19.03.

2024

Sentinta nr. RJ 59gg789e5/2023 din 19-mai-2023, Judecatoria Baia Mare, pretentii (Litigii cu
profesionistii)

Sentinta

din 19 Mai 2023

Text speţă

Societate comercială vs Societate comercială, Societate comercială

Cod ECLI ECLI:RO:JDBMR:2023:001.######

„cod operator - 4193"

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREŞ

JUDECĂTORIA #### ####

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ####/296/2022

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ####/2023

Şedinţapublică din 19 Mai 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ###### ###### ### #####

GREFIER: ###### ###### ######

Pe rol este judecarea cauzei privind pe reclamanta KAYIKCIOGLU LOJISTIK TICARET LIMITED
SIRKETI, pe intervenienta #### ASSEKURANZ VERSICHERUNGSVERMITTLUNG GMBH şi pe
pârâta ######### SRL, având ca obiect pretenţii.

Instanţa constată că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 15.05.2023, fiind consemnate în
încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa în vederea deliberării, în
baza art. 396Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 19.05.2023, când în urma
deliberării a fost pronunţată următoarea hotărâre.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 19.03.2024

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu #### la data de 08.07.2022 şi înregistrată sub
nr. ####/296/2022, reclamanta Kayikcioglu Lojistik Ticaret Limited Sirketi, în contradictoriu cu pârâta
######### S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2300 euro, reprezentând
contravaloare preţ transport conform contract de transport încheiat la data de 24 noiembrie 2021,
evidenţiată prin factura fiscală nr. GIB############# din 25 noiembrie 2021; obligarea pârâtei la plata
dobânzii legale penalizatoare de la introducerii prezentei cereri şi până la data efectivă a plăţii; obligarea
pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cereri.

În motivare, a arătat că la data de 24 noiembrie 2021, între reclamantă, în calitate de transportator şi

pârâtă, în calitate de expeditor, a luat naştere o comandă de transport internaţional de mărfuri şi că prin
corespondenţă electronică (WhatsApp), părţile au stabilit conţinutul şi întinderea obligaţiilor, respectiv
reclamanta s-a obligat să asigure servicii de transport internaţional a unui utilaj tehnic (11 metri lungime)
pe ruta Kayseri/Turcia - ####-######/#######; încărcarea bunului urma să fie făcută la 25 noiembrie
2021, iar descărcarea într-un interval de timp de 7-8 zile de la data încărcării şi corelativ, pârâta s-a
obligat să achite un preţ în cuantum de 2300 euro, în termen de două zile de la data descărcării bunului.

A mai arătat că pentru executarea obligaţiei de transport, subscrisa şi-a substituit transportatorul #######
Kayikcioglu Uluslararasi TAS.LTD.ŞTI şi că acesta şi-a îndeplinit obligaţia întocmai: bunul a fost
încărcat la data de 30 noiembrie 2021 (vămuirea a fost întârziată din cauza nepredării la timp a
documentaţiei aferente) şi a fost descărcat la data 10 decembrie 2021, conform scrisorii de trăsură
însuşite de destinatarul ##### ######## S.R.L..

A precizat că destinatarul a primit bunurile fără rezerve în sensul dispoziţiilor art. 1994 alin. 1 Cod civil
şi art. 30 Convenţia din 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele. A
mai precizat că reclamanta a emis şi comunicat factura fiscală nr. GIB############# din 25 noiembrie
2021 ce evidenţiază suma de 2300 euro, reprezentând contravaloarea preţului ce urma a fi achitat în două
zile de la data descărcării bunului transportat şi că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului.

A menţionat că, prin notificarea nr. 1563/29 martie 2022, reclamanta i-a solicitat pârâtei executarea
obligaţiei de plată a sumei de 2300 euro în termen de 10 zile de la primirea acesteia, că notificarea i-a fost
comunicată pârâtei, prin executor judecătoresc, la data de 04 aprilie 2022 şi că până la data prezentei,
suma de 2300 euro nu a fost achitată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1535, art. 1522, art. 1961 - art. 2001Cod civil, Convenţia
din 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, Ordonanţa Guvernului
nr. 13/2011, art. 194 şi urm. Cod procedură civilă.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi orice probă ce va rezulta
necesară din dezbateri.
 19.03.2024

La data de 06.09.2022 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a
invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Satu ####.

Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică,
întrucât societatea reclamantă nu şi-a executat obligaţia aferentă plăţii solicitate,

Pe cale reconvenţională, a solicitat obligarea societăţii reclamante la plata către subscrisa a sumei de 2500
####, contravaloarea a _____.73 RON la data redactării prezentei, cu titlu de penalităţi de întârziere în
livrarea mărfii, potrivit comenzii de transport încheiate între părţi; obligarea reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul stadiu procesual.

Cu privire la competenţa teritorială a instanţei, a arătat faptul că sediul acesteia este la adresa unde a fost
iniţial citată, respectiv în #### ####, #### ######### ### ###, #### ######### ## ## ## #### ####, iar
potrivit Comenzii de transport, în caz de litigiu, competenţa va aparţine instanţei de la sediul societăţii.

Pe fondul cauzei, a arătat că, potrivit comenzii de transport întocmite de către subscrisa pârâtă şi
acceptată de societatea reclamantă, transportul de care se face vorbire urma să fie încărcat din punctul de
plecare la data de 25 noiembrie 2021 din Turcia şi descărcat la data de 29 noiembrie 2021 în #######, la
adresa din localitatea ####, Bulevardul Muncii nr. 18, #### ##### #### ##### #######, aşa cum rezultă
din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar şi din cererea de chemare în judecată, a arătat că transportul
a ajuns la destinaţie abia la data de 10 decembrie 2021 şi că, în mod evident, marfa nu a fost eliberată la
termenul convenit. A arătat că şi dacă ar admite ca fiind corecte susţinerile reclamantei, cum că data de
29 noiembrie 2021, acceptată ca termen de descărcare, nu ar fi fost însuşită de aceasta, durata efectivă a
transportului a depăşit, cu mult, „timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent",
aşa cum prevede articolul 19 mai sus citat.

A precizat că distanţa dintre punctul de încărcare - localitatea Kayseri, Turcia şi punctul de descărcare -
localitatea ####-######, ####### este de 1844 km, care pot fi parcurşi, luând în calcul viteza medie de
deplasare a unui camion de transport şi timpi medii de aşteptare la graniţă, în aproximativ 22 de ore, iar
societatea reclamantă i-a parcurs în 15 zile. A mai precizat că, pe o parte, în prezenta speţă, nu operează
niciuna dintre excepţiile prevăzute de articolul 17, alin. (2) şi pe cealaltă parte, faptul că societatea
reclamantă nici nu invocă vreunul dintre motivele exoneratoare de răspundere pentru această întârziere.
##### în vedere faptul că obligaţia societăţii reclamante a fost una afectată de termen, a cărei executare şi
stingere depindeau de îndeplinirea ei până la o anumită dată, care nu a fost respectată, consideră că
simpla livrare a bunului nu e suficientă pentru a se considera că obligaţia contractuală a fost respectată şi
pentru ca ei să fie obligaţi la plata contravalorii acestei obligaţii.

De asemenea, a arătat că datorită faptului că transportul nu a ajuns la data convenită, subscrisa nu doar că
a pierdut o colaborare importantă cu un client vechi - societatea ##### ### ##### S.R.L. - care o
 19.03.2024

însărcina adesea cu astfel de comenzi, a pierdut şi plata ce i se cuvenea ca urmare a livrării acestei mărfi
în termen şi a fost şi obligat să le plătească acestora din urmă despăgubiri.

Pe cale reconvenţională, a solicitat să se constate faptul că aceeaşi comandă de transport prevede faptul
că transportatorul urmează să fie obligat la plata unor penalităţi în valoare de 250 #### - pentru fiecare zi
de întârziere, în caz de nerespectare a datelor de încărcare şi descărcare.

