Managementul BPOC stabil

După punerea diagnosticului de BPOC,

managementul eficient trebuie să se bazeze
pe evaluarea individuală a simptomatologiei
prezente și a riscurilor viitoare, astfel:
• Ameliorarea simptomelor
• Îmbunătățirea toleranței la efort REDUCEREA
SIMPTOMELOR
• Îmbunătățirea stării de sănătate

ȘI

• Prevenirea progresiei bolii

• Prevenirea și tratamentul exacerbărilor
REDUCEREA
• Reducerea mortalității
RISCURILOR
 Identificarea și reducerea
expunerilor la factorii de risc
- rol important in tratamentul și prevenția BPOC

-este esențial ca pacienții cu BPOC să înțeleagă natura bolii,

cât și impactul factorilor de risc implicați în progresia
acesteia
 FUMATUL

- factorul de risc cel mai frecvent întâlnit, ușor de identificat

- pacientul trebuie să fie inclus într-un program național de renunțare
la fumat
- programul include un tratament complet, bazat pe consiliere
psihologică cognitiv-comportamentală, cât și pe tratament
medicamentos
- acordarea obligatorie a sfatului minimal în vederea renunţării la fumat
de către toate cadrele medicale
- renunțarea la fumat trebuie încurajată în mod continuu
 POLUAREA AERULUI INTERIOR ȘI
EXTERIOR

-reducerea riscului de poluare este o metodă fezabilă

-necesită o combinație de politici publice, resurse

locale și naționale, schimbări culturale și măsuri de
protecție individuale
 EXPUNERI OCUPAȚIONALE LA NOXE
PROFESIONALE

-nu există studii care să demonstreze dacă măsurile care reduc

expunerea profesională, reduc de asemenea ”greutatea”
acestei boli,

-dar se recomandă pacienților să evite expunerea continuă la

potențiale iritante, dacă este posibil.
 TRATAMENTUL BPOC STABIL
• FARMACOLOGIC
Reduce simptomele,
riscul,
severitatea exacerbărilor,
Îmbunătățirea stării de sănătate și
a toleranței la efort
• NON-FARMACOLOGIC
Abordarea factorilor de risc
comportamentali (fumatul, dieta,
exercițiul fizic)
Auto-abordare prin care
pacienții își monitorizează și
gestionează semnele și
simptomele bolii.
Complianța la tratament
 Algoritm de tratament
farmacologic
-ce sugerează strategii de escaladare – dezescladare

-recomandările făcute se bazează pe eficacitatea disponibilă, precum și

pe datele privind siguranța pacientului

 
 GRUP A
• toți pacienții din grupul A ar trebui să beneficieze de tratament
bronhodilatator

• acesta poate fi un bronhodilatator cu acțiune scurtă sau lungă.

 
► Tratamentul trebuie continuat dacă beneficiile simptomatice sunt
documentate.
CONTINUĂ/OPREȘTE/ÎNCEARCĂ ALTĂ CLASĂ DE
BRONHODILATATOR

Evaluare efect

UN BRONHODILATATOR
 GRUP B
• terapia inițială ar trebui să cuprindă un bronhodilatator cu durată lungă de acțiune.

► Pentru pacienții la care simptomatologia nu s-a ameliorat în urma monoterapiei se

recomandă utilizarea a două bronhodilatatoare.
►Pentru pacienții cu dispnee severă, se poate lua în considerare terapia inițială cu două
bronhodilatatoare.
► Dacă adăugarea unui al doilea bronhodilatator nu ameliorează simptomele,
tratamentul ar putea fi reluat din nou cu un singur bronhodilatator.
 
► Pacienții din grupa B pot avea comorbidități care pot influența atât simptomatologia
cât și prognosticul, de aceea este necesar ca aceste posibilități să fie investigate.
LABA + LAMA

Simptome persistente

LABA sau LAMA

 GRUP C
• terapia inițială se face cu un singur bronhodilatator cu acțiune lungă.

► Studii clinice au arătat un efect superior al LAMA versus LABA în ceea ce privește
prevenirea exacerbării, prin urmare se recomandă începerea tratamentului cu LAMA în
acest grup.

  ► Pacienții cu exacerbări persistente pot beneficia de adăugarea unui al doilea

bronhodilatator cu acțiune lungă (LABA / LAMA) sau de utilizarea unei combinații de
beta2-agonist cu durată lungă de acțiune și un corticosteroid inhalator (LABA / ICS).
Deoarece ICS crește riscul apariției pneumoniei la unii pacienți, se recomandă LABA /
LAMA.
 LAMA+LABA LABA+ICS

Exacerbări persistente

LAMA
 GRUP D
• Se recomandă începerea terapiei cu asocierea LABA / LAMA

► Studii clinice au arătat că asocierea LABA / LAMA a fost superioară asocierii

LABA / ICS în prevenirea exacerbărilor.

► Pacienții din grupul D prezintă un risc mai mare de apariție a pneumoniei atunci
când primesc tratament cu ICS.

► La unii pacienți (astm+ BPOC), terapia inițială cu LABA / ICS poate fi prima alegere.

► De asemenea, eozinofilia poate fi considerată un parametru pentru utilizarea ICS,

deși acest lucru este încă în dezbatere.
În cazul pacienților care dezvoltă exacerbări la terapia cu LABA /
LAMA, sugerăm două căi alternative:

1) Escaladarea la LABA / LAMA / ICS. (Studiile sunt în desfășurare

prin compararea efectelor LABA / LAMA vs. LABA / LAMA / ICS
pentru prevenirea exacerbării)

2) LABA / ICS. Cu toate acestea, nu există dovezi că trecerea de la

LABA / LAMA la LABA / ICS are ca rezultat o mai bună prevenire a
exacerbării. Dacă terapia LABA / ICS nu inflențează în mod pozitiv
exacerbările / simptomele, se poate adăuga un LAMA.
Dacă pacienții tratați cu LABA / LAMA / ICS prezintă exacerbări în
continuare, se poate lua în considerare:

 
1) ASOCIERE ROFLUMILAST
Acest lucru poate fi luat în considerare la pacienții cu VEMS <50%
+bronșită cronică, în special dacă au prezentat anul precedent cel puțin
o spitalizare pentru o exacerbare.

2) ASOCIERE MACROLIDĂ.
Există dovezi pentru utilizarea azitromicinei.

3) OPRIRE ICS
Lipsa eficacității și prezența unui risc crescut de efecte adverse susțin
această recomandare.
 ROFLUMILAST
(VEMS sub 50 % și pacientul MACROLIDE
are bronșită cronică) (fumători)

EXACERBĂRI
PERSISTENTE

LAMA+
LABA+
ICS
SIMPTOME
EXACERBĂRI PERSISTENTE
PERSISTENTE

LAMA LAMA+LABA LABA+ICS

 ALGORITM DE TRATAMENT
NON- FARMACOLGIC
1) EDUCAȚIE ȘI AUTO-ABORDARE
2) ACTIVITATE FIZICĂ
3) PROGRAM DE REABILITARE PULMONARĂ
4) EVALUARE ȘI URMĂRIRE
5) ÎNGRIJIRE PALIATIVĂ
6) SUPORT NUTRIȚIONAL
7) VACCINARE
8) OXIGENOTERAPIE
9) SUPORT VENTILATOR
 EDUCAȚIE SI AUTO-ABORDARE
• Grup A, B, C, D - abordarea factorilor de risc comportamentali, inclusiv
renunțarea la fumat, menținerea sau creșterea activității fizice și
asigurarea unui somn adecvat și a unei alimentații sănătoase.
• Grup B, D - învățarea auto-gestionării respirației, tehnici de
conservare a energiei și strategii de gestionare a stresului.
• Grup C, D - evitarea factorilor agravanți, monitorizarea și gestionarea
simptomelor agravante, comunicarea regulată cu un profesionist din
domeniul sănătății.
• Grup D - discutarea cu furnizorii de asistență medicală despre
strategiile paliative.
 ACTIVITATE FIZICĂ

Există studii clinice care au arătat că activitatea fizică poate

îmbunătății calitatea vieții pacienților cu BPOC.
PROGRAM DE REABILITARE
PULMONARĂ
Pacienții cu simptomatologie accentuată și risc de exacerbări (grupurile
B, C și D) trebuie încurajați să participe la un program complet de reabilitare
pulmonară.
Momente cheie în care ar trebui să se ia în considerare trimiterea
pacientului către reabilitarea pulmonară:
1) La diagnostic
2) În urma unei exacerbări
3) Atunci când se constată că simptomele se deteriorează treptat
Componentele reabilitării pulmonare pot
varia, însă cele mai bune practici sunt
formarea unor exerciții structurate și
supravegheate, renunțarea la fumat și
consilierea nutrițională.
 EVALUARE ȘI URMĂRIRE
Evaluările trebuie să includă:
 
1. Istoric detaliat și examinare fizică.
2. Măsurarea spirometriei post-bronhodilatație
3. Evaluarea capacității de efort
4. Măsurarea stării de sănătate
5. Evaluarea rezistenței musculare
6. Discuții despre obiectivele și așteptările fiecărui pacient
 ÎNGRIJIRE PALIATIVĂ

• -scopul este de a ușura suferința pacienților cu BPOC

• -are rolul de a trata sau minimiza simptomele fizice, psihosociale și
spirituale la acești pacienți
 SUPORT NUTRIȚIONAL
• La pacienții subnutriți se recomandă suplimente nutriționale

• Cantitatea optimă și durata suportului nutrițional nu sunt clar stabilite

• La acești pacienți s-au demonstrat îmbunătățiri semnificative față de

valorile inițiale la testul de mers.
 VACCINARE

1) Vaccinarea antigripală se recomandă tuturor

pacienților cu BPOC.
2) Vaccinarea antipneumococică se recomandă
tuturor pacienților de peste 65 de ani sau pacienților
mai tineri cu comorbidități semnificative.
 OXIGENOTERAPIE

• Terapia cu oxigen pe termen lung este indicată în:

1) PaO2 sub 55 mmHg sau SaO2 sub 88%, cu sau fără hipercapnie
confirmată de două ori într-o perioadă de trei săptămâni,
sau
2) PaO2 mai mare de 55 mmHg, dar sub 60 mmHg dacă există dovezi
de hipertensiune pulmonară, edeme periferice sugestive pentru
insuficiență cardiacă congestivă sau policitemie (hematocrit> 55%)
Reevaluarea va fi făcută după
60-90 de zile, prin gazometrii
repetate.