Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.

2023, cod RJ 989d7d628

(https://rejust.ro/juris/989d7d628)

Cod ECLI ECLI:RO:TBCTA:2023:017.######

Dosar nr. ####/118/2022
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANŢA
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Operator de date cu caracter personal 8470
Sentinţa civilă Nr. ###/2023
Şedinţa publică de la 09 ######### 2023
Completul compus din:
PREŞEDINTE ###### –##### ######
Grefier ######### - ####### ###

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect contestaţie

act administrativ fiscal - Decizia Nr B57613, cerere formulată de reclamantul DARDAC ######,
cu domiciliul în Constanţa, ##### Narciselor, nr. 3, ### ##, ### #, ### #, ### ##, judeţ
Constanţa şi cu domiciliul procesual ales la AV. ###### ####### în Constanţa, Bd. 1 Mai, nr.
1A, ### ##, ### #, ### #, ### ##, judeţ Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL
###### DE IMPOZITE ŞI TAXE CONSTANŢA, cu sediul în Constanţa, Bd. #####, nr. 112,
##### #########.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19.01.2023 şi au fost consemnate în
încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri,
când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 26.01.2023,
la data de 02.02.2023, apoi la data de 09.02.2023, când s-au hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa-Secţia
de Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de 21.06.2022, sub nr. ####/118/2022, reclamantul
DARDAC ######, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ###### DE IMPOZITE ŞI TAXE
CONSTANŢA, a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. B57613 din data de 01.10.2021 şi a
bazei de impunere stabilite de Serviciul ###### de Impozite şi Taxe Constanţa, pentru stabilirea
taxei pentru terenurile aparținând domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa, pe care
sunt amplasate construcții cu caracter provizoriu, respectiv garaje, pentru perioada 2016 -
februarie 2020 în sumă de 1.620 lei.
În motivare reclamantul a arătat, în esenţă, că din analiza conţinutului deciziei de
impunere, rezultă faptul că lipsesc menţiunile referitoare la motivele de fapt şi temeiul de drept.
Menţiunile privind motivarea în fapt şi în drept actului administrativ fiscal sunt menţiuni
obligatorii, caracterul obligatoriu rezultând, pe de o parte, din tonul imperativ al reglementării,
iar, pe de altă parte, din principiul potrivit căruia motivarea este o condiție de legalitate externă a
actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării
sale.

1
 Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.2023, cod RJ 989d7d628
(https://rejust.ro/juris/989d7d628)
Reclamantul a mai arătat că o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi
echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau
nevalabilitatea lui.
În continuare, reclamantul a învederat că tot în cadrul lipsei de motivare se circumscrie şi
faptul că nu ne este prezentată, în concret, modalitatea de calcul atât a debitului principal, cât şi
accesoriilor stabilite prin decizia de impunere, aceasta nefiind însoţită de înscrisuri doveditoare.
Totodată, reclamantul a susţinut că i s-a prezentat situaţia deciziilor de impunere din
perioada ######### şi în ce modalitate acestea sunt modificate în parte, aşa cum se specifică în
decizia de impunere. Aşadar, a apreciat că nu ne aflăm în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi
exigibile, aşa cum prevede şi art. 663 Cod procedură civilă.
Reclamantul a mai precizat cu nu se face vinovat de producerea creanţei reţinute în
sarcina sa, deoarece este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de
persoană strămutată în altă localitate, pentru perioada 12.10.1944-06.03.1945. Vinovat de
eventuala creanţă se face chiar personalul instituţiei pârâte, care prin deciziile anuale de
impunere ar fi trebuit să menţioneze la plata şi taxa pentru terenul aferent aparţinând domeniului
public şi privat pe care a fost amplasată construcția cu caracter provizoriu, respectiv garaj şi nu
să emită după 5 ani de zile decizia de impunere prin care s-a stabilit debitul principal în sumă de
1.117 lei şi accesorii calculate la suma de 503 lei.
Reclamantul a apreciat că în speţa dedusă judecăţii sunt aplicabile prevederile art. 49 alin.
(1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările
şi completările ulterioare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu celelalte
acte normative invocate în cuprinsul cererii.
În probaţiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a
depus înscrisuri.
La data de 14.07.2022 pârâtul SERVICIUL ###### DE IMPOZITE ŞI TAXE
CONSTANŢA, legal citat, a depus întâmpinare (f. 23-26) prin care a solicitat respingerea, ca
neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâtul a arătat, în esenţă faptul că din conținutul Deciziei rezultă că aceasta
cuprinde toate elementele enumerate ca fiind obligatoriu prevăzute de actul administrativ, astfel
că nu există niciun motiv pentru nulitatea acesteia.
Invocând disp. art. 49 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, pârâtul a învederat
că, contrar criticilor contestatorului, lipsa elementelor la care face referire acesta nu poate atrage
sancțiunea nulității absolute, consecința nemenționării lor ar putea fi cel mult anularea Deciziei,
în măsura în care acesta ar face dovada vătămării ce i s-a produs și care nu poate fi altfel
îndreptată decât prin anularea deciziei și exonrarea sa de la obligația suportării obligațiilor
fiscale.
Or, motivarea este prezentă atât în Decizia de impunere, cât și în adresa de înaintare cu
nr. B57614/01.10.2021, ambele comunicate contestatorului, obligația fiscală fiind stabilită ca
urmare a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale în cadrul termenului de
prescripție, pe baza datelor existente la dosarul său fiscal cu privire la materia
impozabilă/taxabilă aflată în patrimoniul acestuia, între care și garajul proprietate personală cu
indicativul 7G/032 pentru care avea obligația de plată a taxei de garaj și pe care petentul l-a

