Sunteți pe pagina 1din 4

Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala decizia nr.

538 din 14 februarie 2008 Prin sentinta comerciala nr.2 din 10 ianuarie 2007 pronuntata in dosar nr.15238/99/2006 al Tribunalului Iasi-Sectia comerciala si de contencios administrativ s-a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. M.L. SRL Iasi impotriva paratei S.C. S. SRL cu consecinta obligarii acesteia sa se prezinte la Serviciul de inmatriculari auto in vederea radierii vanzarii si a radierii autoturismului din evidentele fiscale ale societatii reclamante, cu 1,3 lei cheltuieli dejudecata . Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut in esenta ca desi intre parti s-a incheiat la data de 12 august 1997 un contract de vanzare-cumparare a autoturismului Dacia, parata nu a intreprins demersurile necesare pentru inregistrarea vanzarii, astfel incat actiunea fiind intemeiata a fost admisa in temeiul art.1073 Cod civil. Apelul declarat de S.C. E.C. SPRL in calitate de lichidator al paratei a fost respins prin decizia nr.57 din 21 mai 2007 a Curtii de Apel Iasi-Sectia comerciala, pentru aceleasi considerente avute in vedere de tribunal. Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata S.C. S. SRL prin lichidator judiciar S.C. E.C. SPRL pentru motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila. In dezvoltarea motivelor recurenta invoca faptul ca societatea parata nu mai exista la data introducerii cererii de chemare in judecata, procedura de faliment careia aceasta a fost supusa, fiind inchisa prin sentinta nr.126/F/11 mai 2005, motiv pentru care in temeiul art.131 al.4, art.135 din Legea 64/1995 si 232 al.5 din Legea 31/1990, judecatorul sindica dispus radierea societatii, situatie in care nu se mai pot efectua acte in numele si pentru aceasta societate, imprejurare ignorata insa de instanta de apel. Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile legale anterior mentionate, curtea constata ca este intemeiat admitandu-l ca atare. Potrivit art.41 al.1 Cod procedura civila, orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate fi parte in judecata, textul legal defineste prin urmare capacitatea procesuala defolosinta ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi si obligatii in plan procesual.

Prin urmare, nu poate avea aceasta calitate societatea comerciala radiata din registrul comertului, operatiune care are semnificatia incetarii existentei persoanei juridice. In speta, prin sentinta civila nr.126/F/11 mai 2005 pronuntata in dosar nr.105/1999 al Tribunalului Vaslui, ramasa irevocabila prin nerecurare s-a dispus inchiderea procedurii falimentului S.C. S. SRL si radierea acestei societati din Registrul comertului, motiv pentru care critica formulata de recurenta sub acest aspect este intemeiata. In consecinta, retinand ca ambele instante au pronuntat solutiile cu incalcarea prevederilor art.41 al.1 Cod procedura civila, iar recursul paratei este intemeiat, acesta va fi admis, iar decizia instantei de apel modificata in sensul admiterii apelului si schimbarii hotararii primei instante in sensul respingerii actiunii reclamantei ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.

Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a Comerciala, prin sentinta comerciala nr.1315 din 2 februarie 2007, a admis exceptia necompetentei materiale a tribunalului, in sensul ca s-a declinat competenta de solutionare a cererii privind-o pe reclamanta SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR M. SA cu sediul social in Bucuresti si pe parata SC F. SRL cu sediul social in municipiul Timisoara, jud. Timis in favoarea Curtii de Apel Bucuresti , Sectia a V-a Comerciala. Prin sentinta arbitrala nr.105/2004, pronuntata in dosarul nr.89/2004, Curtea de ArbitrajComercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, a respins ca inadmisibila cererea arbitrala formulata de SNTFM CFR M. SA, in contradictoriu cu debitoarea SC F. SRL, prin care s-a cerut obligarea paratei la plata prestatiilor de transport neachitate si a penalitatilor de intarziere facturate. Impotriva acestei sentinte, reclamanta a promovat actiunea in anulare, si prin decizia comerciala nr.151/2005, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Comerciala, a admis actiunea in anulare, a anulat sentinta arbitrala si a fixat termen pentru judecarea fondului cauzei, la 5 aprilie 2005.

Impotriva acestei decizii, debitoarea a declarat recurs. Acesta a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr.3340/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie . Procedand la judecarea fondului, conform deciziei Curtii de Apel Bucuresti, prin sentintacomerciala nr.147/2006, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Comerciala, a admis actiunea formulata de SNTFM CFR M. SA si a obligat debitoarea SC F.SRL la plata sumei pretinse, cu titlu de despagubiri civile. Impotriva acestei sentinte, pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a inregistrat recursul declarat de debitoare Conform art.3671 alin.(1) C.proc.civ., la cererea partii castigatoare, hotararea arbitrala se investeste cu formula executorie. Din aceasta dispozitie legala, rezulta ca legiuitorul a stabilit in sarcina instantei, doar posibilitatea de a investi cu formula executorie sentinta arbitrala prin care i s-a dat castig de cauza, respectivului petent. In cauza, prin sentinta arbitrala actiunea promovata a fost respinsa ca inadmisibila. Potrivit dispozitiilor art.364-366 C.proc.civ., in ipoteza in care a fost promovata o actiunein anulare impotriva sentintei arbitrale, daca aceasta este admisa si daca este necesara administrarea de probe noi, instanta le administreaza, dupa care se va pronunta in fond, ca prima instanta. Rezulta ca aceasta instanta judeca litigiul ca instanta de fond, cum de altfel s-a si procedat in cauza, incidente fiind, in cazul solicitarii investirii acestei sentinte cu formula executorie, dispozitiile art.374 alin.(2) C.proc.civ., astfel ca cererea de investire se solutioneaza deinstanta care a pronuntat hotararea, respectiv de Curtea de Apel Bucuresti iar nu deTribunalul Bucuresti, ca instanta careia i-ar fi revenit competenta sa investeasca sentintaarbitrala. Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Comerciala, prin sentinta comerciala nr.96 din 18 aprilie 2007, a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a litigiului descris anterior, in favoarea Tribunalului Bucuresti, cu motivarea ca sunt aplicabile dispozitiile art.2 pct.1 lit.a) C. proc.civ., prin aceea ca tribunalul solutioneaza in fond, ca prima instanta, aceasta cauza dedusa judecatii. Constatandu-se ivit conflictul de competenta, dosarul a fost trimis Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru rezolvarea lui. Este de necontestat ca reclamanta, SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR M. SA, a solicitat

Tribunalului Bucuresti, Sectia Comerciala, investirea cu formula executorie a sentintei comerciale nr.147/19 septembrie 2006 pronuntata in dosarul nr.16783/2/2004, de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Comerciala, precizand ca aceasta instanta s-a pronuntat pe fond . Potrivit art.374 alin.(2) C.proc.civ. investirea hotararilor cu formula executorie se face de prima instanta. Asa cum s-a mentionat in considerentele sentintei comerciale nr.96 din 18 aprilie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti, conform art.3671 alin.(2) C.proc.civ., incheierea de investire se da de catre instanta judecatoreasca prevazuta de art.342C.proc.civ., respectivinstanta de judecata, care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta. Pentru aceste ratiuni juridice, apare, fara echivoc, ca investirea cu formula executorie a sentintei comerciale nr.147 din 19 septembrie 2006, pronuntata de Curtea de ApelBucuresti, Sectia a V-a Comerciala revine Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a Comerciala.