coala Postliceal Sanitar de Stat Grigore Ghica VodIai

Fia tehnic 74 Bararu Tania

Testul de tolerana la glucoz

Definiie
Testul de toleran la glucoz reprezint testul ce evalueaz capacitatea organismului de a
metaboliza administrarea unei doze msurate de glucoz, cu determinarea nivelurilor plasmatice i
urinare ale glicemiei la intervale regulate, utilizat n special pentru diagnosticarea diabetului zaharat.
Recomandri pentru efectuarea testului de toleran la glucoz oral(TTGO)
- pacieni cu glicemie bazala modificata (impaired fasting glucose, IFG);
- antecedente familiale de diabet zaharat;
- obezitate;
- istoric de infectii recurente (cutanate sau urinare);
- episoade inexplicabile de hipoglicemie;
- paciente cu avorturi spontane, nasteri premature, nasteri de fei mori sau macrosomi;
- glicozurie tranzitorie sau hiperglicemie n cursul sarcinii,
- dup interventii chirurgicale, traumatisme, stres, infarct miocardic sau administrare de ACTH.
Contraindicaiile testului
- Testul nu trebuie efectuat la pacientii cu paralizie hipokaliemica periodica;
- De asemenea testul nu este indicat in caz de: hiperglicemie bazala 126 mg/dL la doua
determinari;
- valori ale glicemiei bazale constant normale;
- valori ale glicemiei postprandiale 200mg/dL la doua determinari;
- diabet zaharat clinic manifest;
- diabet secundar (ex. dupa administrare de hormoni).
Pregtirea pacientului
Ultimul consum de alimente trebuie sa fie cu cel putin 8 ore (nu mai mult de 16 ore) naintea
efectuarii testului; este permisa ingestia unor cantitati mici de apa. Pacientul trebuie sa aiba o dieta
normala in ultimele 72 ore (>150g glucide/zi si abstinenta de la alcool). Este interzis fumatul si
efortul fizic pe durata efectuarii testului.
Efectuarea testului
Adulti: Se vor administra in interval de 5 minute 75g glucoza anhidra dizolvata n apa rece.
Copii: Cantitatea de glucoza administrata este in functie de greutatea pacientului: 1.75g/kg
corp maximum 75g.
Se vor recolta 2 probe de sange: imediat nainte de administrarea glucozei i dup 120
minute.In anumite situatii clinice, la solicitarea medicului, se pot recolta mai multe probe la: 30, 60,
90, 120, 180 minute4.
Reactii adverse: unele persoane pot prezenta greata sau pot avea simptome vaso-vagale in
cursul efectuarii testului.
Interpretarea rezultatelor
Interpretarea valorilor glicemiei bazale si in cadrul testului de toleranta la glucoza se
efectueaza conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):
Normoglicemie

Conditii asociate cu risc crescut de

diabet zaharat

Glicemie bazala

<100 mg/dL
(<5.6 mmol/L)

100-126 mg/dL (5,6-6,9mmol/L)

(glicemie bazala modificata)

Glicemie la 2 ore dupa

administrarea a 75g
glucoza

<140 mg/dL
(7.8 mmol/L)

140-200 mg/dL (7.8-11.1

mmol/L) (intoleranta la
glucoza)

Diabet zaharat
126 mg/dL
(7.0 mmol/L)
200 mg/dL
(11.1 mmol/L)

coala Postliceal Sanitar de Stat Grigore Ghica VodIai

Fia tehnic 74 Bararu Tania

Testul de toleranta la glucoza este util nu numai in diagnosticul diabetului zaharat, ci si in

identificarea pacientilor cu intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance, IGT).
Persoanele cu IFG, ca si cele cu cele cu IGT, fac parte dintr-un grup intermediar, care, desi nu
indeplineste criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezinta niveluri ale glucozei prea mari
pentru a fi considerate normale. Acestea persoane trebuie considerate categorii de risc crescut
pentru diabet si afectiuni cardiovasculare. IFG si IGT se asociaza cu obezitate (in special
abdominala), hipertensiune arteriala si dislipidemie (trigliceride crescute si HDL-colesterol scazut).
Cresterea activitatii fizice, scaderea ponderala si administrarea anumitor agenti farmacologici previn
sau intarzie dezvoltarea diabetului la persoanele cu intoleranta la glucoza.
Alte conditii clinice asociate cu modificarea tolerantei la glucoza:
Scaderea tolerantei la glucoza cu valori crescute ale glicemiei poate aparea: postgastrectomie, in
ingestia excesiva de glucoza, hiperlipidemie tipurile III, IV si V, hemocromatoza, boala Cushing,
leziuni SNC.
Scaderea tolerantei la glucoza cu hipoglicemie poate aparea in: boala von Gierke, boli hepatice
severe, niveluri crescute de epinefrina.
Cresterea tolerantei la glucoza cu aplatizarea curbei (obtinuta din valorile glicemiei la 30, 60, 90,
120, 180 minute) poate aparea in: hiperplazie sau tumori ale celulelor insulare pancreatice,
malabsorbtie (sprue, boala celiaca, boala Whipple), boala Addison, hipopituitarism,
hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice1.
Limite si interferente
Testul are valoare limitata in diagnosticul diabetului zaharat la copii si este rar indicat in acest scop.
Fumatul poate creste nivelurile de glucoza. Dieta alterata (ex. regim pentru scaderea in
greutate) poate scadea toleranta la glucoza si sugera un fals diabet. Bolile infectioase si
interventiile chirurgicale pot afecta toleranta la glucoza, de aceea testul se recomanda a fi efectuat la
un interval de 2 saptamani de la episodul acut. Repausul prelungit la pat poate de asemenea sa
afecteze rezultatele testului; atat cat este posibil, testul se va efectua doar la pacienti ambulatori.
Alte conditii patologice care pot genera rezultate fals patologice la testul de toleranta la
glucoza: ulcer duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie.
Medicamente
Cresterea tolerantei la glucoza: atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidina, lisinopril,
inhibitori MAO, metformin, metoprolol, nandrolol, octreotid, prazosin.
Scaderea tolerantei la glucoza: acebutolol, acid nicotinic, atenolol, betametazona, calcitonina,
clorpromazina, clofibrat, contraceptive orale, estrogeni conjugati, cortizon, danazol, dexametazona,
diazoxid, dietilstilbestrol, foscarnet, furosemid, hormon de crestere, hidroclorotiaziad, imipramina,
interferon alfa-2a, litiu, medroxiprogesteron, metilprednisolon, metoprolol, naproxen, niacinamida,
nifedipin, pindolol, prednisolon, prednison, prometazina, spironolactona, streptozocin, triamcinolon,
triamteren, verapamil.
Daca este posibil, medicatia trebuie intrerupta cu cel putin 3 zile inainte de test (in special
contraceptive orale, diuretice tiazidice, corticosteroizi, fenotiazine)3.