2
 Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.2023, cod RJ 989d7d628
(https://rejust.ro/juris/989d7d628)
desființat la data de 28.02.2020, conformându-se somației primite de la Direcția generală poliția
locală.
Întrucât adresa Direcției generale poliția locală avea ca efect modificarea situației fiscale
a contestatorului, prin radierea garajului din rândul bunurilor ce compun masa impozabilă, SPIT-
VBL a procedat prealabil radierii la o analiză de coerență a întregii situații fiscale (verificare
documentară) în baza înscrisurilor existente la dosarul fiscal cu relevanță pentru determinarea
corectă a sarcinii fiscale ce a avut ca rezultat emiterea Deciziei de impunere prin impunerea
contestatorului la plata taxei de garaj.
În continuare, pârâtul a arătat faptul că taxa de garaj a fost instituită pe întreaga perioadă
vizată prin Decizia atacată prin hotărâri anuale ale Consiliului Local, care reglementau atât
cuantumul, cât și perioada pentru care se datorează taxa, respectiv: HCL nr. 312/2015 (Cap. II
din Anexa 5), HCL nr. 382/2016 (Cap. II din Anexa 5), HCL nr. 416/2017 (Cap. II din Anexa 5),
HCL nr. 136/2018 (Cap. II din Anexa 5), HCL nr. 138/2019 (Cap. II din Anexa 6) și HCL nr.
433/2020 (Cap. II din Anexa 6). În egală măsură, Noul Cod fiscal, prin dispozițiile art. 487, a
prevăzut limitativ persoanele care pot fi scutite de la plata taxelor locale instituite de Consiliul
local în baza art. 486, iar beneficiarii Legii nr. 189/2000, categorie din care face parte și
contestatorul, nu se regăsesc în enumerarea limitativă a celor 5 categorii de persoane care pot fi
scutite de la plata taxelor locale.
Prin urmare, contestatorul datorează taxa în cuantumul stabilit prin hotărârile consiliului
local pe întreaga perioadă în care a ocupat domeniul public al municipiului Constanța cu
construcția provizorie cu destinația de garaj amplasată în zona adresei de domiciliu, identificată
cu cod 7G/032, respectiv de la 01.01.2016 și până la desființarea acesteia la data de 28.02.2020
conform adresei Direcției generale poliția locală. Cu această dată, garajul a fost radiat din oficiu
din rolul fiscal al contestatorului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 Codul de procedură civilă, precum și textele
legale la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
În probaţiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus
înscrisuri.
La termenul din data de 27.10.2022, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în
judecat, în sensul că se contestă şi decizia nr. T99669/07.12.2021 prin care a fost respinsă
contestaţia formulată de către Dardac ###### împotriva Deciziei de impunere nr.
B57613/01.10.2021 pentru stabilirea taxei pentru terenurile aparținând domeniului public şi
privat al Municipiului Constanţa.
Reclamantul a arătat că decizia de soluţionare a contestaţiei, nu i-a fost comunicată la
domiciliul procesual ales, despre existenţa şi conţinutul acesteia luând la cunoştinţă o dată cu
întâmpinarea depusă la dosarul prezentei cauze. Aşadar, comunicarea Decizie de soluţionare a
contestaţiei nu s-a realizat în mod procedural, nefiind adevărate susţinerile pârâtei conform
cărora mai întâi a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi apoi
prin afişare.
Reclamantul a apreciat că atât decizia de impunere cu baza de calcul, cât şi decizia de
soluţionare a contestaţiei sunt nelegale şi netemeinice.

3
 Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.2023, cod RJ 989d7d628
(https://rejust.ro/juris/989d7d628)
La data de 11.01.2023, pârâtul a depus note scrise faţă de cererea modificatoare şi a arătat
că îşi menţine apărările formulate prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată, în sensul
respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
Pârâtul a învederat că singura critică adusă Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.
T99669/07.12.2021 constă în nerespectarea procedurii legale de comunicare a acestui act
administrativ, deşi din înscrisurile ataşate întâmpinării, reprezentând dovezile de comunicare
rezultă că intituţia a respectat şi s-a conformat atât dispoziţiilor legale care reglementează
comunicarea actelor administrative (art. 47 din Codul de procedură fiscal), cat şi solicitării
petentului de a transmite soluţia la domiciliul ales din ### # ### ### ##, ### ##, ### #, ### ##,
plicul fiind returnat cu mențiunea NS (nimeni sa semneze), fiind urmată de comunicarea prin
publicitate, conform Anunțului individual nr. T1975/05.01.2022 şi procesului-verbal nr.
T4446/12.01.2022.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat și a

dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele considerente:
În fapt, Tribunalul constată că pârâtul S.P.I.T. Constanţa a procedat la emiterea Deciziei
de impunere nr. B57613/01.10.2021 pentru stabilirea taxei pentru terenurile aparţinând
domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa, pe care sunt amplasate construcţii cu
caracter provizoriu, respectiv garaje pentru perioada 2016-februarie 2020 prin care în sarcina
reclamantului contribuabil au fost stabilite, în baza unei verificări documentare efectuată de
organul fiscal în temeiul art. 95 alin. 2 şi art. 110 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, s-a
stabilit cu titlu de taxă pentru terenurile aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului
Constanţa, pe care sunt amplasate construcţii cu caracter provizoriu, respectiv garaje pentru
perioada 2016-februarie 2020 suma totală de 1.620 lei din care 1.117 lei debit şi 503 lei
accesorii.

În raport de actul administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr.

B57613/01.10.2021 pentru stabilirea taxei pentru terenurile aparţinând domeniului public şi
privat al Municipiului Constanţa, pe care sunt amplasate construcţii cu caracter provizoriu,
respectiv garaje pentru perioada 2016-februarie 2020 contestatorul a formulat contestație
administrativ fiscală soluționată în modalitatea respingerii prin Decizia nr. T99669/07.12.2021 f.
31.

Din perspectivă factuală se mai constată că reclamantul DARDAC ###### în temeiul

Hotărârii nr. 28582/20.05.2007 emisă de ####### de Aplicare a Legii nr. 189/2000 f. 17 are
calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, anterior fiind pronunţată Sentinţa civilă nr.
###/07.12.2006 de către Curtea de Apel Constanţa prin care s-a constatat că reclamantul
beneficiază de drepturile prev. de Legea nr. ######## #art. 1 lit. c- în calitate de persoană
strămutată în altă localitate pentru perioada 12.10.1944-06.03.1945.

4
 Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.2023, cod RJ 989d7d628
(https://rejust.ro/juris/989d7d628)
În acest context Tribunalul constată că în mod nelegal a respins organul fiscal prin
Decizia nr. T99669/07.12.2021 f. 31. motivul de nelegalitate al actul administrativ fiscal -
Decizia de impunere nr. B57613/01.10.2021- invocat de reclamant şi constând în
aptitudinea/vocaţia reclamantului de a beneficia inclusiv începând cu data de 01.01.2016 de
scutirea de la plata taxei de garaj, sens în care în mod nelegal organul fiscal a statuat că scutirile
sau reducerile reglementate prin art. 487 din Codul fiscal vizează alte categorii de persoane –
exclusiv persoanele persecutate politic după data de 06 martie 1945- şi nu pe reclamant care este
titularul unei persecuţii etnice -beneficiar al Legii nr. 189/2000-.

În drept în acord cu art. 487 lit. b) din Codul fiscal autorităţile deliberative pot acorda
reduceri sau scutiri de la plata taxelor instituite conform art. 486 următoarelor persoane fizice sau
juridice: persoanele fizice prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare.

Or în acest context normativ Tribunalul constată că Legea nr. 189 din 2 noiembrie 2000
a avut ca obiect aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi
completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi
celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.
Or reţinând că reclamantul contribuabil conform Hotărârii nr. 28582/20.05.2007 emisă
de ####### de Aplicare a Legii nr. 189/2000 f. 17 are calitatea de beneficiar al Legii nr.
189/2000 şi constatând că în temeiul art. 487 lit. b) din Codul fiscal acesta are vocaţia concretă şi
efectivă de a fi susceptibil de a beneficia de acordarea unei reduceri/scutiri de la plata taxei care
a constituit obiectul Deciziei nr. T99669/07.12.2021, vocaţie la reducere/scutire de la care în
mod nelegal a fost exclus de organul fiscal, care astfel a stabilit în mod nelegal că în calitate de
persecutat din motive etnice nu intră în câmpul de aplicare al dispoziţiei legale care a instituit
reducerea/scutirea Tribunalul constată caracterul nelegal al modalităţii de soluţionare a
contestaţiei administrative prin Decizia nr. T99669/07.12.2021 împotriva actului administrativ
fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr. B57613/01.10.2021.
Pentru identitate de raţiune cu considerentele anterior expuse Tribunalul constată că în
mod nelegal au fost stabilite obligaţiile fiscale prin Decizia de impunere nr. B57613/01.10.2021
pentru stabilirea taxei pentru terenurile aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului
Constanţa, pe care sunt amplasate construcţii cu caracter provizoriu, respectiv garaje pentru
perioada 2016-februarie 2020, respectiv fără acordarea scutirii/reducerii de la plata taxei
menţionate la care reclamantul era îndreptăţit prin aplicarea dispoziţiilor art. 487 lit. b) din Codul
fiscal.

În mod particular în referire la motivul de nelegalitate care vizează stabilirea accesoriilor

în cuantum total de 503 lei prin Decizia de impunere nr. B57613/01.10.2021 Tribunalul constată
că actul administrativ fiscal a fost emis în baza unei verificări documentare efectuată de organul
fiscal în temeiul art. 95 alin. 2 şi art. 110 alin. 1 din Codul de procedură fiscală efectuată de
organul fiscal.

5
 Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.2023, cod RJ 989d7d628
(https://rejust.ro/juris/989d7d628)
Astfel acordând eficienţă inclusiv poziţiei procesuale a reclamantului, dar şi conţinutului
Deciziei de impunere nr. B57613/01.10.2021 se constată că accesoriile au fost stabilite/calculate
în absenţa reţinerii şi individualizării oricărei culpe a reclamantului în determinarea debitului
principal în referire la care au fost calculate accesoriile contestate. Or reţinând inexistenţa
oricărei culpe substanţiale a reclamantului contribuabil, culpa constituind fundamentul
datorării/imputării unor eventuale majorări de întârziere, calculate de la scadenţa obligaţiei
principale, Tribunalul constată că în mod nelegal prin actul administrativ fiscal au fost stabilite
obligaţii de plată accesorii în cuantumul menţionat.

Pentru ansamblul considerentelor expuse constatând nelegalitatea actelor contestate în

limitele învestirii instanţei Tribunalul va admite cererea de chemare în judecată -contestaţie-,
astfel cum obiectul acesteia a fost modificat, formulată de reclamantul DARDAC ###### va
anula Decizia nr. T99669/07.12.2021 emisă în soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr.
T98245/02.12.2021 şi Decizia de impunere nr. B57613/01.10.2021 pentru stabilirea taxei pentru
terenurile aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa, pe care sunt
amplasate construcţii cu caracter provizoriu, respectiv garaje pentru perioada 2016-februarie
2020.

În baza dispoziţiilor art. 451 alin. 1, art. 452 şi art. 453 alin. 1 NCPC constatând că pârâţii
sunt partea căzută în pretenţii, sens în care se află în culpă procesuală va admite cererea şi va
obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
constând în 50 lei taxă judiciară timbru şi 700 lei onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată -contestaţie-, astfel cum obiectul acesteia a fost
modificat, formulată de reclamantul DARDAC ###### – CNP #############, cu domiciliul în
Constanţa, ##### Narciselor, nr. 3, ### ##, ### #, ### #, ### ##, judeţ Constanţa şi cu domiciliul
procesual ales la AV. ###### ####### în Constanţa, Bd. 1 Mai, nr. 1A, ### ##, ### #, ### #,
### ##, judeţ Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ###### DE IMPOZITE ŞI
TAXE CONSTANTA, cu sediul în Constanţa, Bd. #####, nr. 112, ##### #########.
Anulează Decizia nr. T99669/07.12.2021 emisă în soluţionarea contestaţiei înregistrată
sub nr. T98245/02.12.2021 şi Decizia de impunere nr. B57613/01.10.2021 pentru stabilirea taxei
pentru terenurile aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa, pe care sunt
amplasate construcţii cu caracter provizoriu, respectiv garaje pentru perioada 2016-februarie
2020.
Admite cererea şi obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 750 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată constând în 50 lei taxă judiciară timbru şi 700 lei onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se
depune la Tribunalul Constanţa-Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

6
 Hotarâre nr. 117/2023 din 09.02.2023, cod RJ 989d7d628
(https://rejust.ro/juris/989d7d628)
Pronunțată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,
astăzi, 09.02.2023.

PREŞEDINTE, GREFIER,
###### –##### ###### ######### - ####### ###

Tehnored.##############/01.05.2023
4 ex

2 com/
Document închis /