Test de toleranta la glucoza per os (75g)

Informatii generale
La indivizii sanatosi, dupa administrarea orala a unei cantitati mari de glucoza raspunsul insulinic
apare rapid, atingand un maximum dupa circa 30-60 minute. Atunci cand exista o cantitate suficienta
de insulina pentru a metaboliza glucoza administrata la inceputul testului, concentratiile de glucoza
revin la normal in aproximativ 3 ore3.
Eliberarea insuficienta de insulina sau rezistenta periferica la actiunile insulinei va determina o
crestere semnificativa a glicemiei1.
Daca se obtin valori modificate pentru glicemia bazala ( jeun) sau postprandiala, acest test poate
sustine sau infirma diagnosticul de diabet zaharat3.
Recomandari pentru efectuarea testului de toleranta la glucoza - pacienti cu glicemie bazala
modificata (impaired fasting glucose, IFG); antecedente familiale de diabet zaharat; obezitate; istoric
de infectii recurente (cutanate sau urinare); episoade inexplicabile de hipoglicemie; paciente cu
avorturi spontane, nasteri premature, nasteri de feti morti sau macrosomi; glicozurie tranzitorie sau
hiperglicemie in cursul sarcinii, dupa interventii chirurgicale, traumatisme, stres, infarct miocardic sau
administrare de ACTH3.
Contraindicatiile testului
Testul nu trebuie efectuat la pacientii cu paralizie hipokaliemica periodica1. De asemenea testul nu
este indicat in caz de: hiperglicemie bazala 126 mg/dL la doua determinari; valori ale glicemiei
bazale constant normale; valori ale glicemiei postprandiale 200mg/dL la doua determinari; diabet
zaharat clinic manifest; diabet secundar (ex. dupa administrare de hormoni)3.
Pregatirea pacientului
Ultimul consum de alimente trebuie sa fie cu cel putin 8 ore (nu mai mult de 16 ore1) inaintea
efectuarii testului; este permisa ingestia unor cantitati mici de apa. Pacientul trebuie sa aiba o dieta
normala in ultimele 72 ore (>150g glucide/zi si abstinenta de la alcool)1;4. Este interzis fumatul si
efortul fizic pe durata efectuarii testului3.
Efectuarea testului
Adulti: Se vor administra in interval de 5 minute 75g glucoza anhidra dizolvata in apa rece.
Copii: Cantitatea de glucoza administrata este in functie de greutatea pacientului: 1.75g/kg corp
maximum 75g.
Se vor recolta 2 probe de sange: imediat inainte de administrarea glucozei si dupa 120 minute1;4.
In anumite situatii clinice, la solicitarea medicului, se pot recolta mai multe probe la: 30, 60, 90, 120,
180 minute4.
Reactii adverse: unele persoane pot prezenta greata sau pot avea simptome vaso-vagale in cursul
efectuarii testului1.

Interpretarea rezultatelor
Interpretarea valorilor glicemiei bazale si in cadrul testului de toleranta la glucoza se efectueaza
conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):

Glicemie bazala

Normoglicemie

Conditii asociate cu risc

crescut de diabet
zaharat

Diabet zaharat

<100 mg/dL (<5.6

mmol/L)

100-126 mg/dL (5,6-6,9

126 mg/dL

mmol/L) (glicemie
bazala

(7.0 mmol/L)

modificata)
Glicemie la 2 ore dupa
administrarea a 75g
glucoza

<140 mg/dL
(7.8 mmol/L)

140-200 mg/dL (7.811.1

200 mg/dL
(11.1 mmol/L)

mmol/L) (intoleranta la
glucoza)

Pentru diagnosticul de diabet zaharat sunt necesare cel putin doua valori anormale ale testului de
toleranta la glucoza.
Testul de toleranta la glucoza este util nu numai in diagnosticul diabetului zaharat, ci si in
identificarea pacientilor cu intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance, IGT).
Persoanele cu IFG, ca si cele cu cele cu IGT, fac parte dintr-un grup intermediar, care, desi nu
indeplineste criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezinta niveluri ale glucozei prea mari
pentru a fi considerate normale. Acestea persoane au fost incadrate anterior ca avand prediabet.
Conform noilor recomandari ADA (2010), IFG si IGT nu trebuie considerate entitati clinice de sinestatoare, ci mai degraba categorii de risc crescut pentru diabet si afectiuni cardiovasculare. IFG si IGT
se asociaza cu obezitate (in special abdominala), hipertensiune arteriala si dislipidemie
(trigliceride crescute si HDL-colesterol scazut). Cresterea activitatii fizice, scaderea ponderala si
administrarea anumitor agenti farmacologici previn sau intarzie dezvoltarea diabetului la persoanele
cu intoleranta la glucoza6.
Alte conditii clinice asociate cu modificarea tolerantei la glucoza:
Scaderea tolerantei la glucoza cu valori crescute ale glicemiei poate aparea: postgastrectomie, in
ingestia excesiva de glucoza, hiperlipidemie tipurile III, IV si V, hemocromatoza, boala Cushing, leziuni
SNC.
Scaderea tolerantei la glucoza cu hipoglicemie poate aparea in: boala von Gierke, boli hepatice
severe, niveluri crescute de epinefrina.

 Cresterea tolerantei la glucoza cu aplatizarea curbei (obtinuta din valorile glicemiei la 30, 60, 90,
120, 180 minute) poate aparea in: hiperplazie sau tumori ale celulelor insulare pancreatice,
malabsorbtie (sprue, boala celiaca, boala Whipple), boala Addison, hipopituitarism,
hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice1.
Limite si interferente
Testul are valoare limitata in diagnosticul diabetului zaharat la copii si este rar indicat in acest scop.
Fumatul poate creste nivelurile de glucoza. Dieta alterata (ex. regim pentru scaderea in greutate)
poate scadea toleranta la glucoza si sugera un fals diabet. Bolile infectioase si interventiile
chirurgicale pot afecta toleranta la glucoza, de aceea testul se recomanda a fi efectuat la un interval
de 2 saptamani de la episodul acut. Repausul prelungit la pat poate de asemenea sa afecteze
rezultatele testului; atat cat este posibil, testul se va efectua doar la pacienti ambulatori.
Alte conditii patologice care pot genera rezultate fals patologice la testul de toleranta la glucoza:
ulcer duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie5.
Medicamente
Cresterea tolerantei la glucoza: atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidina, lisinopril, inhibitori
MAO, metformin, metoprolol, nandrolol, octreotid, prazosin2.
Scaderea tolerantei la glucoza: acebutolol, acid nicotinic, atenolol, betametazona, calcitonina,
clorpromazina, clofibrat, contraceptive orale, estrogeni conjugati, cortizon, danazol, dexametazona,
diazoxid, dietilstilbestrol, foscarnet, furosemid, hormon de crestere, hidroclorotiaziad, imipramina,
interferon alfa-2a, litiu, medroxiprogesteron, metilprednisolon, metoprolol, naproxen, niacinamida,
nifedipin, pindolol, prednisolon, prednison, prometazina, spironolactona, streptozocin, triamcinolon,
triamteren, verapamil2.
Daca este posibil, medicatia trebuie intrerupta cu cel putin 3 zile inainte de test (in special
contraceptive orale, diuretice tiazidice, corticosteroizi, fenotiazine)3.