Sunteți pe pagina 1din 8

Decizie nr.

1989/2019 din 25-apr-2019, Judecatoria Slatina, plangere contraventionala


(Civil)
Decizie
din 25 aprilie 2019
1989/2019
Text speţă
Cod ECLI ECLI:RO:JDSLA:2019:001.xxxxxx
Judecătoria Slatina
Slatina, ____________________, Judeţul O__; Tel: 0249/435.526; Fax: 0249/432.663
E-mail: judecătoriaxxxxxxxxxxxxxxxx ; Operator date cu car acter personal – 8242
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1989
Şedinţa publică din data de 25.04.2019
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE : M_______ INNANA
GREFIER : R___ ALIN
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile avâ nd ca obiect “pl ân gere contravenţională”
formulată de petenta D______ R_____-A________ , domiciliată în sat Valea Fetei,
_____________________, nr. 43, ___________________________, având CNP
xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliţie a judeţului O__ , cu
sediul în Slatina, _______________________. 19, jud. O__, împotriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei __________ nr. xxxxxx/8.02.2019 .
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:
Instanţa, faţă de lipsa părţilor, având în vedere dispoziţiile art. 121 alin.5 din H.C.S.M. nr.
1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,
dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în şedinţa din publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, de către g refierul de şedinţă, după care, care învederează că
petenta a formulat o cerere de amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător.
Instanţa respinge ca neîntemeiată cerere de amânare în vederea angajării unui apărător
formulată de petentă, având în vedere că aceasta a introdus prezenta cerere la data de
11.02.2019 , având aşadar suficient timp la dispoziţie în vederea angajării unui apărător.
Instanţa, în temeiul art. 94 pct. 2 Cod proc. civ. raportat la art. 118 alin.1 din OUG 195 / 2002
, privind circulaţia pe drumurile publice instanţa se consideră competentă general, material şi
teritorial să judece prezenta cauză, având in vedere locul săvârş irii prezumptivei contravenţii,
respectiv în circumscripţia Judecătoriei Slatina.
Instanţa, în temeiul art. 238 alin. 1 din codul de procedură civilă, estimează durata necesară
pentru cercetarea procesului la o lună de zile.
Instanţa, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 alin. 1 din codul de procedură civilă,
încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri le de la dosarul cauzei, iar pentru
intimat proba cu înregistrarea video pe suport CD şi planşele foto, ca fiind admisibile ,
pertinent e şi concludente şi utile în soluţionarea prezentei cauze.
Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 din codul de procedură civilă, declară
cercetarea judecătorească încheiată .
Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat
instanţa, în temeiul art. 392 din codul de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra
fondului cauzei .
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei
instanţa, în temeiul art. 394 din codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile şi
rămâne în pronunţare pe fondul cauzei .
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.02.2019 sub
numărul XXXXXXXXXXXXX petenta D______ R_____-A________ a solicitat în
contradictoriu cu intimata I____________ Judeţean de Poliţie O__ anularea procesului-verbal
de constatare şi sancţionare a contravenţiei __________ nr. xxxxxx/8.02.2019 şi exonerarea
de la sancţiunile aplicate prin acesta.
În motivare petenta a arătat că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei antemenţionat a fost sancţionată contravenţional cu amendă şi suspendarea
dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru că ar fi condus autoturismul marca
Citroen Cactus cu numărul de înmatriculare FA 784 CT pe DN 64 în localitatea Colibaşi, pe
un tronson de drum, unde limita de viteză era de 50 km /h , cu viteza de 103 km/h . Petenta a
susţinut că nu circula cu o viteză de peste 99 km/h , autoturismul cu care circula av ând viteza
limitată la 99 km /h .
Petenta a învederat că agentul constatator se afla într-un maşină neinscripţionată aflată în
deplasare, iar aceasta se deplasa în afara localităţii, unde limita de viteză era 90 km /h .
Totodată, aparatul radar înregistra simultan mai multe autovehicule, astfel că nu se poate
stabili cu certitudine viteza căruia era înregistrată.
În drept a invocat prevederile OG 2 /2001 şi CEDO.
În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6.03.2019 şi aflată la filele 12-14 din dosarul cauzei,
intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată .
Fapta reţinută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi
verificat metrologic, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Intimatul a solicitat petentului, de asemenea, să constate că sancţiunea este aplicată în
conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele
prevăzute de actul normativ şi fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei reţinute
în sarcina petentului.
Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă
de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile
publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante
la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”.
Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile
de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancţiunea
nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele,
prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta
săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind
temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situaţiei de fapt şi de drept existente în
cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. 22/23.03.2007 pronunţată de Curtea Supremă
în Recurs în Interesul Legii s-a reţinut: ,În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al
cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se
ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate
celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act
(...) nulitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât
dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”).
Petentul, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care l-a calificat ca
netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi
netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze
exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de
contravenţie este legal şi temeinic.
Nu în ultimul rând, intimatul a solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că petentul, la
momentul constatării contravenţiei şi întocmirii actului sancţionator, a recunoscut comiterea
faptei reţinute în sarcina sa, pentru ca ulterior, prin plângerea formulată, să îşi conteste
propriile susţineri din cuprinsul rubricaţiei „alte menţiuni” a procesului-verbal de
contravenţie.
Având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă conform cărora
„înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate
publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publica, în
forma şi condiţiile stabilite de lege”, cât şi prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de
Procedură Civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice
persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel
care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii”, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumţia de veridicitate şi
temeinicie cu privire la cele constatate şi consemnate până la declararea sa ca fals sau până la
proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
Totodată, din analiza dispoziţiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că
„Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile
anume prevăzute de lege”, rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligaţia să dovedească
cele sesizate în plângerea contravenţională adresată instanţei de judecată.
In susţinerea întâmpinării, intimatul a solicitat instanţei să admită ca probe procesul-verbal de
constatare a contravenţiei, înscrisurile ataşate, înregistrarea video pe suport CD, precum şi
orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.
Intimatul a anexat, în copii conforme cu originalul, procesul-verbal de contravenţie contestat,
buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, fotografii radar care au stat la baza
emiterii procesului-verbal, istoric sancţiuni .
În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, proba cu înregistrarea video pe
suport CD şi proba cu planşele foto.
Analizând prezenta cerere, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa
constată şi reţine următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei __________ nr.
xxxxxx/8.02.2019 petenta a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea dispoziţiilor
art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002 constând în aceea că a condus autoturismul marca
Citroen Cactus cu numărul de înmatriculare FA 784 CT pe DN 64 în localitatea Colibaşi cu o
viteză de 103 km /h .
La dosar au fost ataşate de către intimată înregistrarea video cu autovehiculul şi viteza
înregistrată de cinemometru, după care au fost efectuate capturi foto (filele 15, 17-18 ),
buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-2 763 (fila nr. 19 ), atestatul operatorului
radar ( fila nr. 19 ).
În drept, potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legea
contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie
contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin
hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
Dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 se completează cu dispoziţiile codului penal şi ale codului de
procedură civilă, după caz (art. 45 din O.G. nr. 2/2001 ).
Procedând la verificarea, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a legalităţii
şi temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine, în ceea ce priveşte legalitatea, că
actul contestat cuprinde menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (numele, prenumele şi calitatea
agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice a
denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii
agentului constatator), nefiind incident niciunul dintre motivele de nulitate care se constată
din oficiu de instanţa de judecată.
Referitor la condi ţ iile de fond, acestea se subsumează corectelor încadrări juridice ale
faptelor, astfel cum au fost re ţ inute de agentul constatator. Instan ţ a apreciază că principiul
legalită ţ ii a fost respectat, întrucât agentul constatator a i ndicat în mod corect temeiurile de
drept.
Potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice ,, c onstituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a
IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului
de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul,
tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50
km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face
parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi
verificate metrologic.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice ,,c onstatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace
tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se
aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”, iar conform art. 121 alin. 2 din H.G.
nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice ,,nerespectarea regimului de
viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice
omologate şi verificate metrologic”.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa apreciază că prezentul litigiu
trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de art. 6 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de
România prin legea nr. 30/1994, care, în baza art. 11 din Constituţia României, face parte din
dreptul intern şi are prioritate, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală. Aceasta
deoarece acest gen de contravenţie __________________________ în materie penală la care
se referă art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană.
Instanţa reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a raportat
definiţia noţiunii de materie penală la trei criterii : criteriul calificării interne, cel al naturii
faptei incriminate şi cel al scopului şi severităţii sancţiunii ( cauzele Engel c. Olandei,
Escoubet c. Belgiei ). De asemenea, Curtea a stabilit că modul de definire a faptelor în
dreptul intern are o valoare relativă, esenţiale fiind celelalte două criterii (natura faptei şi
gravitatea sancţiunii), oricărui acuzat garantându-i-se dreptul la un proces echitabil indiferent
de calificarea faptei în dreptul intern ( cauza Öztürk c. Germaniei ). Curtea a considerat că
aceste criterii, care sunt alternative şi nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că
fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.
La încadrarea faptei petentului din cauza pendinte în sfera acuzaţiei în materie penală conduc
ultimele două criterii: în primul rând norma juridică care sancţionează astfel de fapte are
caracter general, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice se adresează
tuturor cetăţenilor, iar în al doilea rând, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un
scop preventiv şi represiv ( cauzele I___ P__ c. României, Öztürk c. Germaniei ). De altfel,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, adresându-se în mod diferenţiat tuturor
cetăţenilor în calitatea lor de participanţi la traficul rutier (caracterul general al normei) şi
având un caracter represiv şi disuasiv (scopul sancţiunii) întreaga procedură de aplicare şi
sancţionare a contravenienţilor cu amenzi administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să
fie supusă exigenţelor art. 6 ( cauzele Öztürk c. Germaniei şi Lutz c. Germaniei ).
În această situaţie, întrucât procedura de soluţionare a unei plângeri contravenţionale este
calificată drept o procedură penală, contravenientul se bucură de protecţia oferită în cadrul
unei astfel de proceduri, printre care şi prezumţia de nevinovăţie.
În dreptul contravenţional procedura soluţionării unei cereri privind o plângere
contravenţională este reglementată de O.G. nr. 2/2001 care se completează cu codul de
procedură civilă.
Procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale
principiului prezumţiei de nevinovăţie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu
respectarea cerinţei proporţionalităţii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să
funcţioneze şi alte prezumţii de fapt şi de drept, chiar şi în favoarea agentului constatator (
cauza Blum c. Austriei ).
În doctrina şi jurisprudenţa de specialitate este acceptat faptul că procesul-verbal de
contravenţie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări ( ex propriis
sensibus ) beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat
prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.
În aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul
contravenientului la apărare şi la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale, amintind că
prezumţiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice şi
Convenţia, nu interzice, în principiu, asemenea prezumţii ( cauza Salabiaku c. Franţei ).
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal şi incluse în sfera dreptului
contravenţional Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că limitele de apreciere sub
aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi, prezumţia de nevinovăţie
nefiind una absolută ca, de altfel, nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este
foarte mare, Curtea Europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor
enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor fapte contravenţionale şi ar pune în sarcina
autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată ( cauza Falk c.
Olandei ). Jurispruden ţ a Cur ţ ii Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită
for ţ ă probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contraven ţ ie ş i, cu atât
mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instan
ţ elor na ţ ionale este de a respecta principiul propor ţ ionalită ţ ii între, pe de o parte, scopul
urmărit de autorită ţ ile statului de a sanc ţ iona faptele antisociale, iar, pe de altă parte,
mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la
apărare al persoanei sanc ţ ionate contraven ţ ional. Aceasta presupune, prin esen ţ ă, ca
sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condi ţ ii imposibil de îndeplinit în materie de
sarcină a probei.
Procesul-verbal de contraven ţ ie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale
agentului constatator, are for ţ ă probantă prin el însu ş i ş i poate constitui o dovadă
suficientă a vinovă ţ iei contravenientului. A conferi for ţ ă probantă unui înscris nu
echivalează cu negarea prezum ţ iei de nevinovă ţ ie, ci poate fi considerat o modalitate de
stabilire legală a vinovă ţ iei în sensul art. 6 din Conven ţ ia europeană a Drepturilor Omului.
Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav func ţ ionarea autorită ţ ilor
statului, făcând extrem de dificilă sanc ţ ionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate,
dar extrem de numeroase .