De asemenea, a arătat că transportatorul este obligat să plătească despăgubiri pentru întârziere în baza
Convenţiei CMR şi că întârzierea la descărcare a fost de 10 zile, ceea ce le îndrituieşte la acordarea sumei
de 2500 ####, cu titlu de penalităţi, în baza prevederii anteindicate.

În drept, convenţia CMR.

În probaţiune, a depus înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 10.10.2022 reclamanta a arătat că Apărările pârâtei-
reclamante formulate prin întâmpinare sunt nefondate şi că rezultă din înscrisuri că destinatarul #####
######## S.R.L. a primit bunurile fără rezerve în sensul art. 30 Convenţia CMR din 1956 şi art. 1994
alin. 1 C. civ.

A arătat că conform art. 25 din Convenţia din 1956:

„5. În caz de întârziere, dacă cel în drept fac dovada ca din aceasta întârziere a rezultat un prejudiciu,
transportatorul este ţinut sa plătească daune care nu pot depăşi preţul transportului.

6. O despăgubire mai mare nu poate fi pretinsa decât în caz de declarare a valorii mărfii sau de declarare
de interes special la predare, conform articolelor 24 şi 26."

##### în vedere acest ultim punct al art. 25, a arătat că pârâta-reclamantă nu poate refuza plata
transportului pe motiv de întârziere la eliberarea mărfii de către reclamantă-pârâtă, nefiind incident
niciuna din cazurile enumerate: declarare a valorii mărfii sau de declarare de interes special la predare,
conform articolelor 24 şi 26 (în acest sens, sentinţa nr. ######### din 22-iun-2021, Judecătoria ######,
ataşată). A mai arătat că această situaţie de fapt nu a fost contestată şi că niciun alt prejudiciu nu a fost
dovedit.

Prin urmare, a arătat că pârâta-reclamantă ar putea solicita reclamantei-pârâte daune interese pentru
prejudiciul cauzat ca urmare a întârzierii, iar nu să refuze să-şi execute propria obligaţie, reciprocă şi
corelativă, de plată a serviciului de transport rutier marfă, transportul fiind realizat.

Prin cererea reconvenţională, a menţionat că pârâta-reclamantă arată că raporturile comerciale dintre părţi
s-au desfăşurat în temeiul documentului intitulat „transport order nr. 167/24.11.21" şi, dată fiind pretinsa
întârziere produsă în predarea bunurilor, reclamanta-pârâtă datorează daune-interese în cuantum de 250
euro/zi de întârziere în predarea mărfii.
 19.03.2024

A menţionat că documentul a fost redactat în limba română şi trimis de pârâtă reclamantei prin aplicaţia
WhatsApp şi că documentul nu a fost însuşit de niciuna dintre părţi prin semnătură. Cu toate acestea, a
mai arătat că pârâta-reclamantă a statuat în derularea relaţiilor comerciale în baza obligaţiilor principale
convenite cu reclamanta-pârâtă evocate de reclamantă pârâtă în cuprinsul cererii introductive (fila 2).

A precizat că, dîncolo de acest aspect, nici ipoteza încheierii actului juridic „transport order nr. 167/
24.11.21" în baza simplului acord de voinţe (principiul consensualismului) nu poate fi primită. Toată
corespondenţa privind raportul comercial dintre părţi s-a desfăşurat în limba engleză, deoarece
reprezentatul societăţii reclamante-pârâte, domnul ##### Kayıkçıoğlu, este cetăţean turc.

A mai precizat că domnul ##### Kayıkçıoğlu este necunoscător al limbii române şi că rezultă că acesta
nu şi-a însuşit (în deplină cunoştinţă de cauză) conţinutul documentului invocat şi nici clauza penală
invocată. Ca atare, a arătat că clauza penală nu poate fi opusă reclamantei-pârâte din perspectiva
principiului forţei obligatorii a contractului consacrat de art. 1270C. civ., întrucât este un act unilateral de
voinţă al pârâtei-reclamante, neasumat de către reclamanta-pârâtă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 201 şi art. 205Cod procedură civilă.

