CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

DECIZIE

Cererea nr.66268/13

Maria LEFTER contra României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a III-a), statuând ȋn data de 15 aprilie 2014 ȋn
cadrul unei camere formate din domnii:

 Dragoljub Popovic, președinte,

 Luis Lopez Guerra,
 Valeriu Griţco, judecători,
și doamna Marialena Tsirli, grefier- adjunct de secţie,

având ȋn vedere cererea menţionată mai sus, introdusă la data de 15 octombrie 2013,
după ce a deliberat, pronunţă următoarea hotărâre:

IN FAPT:

1. Reclamanta, Doamna Maria Lefer, este resortisantă din România născută ȋn anul 1950, cu
domiciliul ȋn Iași. Ea este reprezentată ȋn faţa Curţii de I. Iftode, avocat ȋn cadrul Baroului
Iași.

A. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

2. Circumstanţele cauzei, așa cum au fost ele expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum
urmează:
3. In data de 22 aprilie 2013, reclamanta a cumpărat de pe piaţă 12 pachete de ţigări a căror
comercializare era interzisă ȋn România. Ea a fost controlată ulterior de Autoritatea
naţională a vămilor („ANV”). Reclamanta a recunoscut că a cumpărat și deţinut ţigările a
căror comercializare era interzisă. Printr-un proces-verbal de contravenţie ȋntocmit ȋn
aceeași zi, ȋntemeiat pe dispoziţiile art.2213 , alin. 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal,
ANV a aplicat reclamantei o amendă contravenţională ȋn cuantum de 20 000 lei
(aproximativ 4 500 EUR) și a dispus confiscarea ţigărilor.
4. La data de 10 mai 2013, reclamanta a sesizat judecătoria Iași cu o plângere ȋmpotriva
procesului-verbal de contravenţie, susţinând că sancţiunea aplicată de ANV era

1
 disproporţionată prin raportare la gradul de pericol al faptelor care i se imputau. In
plângerea sa, ea a arătat că a recunoscut faptele ȋn cauză și a solicitat reexaminarea
sancţiunii aplicate, ţinând cont de situaţia sa financiară precară.
5. Intemeindu-se pe dispoziţiile art. 200 din NCPC, la data de 4 iunie 2013, judecătoria a
solicitat reclamantei să-și regularizeze cererea, cu indicarea numelui și sediului părţii
pârâte, a probelor pe care ȋnţelegea să le prezinte ȋn susţinerea plângerii precum și motivele
ȋn drept pe care se sprijinea cererea sa. Reclamanta trebuia să răspundă la această cerere ȋn
termen de 10 zile de la data primirii comunicării.
6. La data de 13 iunie 2013, reclamanta, reprezentată prin avocat, și-a completat plângerea
indicând articolele de lege pe care ȋși ȋntemeia acţiunea, precum și numele și sediul
pârâtului. Nu a menţionat ȋnsă niciun mijloc de probă.
7. Reclamanta nu a fost citată să se prezinte la judecată.
8. Prin ȋncheierea din data de 28 iunie 2013 dată ȋn cameră de consiliu, judecătoria,
ȋntemeindu-se pe art.200 alin. 3 din NCPC, a anulat plângerea reclamantei pe motiv că
aceasta a omis să completeze cererea cu probele pe care ȋnţelegea să le susţină ȋn sprijinul
plângerii.
9. La data de 30 august 2013, reclamanta a ȋnaintat o cerere de reexaminare a ȋncheierii din
data de 28 iunie 2013 precizând că, ţinând cont de obiectul plângerii, nu dorea să ȋnainteze
probe. Ea a arătat, de asemenea, că absenţa probelor nu ȋmpiedica instanţa să-i examineze
cauza pe fond.
10. Prin ȋncheierea din data de 16 septembrie 2013, dată ȋn camera de consiliu, judecătoria,
ȋntemeindu-se pe art. 200 alin.6 din NCPC, a respins cererea de reexaminare a reclamantei
pe motiv că aceasta a omis să se conformeze solicitării precedente de a regulariza
corespunzător cererea.

B. DREPTUL INTERN PERTINENT (incident ȋn cauză)

11. Articolele din NCPC incidente ȋn cauză:

Art. 194-Cuprinsul cererii de chemare în judecată

« Cererea de chemare în judecată va cuprinde:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor (...);
b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces(...);
c) obiectul cererii şi valoarea lui,
d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

2
 e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere(...)
f) semnătura.”

Art. 196-Nulitatea cererii

„(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz,
denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii
sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile(...)”

Art. 200-Verificarea cererii şi regularizarea acesteia

„(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare
în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.
(2) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile,
cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă
completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această
sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile
art. 202 alin. (3).
(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul
prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare,
solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(6) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea
reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie,
care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă
neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).
(7) În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit. »

12. Dispoziţiile incidente ȋn cauză din O.G. nr.2/2001 vizând procedura specială privind
plângerile ȋn materie contravenţională apar ȋn textul de lege după cum urmează:

Art. 33
„(1) Judecatoria va fixa termen de judecata (...) si va dispune citarea contravenientului sau, dupa
caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor
indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa
contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei. ”
Art. 34
„(1) Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in
termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate(...), administreaza orice alte
probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal,
si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.”

PLÂNGERI

13. Invocând art. 6 din Convenţie, reclamanta denunţă o atingere adusă dreptului său de acces
la o instanţă prin anularea plângerii sale contravenţionale de către judecătorie pentru

3
 motive care, ȋn viziunea sa, nu erau clar prevăzute de lege și nu ȋmpiedicau examinarea pe
fond a plângerii.
14. Sub aspectul art.13 din Convenţie, ea afirmă că n-a beneficiat de un recurs efectiv pentru
contestarea ȋncheierii de anulare a numitei plângeri.

IN DREPT

15. Reclamanta se plânge de faptul că anularea de către judecătorie a plângerii sale

contravenţionale a ȋmpiedicat examinarea pe fond a cauzei. Ea consideră că i s-a adus astfel
atingere dreptului său de acces la o instanţă, așa cum este el garantat de art.6.1 din
Convenţie. Această dispoziţie este citată de ea după cum urmează:

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) de către o instanţă (...),
care va hotărî (...)asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

16. Curtea constată, ȋn cauză, că reclamanta a fost sancţionată contravenţional pe motiv că

deţinea 12 pachete de ţigări a căror comercializare era interzisă ȋn România. Curtea observă
astfel că reclamantei i s-au confiscat bunurile litigioase și i s-a aplicat o amendă de
aproximativ 4500 EUR. Tinând cont de caracterul general al legii aplicabile, de scopul
represiv al sancţiunii și de cuantumul ridicat al amenzii, Curtea consideră că art.6 din
Convenţie este aplicabil ȋn speţă sub latura sa penală (a se vedea, ȋn ceea ce privește criteriile
aplicabile, Ezeh și Connors c. Regatului Unit, hot.nr. 39665/98 și 40086/98, 120, CEDH
2003-X, și Albert c. României, hot. no.31911/03, 33 in fine, 10 februarie 2010)
17. Curtea apreciază că, ȋn lumina faptelor din speţă, există o ingerinţă ȋn dreptul reclamantei
de a accede la o instanţă cu scopul contestării unei sancţiuni contravenţionale ce i-a fost
aplicată.

Curtea reamintește că dreptul de acces la o instanţă nu este absolut. Ea consideră totuși că

limitările incidente ȋn cauză nu ar fi de natură să restrângă accesul deschis unui justiţiabil
de o așa manieră ȋncât dreptul justiţiabilului să fie atins ȋn ȋnsăși substanţa lui. In schimb,
ea apreciază că o limitare la dreptul de acces la o instanţă nu se conciliază cu art.6.1 din
Convenţie decât dacă această limitare urmărește un scop legitim și dacă există un raport
rezonabil de proporţionalitate ȋntre mijloacele folosite și scopul vizat.

18. In speţă, Curtea observă că judecătoria și-a ȋntemeiat soluţia pe art.200 alin.3 din NCPC
care reglementează procedura de regularizare a cererii. Ea remarcă faptul că această
procedură nu se substituie unei cercetări judiciare, nu anticipează faza de admitere a

4
 probelor și că e vorba de o etapă obligatorie care vizează a impune reclamanţilor o anumită
disciplină cu scopul de a evita orice ȋntârziere a procedurii. In fapt, Curtea constată că
reclamanţii trebuie să prezinte o cerere completă ȋncă de la ȋnceput, la sesizarea instanţei,
pentru a permite instanţei de fond să examineze cauza de la primul termen. Curtea
consideră astfel că, ȋn prezenta cauză, limitarea era prevăzută de lege și viza asigurarea unei
bune administrări a justiţiei.
19. In ceea ce privește proporţionalitatea limitării, Curtea nu pierde din vedere caracterul
special al căii de atac ȋn materie contravenţională. Astfel, Curtea relevă că O.G. nr.2/2001
vizând procedura specială privind plângerile ȋn materie contravenţională prevede expres
rolul activ al instanţei, aceasta trebuind să citeze părţile și să interogheze toate persoanele
implicate. Totuși, Curtea constată că elementele indicate la art. 194 NCPC- a căror omitere
ȋn prezentarea unei plângeri ar putea determina anularea acesteia- sunt elemente fără de
care examinarea cererii ar fi dificil de conceput.
20. In speţă, Curtea constată că reclamanta a fost sancţionată din cauza omisiunii de a prezenta
dovezi ȋn sprijinul plângerii sale. In afara clarităţii dispoziţiilor din NCPC cu privire la
conţinutul unei cereri ȋn ceea ce privește elementele sale, Curtea arată că reclamanta a fost
informată de către instanţă cu privire la lipsurile cererii sale și la necesitatea prezentării
probelor ȋn termen de 10 zile de la comunicare. De asemenea, Curtea remarcă faptul că
instanţa a informat reclamanta cu privire la sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată ȋn cazul
necomplinirii lipsurilor. Or, reclamanta, deși asistată de un avocat, nu s-a conformat
directivelor trasate de instanţă, și aceasta fără să-și motiveze atitudinea.
21. Tinând cont de aceste elemente, Curtea apreciază că anularea plângerii reclamantei nu a
constituit o ingerinţă disproporţionată ȋn dreptul său de acces la o instanţă. Rezultă astfel
că această plângere este vădit nefondată și că trebuie respinsă, ȋn temeiul art. 35.3 a) și 4 din
Convenţie.
22. De altfel, reclamanta se plânge de asemenea de a nu fi beneficiat la nivel intern de o cale de
recurs eficientă pentru a contesta anularea incheierii de anulare a plângerii
contravenţionale, din cauza unei competenţe limitate, ȋn viziunea sa, a instanţei ȋndreptăţite
să se pronunţe asupra cererii de reexaminare. Ea invocă astfel art. 13 din Convenţie, după
cum urmează:
„Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate,
are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar
datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”

5
23. Curtea notează faptul că, ȋn temeiul art.200 alin.6 NCPC, reclamanta putea formula o cerere
de reexaminare a cererii ca urmare a soluţiei de anulare a acesteia și că, ȋn același temei,
instanţa putea reveni asupra acestei decizii de anulare dacă aceasta ar fi fost luată eronat
sau dacă cererea ar fi fost regularizată ȋn termenul prevăzut de lege. Curtea apreciază astfel
că reclamanta a beneficiat la nivel intern de o cale de atac adecvată pentru contestarea
ȋncheierii de anulare a cererii și constată că reclamanta s-a prevalat de aceasta. Mai mult
decât atât, ea consideră că respingerea acestei căi de atac, pe motiv că reclamanta nu se
conformase solicitării de regularizare a cererii primite din partea instanţei, nu
demonstrează ȋn speţă, o competenţă limitată a instanţei ȋn materie. Rezultă astfel că și
această plângere este de asemenea vădit neȋntemeiată și că ea trebuie rspinsă, ȋn aplicarea
art. 35.3 și 4 din Convenţie.

Pentru aceste motive, Curtea, ȋn unanimitate,

declară cererea inadmisibilă.

Marialena Tsirli Dragoljub Popovic

Grefier-Adjunct Președinte