SURSE
DE
LITIGII.


EXEMPLIFICĂRI

Cazul I

S.C.
X
 
S.R.L.
 
cu
sediul
în
Timişoara 
a 
semnat
la 
data
de
25.05.2006
un
contract
 de
livrare‐

montare 
a
unei 
mochete
cu
 S.C.
 Y
 S.R.L.
 din
 Cluj.
 Prin
contract,
 firma
furnizoare
din
Cluj
 era

obligată
să
livreze
societății
beneficiare
din
Timişoara
 
în
termen
de 
15
 zile 
de 
la 
efectuarea

plății,
220m2
 mochetă
conform
mostrelor
trimise
şi
condițiilor
de
calitate
prevăzute
în
contract.
De

asemenea 
furnizorul 
 conform
 obligațiilor
 contractuale 
 „era
 obligat
 să
 presteze
 serviciul 
 de

montare
a
mochetei
conform
cerințelor
clientului.
După
 efectuarea 
 plății,
 furnizorul
 a 
 întârziat
 6  de
 zile
 cu
 livrarea
 mărfii 
 timp
 în
 care

beneficiarul
a
trimis
mai
multe
somații.

După 
această
întârziere
nejustificată
S.C.
Y
S.R.L.
Cluj
a
livrat
o
mochetă 
neconformă
mostrelor

şi 
a 
condițiilor
de
calitate
din
contract
şi 
o
echipă
de
angajați
s‐a 
deplasat
pentru
montarea 
acesteia

la 
S.C.
X
Timişoara.
 Echipa 
a 
executat
o
lucrare
necorespunzătoare 
şi 
a
plecat
înainte
de 
a 
finaliza

montarea 
şi
de
a 
se
efectua 
recepționarea 
lucrării,
moQv
pentru
care
nu
există 
un
proces 
verbal 
de

recepție.
Atât
furnizorul 
cât
şi 
beneficiarul 
au
căzut
de
acord
să
se
adreseze
comisiei
de 
Arbitraj
de
pe

lângă 
Camera 
de 
Comerț
Cluj
pentru
soluționarea
litigiului.
Arbitrul
 
care
a 
fost
desemnat
 pentru

soluționarea
cazului
a
dispus
efectuarea
unei
experQze
tehnice.

Cazul II

În
perioada 
marQe‐aprilie 
2005
în
depozitul
unei
societății
comerciale
importatoare
X
 au
fost


depozitate 
trei 
 
 loturi
de
produse 
alimentare
de
proveniență
diferită
(Olanda‐brânzeturi,
 Belgia‐
ciocolată,
 Franța‐biscuiți 
şi
fursecuri).
 Loturile
au
 fost
 depozitate 
în
acelaşi 
spațiu
 de
depozitare

fiind
admise
ca
vecinătate
între
ele
şi
necesitând
condiții
apropiate
de
păstrare
.
Ulterior,
 în
 luna 
mai,
 aceste
 loturi
au
 fost
 livrate
 unui
 hipermarket(Y)
 la 
sediul 
căruia,
 cu

ocazia
recepționării
s‐au
constatat
următoarele:
 lotul 
de
biscuiți‐fursecuri
provenind
din
Franța
prezenta 
ambalaje
deteriorate
cu
conținut

fragmentat
şi
cu
caracterisQci
organolepQce
modificate,
în
proporție
de
peste
50%;

 lotul 
de
ciocolată
din
Belgia
prezenta 
un
termen
de
valabilitate 
din
care 
mai
mult
de 
2\3

era 
deja 
consumat,
 respecQv
 mai
mult
de
4
luni
din
cele
6
prezentate
ca 
fiind
termenul 
de

valabilitate
prescris
şi
indicat
pe
ambalaj.
 Hipermarketul
Y
acceptă
lotul
de 
brânzeturi
din
olanda 
având
starea 
calitativ‐cantitativă

corespunzătoare 
ş
refuză 
cele 
două 
loturi
de
mărfuri 
(lotul
de
biscuiți
şi
fursecuri 
provenit
din

Franța 
 şi 
lotul 
de
 ciocolată
 din
 Belgia)
 pentru
 deficiențele
 constatate 
la 
recepția 
calitaQvă
şi

consemnate
în
procesul
verbal
de
recepție
încheiat
la
data
de
22
mai
2005.
 S.C.
 importatoare 
 consideră
 refuzul
 nejusQficat
 şi,
 la 
rândul
 ei,
 refuză 
 resQtuirea
 sumelor

încasate
reprezentând
contravaloarea
mărfurilor
din
cele
două
loturi
şi
se
adresează

Curții 

de


Arbitraj
 
 
 pentru
 
 soluționarea
 
 litigiului 
 
 prin
 
 cerere
 
 
 de
 
 arbitrare
acceptată 
de 
ambele

părți.Arbitrul
desemnta
cu
acordul
părților
dispune
efectuarea
unei
expertize
de
mărfuri.

Cazul III

Conform
unei 
cereri 
de
asigurare
pentru
transport
mărfuri
prezentată
de
S.C.
X
S.R.L.
proprietar


al 
mărfii
transportate,
cu
sediul 
în
BucureşQ,
către 
societatea 
de
asigurări
Agras
c,a 
asigurător,
lotul

de
mărfuri
asigutat
 pentru
transport
 format
 din
 2000
 de
bucăți 
arQcole 
din
 piele
în
 valoare
de

80.000
 euro
urmează 
să
fie
transportat
 pe
cale 
ruQeră
pe
ruta
BucureşQ
‐
 Ep.
 Bihorului
‐
Viena
‐

Arnhem
(Olanda),
desQnatar
fiind
firma
PANTORO
din
Olanda.
Marfa 
este 
ambalată 
în
100
colete

de
carton
şi 
transportată 
contaneizat
 de
către
firma
de 
transport
 S.C.
 ROMTRANS
cu
un
 camion

colecQv
(TIR
cu
remorcă).
înainte 
de
încărcare
în
autocamion
marfa 
a
fost
depozitată 
într‐un
spațiu

acoperit.
 Pe 
traseu
a
avut
 loc
 o
 transbordare 
la 
Viena 
unde
marfa
a 
fost
 depozitată
tot
 într‐un

spațiu
acoperit.
Asiguratul 
(proprietar
al
mărfii)
a 
optat
pentru
clauza 
de
asigurare
„toate
riscurile",

adică 
pentru
 toate
 cazurile 
de
 pierdere 
 şi 
avariere
 a
 mărfurilor
 cu
 excepția 
 celor
 pentru
 care

transportatorul 
este 
exonerat,
 conform
 reglementărilor
 în
 vigoare.
 Perioada 
de 
asigurare
a 
fost

stabilită 
pe 
durata 
transportului,
în
cererea 
de 
asigurare
fiind
menționată 
cu
aproximație 
durata 
de

25
de
zile.
Suma
asigurată
a
fost
stabilită
la
acelaşi
nivel
cu
valoarea
mărfii.
La
data
de 
05.09.2003,
ziua
în
care 
marfa
a 
ajuns
la
destinație,
la 
efectuarea 
recepției
mărfii

s‐a
constatat
că 
din
40
de 
colete
lipsesc
câte
două 
bucăți
articole
din

piele,
respectiv
 80
de
bucăți.

În
 urma 
 constatării 
 lipsei
 la
 momentul 
 descărcării 
 şi
 recepției,
 firma
 olandeză 
 a
 tăcut
 o

declarație
la
organele
de
poliție,
care
au
întocmit
un
proces 
verbal 
de
constatare 
ce 
a
fost
remis

exportatorului
şi 
societății
de
asigurare
împreună
cu
declarația 
conducătorului
de
vehicol 
şi
alte

acte
ce
au
fost
incluse
în
dosarul
de
daune.
În
 producerea 
 cazului 
 asigurat,
 societatea
 de
 asigurări
 s‐a 
 bazat
 pe
 buna
 credință 
 a

asiguratului
şi 
a
clientului
acesteia,
nefacând
o
verificare
amănunțită 
a
împrejurării 
de
producere

a 
riscului 
de
nelivrare,
de
aceea 
solicită 
efectuarea
unei
expertize
pentru
stabilirea
cauzelor
şi

împrejurărilor
în
care
s‐a
produs
pierderea.

Cazul IV

S.C.
X,
cu
sediul
în
BucureşQ,
s‐a 
adresat
Curții
de 
Arbitraj
pentru
soluționarea 
liQgiului 
privind


obligarea
S.C.
 Y,
cu
sediul 
în
Baia 
Mare,
să
resQtuie
prețul
plăQt
în
avans
pentru
cumpărarea 
a
10

garnituri 
de 
mobilier
 pe 
care 
S.C.
 Y
 le‐a
livrat‐o
 cu
 întârziere,
 în
condiții
necorespunzătoare 
din

punct
de
vedere 
calitaQv
şi 
i‐a
fost
returnată.
De
asemenea
S.C.
X
din
BucureşQ
preQnde
şi 
plata 
de

penalități
de
întârziere
pentru
livrare
şi
pentru
neresQtuirea
la
termen
a
prețului
încasat.
 La
rândul
său
S.C.
Y
din
Baia
Mare,
în
calitate
de
pârât,
a
chemat
în
garanție
o
altă 
societate

comercială 
din
 Cluj
 pentru
 ca,
 în
 cazul 
în
 care
 va
 fi 
obligată
 la 
restituirea 
prețului,
 societatea

chemată
în
garanție
(S.C.
din
Cluj),
să
răspundă
direct
față
de
S.C.
X
din
Bucureşti.
În
fapt
reclamanta 
din
Bucureşti,
în
calitate 
de
cumpărător
şi 
pârâta 
S.C.
Y
din
Baia
Mare,
 în

calitate 
de 
vânzător,
 au
încheiat
 contractul
de
vânzare‐cumpărare
‐garnituri
mobilă‐living
‐
cu

plata 
în
avans 
a 
prețului.
Pârâta 
a
chemat
în
garanție
S.C.
din
Cluj,
căruia 
i‐a 
plătit
un
avans 
din
banii

încasați 
de
la
reclamantă,
în
baza
unui
contract
de
livrare
marfa 
încheiat
între
pârâtă
şi
societatea

chemată
în
garanție,
contract
în
care 
nu
s‐au
prevăzut
condițiile
de
calitate
cerute
de
reclamantă,
ci

numai 
 faptul 
 că 
 răspunde 
 pentru
 neîndeplinirea 
 corespunzătoare
 a
 obigațiilor
 asumate
 prin

contract.
Curtea
de
Arbitraj
 Bucureşti
dispune
efectuarea 
unei 
expertize
ca 
mijloc
 de 
probă,
expertul

desemnat
fiind
agreat
de
părțile
în
litigiu.

Cazul V

S.C.
 Zarea
S.A.
 a
chemat
 în
judecată
S.C.
 „Vincon"
Vrancea
pentru
suspendarea 
producerii
şi


comercializării
 băuturii 
„Milcov",
 întrucât
 S.C.
 Zarea
 S.A.
 are 
dreptul 
de
 proprietate
 industrială

asupra 
mărcii
de
băuturi 
„Milcov".
De
asemenea,
S.C.
Zarea
S.A.
solicită
plata 
unor
despăgubiri
de

3
milioane
de
euro
pentru
cei
5
ani
de
uQlizare
a
acestui
brand
de
către
firma
„Vincon"
Vrancea.
Instanța 
 dispune
 efectuarea
 unei 
 expertize
 pentru
 stabilirea 
 calității
 băuturii
 Milcov

produse 
de 
ambele
societăți 
şi 
pentru
 evaluarea 
prejudiciilor
 reale 
aduse 
S.C.
 Zarea 
S.A.,
 prin

uQlizarea
barndului
său
de
către
S.C.
„Vincon"
Vrancea.

Cazul VI

Autoritățile 
de 
frontieră 
de 
la
Vama
X
au
rețunut
la
data 
de
10.04.2006,
14.000
 flacoane
cu


apă
 de
 toaletă
 susceptibilă 
 de 
 a
 fi 
 contrafăcută.
 Acestea 
 împreună
 cu
 alte
 mărfuri
 (textile,

electrocasnice
 şi
 electronice)
 care 
 au
 descoperite
 într‐un
 mijloc
 de
 transport
 rutier
 care

transporta
marfa
provenită
din...
pentru
firma
de
import‐export
Lux&Beauty
din
Bucureşti.
Flacoanele
 cu
 apa 
 de
 toaletă
 în
 valoare
 totală
 de
 257.897
 RON
 erau
 inscripționate 
 cu

denumiri
de
mărci
de
prestigiu
ca:
 Chanel 
nr.5,
 Eternity
 by
 Calvin
Klein,
Graphite,
Dark
 Blue
by

Hugo
Boss,
Lapidus,
Paco
Rabanne
ş.a.
Considerând
că
sunt
 susceptibile 
de
a
aduce
atingere
dreptului
de 
proprietate
intelectuală

deținătorilor
 mărcilor
 respective,
 autoritățile
 vamale 
 au
 cerut
 efectuarea
 unei
 expertize
 şi

stabilirea
situației
legale
a
firmei
importatoare
de
către
organele
în
drept.
Cazul VII

În
baza 
unui
contract
de
vânzare‐cumpărare
Societatea 
Comercială

X
 
S.A.
producătoare
de


mărfuri
chimice
din
grupa
agenților
de
spălare,
s‐a 
angajat
să 
livreze 
Societății 
Comerciale
Y
 
S.A.

un
nou
produs
cu
proprietăți 
tensioactive
superioare 
şi 
speciale
destinat
spălării
covoarelor.
S.C.

Y
 
 S.A.
în
calitate
de
beneficiar
 a 
distribuit
 marfa
livrată 
de 
producător,
folosind
o
metodă
nouă

de
distribuție 
corespunzătoare
noilor
produse.
Din
multiplele 
reclamații
ale
consumatorilor
finali

a 
reieşit
 faptul
că 
eficacitatea
produsului
nou
în
utilizare
este
redusă,
 inferioară 
produselor
 cu

aceeaşi 
destinație
existente
pe
piață
şi
a
refuzat
 plata
cantității
de 
2
 tone
detergent
 livrată
de

S.C.

X

S.A.
S.C.
 Y
 
 S.A.
 s‐a
 adresat
 Curții
de
 Arbitraj
 Comercial
 pentru
 soliționarea
 litigiului 
conform

clauzei
compromisorii
ptevăzută
în
contractul
de
vânzare‐cumpărare.
Tribunalul 
arbitral
a
dispus 
efectuarea
unei
expertize 
pentru
stabilirea
compoziției
chimice

reale
 a 
 produsului,
 a 
 gradului 
 de
 noutate,
 comparativ
 cu
 produsele 
 de 
 aceeaşi 
 destinație

existente
pe
piață.