Decizie nr.

327/2020 din 06-oct-2020, Tribunalul Mehedinti, anulare proces verbal de

contraventie (Contencios administrativ si fiscal)

Decizie
din 6 octombrie 2020
327/2020
Text speţă
IFN vs Persoană fizică
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2020:017.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M________
SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIE Nr. 327/2020
Şedinţa publică de la 06 Octombrie 2020
_____________________:
P reşedinte C_______ P______
Judecător N____ P______
Grefier L_____ Alin P_____
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta-petentă _______________ împotriva
sentinţei nr.621/03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul
nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul A___ - C___ R_______ S-V
O______ - C___ M________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie
__________ nr. xxxxxx/06.12.2018.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de şedinţă, după care nemaifiind alte cereri
formulate, instanţa constată apelul în stare de judecată şi-l reţine spre soluţionare.
INSTANŢA
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S______ la data de
20.03.2019, petentul R____ I__ SA, în contradictoriu cu intimata A___ – C___ R_______ S-
V O______ – C___ M________, a solicitat anularea procesului verbal de constatare a
contravenţiei __________ numărul xxxxxx din data de 06.12.2018 emis de Comisariatul
Regional pentru Protecţia Consumatorilor R_______ Sud - Vest O______ (C______) -
Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor M________, exonerarea de la plata
amenzii contravenţionale în cuantum total de 30 . 000 lei aplicată prin procesul verbal de
contravenţie şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constând în taxa judiciară
de timbru, iar în ceea ce priveşte onorariul de avocat să se ia act că va solicita obligarea
intimatei la plata acestuia pe cale separată. În subsidiar a solicitat admiterea plângerii şi
înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenţiei __________ nr.
xxxxxx din da ta de 06.12.2018 cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii la
minimul legal.
La data de 08.03.2019 intimatul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor
R_______ Sud – Vest O______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca
neîntemeiată şi nelegală a plângerii contravenţionale.
Instanţa a încuviinţat în cauză, pentru ambele părţi, proba cu înscrisurile depuse la doar, iar
pentru intimată a încuviinţat şi proba testimonială constând în audierea martorului D_____
O_______.
Judecătoria Dr.Tr.S______, prin sentinţa nr.621/03.06.2020 a admis în parte plângerea
contravenţională; a redus cuantumul uneia dintre cele două amenzi aplicate petentei de la
20.000 lei la 5000 lei; a menţinut în rest procesul verbal __________ numărul xxxxxx din
data de 06.12.2018 ca fiind legal şi temeinic întocmit.
Instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de contraventie __________ nr.
xxxxxx/06.12.2018, petenta _______________ a fost sancţionată contraventional cu amenda
în cuantum de 20.000 lei pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte definite la art. 4
alin. 1 lit. a şi b, faptă sancţionată conform art. 15 alin. 1 lit. a din Legea 363/2007 şi cu
amendă în cuantum de 10.000 lei pentru utilizarea practicilor comerciale înşelătoare în sensul
în care a fost stabilit de legiuitor în cuprinsul art. 6 alin. 1, lit. b din Legea 363/2007 cu
modificările şi completările ulterioare, faptă sancţionată conform art.15 alin. 1 lit. b Legea
363/2007.
S-a reţinut în sarcina petentei faptul că semnarea contractului de credit nr.
xxxxxxx/18.10.2018-titular D_____ O_______ s-a făcut fără ca respectivul consumator,
beneficiar al acestuia, să aibă la dispozitie termenul de 15 zile de studiere a informatiilor
precontractuale; fără a exista, în consecinţă, niciun acord expres al consumatorului, scris de
acesta, valabil exprimat în perioada de valabilitatea a acestui formular (18.10-02.11.2018) în
sensul reducerii termenului de analiză.
Referitor la cea de-a doua faptă contravenţională, s-a reţinut faptul că şi în cazul Formularului
„Cerere de aderare la contractul de asigurare de grup", acesta a fost înmânat spre semnare
petentului la data de 15.10.2018, înainte ca acesta să ia la cunoştinţă termenii şi condiţiile în
care poate contracta creditul dorit (fapt ce a avut loc la data de 18.10.2018). Mai mult, şi
acesta conţinea clauze contractuale preformulate si care necesitau înscrierea opţiunii
consumatorului prin bifare, aceasta realizându-se în sistem informatic de către operator, în
sensul subscrierii la contractul de asigurare, consumatorul doar semnând în dreptul rubricii
(casuţei) deja bifate.
Prin plângerea depusă, petenta a invocat, referitor la prima sancţiune aplicată, faptul că, prin
semnarea contractului de credit la mai puţin de 15 zile de la primirea informaţiilor standard,
clientul şi-a dat acordul expres privind reducererea termenului de 15 zile menţionat în textul
de lege, ceea ce echivalează cu schimbarea opţiunii clientului conform art. 11 alin. 3 din
OUG nr. 50/2010.