În probaţiune, a depus înscrisuri.

Prin cererea de intervenţie principală depusă la dosarul cauzei la data de 22.11.2022 societatea ####
Assekuranz Versicherungsvermittlung GMBH a solicitat respingerea acţiunii introductive ca fiind
nelegală şi netemeinică şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul
stadiu procesual.

Cu privire la interesul propriu, legitim şi actual al societăţii, a arătat că această societate are calitatea de
broker de asigurare care gestionează toate dosarele de daună deschise de către societatea de asigurări
###### Versicherungs-Aktiengesellschaft, care este asigurător al societăţii pârâte ######### S.R.L..

Aşadar, a arătat că, o dată cu notificarea existenţei presupusului prejudiciu din partea societăţii
######### S.R.L., societatea pârâtă s-a adresat nouă pentru gestionarea situaţiei; astfel a fost deschis
dosarul de daună CMR din data de 10.12.2021, cu numărul _______.

A menţionat faptul că, în prezentul dosar nu acţionează în calitate de mandatar/împuternicit al societăţii

###### Versicherungs-Aktiengesellschaft, ci în nume propriu, având în vedere că sunt personal
responsabili de gestionarea dosarului de daună (care va fi soluţionat în funcţie de hotărârea pe care o vor
primi din partea instanţei); sumele de bani avansate pentru acoperirea dreptului de apărare al clientului
lor - societatea COLORICIO S.R.L, au fost avansate de către aceştia (onorariu de avocat, taxă de timbru,
cheltuieli deplasare) şi vor fi avansate în continuare (cheltuieli deplasare, taxe poştale etc.) şi că poliţa de
asigurare de răspundere civilă în transporturi nr. W17B 2916 14 este încheiată între aceasta şi pârâta
######### S.R.L. şi noi le asumăm întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte aplicarea clauzelor
 19.03.2024

acesteia, rezolvarea dosarelor de daună care o privesc pe ######### S.R.L., plata eventualelor
despăgubiri etc.

A mai arătat că interesul acesteia reiese strict din aceea că, în situaţia în care cererea de chemare în
judecată ar fi admisă, aceştia ar fi cei obligaţi să plătească contravaloarea prejudiciului solicitat de către
reclamantă, dar şi cheltuielile de judecată ale acesteia.

A precizat că aceasta nu urmăreşte realizarea interesului unei alte persoane, în speţă, societatea de
asigurări, ci un interes propriu, ceea ce le conferă calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, a arătat că achiesează motivelor învederate de către societatea ######### S.R.L. pentru
respingerea cererii de chemare în judecată.

În esenţă, a arătat că, potrivit comenzii de transport întocmite de subscrisa pârâtă şi acceptată de
societatea reclamantă, transportul urma să fie încărcat din punctul de plecare la data de 25 noiembrie
2021 din Turcia şi descărcat la data de 29 Noiembrie în #######, la adresa din localitatea ####,
Bulevardul Muncii, nr. 18, #### #### ## ##, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dar şi din
cererea de chemare în judecată, transportul a ajuns la destinaţie doar la data de 10 decembrie 2021.

A mai arătat că, potrivit art. 19 din Convenţia CMR: „se consideră întârziere la eliberare atunci când
marfa nu a fost eliberată în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata
efectivă a transportatorului depăşeşte timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator
diligent."

În mod evident, a precizat că marfa nu a fost eliberată la timp, în termenul convenit. Chiar dacă ar admite
ca fiind corecte susţinerile reclamatei cum că data de 29 noiembrie 2021, acceptată ca termen de
descărcare, nu ar fi fost înştiinţată de aceasta, durata transportului a depăşit vădit „timpul care în mod
rezonabil este acordat unui transportator diligent".

Totodată, a precizat că distanţa dintre punctul de încărcare, respective localitatea Kayseri, Turcia şi
punctul de descărcare, respective #### ######, #######, este de 1844 km, care, în mod rezonabil ar
putea fi parcurşi în aproximativ 22 ore, nicidecum 15 zile şi că, potrivit art. 25 din Convenţia din 1956,
invocat inclusiv de către societatea pârâtă, „5. În caz de întârziere, dacă cel în drept fac dovada că din
aceasta a rezultat un prejudiciu, transportatorul este ţinut să plătească daune care nu pot depăşi preţul
transportului."

În mod clar, a arătat că prejudiciul societăţii există, în senul în care nu doar că a pierdut o colaborare
importantă cu un vechi client, respectiv societatea ##### ### ##### S.R.L., de la care primea adesea
comenzi mari, a pierdut şi plata care i se cuvenea ca urmare a livrării acestei mărfi în termen şi a fost
obligat să le plăteşte acestora din urmă despăgubiri.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 62Cod procedură civilă.

 19.03.2024

În probaţiune, a depus înscrisuri.

Prin încheierea din data de 23.11.2022 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei
Satu #### şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei #### ####.

Prin încheierea din data de 15.05.2023, Judecătoria #### #### a respins ca inadmisibilă în principiu
cererea de intervenţie principală formulată de către societatea #### Assekuranz
Versicherungsvermittlung GMBH.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la cererea principală:

Între reclamanta Kayikcioglu Lojistik Ticaret Limited Sirketi şi pârâta ######### S.R.L. s-a încheiat un
contract de transport internaţional de mărfuri, conform comenzii de transport nr. 167/24.11.2021 (filele
20-23). Potrivit acestui contract, data încărcării utilajului transportat era data de 25.11._____, iar data
descărcării a fost stabilită ca fiind 29.11.2021. totodată, s-a stabilit că suma de 2300 euro este costul
transportului şi că urma să fie achitată în termen de 2 zile.

Potrivit scrisorii CMR depuse la dosarul cauzei (filele 83-84), bunul a fost încărcat la data de 30.11.2021
şi a fost recepţionat la data de 10.12.2021.

La data de 25.11.2021 reclamanta a emis factura pentru suma de 2300 euro (filele 86-87).

Totodată, la dosarul cauzei au fost depuse conversaţii purtate între părţi prin intermediul aplicaţiei whats
app (filele 52-81) din care rezultă că utilajul transportat era un utilaj de o valoare de 100.000 euro, de 11
m lungime, 01metri înălţime şi 01 metri lăţime, că încărcarea urma să se facă din Kayseri (Turcia) şi
descărcarea în #### ###### (#######), că pârâta se plânge reclamantei de întârzierile în livrare, în timp
ce reclamanta invocă întârzieri cauzate de procedurile vamale, afirmând şi că „de vineri aşteptăm
declaraţia de export de la exportator", „ i-am scris brokerului vamal al exportatorului dar ei tot nu au adus
documentele reprezentantului nostru vamal", invocând şi că sistemul este diferit în Turcia de cel din UE.

Instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei din 19 mai 1956 referitoare la contractul de
transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) astfel cum rezultă din art. 1 al acestui act normativ, ce
prevede că prezenta convenţie se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe şosele, cu titlu
oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în
contract, sunt situate în doua tari diferite, dintre care cel puţin una este ţara contractantă, independent de
domiciliul şi de naţionalitatea participanţilor la contract. În speţă, este vorba de un contract de transport
de mărfuri, pe şosele, cu titlu oneros (2300 euro), locul încărcării şi locul descărcării mărfii fiind în două
state diferite (Turcia şi ####### ).

De asemenea, instanţa mai reţine că pârâta invocă întârzierea reclamantei în executarea obligaţiilor
 19.03.2024

asumate prin contractul încheiat, respectiv faptul că potrivit contractului bunul transportat trebuia
descărcat la data de 29.11.2021 şi în schimb a fost descărcat la data de 10.12.2021 şi că, în orice caz, un
termen de 15 zile pentru transportare este unul nerezonabil.

În acest context, instanţa reţine cele prevăzute de art. 17 din Convenţia CMR, respectiv: 1.
Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarie, produse între
momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârzierea în eliberare.

2. Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept
cauză o culpă a persoanei care are dreptul să se dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o
culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le
evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.

3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea vehiculului pe

care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a
prepuşilor acesteia.

Potrivit art. 18 (1) din acelaşi act normativ, sarcina probei ca pierderea, avaria sau întârzierea eliberării a
avut drept cauză unul dintre factorii prevăzuţi în articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului, iar,
potrivit art. 19, se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberată în termenul
convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportatorului depăşeşte
timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, ţinându-se cont de circumstanţe şi,
printre altele, în cazul unei încărcări parţiale, de timpul necesar pentru ambalarea unei încărcături
complete în condiţii normale.

Instanţa constată că în cuprinsul actului normativ evocat anterior nu există nicio dispoziţie care să
justifice exonerarea de la obligaţia de plată a preţului stipulat în contractul de transport.

Instanţa apreciază că, chiar în condiţiile în care s-ar constata o întârziere culpabilă în efectuarea
transportului, pârâta nu este îndreptăţită să refuze plata preţului stabilit prin contract, aceasta putând
eventual să solicite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de întârziere, potrivit art. 23 din Convenţia
CMR. Prin urmare, în condiţiile în care în speţă s-a făcut dovada livrării bunului (chiar dacă la o dată
ulterioară celei menţionate în contract ), pârâta-reclamantă este ţinută să achite preţul convenit.

Nu se poate reţine susţinerea pârâtei conform căreia obligaţia fiind afectată de termen, simpla livrare a
bunului nu este suficientă pentru a se considera că obligaţia contractuală a fost respectată. În acest sens,
instanţa reţine că deşi a fost prevăzut un termen la care ar fi trebuit ca bunul transportat să ajungă la
destinaţie (data de 29.11.2021), iar livrarea s-a făcut în concret la data de 10.12.2021, este excesiv a se
constata că obligaţia de livrare nu a fost îndeplinită sau că o astfel de întârziere ar justifica opunerea unei
excepţii de neexecutare şi, în consecinţă, exonerarea pârâtei-reclamante de la obligaţia de plată a preţului
 19.03.2024

transportului, asumat prin contract.

Aşadar, instanţa va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă şi va obliga

pârâta reclamantă la plata către aceasta din urmă la plata sumei de 2300 euro reprezentând contravaloare
preţ transport conform contractului cerere transport nr. 167/24.11.2021.

Cu privire la petitul privind dobânda legală penalizatoare:

Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru
neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare, iar potrivit art. 3
alin. 2 din acelaşi act normativ, rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin
hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

De asemenea, în conformitate cu art. 3 alin 21 din OG nr, 13/2011, ce prevede că în raporturile dintre
profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la
nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

În cauza de faţă, instanţa reţine că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la
scadenţa precum şi în continuare, până la plata integrală a debitului principal datorat.

În speţă, instanţa reţine că potrivit contractului încheiat de părţi termenul de plată este de două zile, iar
din conversaţiile purtate între părţi prin intermediul aplicaţiei whatsapp rezultă că termenul curge de la
data descărcării. În speţă descărcarea a avut loc la data de 10.12.2021. Rezultă aşadar că începând cu data
de 13.12.2021 începe să curgă dobânda legală pentru neplata la scadenţă, în speţă, reclamanta solicitând
însă dobânda legală penalizatoare începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a
debitului principal.

Instanţa mai reţine şi că la data de 04.04.2022 pârâtei i s-a comunicat notificarea de punere în întârziere
(prin depunere la cutia poştală (filele 35-39).

Apreciind că cererea reclamantei este întemeiată, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a
dobânzii legale penalizatoare calculată în condiţiile art. 3 alin. 2 ind. 1 din OG nr. 13/2011, începând cu
data de 06.07.2022 (data poştei) şi până la data achitării integrale a debitului principal.

Cu privire la cererea reconvenţională:

Instanţa reţine că pârâta-reclamantă solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 2500 euro
reprezentând penalităţi de întârziere în livrarea mărfii, potrivit unei clauze penale cuprinse în contractul
comandă de transport încheiat între părţi.

Astfel, instanţa reţine că potrivit contractului depus la dosarul cauzei (filele 20-23) se menţionează că în
caz de nerespectare a datelor de încărcare şi descărcare stipulate mai sus se vor imputa penalizări în sumă
 19.03.2024

de 250 euro pe zi începută, transportatorul având obligaţia de a anunţa imediat, în scris, orice situaţie care
ar conduce la neprezentarea sau prezentarea cu întârziere a camionului la încărcare/descărcare, precum şi
orice dirijare a camionului în afara rutei convenite.

Din scrisoarea CMR depusă la dosar (filele 83-84) şi conversaţiile purtate de părţi prin intermediul
aplicaţiei whats app (filele 52-81), rezultă că într-adevăr a existat o întârziere în ceea ce priveşte
transportul utilajului din Turcia în #######, acesta ajungând la destinaţie la data de 10.12.2021, faţă de
data de 25.11.2021 menţionată în contractul încheiat între părţi. De asemenea, instanţa, lecturând
contractul comandă transport nr. 167/24.11.2021, constată că la rubrica loading date (dată încărcare)
apare data de 25.11.2021 şi la rubrica loading time (timp de încărcare) apare max 10, la rubrica unloading
date apare data de 29.11.2021, iar la rubrica unloading time apare max 16.

În schimbul de mesaje prin intermediul aplicaţiei whats app, rezultă că reclamata invocă o întârziere
cauzată de faptul că nu au fost transmise documentele către brokerul vamal invocând practic că era
obligaţia pârâtei să le transmită şi că sistemul din Turcia este diferit de cea a UE în acest domeniu. În
acest context, instanţa reţine că reclamanta nu a dovedit că într-adevăr procedura în Turcia se desfăşura în
maniera invocată şi nici că într-adevăr întârzierea a fost cauzată de impedimente vamale, independente de
culpa sa. Totodată, instanţa nu poate să ignore că deşi potrivit contractului data încărcării era stabilită la
data de 25.11.2021, abia la 30.01.2021 bunul a fost încărcat (loc preluare Istanbul, Turcia).

Cu toate acestea, instanţa reţine că pârâta invocă faptul că înscrisul în care este cuprinsă clauza penală nu
a fost însuşit prin semnătură de părţi, că dl. ##### Kaykcoglu nu este cunoscător al limbii române, astfel
că acea clauză nu poate fi opusă acestuia din urmă.

Analizând contractul comandă de transport depus la dosarul cauzei, instanţa reţine că elementele esenţiale
ale acestuia (obiect, preţ, dată încărcare, dată descărcare, loc încărcare şi loc descărcare) sunt în limba
engleză, în timp ce menţiunile privind clauza penală de 250 euro pe zi de întârziere (stipulată numai în
favoarea pârâtei) sunt în limba română, neexistând indicii că pârâtei i-ar fi fost transmisă o variantă
tradusă a acestui înscris.

Împrejurarea că reprezentantul reclamantei-pârâte nu este cunoscător al limbii române rezultă din

împrejurarea că acesta este turc şi că toate conversaţiile dintre părţi au fost purtate în limba engleză. În
condiţiile în care reprezentantul reclamantei-pârâte ar fi vorbit limba română, faţă de împrejurarea că
reprezentantul pârâtei-reclamante este român, cel mai probabil convorbirile dintre cele două părţi s-ar fi
realizat în limba română, ceea ce nu a fost cazul în speţa de faţă. În plus, instanţa reţine că prin
intermediul aplicaţiei whats app au fost discuţii cu privire la preţ, acesta fiind confirmat, însă nu au
existat menţiuni cu privire la penalităţile de întârziere.

În acest context, instanţa reţine că nu se poate reţine că a existat un consimţământ valabil exprimat al
 19.03.2024

pârâtei în ceea ce priveşte însuşirea clauzei penale la care se face referire în comanda de transport şi a
cărei plată o solicită pârâta-reclamantă.

Prin urmare, suma solicitată în temeiul unei clauze penale neînsuşite de către cealaltă parte nu poate să fie
acordată, astfel că instanţa va respinge această cerere ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei-reclamante că are dreptul la despăgubiri pentru întârziere în temeiul
Convenţiei CMR, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 23 din Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la
contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR):

5. În caz de întârziere, dacă cel în drept face dovada că din această întârziere a rezultat un prejudiciu,
transportatorul este ţinut să plătească daune care nu pot depăşi preţul transportului.

6.O despăgubire mai mare nu poate fi pretinsă decât in caz de declarare a valorii mărfii sau de declarare
de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26.

Astfel, instanţa constată că pârâta-reclamantă trebuie să dovedească un prejudiciu ce i-a fost produs prin
întârziere la livrare. Simplele susţineri ale acesteia că a pierdut o colaborare importantă cu societatea
##### ### ##### SRL, precum şi plata ce i se cuvenea ca urmare a livrării acestei mărfi în termen şi
faptul că ar fi fost obligată să achite despăgubiri acestei societăţi, nu sunt suficiente. Instanţa are în
vedere că înscrisurile depuse de către pârâtă nu dovedesc cele invocate de către aceasta (la dosar fiind
depuse corespondenţe prin e-mailuri cu societatea #### Assekuranz Versicherungsxermittlung GmbH şi
##### de transport). În acest context, instanţa reţine că potrivit art. 249Cod procedură civilă, cel care face
o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească , în afară de cazurile anume prevăzute de lege. În
speţă, pârâta-reclamantă nu a reuşit să dovedească prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat prin întârzierea la
livrare de către reclamanta-pârâtă, astfel că acesteia nu i se poate acorda nici despăgubirea solicitată în
temeiul Convenţiei CMR.

Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Cu privire la cheltuielile de judecată:

Instanţa reţine că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată,
la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

De asemenea, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele
judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele
cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile
de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare
a procesului.

##### în vedere culpa procesuală a pârâtei-reclamante care a pierdut procesul şi a dovezilor privind
 19.03.2024

cheltuielile de judecată, instanţa va admite cererea reclamantei-pârâte şi va obliga pârâta -reclamantă la

plata către acesta a sumei de 695 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de
timbru (fila 40,51 ).

Instanţa reţine că reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada efectuării altor cheltuieli în prezentul litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă Kayikcioglu Lojistik Ticaret
Limited Sirketi (cu sediul în Turcia, Seyitnizam Mahallesi Mevlana Caddesi no 73 _____, localitatea
Zeytinburunu/Istanbul, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat ##### ######, în Bucureşti,
############# ### ##, ### #, ### ##, sector 4) în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ######### SRL
(cu sediul în #### ####, #### ######### ### ###, ### #, ##### #########, cu sediul procesual ales la
avocat ###### ########## din #####, #### ########## ###### ### ##, etaj 1, ### #, judeţ #####).

Respinge cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă ######### SRL în contradictoriu

cu reclamanta-pârâtă Kayikcioglu Lojistik Ticaret Limited Sirketi, ca neîntemeiată.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantă a sumei de 2300 euro cu titlu de debit principal
reprezentând contravaloare preţ transport conform contractului cerere transport nr. 167/24.11.2021.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculată în condiţiile
art. 3 alin. 2 ind. 1 din OG nr. 13/2011, începând cu data de 06.07.2022 (data poştei) şi până la data
achitării integrale a debitului principal.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantă a sumei de 695 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,
reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria #### ####.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 19.05.2023.

PREŞEDINTE GREFIER

###### ###### ### ##### ###### ###### ######

Red./tehnored:ŞMAM/19.05.2023

Imprimat: REF5 ex/19.05.2023

Sursa www.rejust.ro Cod RJ: 59gg789e5