ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ ȘI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1212

Dosar nr. 10233/200.
Ședința de la 17 februarie 2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6692 din 30 octombrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a admis
excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamanții M.V. și M.R.,
în contradictoriu cu M.L., prin mandatar P.L.M., ca prescrisă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au cerut să se constate că
este valabilă vânzarea intervenită între părți la data de 1 septembrie 1986 și să se pronunțe o hotărâre
care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pentru imobilul situat în București.

Între părți, la data de 1 septembrie 1986, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, fiind
întocmit înscrisul sub semnătură privată, intitulat „chitanță", în care se consemnează că actele de
vânzare-cumpărare vor fi încheiate în aproximativ 6 luni.

Reține instanța de fond, că prin încheierea acestui act nu a operat transferul dreptului de proprietate
asupra imobilului. În sarcina ambelor părți s-a născut obligația de a face, respectiv de a încheia
contractul de vânzare-cumpărare și pentru că reclamanții nu invocă un drept real, acțiunea este
personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

În prezenta cauză, acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție, iar reclamanții nu au
făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a prescripției.

Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 304/A din 19 februarie 2004, a respins apelul declarat
de reclamanți împotriva acestei hotărâri, reținând, în esență, că prin actul încheiat de părți, la data de 1
septembrie 1986, s-a născut în sarcina acestora obligația de a face, că acțiunea formulată de reclamanți
este personală și se prescrie în termenul de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și că dreptul la
acțiune fiind născut la momentul încheierii actului, acțiunea înregistrată la instanță la data de 7 august
2003 s-a formulat cu depășirea termenului de prescripție.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M.V. și M.R. Recurenții,
invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că, în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la
acțiune, invocată din oficiu de instanță, deși reclamanții au intrat în posesia imobilului odată cu
încheierea actului de vânzare-cumpărare și s-au comportat ca adevărați proprietari, plătind toate taxele
datorate statului, iar pârâta, care nu a invocat prescripția, a fost de acord să-și execute voluntar
obligația.

Arată recurenții că, deoarece prin prescripția extinctivă nu se stinge dreptul subiectiv civil și nici
obligația corelativă, acestea pot fi executate voluntar, iar în raport cu dispozițiile art. 20 din Decretul
nr. 167/1958, o asemenea executare este valabilă.

De aceea, față de poziția părților, instanța putea trece peste dispozițiile acestui decret.
Recursul va fi admis, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text
sunt incidente în cauză.

Hotărârea atacată, prin care s-a păstrat sentința pronunțată de instanța de fond, este dată cu aplicarea
greșită a dispozițiilor înscrise în Decretul nr. 167/1958.

În cauză, în raport cu probele administrate și susținerile părților, la data formulării cererii, care are ca
obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dreptul la
acțiune al reclamanților nu era prescris.

Între părți s-a încheiat, la data de 1 septembrie 1986, un antecontract prin care acestea s-au angajat să
încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare, asumându-și obligația de a face.

Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligației

asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligației de a face se asigură
prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-
cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Acest termen curge din momentul încheierii convenției, însă atunci când promitentul-cumpărător a
preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoașterea
dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. b) din decret.

În asemenea situații, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul-
vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Or, în prezenta cauză, reclamanții-recurenți au preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de

vânzare-cumpărare, având stăpânirea lui și în prezent, iar pârâta-intimată, în întâmpinarea aflată la fila
14 din dosarul instanței de apel, confirmă acest fapt, precizează că recunoaște dreptul reclamanților la
acțiune și cere să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Raportat la aceste împrejurări, care fac dovada recunoașterii de către intimata-pârâtă a dreptului
recurenților-reclamanți, greșit prin Decizia atacată, reținându-se că excepția invocată, din oficiu, de
prima instanță este întemeiată, s-a păstrat hotărârea apelată.

Pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de reclamanți, va fi casată hotărârea

pronunțată de instanța de apel și, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va trimite cauza aceleiași
instanțe spre rejudecare, urmând ca instanța de trimitere să procedeze conform art. 297 alin. (1) C.
proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții M.V. și M.R. împotriva deciziei nr. 304/A din 19 februarie
2004 a Curții de Apel București, pe care o casează.

Trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.