Cu privire la a doua sancţiune aplicată, petenta a precizat că oferirea posibilităţii de a încheia
un contract accesoriu de asigurare a creditului contractat, prin intermediul său, nu poate fi
interpretat nicidecum ca o formă de achiziţionare, implicit şi a planului de asigurare, ci numai
o facilitate oferită de petentă, odată cu încheierea contractului de credit.
Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
_______, nr. xxxxxx, întocmit la data de 06.12.2018, instanţa a constatat că acesta cuprinde
toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului
constatator, sediul şi denumirea contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi
semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei,
instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa
probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a
încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanţa a reţinut în speţă prevederile Convenţiei Europeane a Drepturilor Omului, împreună
cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care fac parte din dreptul intern, în
conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României. Din
jurisprudenţa Curţii, în interpretarea art. 6 din Convenţie, s-a arătat că, şi în materie
contravenţională, în cazul unor sancţiuni de o anumită gravitate, sarcina probei săvârşirii
faptei aparţine acuzării (cauza A_____ contra României, hotărârea C.E.D.O. din 4 oct. 2007).
În ceea ce priveşte prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal, art. 6 par. 2 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune statelor să încadreze aceste prezumţii în
anumite limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat şi respectând
drepturile apărării. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile CEDO din cauza A_____ contra
României, conform cărora procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale,
iar prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată. Esenţialul este ca aceste sisteme de drept care
aplică prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale acestor
prezumţii. Prin urmare, instanţa urmează a aprecia dacă procedura a fost inechitabilă, de
natură să aducă atingere echilibrului procesual.
Instanţa a reţinut că deşi O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu
cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei,
acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, investit cu autoritate de constatare a
faptelor care constituie contravenţii, rezultă că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei se bucură de prezumţia relativă de temeinicie.
Raportat la dreptul său la apărare, petentul a avut ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere şi
de a depune la dosar cereri sau de a solicita administrarea de probe, pentru a dovedi
netemeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, sub acest aspect
depunând înscrisuri.
Instanţa a reţinut, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimata Comisariatul
Regional pentru Protecţia Consumatorilor R_______ Sud – Vest O______, respectiv
întâmpinare, coroborat cu aspectele menţionate în cuprinsul procesului verbal de
contravenţie, rezultă că, în urma controlului realizat de organele de control din cadrul unitatii
intimate s-a constatat faptul că semnarea contractului de credit nr. xxxxxxx/18.10.2018-titular
D_____ O_______ s-a făcut fără ca respectivul consumator, beneficiar al acestuia, să aibă la
dispozitie termenul de 15 zile de studiere a informatiilor precontractuale; fără a exista, în
consecinţă, niciun acord expres al consumatorului, scris de acesta, valabil exprimat în
perioada de valabilitatea a acestui formular (18.10-02.11.2018) în sensul reducerii termenului
de analiză.
Aşadar, în cazul contractului de credit analizat, la data de 15.10.2018, deci cu 3 zile înainte
de înmânarea Formularului de Informatii Standard, i-a fost oferit consumatorului un formular
„Alte informatii”, preformulat şi bifat „Da” în sistem informatic, în cuprinsul căruia, printre
altele, se regăseşte inserată menţiunea „declar că am fost informat precontractual de către
reprezentanţii Creditorului....sunt de acord să reduc termenul de 15 zile... la 0(zile).
Instanţa a reţinut că, în data de 15.10.2018, numitului D_____ O_______ i-a fost înmânat
formulatul „ Alte informatii ” în cuprinsul căruia, printre altele, se regăsea inserată menţiunea
„declar că am fost informat precontractual de către reprezentanţii Creditorului cu privire la
faptul că sunt îndreptăţit să beneficiez de un termen de reflectare de 15 zile conform art. 11
alin. 2 lit a din OUG 50/2010(..) şi declar (...) că sunt de acord să reduc termenul de 15 zile...
la 0 (zile) ".
Instanţa a remarcat faptul că înscrisul denumit „Alte informaţii” a fost completat în sistem
electronic, iar angajatul societăţii sancţionate a bifat electronic la antepenultimul punct din
formular casuţa aferentă rubricii „da” privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile, după
care societatea bancară petentă a asimilat semnarea formularului cu „acordul scris” impus de
legiuitor.