Transpunând aceste principii la cauza pendinte, instanţa reţine că petent a D______ R_____
A________ are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de
probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-
verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei este de a
respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne
nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi
respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.
Instanţa i-a încuviinţat petent e i probatoriile solicitate, fiindu-i încuviinţată administrarea
probei cu înscrisuri solicitată de acesta, fiindu-i garantat astfel dreptul la un proces echitabil
prin oferirea posibilităţii de a arăta că situaţia de fapt reţinută în actul contestat nu corespunde
modului real de desfăşurare a evenimentelor.
Prezumţia de nevinovăţie nu este o prezumţie absolută ci una relativă care poate fi răsturnată
prin probe certe de vinovăţie.
Din înregistrarea video suprinsă de cinemometru nu reiese cu certitudine viteza cu care se
deplasa petena. Astfel, din înregistrarea video se poate că cinemometrul era în stand by şi nu
înregistra viteza de deplasare a niciunui autoturism, cu excepţia unui interval de timp de sub o
secundă la începutul filmării când se poate observa că cinemometrul înregistrează viteza de
103 km/h , însă, întrucât această viteză este surprinsă de cinemomentru pentru o durată atât
de scurtă de timp, nu se poate stabili cu certitudine a cui viteză este înregistrată şi dacă
aceasta este viteza reală cu care circula petenta.
Având în vedere că, la pronunţarea unei hotărâri, instanţa trebuie să-şi întemeieze
convingerea vinovăţiei contravenientului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauza
pendinte probele în acuzare ( procesul-verbal de contravenţie contestat ) nu au un caracter
cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei contravenientului,
nerezultând dincolo de orice dubiu rezonabil că petentul a comis fapta contraven ţ ională re ţ
inută în sarcina sa deoarece mijloacele materiale de probă ( capturile foto şi înregistrarea
video pe suport CD ) nu au confirmat situa ţ ia de fapt expusă în procesul-verbal întrucât din
acestea nu rezultă în mod cert că dacă autoturismul petentei chiar se deplasa cu viteza de 103
km/h , se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea
acuzatului (in dubio pro reo ).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu
instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat de art. 22 din
codul de procedură civilă, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în
măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o
informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia sa în legătură cu fapta imputată, instanţa
nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, trebuie să
concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt.
Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă,
pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în
măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează
convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă
judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul
probelor.
În cauză chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul susţinerii săvârşirii fapte i
contravenţionale ( procesul-verbal de contravenţie care prezintă o prezumţie relativă de
veridicitate şi legalitate , capturile foto, înregistrarea video pe suport CD ), iar alte probe nu
se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte vinovăţia,
atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi prin urmare se
impune, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, admiterea plângerii formulate de petent şi anularea procesului-verbal de
constatare a contravenţiei __________ nr. xxxxxx/8.02.2019 , cu exonerarea petentultei de la
plata amenzii si a sancţiunii complementare aplicate prin acesta, constând în amendă
contravenţională în cuantum de 1305 lei, măsura complementară a suspendării dreptului de a
conduce pe o durată de 90 de zile şi măsura tehnico-administrativă de reţinere a permisului de
conducere pe durata suspendării dreptului de a conduce.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite plângerea contravenţională formulată de petenta D______ R_____-A________ ,
domiciliată în sat Valea Fetei, _____________________, nr. 43,
___________________________, având CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul
I____________ de Poliţie a judeţului O__ , cu sediul în Slatina, _______________________.
19, jud. O__, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
__________ nr. xxxxxx/8.02.2019.
Anulează procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei __________ nr.
xxxxxx/8.02.2019 emis de intimată.
Exonerează petenta de la sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare
a contravenţiei __________ nr. xxxxxx/8.02.2019 emis de intimată constând în amendă
contravenţională în cuantum de 1305 lei, măsura complementară a suspendării dreptului de a
conduce pe o durată de 90 de zile şi măsura tehnico-administrativă de reţinere a permisului de
conducere pe durata suspendării dreptului de a conduce.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecatoria Slatina , jud.
O__.
Pronuntata prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi,
25.04.2019.
PREŞEDINTE,
M_______ INNANA
GREFIER,
R___ ALIN
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro