Facultatea de Medicina

EXPLORAREA
METABOLISMULUI
CARBOHIDRATILOR
Explorarea DZ

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia (1)

• Glicemia (= concentratia glucozei din sange);

• Glucoza- parametru energetic pt celulele organismului

• Origine (sursa)
– alimentara- vegetala, animala
– endogena: glicogenoliza, gluconeogeneza
• Rol: -energetic (1 gram=4.1 kcal)
- structural
- antigene de suprafata

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Parametri

• Glicemia
• Hemoglobina glicata (HbA1c)
• Fructozamina
• Glicozuria
• Corpii cetonici
• Insulina
• Peptidul C
• Glucagonul

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Homeostazia glicemiei
• Glicemia depinde de influxul și de utilizarea glucozei,
fiind menținută în parametri prin trei procese:
1. Aport alimentar – contribuție pe termen scurt.
Determină hiperglicemie postprandială pentru câteva
ore. Excesul este depozitat sub formă de glicogen.
2. Glicogenoliză – sursa principală între mese. În lipsa
aportului alimentar, glicogenul se epuizează după 24h.
3. Gluconeogeneză – relevantă în timpul nopții. În
perioadele de post prelungit, este princiipala sursă.
• Glicemia este riguros menținută în limite homeostatice,
scăzând rareori sub 45 mg/dL și crescând rareori peste
144 mg/dL postprandial sau peste 90 mg/dL à jeun.
• Controlul glicemic este menținut prin acțiunea
concertată a hormonilor. Insulina și glucagonul sunt cei
mai importanți hormoni pentru homeostazia glicemiei,
dar în condiții patologice, alți hormoni pot juca de
asemenea un rol major (ex: diabet indus de sindrom
Cushing din cauza excesului de cortizol, un hormon
hiperglicemiant).
Sursa: doctorlib.info

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia – tehnici de măsurare și aspecte preanalitice
• Glicemia este măsurată tradițional prin recoltarea sângelui venos și analiza plasmei/ serului într-un
laborator. Glicemia măsurată din plasmă este cu 10%-15% mai mare decât cea măsurată din ser.
• Glicemiile sunt frecvent măsurate din sângele capilar cu ajutorul glucometrelor portabile. Trebuie
menționat că glicemia din sângele capilar este mai mare decât cea din sângele venos cu până la 19%.
Deși glucometrele sunt instrumente robuste și utilizate inclusiv de personalul medical, acestea nu
trebuie folosite pentru diagnosticul diabetului zaharat. Pentru aceasta, glicemia trebuie testată într-un
laborator, beneficiind de calibrare/ control curent, automatizare și tehnici enzimatice specifice
glucozei.
• Atunci când recoltarea se face de la pacienți prin catetere venoase deja introduse, trebuie evitată
contaminarea cu alte fluide (ex: ser fiziologic). În caz contrar, probele pot fi semnificativ diluate, ducând
la erori medicale sau chiar rezultate aberante precum (ex: glicemie de 5 mg/dL la un pacient
conștient).
• Un aspect preanalitic important este timpul de analiză. În tuburile cu sau fără anticoagulant, glucoza
din plasmă respectiv din ser continuă să fie consumată de către celulele sanguine, glicemia scăzând cu
4%-7% pentru fiecare oră. Astfel, probele a căror analiză nu s-a efectuat în timp util (maximum 2 ore)
trebuie respinse. În întâmpinarea acestui neajuns au fost concepute tuburi cu inhibitori ai glicolizei
(NaF) sau cu gel separator (SST tubes). În absența acestor posibilități tehnice, scăderea glicemiei se
încetini/ evita și prin stocarea probelor în frigider sau respectiv prin separarea plasmei/ serului cu
pipeta și transferarea unui eșantion într-un alt tub pentru analiza ulterioară.
• Se obișnuiește ca glicemia să fie măsurată à jeun, valorile glicemiei fiind crescute postprandial. Există
însă și praguri de diagnostic al diabetului pe baza glicemiei non-fasting (random).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia
• Metode: – ne-enzimatice (metodele Nelson-Somogyi
sau cu ortho-Toluidină) bazate pe capacitatea reducătoare
si de combinare cu amine aromatice a glucozei
– enzimatice (metodele cu HK/G-6-P DH, GO/Px):
Glucoza + O2 Glucozo-oxidază acid gluconic + H2O2
H2O2 Peroxidază H2O + O*
Tetrametilbenzidina + O* compus colorat (verde-albastru)

Glucoza + ATP hexokinaza Glucozo-6-fosfat + ADP

Glucozo-6-fosfat G-6-PD 6- fosfogluconat + NADPH + H+

(340nm)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia (3)
• Valori normale: < 100 mg/dl (plasmă) (1mmol/l=18
mg/dl)

• Valori crescute: DZ tip 1, DZ tip 2, Diabet secundar

(sindrom Cushing, gigantism/ acromegalie etc.), stress,
pancreatita acuta, insuficienta renala cronica
• Valori scăzute: hiperplazii, tumori secretante de insulină,
boala Addison, intoxicaţie etanolică, glicozurie renala, ciroza
hepatica (faza terminala), malnutritie, supradozaj insulinic,
hipotiroidie, etc
• Valori critice: >400 mg/dl; <40 mg/dl (sub pragul
neuroglicopenic, insotite de deficit cognitiv)
• Reflectă controlul metabolismului glucidic pe termen scurt
(este rapid metabolizata de catre tesuturi).
• Utila in diagnosticul DZ, scaderea tolerantei la glucoza

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia – dispozitivele pentru testare point of care (POCT)
• Apariția dispozitivelor POCT pentru glicemie (1970) a revoluționat managementul pacienților din Urgențe,
reducând de la aprox. 1 oră la câteva minute timpul de obținere a glicemiei pentru pacienții critici.
Dispozitivele POCT pentru glicemie au avansat și sunt acum disponibile pe scară largă, fiind utilizate în special
la domiciliu (de către pacienți diabetici) sau în unități sanitare (departament urgențe, cabinete MF etc).
• Dispozitivele POCT sunt robuste și au acuratețe mare, dar NU trebuie folosite pentru diagnosticul DZ.
Dispozitivele POCT au limitări și sunt inferioare testelor de laborator:

1. Dispozitivele POCT măsoară glucoza din sângele capilar integral, estimând glicemia
plasmatică. Această estimare standardizată presupune condiții identice de hematocrit,
plasmă și conținut în apă al eritrocitelor la toți pacienții.
2. Dispozitivele POCT folosesc metode enzimatice mai puțin robuste (GO sau GHD). GO
este influențată de statusul de hidratare și de oxemie (care variază frecvent la pacienții
critici), iar GDH nu este specifică pentru glucoză, supraestimând valorile. În contrast,
laboratoarele folosesc enzima HK care este specifică și robustă.
3. Calitatea produsului fabricat: nu toate dispozitivele POCT sun calibrate conform
recomandărilor IFCC. În plus, calitatea strip-urilor de unică folosință poate varia
considerabil între producători.
4. Acuratețea dispozitivelor POCT este afectată de utilizatori, care trebuie instruiți și
trebuie să păstreze dispozitivul și reactivii (strip-urile de unică folosință) în condiții
optime (temperatură, umiditate, lumină, mentenanța dispozitivului etc). În plus,
acuratețea POCT scade la pacienții hipoglicemici, instabili hemodinamic, cu circulație Sursa: aslm.org
periferică slabă sau la cei cu niveluri crescute de bilirubină, trigliceride și acid uric.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia (6)
TTGO (1)
• Indicatii:
• Valori glicemice à jeun intre 100- 125 mg/dl
• La persoane aflate la risc (ereditate diabetica - rude gr 1, femei care au
nascut copii macrosomi/ femei cu dg DG (diabet gestational),
obezitate/supraponderali, infectii cronice trenante, crize hipo/hipeglicemice,
glicozurie tranzitorie inexplicabila)
• Glicozurii repetate ( ex. la femei gravide, traumatisme majore)
• Pentru dg.diabetului gestational sau orice situatie care ridica suspiciune de
DZ