Organele de control ale unitatii intimate au apreciat ca nu au fost respectate prevederile OUG
nr.50/2010 în conditiile în care textul de lege (art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2 010) prevede
necesitatea existentei unui acord scris, expres al consumatorului (numitul D_____ O_______)
referitor la renuntarea la termenul sus indicat. Pentru renunţarea la termenul legal amintit,
legiuitorul a prevazut existenţa unui acord scris al consumatorului, special dat pentru această
opţiune şi nu completarea rubricii respective în format electronic chiar de către angajatul
societăţii petente.
Faţă de aceste constatări, organele de control au concluzionat că semnarea contractului de
credit la data de 18.10.2018 înainte de expirarea termenului de analiza de 15 zile conferit de
legiuitor ori semnarea unui acord preformulat şi bifat în sistem informatic(deci nu în mod
olograf) în sensul reducerii termenului de studiere la 0 zile înainte chiar ca acest formular să
fie oferit spre analiză, nu pot fi, în mod cert, echivalate cu renunţarea expresă la beneficiul
acestui termen, dar nici nu pot fi asimilate acordului scris, în mod expres exprimat de
consumator în sensul reducerii acestuia, aceasta fiind singura formă acceptată şi impusă de
către legiuitor. Mai mult, termenul de 15 zile de studiere a informatiilor standard este un
drept conferit de lege consumatorului, la care acesta nu poate renunţa (art. 80. OUG 50/2010
modificata)- „ a) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin
prezenta ordonanţă de urgenţă” ), dar, exprimându-şi acordul scris, poate opta pentru
reducerea lui. Pentru a putea considera acordul scris al consumatorului drept unul valabil,
asumat, exprimat în cunoştinţă de cauză dar şi în acord cu voinţa legiuitorului şi în sensul
reglementat de actul normativ incident, acesta trebuie exprimat de consumator în mod expres
şi doar în perioada următoare emiterii Formularului de Informatii Standard, în cadrul
termenului valabilităţii de 15 zile a acestuia, termen în legătură cu care îi exprimă acordul de
reducere şi nu anterior emiterii acestuia.
Societatea petentă a susţinut că, în mod nejustificat, a fost sancţionată prin procesul verbal ce
face obiectul prezentului dosar întrucat prin semnarea contractului de credit la mai puţin de
15 zile de la primirea informaţiiilor standard, clientul şi-a dat acordul expres privind
reducererea termenului de 15 zile menţionate în textul de lege, ceea ce echivalează cu
schimbarea opţiunii clientului conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010.
Instanţa a apreciat că nu este întemeiată această apărare pentru următoarele motive:
În acest sens instanţa aminteşte că potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispoziţiile
prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susţinere în cursul
procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevazute de lege.
În prezent ul dosar petenta nu a facut dovada contrară a celor reţinute în procesul verbal de
contravenţie.
Astfel, din analiza formularului ˶Alte Informaţii" privind pe solicitantul consumator D_____
O_______, instanţa a avut în vedere faptul că acesta a fost completat în format electronic de
către un angajat al societăţii sancţionate, în cuprinsul formularului regăsindu-se mai multe
clauze în dreptul cărora există două căsuţe – prima aferenta rubricii “da” şi cea de-a doua
aferentă rubricii “nu”.
Toate aceste căsuţe au fost bifate electronic de către angajatul societăţii petente.
Instanţa a observat că tot angajatul societăţii sancţionate a bifat electronic şi la antepenultimul
punct din cerere căsuţa aferentă rubricii „da” privind clauza referitoare la reducerea
termenului de 15 zile la 0 zile termen aferent fazei de informare precontractuală. Conţinutul
acestei clauze este următorul: „declar că am fost informat precontractual de către
reprezentanţii creditorului (societatea sancţionată), conform disp. OUG nr. 50/2010, cu
privire la faptul că sunt îndreptăţit să beneficiez de un termen de reflectare de 15 zile potrivit
art. 11 alin. 2 lit. a din OUG nr. 50/2010 cu privire la încheierea contractului de credit şi
declar că, având în vedere disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, sunt de acord să reduc
termenul de 15 zile mai sus menţionat la 0 zile.”
Instanţa a considerat ca fiind eronată interpretarea dată de societatea petentă dispozitiilor art.
11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 în sensul că prin semnarea contractului de credit la mai puţin
de 15 zile de la primirea informaţiilor standard, clientul şi-a dat acordul expres privind
reducererea termenului de 15 zile menţionate în textul de lege, ceea ce echivalează cu
schimbarea opţiunii clientului conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010.
Conform disp. art. 11 alin. 3 din din OUG nr. 50/2010, perioada de 15 zile prevazută la alin. 2
lit. a) se poate reduce cu acordul scris al consumatorului.
Prin aceste dispoziţii legale legiuitorul a impus, în mod expres, condiţia existenţei unui acord
scris al consumatorului din care să rezulte în mod clar, fără nici un dubiu, că această persoană
înţelege să renunţe la beneficiul termenului acordat de lege în favoarea sa.
Sub acest aspect, instanţa a subliniat faptul că din punct de vedere al efectelor juridice,
această renunţare reprezintă un act de dispoziţie, ceea ce înseamnă că manifestarea de voinţă
a consumatorului trebuie să fie expresă şi neechivocă.
Mai exact, pentru ca renunţarea unei persoane cu privire la un drept conferit de lege să
producă efecte juridice este necesar să existe o solicitare expresă în acest sens din partea
beneficiarului prevederii.
În cazul de faţă nu există niciun înscris din care să rezulte în mod expres şi neechivoc această
renunţare, în condiţiile în care în formularul „Alte informatii” au existat căsuţe speciale cu
rubrica “da” şi cu rubrica “nu” iar angajatul societăţii sancţionate nu a acordat posibilitatea
consumatorului D_____ O_______ să îşi exercite în mod direct opţiunea prin completarea în
mod personal a rubricii aferente opţiunii exercitate, astfel încât în mod greşit s-a procedat în
speţă prin bifarea în format electronic chiar de către angajatul societăţii sancţionate a casuţei
aferente rubricii „da” privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile.
Nu prezintă relevanţă sub aspectul renunţării nici faptul că numitul D_____ O_______ a
semnat în format olograf la finalul formularului şi ulterior contractul de credit, întrucât nu au
fost respectate cerinţele prealabile privind renunţarea la beneficiul termenului de 15 zile
instituit de lege, renunţare care trebuie să fie neechivocă, neputând fi dedusă din alte
împrejurări.
Pe cale de consecinţă, starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde
realităţii, petenta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin
procesul verbal contestat în sensul încălcării disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010.
Cu privire la cea de-a doua sancţiune, instanţa a reţinut că petenta a oferit la data de
15.10.2018 spre semnare formularul „Cerere de aderare la contractul de asigurare de grup",
consumatorul D_____ O_______ luând cunoştinţă despre termenii şi condiţiile în care poate
contracta creditul dorit abia în data de 18.10.2018 cu ocazia semnării formularului ˶Informaţii
Standard la nivel european privind creditul pentru consumatori".
Astfel, instanţa a constatat că domnului D_____ O_______ i-a fost înmânat formularul
„Cerere de aderare la contractul de asigurare de grup" anterior primirii formularului
˶Informaţii Standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", semnarea
primului formula r astfel cum a fost bifat de către angajatul petentei putând fi interpretată ca
fiind o condiţie prealabilă şi necesară în vederea obţinerii creditului solicitat.
A__ lizând „Cererea de aderare la Contractul de Asigurare de G___” instanţa a reţinut că
D_____ O_______, în calitate de consumator a optat pentru o anumită modalitate de achitare
a primei de asigurare (primă unică platibilă la momentul încheierii contractului), acest lucru
fiind bifat de către reprezentantul creditorului care nu a acordat astfel posibilitarea
consumatorului D_____ O_______ să îşi exercite în mod direct opţiunea prin completarea în
mod personal a rubricii aferente opţiunii exercitate.
Abia în d ata de 18.10.2018 consumatorului i-a fost înmânat spre semnare formularul
˶Informaţii Standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", ocazie cu care a
luat la cunoştinţă potrivit punctului 3 ˶costurile creditului" despre faptul că obţinerea
creditului nu este condiţionată de încheierea unei asigurări pentru garantarea creditului şi nici
a unui contract de servicii accesoriu.
Având în vedere ordinea de prezentare a documentelor spre semnare, instanţa a apreciat că
modalitatea de prezentare a creditului acordat este de natură a îi crea consumatorului impresia
ca nu poate contracta împrumutul dorit fără încheierea unei asigurări în anumite condiţii
preformulate de către creditor, semnarea formularului „Cerere de aderare la contractul de
asigurare de grup", putând fi considerată drept o condiţie esenţială în vederea parcurgerii
etapelor necesare obţinerii creditului.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la ansamblul materialului probator administrat
în cauză, s-a reţinut că petenta nu a facut dovada existenţei unei stări de fapt contrare celei
reţinute în procesul-verbal de contraventie.
În ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentei, instanţa a arătat că, potrivit
dispoziţiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite,
ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de
săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele
personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancţiunea stabilită de organul constatator
trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În cazul de faţă, instanţa a apreciat că sancţiunea amenzii în sumă de 20.000 lei aplicată
petentei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 15 alin. 1 lit. a din Legea 363/2007,
apare ca fiind disproporţionată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită
contravenţia.
În acest sens, art.15 alin 1 din Legea 363/2007 prevede că „utilizarea de către comercianţi a
unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează
după cum urmează: a) cu amendă de la 2000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor
comerciale incorecte definite la art. 4 alin 1 şi 2”.
Instanţa a apreciat că aceasta nu respectă condiţia proporţionalităţii impusă de art. 21 alin. 3
din OG nr. 2/2001, având în vedere gradul de pericol social creat prin săvârşirea contravenţiei
şi natura acesteia. Prin urmare, se impune reducerea amenzii la un cuantum orientat spre
minimul prevăzut de lege, respectiv 5000 lei - apt să îndeplinească rolul preventiv şi punitiv
al sancţiunilor contravenţionale în absenţa unor împrejurări excepţionale care să justifice
aplicarea amenzii contravenţionale într-un cuantum mai mare.
Pentru a reţine astfel, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001
potrivit cărora, printre elementele pe care procesul verbal trebuie să le conţină în mod
obligatoriu, se numără şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii
faptei. Analizând conţinutul procesului verbal, instanţa a observat că agenţii constatatori nu
au consemnat aspecte specifice care să justifice aplicarea sancţiunii în cuantumul stabilit.
Instanţa a apreciat că sancţiunea avertismentului este insuficientă pentru corectarea conduitei
petentei în sensul respectării normei legale încălcate. Instanţa a avut în vedere finalitatea
imediată a OUG 50/2010, respectiv asigurarea unei protecţii sporite a consumatorilor în
relaţiile cu comercianţii.
Referitor la cea de-a doua sancţiune aplicată, având în vedere faptul că aceasta a fost aplicată
spre minimul prevăzut de lege, instanţa a apreciat că, în raport de gravitatea faptei şi
modalitatea de săvârşire, nu se impune reducerea sau înlocuirea acesteia cu sancţiunea
avertismentului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel petenta.
În motivare a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică.
In mod greşit a reţinut instanţa de fond ca : "Astfel, din analiza formularului "Alte informaţii"
privind solicitantul consumator D_____ O_______ instanţa are în vedere faptul ca acesta a
fost completat în formal electronic de către un angajat al societăţii sancţionate, în cuprinsul
formularului regăsindu-se mai multe clauze în dreptul cărora există doua căsuţe - prima
aferenta muncii "da" şi cea de-a doua aferentă rubricii "nu". Toate aceste căsuţe au fost bifate
electronic de către angajatul societăţii petente”.
În speţă, consumatorul D_____ O_______ nu a fost obligat să se supună reducerii termenului
de 15 zile la 0 (zero) zile, reducerea perioadei de 15 zile a fost solicitata chiar de către
consumator în deplina cunoştinţa de cauza.
Aceste elemente conturează îndeplinirea condiţiei negocierii, consumatorul având
posibilitatea de a aprecia asupra condiţiilor esenţiale ale contractului de credit, precum si
asupra efectelor acestuia, el solicitând reducerea perioadei de informare si, implicit, de
negociere, de la 15 zile la 0 (zero) zile.
In mod gresit a reţinut instanţa de fond ca: "Instanţa consideră ca fiind eronată interpretarea
dată de societatea petentă dispoziţiilor art.11 alin.3 din OUG nr. 50/2010 în sensul că prin
semnarea contractului de credit la mai puţin de 15 zile de la primirea informaţiilor standard,
clientul şi-a dat acordul expres privind reducererea termenului de 15 zile menţionate în textul
de lege, ceea ce echivalează ca schimbarea opţiunii clientului conform art 11 alin.3 din OUG
nr. 50/2010. Conform disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, perioada de 15 zile prevăzută
la alin. 2 lit. a) se poate reduce cu acordul scris al consumatorului. Prin aceste dispoziţii
legale legiuitorul a impus, în mod expres, condiţia existenţei unui acord scris al
consumatorului din care să rezulte în mod clar, fără nici un dubiu, că aceasta persoana
înţelege să renunţe la beneficiul termenului acordat de lege în favoarea sa."
La momentul cand se prezintă in fata ofiţerilor de credite, consumatorii doresc contractarea
unui credit in cel mai scurt timp posibil, pentru a beneficia de avantajele pe care aceasta le
implica (primirea unei sume de bani semnificative într-un interval scurt de timp), iar cand se
pune problema executării propriilor obligaţii contractuale, invoca aspecte legate de încălcarea
drepturilor consumatorilor de către banca.
In cauza, nu s-a făcut dovada faptului ca D_____ O_______ ar fi optat pentru perioada
prevăzuta de art. 11 alin. 2 lit. a) din OUG nr. 50/2010, iar apelanta ar fi incalcat o astfel de
optiune/drept al consumatorului.
A indicat în acest sens art.11 alin.2 lit.a din OUG nr.50/2010.
Din cele două prevederi legale precizate rezultă că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, că
informaţiile precontractuale să îi fie furnizate consumatorului cu cel puţin 15 zile înainte de
încheierea contractului de credit, iar pe de altă parte, că această perioadă de 15 zile poate fi
redusa cu acordul scris al consumatorului.
În cauza de faţă, rezulta în mod clar că D_____ O_______ şi-a dat acordul în mod expres şi
în scris in cuprinsul contractului de credit, prin semnarea acestuia la mai puţin de 15 zile de la
primirea informaţiilor standard cu privire la reducerea perioadei de minim 15 zile prevăzută
pentru furnizarea de informaţii precontractuale.
Astfel, în cadrul capitolului "Alte informaţii" consumatorul devenit ulterior împrumutat în
contractul de credit a declarat expres că este de acord sa reducă termenul de 15 zile la 0 (zero)
zile.
Aşadar, faţă de acordul expres al consumatorului de reducerea a perioadei pentru furnizarea
de informaţii precontractuale nu se poate susţine că s-a încălcat prevederile art. 11 alin 3 din
OUG nr. 50/2010.
Cel care decide reducerea perioadei de furnicare a informaţiilor precontractuale este
consumatorul, iar nu creditorul - furnizorul de servicii financiare, care decide asupra reducerii
perioadei pentru care sunt valabile informaţiile precontractuale. S-ar afla în faţa unei fapte
contravenţionale în condiţiile în care consumatorul căruia legiuitorul îi dă dreptul să reducă
perioada de 15 zile refuză să reducă această perioadă, iar creditorul nu îi dă dreptul să reducă
această perioadă.
Or, din actele ce au făcut obiectul verificărilor de către reprezentanţii Comisariatului Judeţean
pentru Protecţia Consumatorilor M________ rezulta ca cel care a decis să reducă perioada
prevăzută de textul art. 11 alin. (2) lit. a) din O.U.G. 50/2010 a fost consumatorul, care a dorit
creditul pentru care a aplicat si a încheiat contractul de credit într-un termen redus cu 0 (zero)
zile fa ţă de cel prevăzut de legiuitor.
Cu privire la cea de-a doua sancţiune aplicata, precizează faptul ca si in această situaţie,
înainte de încheierea contractului de credit nr. xxxxxxx/18.10.2018, odată cu semnarea celor
den. i formulare - Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori,
împrumutatul D_____ O_______, a luat cunoştinţa de termenii, condiţiile, sumele produsului
de asigurare a venitului (Planul de Asigurare a Venitului) la data de 18.10.2018, dandu-si
acordul expres privind reducerea termenului de 15 zile menţionat in textul de lege, ceea ce
echivalează cu schimbarea opţiunii clientului conform art. 11 alin. (3) din OUG 50/2010;
astfel în mod greşit susţine instanţa de fond ca "petenta a oferit la data de 15.10.2018 spre
semnare formularul „Cerere de aderare la contractul de asigurare de grup", consumatorul
Dinaiu O_______ luând cunoştinţă despre termenii şi condiţiile in cure poate contracta
creditul dorit abia în data de 18.10.2018 cu ocazia semnării formularului -Informaţii Standard
la nivel european privind creditul pentru consumatori".
Apelantul a susţinut că în mod greşit invoca instanţa de fond ca "Analizând "Cererea de
aderare la Contractul de Asigurare de G___" instanţa reţine că D_____ O_______ în calitate
de consumator a optat pentru a anumita modalitate de achitare a primei de asigurare (primă
unica platibilă la momentul încheierii contractului), acest lucru fiind bifat de către
reprezentantul creditorului care nu a acordat astfel posibilitatea consumatorului D_____
O_______ să îşi exercite în mod direct opţiunea prin completarea în mod personal a rubricii
aferente opţiunii exercitate.
Bifa din dreptul lit. a) din cadrul Cererii de aderare la Contractul de Asigurare de G___
reprezintă manifestarea de voinţa expresa a împrumutatului, legea neimpunând o anumita
forma. Astfel, după cum se poate observa împrumutatul a semnat olograf in dreptul literei a)
a punctului nr.1 din Cererea de aderare, ceea ce demonstrează faptul ca si-a manifestat
acordul in cunoştinţă de cauză, instanţa de fond neanalizând acest aspect.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinţei apelate, in sensul admiterii in
tot a plângerii contravenţionale st anularii procesului-verbal de constatare a contravenţiei
__________ nr. xxxxxx din data de 06,12.2018 emis de intimată; exonerarea de la plata
amenzii în cuantum de 15.000 lei, in principal, iar in subsidiar, reindividualizarea amenzii in
sensul înlocuirii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de
lege.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, sub toate
aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art.476-479C.Proc.civ., tribunalul îl apreciază ca
nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contraventie __________ nr. xxxxxx/06.12.2018, petenta
_______________ a fost sancţionată contraventional cu amenda în cuantum de 20.000 lei
pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte definite la art. 4 alin. 1 lit. a şi b, faptă
sancţionată conform art. 15 alin. 1 lit. a din Legea 363/2007 şi cu amendă în cuantum de
10.000 lei pentru utilizarea practicilor comerciale înşelătoare în sensul în care a fost stabilit
de legiuitor în cuprinsul art. 6 alin. 1, lit. b din Legea 363/2007 cu modificările şi
completările ulterioare, faptă sancţionată conform art.15 alin. 1 lit. b Legea 363/2007.
S-a reţinut în sarcina petentei faptul că semnarea contractului de credit nr.
xxxxxxx/18.10.2018-titular D_____ O_______ s-a făcut fără ca respectivul consumator,
beneficiar al acestuia, să aibă la dispozitie termenul de 15 zile de studiere a informatiilor
precontractu ale, fără a exista, în consecinţă, niciun acord expres al consumatorului, scris de
acesta, valabil exprimat în perioada de valabilitatea a acestui formular (18.10-02.11.2018) în
sensul reducerii termenului de analiză.
Referitor la cea de-a doua faptă contravenţională, s-a reţinut faptul că şi în cazul Formularului
„Cerere de aderare la contractul de asigurare de grup", acesta a fost înmânat spre semnare
petentului la data de 15.10.2018, înainte ca acesta să ia la cunoştinţă termenii şi condiţiile în
care poate contracta creditul dorit (fapt ce a avut loc la data de 18.10.2018). Mai mult, şi
acesta conţinea clauze contractuale preformulate si care necesitau înscrierea opţiunii
consumatorului prin bifare, aceasta realizându-se în sistem informatic de către operator, în
sensul subscrierii la contractul de asigurare, consumatorul doar semnând în dreptul rubricii
(casuţei) deja bifate.
Examinând procesul verbal de contravenţie contestat, tribunalul reţine că nu există cazuri de
nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind întocmit cu respectarea
cerinţelor OG nr.2/2001, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenţie, tribunalul apreciază, raportat la
probatoriul administrat în cauză, că în mod corect prima instanţă a reţinut că petenta se face
vinovată de faptele reţinute în sarcina sa.
C u privire la motivul de apel potrivit căruia consumatorul D_____ O_______ nu a fost
obligat să se supună reducerii termenului de 15 zile la 0 (zero) zile, reducerea perioadei de 15
zile fiind solicitata chiar de către consumator în deplina cunoştinţa de cauză, tribunalul îl
apreciază ca neîntemeiat, deoarece petenta nu a administrat nicio probă în dovedirea acestei
susţineri, iar din declaraţia consumatorului D_____ O_______ (fila 210 dosar fond) rezultă
că acesta nu a ştiut că poate renunţa la acel termen de 15 zile, nefiind informat în acest sens
de către apelanta-petentă.
Tribunalul reţine că potrivit art.11 alin.1 din OUG nr.50/2010 „ (1) Creditorul şi, după caz,
intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza clauzelor şi a condiţiilor de
creditare oferite de către creditor, precum şi, după caz, a preferinţelor exprimate şi a
informaţiilor furnizate de către consumator, informaţiile necesare care să îi permită
consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire
la eventuala încheiere a unui contract de credit. ”, iar potrivit alin.2 lit.a „ (2) Informaţiile
sunt furnizate: a) cu suficient timp înainte, dar nu cu mai puţin de 15 zile înainte ca un
consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă; ”. Totodată, potrivit alin.3
al aceluiaşi articol „ (3) Perioada de 15 zile prevăzută la alin. (2) lit. a) se poate reduce cu
acordul scris al consumatorului. ”
Astfel, din înscrisurile existente la dosar, respectiv formularul intitulat ˶Alte Informaţii" ,
rezultă că acest document a fost completat în mod electronic de către angajaţii apelantei-
petente , în cuprinsul documentului regăsindu-se mai multe clauze în dreptul cărora există
două căsuţe – prima aferenta rubricii “da” şi cea d e-a doua aferentă rubricii “nu”, angajatul
petentei fiind cel care a bifat electronic şi antepenultimul punct din cerere , respectiv căsuţa
aferentă rubricii „da” privind clauza referitoare la reducerea termenului de 15 zile la 0 zile
termen aferent fazei de informare precontractuală.
Tribunalul apreciază că prima instanţă a reţinut de asemenea în mod corect ca fiind eronată
interpretarea dată de societatea petentă dispozitiilor art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 în
sensul că prin semnarea contractului de credit la mai puţin de 15 zile de la primirea
informaţiiilor standard, clientul şi-a dat acordul expres privind reducererea termenului de 15
zile menţionate în textul de lege, ceea ce echivalează cu schimbarea opţiunii clientului
conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, deoarece perioad a de 15 zile prevăzută la art.2
lit.a poate fi redusă doar cu a cordul scris al consumatorului, acord din care să rezulte că
acesta înţelege să renunţe la respectivul termen acordat de lege în favoarea sa, manifestarea
de voinţă a consumatorului trebuind astfel să fie expresă şi neechivocă, condiţie neîndeplinită
în cauză.
Având în vedere că în cauză nu există niciun înscris care să facă dovada, în mod expres şi
neechivoc , a renunţării consumatorului D_____ O_______ la dreptul acestuia privind
reducerea termenului de 15 zile la 0 zile , tribunalul apreciază că prima instanţă, în mod
corect, a reţinut că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde
realităţii, petenta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin
procesul verbal contestat în sensul încălcării disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 .
Cu privire la cea de-a doua sancţiune, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanţă a
reţinut că formularul „Cerere de aderare la contractul de asigurare de grup" a fost prezentat
consumatorului pentru semnare la data de 15.10.2018, în condiţiile în care termenii şi
condiţiile privind contractarea creditului principal au fost prezentate aceluiaşi consumator la
data de 18.10.2018, aspect ce poate fi interpretat în sensul ca respectivul formular privind
asigurarea să reprezintă o condiţie prealabilă şi necesară pentru obţinerea creditului solicitat.
Mai mult, tribunalul reţine că formularul „Cerere de aderare la contractul de asigurare de
grup ” a fost de asemenea precompletat în mod electronic de către angajaţii apelantei-petente
( rubrica privind modalitatea de achitare a primei de asigurare ) , iar conţinutul acestui
formular vine în contradicţie cu formularul ˶Informaţii Standard la nivel european privind
creditul pentru consumatori", prezentat consumatorului în data de 18.10.2018, deci la 3 zile
ulterior semnării formularului privind asigurarea de grup , în condiţiile în care în acest ultim
formular, potrivit punctului 3 ˶costurile creditului" se arată că obţinerea creditului nu este
condiţionată de încheierea unei asigurări pentru garantarea creditului şi nici a unui contract de
servicii accesoriu.
Faţă de aceste aspecte, tribunalul apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect că
petenta, prin probatoriul administrat în cauză, nu a făcut dovada contrară faţă de aspectele
reţinute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenţie contestat, aceasta făcându-se
vinovată de faptele reţinute în sarcina sa.
Referitor la individualizarea sancţiunilor aplicate apelantei-petente , tribunalul apreciază că în
ceea ce priveşte prima sancţiune în mod corect prima instanţă a reţinut că în speţă se impune
reindividualizarea acesteia, sens în care a dispus reducerea cuantumului acesteia de la 20.000
lei la suma de 5000 lei, acest din urmă cuantum fiind şi în opinia instanţei de control judiciar
proporţional cu gradul de pericol social concret al faptei reţinute în sarcina petentei.
Tribunalul apreciază că raportat la împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi având în
vedere calitatea de profesionist al societăţii apelante, în cauză nu se impune aplicarea
sancţiunii averti smentului, această sancţiune nefiind suficientă pentru asigurarea unei
protecţii sporite a consumatoril or în relaţiile cu comercianţii, astfel cum în mod corect a
reţinut şi prima instanţă.
Cu privire la sancţiunea constând în amenda în cuantum de 10.000 lei, aplicată pentru cea de-
a d oua faptă, tribunalul apreciază, faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art.21
alin.3 din OG nr.2/2001, că prima instanţă a reţinut în mod corect că această sancţiune a fost
aplicată spre minimul prevăzut de lege, iar raportat la gravitatea faptei şi modalitatea de săvâr
ş ire , nu se impune reducerea sau înlocuirea acesteia cu sancţiunea avertismentului.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul apreciază apelul ca nefondat şi urmează ca
în baza dispoziţiilor art.480 alin.1 C.Proc.civ. să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelanta-petentă _______________ împotriva sentinţei
nr.621/03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul
nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul A___ - C___ R_______ S-V
O______ - C___ M________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie
__________ nr. xxxxxx/06.12.2018.
Definitivă .
Pronunţată azi 06.10.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de grefa instanţei .
Preşedinte,
C_______ P______
Judecător,
N____ P______
Grefier,
L_____ Alin P_____
Red. C.P./Tehn. L.A.P.
4 ex ./ 05.11.2020
Cod operator 2626/2006
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro