exista
compensare respiratorie. Daca nu, inseamna ca tulburarea este mixta ( la acidoza
metabolica asociindu-se si acidoza / alcaloza respiratorie ).
Acidoza respiratorie traduce o acumulare de CO2 (PCO2 ) cu
pH . Daca acidoza respiratorie se prelungeste , poate
aparea o crestere secundara a bicarbonatului ( HCO 3- ) si
un exces de baze datorita cresterii reabsorbtiei renale a
HCO3- in schimbul eliminarii crescute a H+ .
Pentru fiecare crestere a PCO2 cu 10 mmHg peste 40, HCO 3-
creste cu 1 mmol/l peste 24.
Acest mecanism contribuie la revenirea pH-ului pana la
valorile normale. Compensarea metabolica se instaleaza
complet in cateva zile iar intre timp reflecta o acidoza
respiratorie cronica.
Tabelul compensarii respiratorii :
 ACIDOZA (pH)
Modificarea parametrilor in acidoza
Param
pH Scazut Scazut Scazut Scazut Scazut

PCO2 Crescut Crescut Crescut Normal N Scazut

HCO3 Normal N Crescut Scazut Scazut Scazut

Tip Respir. Respir. Mixta Metabolica Metabolica

Comp - Metab. - - Respir.

 2. ALCALOZA ( pH crescut )
In alcaloza metabolica, pH-ul si bicarbonatul se modifica in
acelasi sens ( pH , HCO3- ). Se datoreaza unei pierderi
de acizi, de exemplu acid gastric dupa varsaturi prelungite
sau unui aport excesiv de substante alcaline, in cursul unei
perfuzii cu bicarbonat. In cateva ore , alcaloza metabolica
va deprima respiratia crescand PCO2, ceea ce va asigura o
compensare respiratorie la perturbarea metabolica. Spre
deosebire de raspunsul prompt si previzibil la acidoza
metabolica, raspunsul ventilator la alcaloza metabolica este
variabil.

PCO2 = ( 0,7 x HCO3- ) + 20

Alcaloza respiratorie este datorata unei
hiperventilatii care scade PCO2 . Se intalneste in
cazuri de anxietate, isterie, dar si in unele boli
pulmonare cum ar fi pneumonia. Poate sa apara
compensarea metabolica prin diminuarea
reabsorbtiei renale de bicarbonat, cu scaderea
HCO3- plasmatic.
Pentru fiecare scadere a PCO2 cu 10 mmHg,
HCO3- scade cu 2 mmol/l.
Tabelul compensarii respiratorii :
 ALCALOZA ( pH )
Modificarea parametrilor in alcaloza

pH Crescut Crescut Crescut Crescut Crescut

PCO2 Scazut Scazut Scazut N Crescut

HCO3 N Scazut Crescut Crescut Crescut

Tip Respir Resp Mixta Metabolica Metabolica

Compens. - Metab - - Respir

BULETINE DE ANALIZE
 Exercitii

pH = 7,29 pH = 7,47
PCO2 = 29 PCO2 = 11
HCO3 = 14 HCO3 = 7,7
K=6 BE = - 14,6
Cl = 115 K = 5,5
Cl = 95
 Exercitii

pH = 7,4 pH = 7,35
PCO2 = 34 PCO2 = 44
HCO3 = 17 HCO3 = 33
K = 5,3 BE = + 10
Cl = 110
 Exercitii

pH = 7,61 pH = 7,52
PCO2 = 42 PCO2 = 23
HCO3 = 42 HCO3 = 18
BE = + 18 BE = - 3
K = 2,8 K = 3,9
Cl = 95 Cl = 92
 Exercitii

pH = 7,32
PCO2 = 103
HCO3 = 53
BE = 22
K = 3,9
Cl = 95
METODE COMPLEMENTARE MORFOFUNCTIONALE DE
EXPLORARE A FUNCTIEI RENALE
 Examene radiologice

Radiografia renala simpla ofera informatii asupra formei, pozitiei,

dimensiunilor rinichilor si pune in evidenta prezenta calculilor.
Urografia intravenoasa Se injecteaza intravenos o substanta de contrast
si se fac radiografii seriate la 5, 15, 30 minute urmarindu-se eliminarea
renala a substantei si umplerea maxima a vezicii. Este cel mai utilizat
examen radiologic renal.
Pielografia ascendenta Se injecteaza substanta de contrast prin
cateterism uretral. Metoda se practica cand urografia este
contraindicata.
Cistografia consta in introducerea pe sonda urinara a substantei de
contrast in vezica si efectuarea de radiografii care arata forma si
continutul vezicii urinare.
Aortografia, arteriografia selectiva sau flebografia renala constau in
introducerea substantei de contrast in aorta, arterele renale sau venele
renale si efectuarea de radiografii pentru depistarea anomaliilor
vasculare.
 Metode imagistice

a) Echografia renala este o metoda neinvaziva, fara riscuri,

care foloseste ultrasunetele pentru realizarea unei imagini cu
care se studiaza rinichiul si se stabileste diagnosticul multor
afectiuni.
b) Tomografia computerizata se foloseste mai mult in cazul
dubiilor de diagnostic sau pentru a demonstra prezenta
tumorilor.
c) Rezonanta magnetica nucleara da aceleasi informatii
ca si tomografia computerizata dar are avantajul ca nu
expune pacientul la radiatii ionizante. Este costisitoare.
 Explorarea cu radioizotopi
a) Nefrograma radioizotopica se realizeaza prin
administrarea intravenoasa a unor substante cu eliminare
renala ( acid paraaminohipuric marcat cu iod radioactiv ) si
inregistrarea curbei radioactivitatii. Metoda permite
evaluarea functiei secretorii si a circulatiei renale.
b) Scintigrafia renala se efectueaza prin administrarea
unui diuretic mercurial ( neohidrinul ) marcat cu mercur
radioactiv care se fixeaza la nivelul tubilor renali proximali.
Zonele renale nefunctionale apar ca lacune scintigrafice .
 Punctia biopsie renala se realizeaza prin
introducerea acului de punctie sub ghidaj
echografic si prelevarea unui fragment de
rinichi care va fi studiat la microscop pentru
confirmarea diagnosticului unor boli renale.