• Contraindicatii:
• Valori glicemice a jeun > 200 mg/dl
• Imediat dupa IMA, nastere, interventii chirurgicale, tulburari endocrine
• In prezent se considera ca TTGO nu aduce beneficii notabile fata de glicemia
à jeun

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia (7)
TTGO (2)
• Pregatirea pacientului
• Dietă cu 150 g carbohidraţi în zilele premergătoare (fără restricţie)
• Evitarea consumului de salicilati, diuretice, hormoni (ex. contraceptive)
• Evitarea fumatului şi efortului fizic în timpul testului
• Testul se efectueaza dimineata, dupa 8-10 ore de repaus alimentar

• Efectuarea testului
• Se recoltează o proba de sânge venos pe anticoagulant pt dozarea glicemiei à jeun
din plasma rezultata, apoi se administrează oral 75 g glucoză dizolvată în 300 ml
apă, în maxim 5 minute.
• Se recoltează probe de sânge la 120 minute după administrarea glucozei

Factori care pot influenţa TTGO: dieta anterioară, perioada din zi (testul se face
dimineaţa, deoarece glicemia în jurul amiezii este mai mare), medicaţia (diuretice
tiazidice, ß-blocante, steroizi etc.)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia (8) - TTGO

360
Glucoza plasmatica (mg/dl)

240

180

90

www.mds.qmw.ac.uk/biomed/kb/metabolism/Pancreas%20lecture/sld016.htm

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Parametri

• Glicemia
• Hemoglobina glicata (HbA1c)
• Fructozamina
• Glicozuria
• Corpii cetonici
• Insulina
• Peptidul C
• Glucagonul

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicarea
• Glicarea = adiţia non-enzimatică a unui rest glucidic la nivelul
unei grupări –NH2 din structura unei proteine.

• Hemoglobina, proteinele plasmatice (albumina), proteinele

membranare etc. pot suferi un proces de glicare.

• Intensitatea glicării depinde

de concentraţia glucozei
sanguine.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Hemoglobina glicată

• HbA – forma “nativa” sub care se găseşte Hb la adulţi

(98%)(tetrameri de globina nemodificati)
• HbA1- fractiunea glicata totala (7%) (HbA1a, b, c)
• HbA1c – componenta a HbA1 formata prin atasarea nonezimatica
a glucozei la N-terminal al Val terminale a lanţului β al globinei
• ~ 5% din Hb totală circulantă
• Depinde de concentraţia medie a glucozei sanguine în
ultimele 2-3 luni

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 HbA1c (2)
Cation exchange chromatography

Column packing beads

have covalently attached
negatively charged groups
Negatively charged solutes
move down the column
more or less without
sticking, so they elute first.
Positively charged solutes
bind, and the higher the
positive charge on a
molecule, the tighter it
binds, so the later it elutes.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 HbA1c (1)

• Metode de determinare:
• Pe baza diferenţelor de sarcină
• Cromatografie schimbătoare de ioni
• HPLC (high performance liquid
chromatography)
• Migrarea electroforetica

• Teste imune:
• Cromatografie de afinitate
• Turbidimetrie
• Valori normale= 4,8-5,6%
• DZ ≥ 6.5%

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Tina Quant Roche HbA1c

Recoltare: tub K3EDTA

pastrare 7 zile 4-8 grade C

NGSP/DCCT: HbA1c (%) = (HbA1c/Hb) x 91.5 + 2.15

NGSP- National Glycohemoglobin Standardization Program

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Sisteme de tip POCT

• Sisteme POC (point of care)

pentru glicemie/HbA1c
• Masurare din sange capilar
• Monitorizare DZ

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 HbA1c – tehnici de măsurare și aspecte practice
• Glucoza se leagă neenzimatic de proteine, iar HbA1c (hemoglobina glicată) este un produs natural al
glicării hemoglobinei. În mod normal, HbA1c reprezintă aprox. 5.0%-5.6% din totalul hemoglobinei.
Odată cu creșterea glicemiei, fenomenul de glicare se accentuează.
• HbA1c se poate măsura cromatogarfic (HPLC) sau imunologic (tehnică foarte comună, automatizată).
Când se suspectează existența unor tipuri anormale ale hemoglobinei, se poate efectua electroforeza
hemoglobinei care separă diferitele tipuri de hemoglobină (ex: HbS – siclemie, HbF – fetală etc). Există
și dispozitive point of care (POCT) pentru testarea HbA1c.
• Spre deosebire de glicemie, HbA1c este un parametru care reflectă controlul glicemic pe perioadă lungă
(ultimele 90 zile). HbA1c nu este modificată semnificativ de hiperglicemii severe acute, ci mai degrabă
de hiperglicemiile susținute. Episoadele mai recente de hiperglicemie influențează mai mult HbA1c
decât episoadele mai vechi. Astfel, HbA1c este un test util pentru diagnosticul diabetului, dar mai ales
pentru monitorizarea controlului glicemic la cei deja diagnosticați.
• La pacienții fără diagnostic de diabet, un nivel al HbA1c peste 6.4% susține diagnosticul de diabet
zaharat. La pacienții care sunt deja diagnosticați cu diabet, pragurile se schimbă. Astfel, la pacienții
diabetici care, indiferent de controlul glicemic, au glicemii bazale crescute, o valoare a HbA1c de 6.0-
7.0% corespunde unui control glicemic bun (vezi mai târziu).
• Existe diverse scenarii patologice în care HbA1c își pierde valoarea diagnostică sau de monitorizare.
Aceste scenarii afectează durata de viață a hematiilor, eritropoieza sau procesul de glicare. Alteori,
există factori ce interferează cu metoda de măsurare a HbA1c (vezi diapozitivul următor).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 HbA1c (3)
• Este un indicator retrospectiv al valorilor
integrate ale glicemiei pe o perioadă de 8-12
săptămâni: indicator fidel al controlului
diabetului, eficacităţii tratamentului şi al
riscului dezvoltării complicaţiilor acute şi pe
termen lung.

• Nu este influenţată de fluctuaţii mari ale

glucozei plasmatice

• Modificări recente ale glicemiei (în ultimele 4

săptămâni) influenţează nivelul HbA1c mai mult
decat modificările vechi ale glicemiei (ex. în
urmă cu 12 săptămâni)
• AG(mg/dL) = ( 28,7 x HbA1c ) – 46,7

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 HbA1c – valori la indivizi sănătoși vs valori la diabetici

• Pragurile HbA1c pentru diagnosticul diabetului zaharat nu mai sunt utile atunci când pacientul este
deja diagnosticat. Spre exemplu, valoarea 7.0% este considerată diagnostică la un nediabetic, dar la un
pacient deja diagnosticat, indică un control glicemic bun al diabetului.

Sursa: thekdsg.or.ke

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 HbA1c – limitări în diagnosticul și monitorizarea diabetului
Situații în care HbA1c nu trebuie folosită pentru diagnosticul diabetului
Instalarea • Posibil DZ tip 1 (uneori, DZ tip 1 evoluează atât de rapid încât valorile HbA1c “rămân în urmă”
rapidă a • Copii sau adulți tineri simptomatici, suspecți de DZ (posibil DZ tip 1)
hiperglicemiei • Simptome de diabet prezente de mai puțin de 3 luni
• Pacienți cu boli acute (cauzatoare de hiperglicemii)
• Pacienți tratați cu medicamente hiperglicemice (ex: corticosteroizi, antipsihotice)
• Afecțiuni acute ale pancreasului (chirurgie sau injurie pancreatică)
Factori care • Anemii prin deficit de fier/ B12 (crește durata de viață a hematiilor circulante, deci valoarea
afectează HbA1c)
formarea și/ • Anemii hemolitice (scade HbA1c) sau transfuziile sanguine recente
sau turnover- • Administrarea de eritropoietină, reticulocitoza (influx de eritrocite noi, scade HbA1c)
ul HbA1c • Anemia din CKD (stadiile 4 și 5: deficit de eritropoietină, crește glicarea prin stres oxidativ/
inflamație)
• Consumul cronic de alcool (etanolul favorizează glicarea, crește valoarea HbA1c)
• Doze crescute de vitamine C și E (vitaminele antioxidante încetinesc procesul de glicare, scade
HbA1c)
• Splenomegalie (hipersplenismul scade HbA1c); Splenectomie (crește durata de viață a
eritrocitelor)
• Hemoglobinopatii
• Sarcina (fluctuațiile hormonale afectează glicemia, valorile HbA1c tinzând să fie reduse în sarcină)
Interferențe Hipertrigliceridemie severă interferează cu determinarea HbA1c (scade valoarea HbA1c)
analitice

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Glicemia (9)

• Interpretarea rezultatelor (ser):

Glicemia bazala:
< 100 mg/dl : normal
100-125 mg/dl : Glicemie bazala modificata
≥ 126 mg/dl : DZ

Glicemia la 2 h:
< 140 mg/dl : normal
140-199 mg/dl : Scaderea tolerantei la glucoza
≥ 200 mg/dl : DZ

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Glicemia (10) - Criteriile ADA (American Diabetes
Association) de diagnostic al DZ

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Diabetul zaharat – forme și caracteristici
Caracteristică DZ tip 1 DZ tip 2
Vârsta tipică de debut Copii, adolescenți, adulți tineri Vârstă mijlocie, vârstnici
Debut Acut Insidios
Mecanism patologic Autoimun Rezistență la insulină
Aspect fizic tipic Pacienți slabi Pacienți frecvent obezi
Scădere ponderală Comună Atipică
Tendința spre cetoză Comună Atipică
Insulină/ peptid C plasmatic Scăzut/ absent Crescut/ normal (frecvent)/ scăzut

Auto-anticorpi plasmatici Prezenți Absenți

Istoric familial de diabet Nu frecvent Frecvent
• DZ tip 2 este cel mai frecvent, cu aproximativ 90% din cazuri. Aprox. 10% din adulții tineri care se prezintă
inițial cu un DZ aparent de tip 2 și care răspund inițial la schimbările de dietă și la medicația antidiabetică,
ajung relativ rapid dependenți de insulină. Acest tip de diabet se numește LADA (latent autoimmune diabetes
of adulthood), testele de laborator arătând că acești pacienți prezintă aceeași auto-anticorpi ca cei cu DZ tip 1.
• MODY (Maturity-onset diabetes of the young) este un diabet moștenit, cauzat de o singură mutație. MODY
trebuie suspectat la pacienții cu istoric familial de DZ, care sunt diagnosticați la vârstă tânără.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Diabetul zaharat – diagnosticul de laborator (criteriile ADA)
Glicemie à jeun TTGO (la 2h) HbA1c Interpretare
< 100 mg/dL < 140 mg/dL ≤ 5.6 % Normal
100 – 125 mg/dL 140 – 199 mg/dL 5.7 – 6.4 % Prediabet
(glicemie bazală modificată) (toleranță alterată la glucoză)
≥ 126 mg/dL ≥ 200 mg/dL ≥ 6.5% Diabet

• Dacă pacientul are simptome clasice de diabet (senzație de sete, poliurie, polidipsie), un singur test
poate fi de ajuns pentru diagnostic. Dacă pacientul este asimptomatic, un test pozitiv trebuie confirmat
prin una sau mai multe repetări în zile diferite.
• O glicemie spontană ≥200 mg/dL este anormal de mare și este diagnostică pentru diabet.
• Acolo unde este cazul, diagnosticul de “glicemie bazală modificată” va fi înlocuit de diagnosticul
“toleranță alterată la glucoză” (acesta din urmă este un diagnostic cu confidență mai ridicată).
• Termenul “prediabet” nu este științific însă este foarte frecvent folosit deoarece este ușor de înțeles.
• Odată ce a fost confirmat diabetul, elucidarea etiologiei poate necesita și alte teste de laborator:
insulină, peptid C, autoanticorpi (ex: anti celule insulare pancreatice – ICA, anti-insulină – IAA, anti-
GAD etc).
• În sarcină, pragurile de diagnostic pentru glicemia à jeun și TTGO sunt diferite (vezi mai departe).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Diabetul zaharat – diabetul în sarcină (gestațional)
TTGO (75g) pentru diagnosticul diabetului gestațional
Moment Prag diagnostic
À jeun (înainte de TTGO) 92 mg/dL
1 oră post-TTGO 180 mg/dL
2 ore post-TTGO 153 mg/dL

• Deoarece sarcina reduce toleranța la glucoză, femeile gravide pot dezvolta diabet gestațional.
• Factorii de risc pentru diabetul gestațional includ: obezitate, rude apropiate cu diabet, nașterea unui copil
macrosom, diagnostic de diabet gestațional într-o sarcină anterioară.
• Screening-ul pentru diabetul gestațional se face prin oferirea unui TTGO tuturor femeilor însărcinate, în perioada
săptămânilor 24-28. TTGO se face chiar mai devreme la gravidele la risc crescut pentru dezvoltarea diabetului
gestațional (ex: un nou-născut macrosom sau diagnostic de diabet gestațional în antecedente.
• Femeile cu diabet gestațional pot reveni la o toleranță normală față de glucoză după naștere, însă acestea vor
avea risc crescut de a dezvolta diabet gestațional într-o sarcină ulterioară sau de a dezvolta DZ tip 2 mai târziu.
• Hiperglicemia maternă crește secreția de insulină a fătului, putând cauza macrosomie (greutate la naștere de
≥4000g), nașteri dificile și hipoglicemie neonatală. Controlul glicemic în sarcină poate preveni aceste complicații.
• Controlul glicemic în sarcină se face prin exerciții fizice, dietă și medicație (metformin și insulină).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Parametri

• Glicemia
• Glicozuria
• Hemoglobina glicata (HbA1c)
• Fructozamina
• Corpii cetonici
• Insulina
• Peptidul C
• Glucagonul
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Fructozamina

• Produs stabil de glicare a proteinelor serice

(in principal albumine si imunoglubuline) –
metode alternative de apreciere a echilibrului
metabolic

• Apreciaza controlul metabolic pe termen scurt: 2-

3 saptamani
• influentata de hipoalbuminemie, nefropatie,
hepatopatie

• Valori normale: 205- 285 µmol/l

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Glicozuria
- Boli renale (defecte tubulare renale), triajul DZ
- determinare cantitativa: esantion de urina de 24
h (pastrare la frigider pe perioada recoltarii;
omogenizata-100 ml la laborator)
- metoda de determinare spectrofotometrica
- urina spontana: metoda de determinare pe
stripuri
- Cresteri: hiperglicemie/afectiuni
pancreatice/glicozurie de cauza renala
(glomerulonefrita acuta, sdr nefrotic, tubulopatii
toxice)/idiopatica

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Corpii cetonici

• Produsi de degradare ai acizilor grasi: acidul acetil-

acetic, β-hidroxi-butiric si acetona; se descompun prin
oxidare in hepatocite, miocard si muschi
• In caz de deficit de insulina (DZ I) decompensat creste
utilizarea acizilor grasi => cresc corpii cetonici.

• Valori normale: 100-250 µmol/l (1-2,5 mg/dl)

• Valori crescute: diabet zaharat decompensat / cetoza/
cetoacidoza, inanitie, malnutritie etc

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Corpii cetonici

• Indicatii dozare:
• Evaluare pacienti DZ nou depistat
• Monitorizarea cetoacidozei diabetice
• La glicemii > 250mg/dl auto-monitorizarea
pacientului (teste rapide)
• -metode neenzimatice: Detectia se bazeaza pe principiul testului
Legal: acidul acetoacetic si acetona reactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu si
glicina, formand un compus colorat in violet

• -met enzimatice prin determinarea directa a

concentratiei acidului beta- hidroxibutiric

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Hormonii reglatori

• Hormoni hipoglicemianti
• insulina

• Hormoni hiperglicemianti
• Glucagonul
• Cortizolul
• Adrenalina

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Insulina și peptidul C – utilitate clinică
• Insulina este un polipeptid compus din 51 aminoiacizi care este secretată de celulele β insulare ale
pancreasului ca răspuns la creșterea concentrației glucozei în lichidul extracelular. Insulina este secretată sub
formă de prohormon (proinsulină) care este clivat eliberând insulina (activă hormonal) și peptidul C.
• Ficatul metabolizează parte din insulina eliberată în circulația portală, iar insulina ajunsă în circulația sistemică
este captată rapid de celule. Astfel, concentrația de insulină măsurată din sângele venos nu reflectă cantitatea
de insulină eliberată de pancreas. Deoarece molecula de proinsulină este clivată în o moleculă de insulină și o
moleculă de peptid C, concentrația peptidului C este echimolară cu concentrația de insulină eliberată, însă
peptidul C nu este metabolizat la fel de repede ca insulina. Astfel, măsurarea peptidului C din sângele venos
este un indicator mai fidel al producției pancreatice de insulină.

• Un alt avantaj al peptidului C este că poate fi folosit pentru

estimarea producției endogene de insulină chiar și la
pacienții tratați cu insulină deoarece insulina exogenă nu
conține peptid C.
• Peptidul C și insulina (endogenă) sunt absenți sau au
niveluri scăzute în diabetul zaharat de tip 1. În diabetul de
tip 2, nivelurile pot fi normale, crescute (în faza de
compensare a insulinorezistenței prin hiperinsulinemie)
sau scăzute (în stadiile avansate de diabet când
parenchimul pancreatic endocrin este redus – fibrozarea
pancreasului).
Sursa: Marshall’s Clinical Chemistry, ed. 9
(Elsevier)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Glucagonul

• Glucagon: produs in celulele α insulele Langerhans (29AA),

sintetizat ca prohormon si convertit in forma activa dupa hidroliza.
Loc de actiune: ficat
- Metode: RIA, ELISA
• Valori normale: 0.2-0.3 ng/ml
• Valori scăzute: epuizarea insulelor Langerhans
• Valori crescute: DZ (ocazional), pancreatite acute, sdr.
Zollinger-Elison (multiple endocrine neoplasia type 1 )

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Autoanticorpii implicați în patologia diabetului zaharat de tip 1
• Identificarea autoanticorpilor implicați în patologia DZ este necesară pentru diagnosticul diferențial între
diabetul de tip 1 și cel de alte cauze. Cei 4 autoanticorpi prezentați mai jos sunt cei mai frecvenți.
• Autoanticorpii nu sunt responsabili pentru apariția diabetului de tip 1, însă prezența lor indică distrugerea
celulelor β insulare de către limfocitele T. Acest proces de distrugere durează luni sau ani, hiperglicemiile
simptomatice apărând doar după ce 80-90% din celulele β au fost distruse. Astfel, autoanticorpii pot fi
detectați în sângele unor persoane care încă nu au manifestări clinice ale diabetului.
• De multe ori, în sângele pacienților nou diagnosticați se identifică mai mult de 1 tip de autoanticorp. În
general, progresul spre diabet este cu atât mai rapid cu cât există mai multe tipuri de autoanticorpi.
• La copii, anticorpii anti-insulină (IAA) sunt de obicei primii care apar, însă pe măsură ce boala evoluează spre
diabet clinic, IAA pot dispărea, lăsând locul altor autoanticorpi: ICA, GADA și IA-2A. La copii, IAA sunt încă
prezenți în 50%-60% din cazuri la momentul diagnosticului, însă aceștia sunt rari la adulți.
• Dintre antoanticorpii comuni, ICA au cea mai mare valoare predictivă pentru dezvoltarea DZ tip 1.

Autoanticorp Sensibilitate (frecvență la dg.) Specificitate Observații

ICA 70%-80% > 99% Anti-celulă insulară. Valoarea predictivă cea mai mare.
GADA 70%-80% 97%-98% Anti-decarboxilaza acidului glutamic.
IA-2A 60% 97%-98% Anti-tirozinfosfataza insulară.
IAA 60% (la copii) 95% Anti-insulină. Frecvent primii care apar. Dispar, fiind rari la adulți.
ZnT8A < 80% 70% Anti-proteină transportoare de zinc-8. Uneori singurul anticorp prezent.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Diagnosticul etiologic al DZ

TIP 1 TIP 2

Vârsta de debut Tipic < 40 ani Tipic > 40 ani

Masă corporală Slab Tipic SP/Obez

Simptome Apar brusc Apar treptat

Mecanism Autoimun Insulinorezistență / Epuizare

Insulina Absentă Crescută / Normală / Scăzut

Peptid C Absent Crescut / Normal / Scăzut

Tratament INSULINĂ !!! Stil de viață / ADO / Insulină

Simptome:
•scădere în greutate, polidipsie, poliurie, polifagie, fatigabilitate
•uneori, în DZ tip 1, prima manifestare este coma diabetică “inaugurală”

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Diabetul zaharat – monitorizarea pe termen lung a bolii și a complicațiilor
Investigație Observații
Glicemie Glicemia este monitorizată zilnic de pacienți cu ajutorul glucometrelor portabile pentru ajustarea
medicației, dar poate fi măsurată ocazional și de către specialiști la momentul vizitelor medicale
periodice.
HbA1c HbA1c reflectă controlul glicemic pe termen lung. Nivelul trebuie verificat de specialist la fiecare 3 luni.
În funcție de valoarea HbA1c, se poate ajusta planul terapeutic (dietă, medicație).
Examen urină Testarea anuală a raportului albumină/ creatinină urinare pentru depistarea precoce a nefropatiei.
Profil lipidic Testarea la 6 luni pentru depistarea și tratarea dislipidemiei asociate diabetului scade riscul de
complicații.
Măsurare Menținerea unor valori TA sub 130-140/80-90 mmHg scade riscul complicațiilor renale, cardiovasculare
HTA și de afectare oculară. Pacientul se poate auto-monitoriza, dar TA trebuie verificată de specialist la 6
luni.
Fundoscopie Evaluarea de către oftalmolog a fundului de ochi trebuie efectuată o dată la 2 ani sau mai frecvent.
Evaluarea Se recomandă ca picioarele diabeticilor să fie evaluate la 6 luni pentru a estima circulația și
picioarelor sensibilitatea nervoasă la nivel periferic. Această evaluare este importantă mai ales când diabetul este
avansat.
Evaluarea Se efectuează mai frecvent imediat după diagnostic, iar odată cu stabilizarea terapiei, se efectuează
medicației anual. Se poate ajusta medicația pentru diabet (doze, medicamente noi), iar în funcție de evoluție și de
celelalte analize/ investigații, se pot introduce și medicamente pentru prevenția/ tratamentul
complicațiilor (ex: anti-hipertensive, diuretice, statine etc).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.