Vânzarea bunului dat în comodat

universuljuridic.ro/vanzarea-bunului-dat-in-comodat

28 ianuarie 2021

De Ioan Popa
28 ian. 2021
Articol UJ Premium
Voturi: 2
149 views

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un

prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut:
articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate
domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale,
răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul

abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

ԑVreau cont PREMIUM!

S-a arătat că (Fr. Deak), „întrucât contractul de comodat nu este opozabil terțului
dobânditor (art. 1441 C. civ. anterior vizează numai locațiunea) și comodantul nu și-a
asumat obligația de garanție pentru evicțiune (caz în care ar răspunde contractual),
răspunderea lui va putea fi angajată numai pe teren delictual, în condițiile art. 998-
999 C. civ.” (anterior, n.n.). Analizând teoriile exprimate, constatând că unele obligații
devin antinomice (obligația de repararea pagubelor produse prin delicte – vânzarea
bunului dat în comodat – coroborată cu obligația de a nu-l împiedica pe comodatar să
folosească lucrul dat în comodat[1]), dar și faptul că celelalte argumente invocate sunt
„șubrede”, vom încerca să susținem teza contrară, potrivit căreia o răspundere civilă
delictuală ar fi exclusă, dar și faptul că trebuie recunoscută și pentru comodat
necesitatea înscrierii acestuia în registrele de publicitate, bazându-ne pe următoarele:

1) S-a arătat că comodatul nu este opozabil terțului dobânditor întrucât art.

1441 C. civ. (anterior) vizează numai locațiunea. Concluzia este inexactă, esența
art. 1441 C. civ. (anterior) nu constă în aceea că acest text s-ar aplica doar locațiunii, ci în

1/5
aceea că vânzarea lucrului închiriat sau arendat îl obligă pe cumpărător să respecte
locațiunea făcută înainte de vânzare, „întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin
un act privat, dar cu dată certă”.

Concluzia pe care o tragem este cea potrivit căreia locațiunea devine opozabilă terțului
cumpărător pentru că a fost încheiată prin act autentic sau act sub semnătură privată, dar
cu dată certă (probabil că, în viziunea Codului civil anterior, asemenea acte asigurau
publicitatea locațiunii). Cu alte cuvinte, publicitatea locațiunii asigură opozabilitatea
acesteia și dă naștere la o obligație scriptae in rem (opozabilă terților).

Dar dacă și comodatul este încheiat prin act autentic sau act sub semnătură privată cu
dată certă? Într-o asemenea situație ar deveni și comodatul opozabil terțului dobânditor?
Actualul Cod civil precizează doar că un comodat încheiat astfel, devine titlu
executoriu pentru obligația de restituire a bunului, în cazul încetării comodatului
prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului [art. 2.157 alin. (1) C. civ.].

Mai mult, Codul civil nu precizează expres posibilitatea înscrierii în registrele

de publicitate legal constituite a comodatului având ca obiect bunuri imobile sau
mobile, probabil tot ca urmare a ambiguității exprimate în doctrina mai veche sau mai
nouă, legată de natura dreptului născut din comodat, însă Legea nr. 7/1996 a cadastrului
și a publicității imobiliare o face, ca urmare a unei modificări relativ recente (modificările
aduse prin Legea nr. 111/2017).

2) Publicitatea comodatului este, în opinia noastră, în afara oricărei discuții.

Din punctul de vedere al naturii dreptului născut din comodat, nu este nicio diferență
între dreptul de folosință specific comodatului și dreptul de folosință specific locațiunii,
indiferent de forma acesteia, acest drept fiind un drept personal, de creanță. Efectele
comodatului sunt cvasiidentice cu cele ale locațiunii, în general, singura diferență
constând în faptul că locațiunea este oneroasă, în timp ce comodatul este gratuit. Această
diferență nu ar trebui să fie de natură să schimbe regimul publicității actului.

Publicitatea comodatului se întemeiază pe actualul Cod civil, regăsind temeiuri

normative indirecte privind publicitatea pentru comodatul având ca obiect bunuri imobile
(spre deosebire de locațiune, pentru care găsim un temei normativ direct, expres,
constând în art. 902 alin. (2) pct. 6 C. civ.).

Astfel, potrivit art. 1.281 C. civ. [aplicabil tuturor contractelor, conform art. 1.167 alin. (1)
C. civ., întrucât face parte din Cartea a V-a, Capitolul I, dispoziții cu caracter general,
aplicabile tuturor contractelor], contractul (se subînțelege, orice contract, inclusiv
comodatul) este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor
născute din contract.

Acest text, care subliniază faptul că orice contract este opozabil terților (altfel, cum
ar putea fi obligați terții să respecte un contract despre existența căruia nu au cunoștință),
coroborat cu art. 20 C. civ., potrivit căruia „publicitatea asigură opozabilitatea
dreptului, actului, faptului, precum și al oricărui alt raport juridic supus publicității”, ne
conduce inevitabil la concluzia potrivit căreia opozabilitatea comodatului se

2/5
realizează prin publicitatea acestuia, adică prin notarea comodatului în cartea
funciară, chiar dacă notarea comodatului nu este menționată expres în art. 902 C. civ.
[2] (în cazul comodatului având ca obiect bunuri imobile). Pentru comodatul având ca

obiect bunuri mobile, nimic nu se opune, credem, la notarea comodatului în AEGRM, deși
pentru bunurile mobile publicitatea este realizată prin deținerea efectivă a lucrului de
către comodatar.

Pragmatic, imaginându-ne că dorim să cumpărăm un imobil grevat de un comodat de

lungă durată (de exemplu, pe 10 ani) de existența căruia nu avem cunoștință, ne-am
putea lovi, după cumpărare, de următoarele dificultăți:

– Contractul de comodat încetează ca urmare a vânzării efectuate, comodatarul

va fi deposedat de bunul obiect al comodatului, situație în care comodatarul îl va acționa
pe comodant pe tărâm delictual pentru repararea prejudiciului cauzat (soluție propusă de
doctrina mai veche, precitată). Se ivesc însă, în aplicarea acestei teorii, următoarele
impedimente:

– vânzarea bunului dat în comodat nu este o cauză de încetare a comodatului,

nefiind recunoscută nici de legiuitor, nici de doctrină. Mai mult chiar, obligația principală
a comodatarului este aceea de a restitui bunul la împlinirea termenului convenit
[art. 2.155 alin. (1) C. civ., cu dreptul corelativ de a folosi bunul pe toată durata
comodatului]. Restituirea anticipată a bunului ce s-ar produce în cazul vânzării bunului
dat în comodat ar avea drept cauză o altă situație decât cele precizate expres și
limitativ de art. 2.156 C. civ., situație inadmisibilă față de caracterul strict al normei
evocate.

– răspunderea comodantului pentru întreruperea intempestivă (fără preaviz) a

comodatului, cauzând, prin aceasta, un prejudiciu comodatarului, este o răspundere
delictuală. Care este însă delictul civil comis de comodant? Răspunsul este
stupefiant: vânzarea bunului dat în comodat reprezintă delictul civil care atrage
răspunderea delictuală, vânzare care nu este prohibită de nicio lege. Altfel spus,
încheierea unei vânzări în condiții de perfectă legalitate, nu poate constitui
un delict civil și, pe cale de consecință, nu poate antrena o răspundere delictuală (nu
avem în vedere aici o vânzare abuzivă care ar putea ridica problema unui abuz de drept,
cu consecințele specifice).

– Dacă am accepta teoria potrivit căreia comodatul este supus publicității ca

orice alt contract ce vizează un bun mobil sau imobil am evita situația cel puțin
stânjenitoare de a cumpăra un bun grevat de comodat despre existența căruia nu avem
cunoștință sau am cumpăra un asemenea bun în cunoștință de cauză, știind, a priori, că
acel comodat devine opozabil terțului cumpărător, ca locațiunea. În ce ne privește,
îmbrățișăm această din urmă variantă.

3/5
Ca o modificare recentă, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 111/2017 pentru aprobarea
O.U.G. nr. 98/2016[3], art. 23 pct. B din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului și publicității
imobiliare a fost modificată în sensul că este supus notării în CF, în partea a II-a a
cărții funciare (foaia B), „comodatul cu privire la imobil”, confirmând, prin aceasta,
motivarea expusă anterior.

* Extras din lucrarea „Contracte civile. De la teorie la practică”, Ed. Universul Juridic,
București, 2020.
[1]
T. Prescure, Curs de contracte civile, conform noului Cod civil, Ed. Hamangiu,
București, 2012, p. 254.
[2]Neprecizarea notării comodatului în art. 902 C. civ. a condus la pronunțarea unor
soluții contradictorii de carte funciară, unele birouri de carte funciară au admis notarea
comodatului, altele au respins o asemenea cerere, motivând că art. 902 nu se referă în
mod expres la notarea comodatului în CF, dar nici nu au făcut aplicarea altor texte cu
caracter general privind asigurarea opozabilității prin publicitate a oricărui contract,
inclusiv a comodatului.
[3]
Legea nr. 111/2017 a fost publicată în M. Of. nr. 399 din 26 mai 2017.

Scrie un comentariu

Adresa dvs. de E-mail nu va fi facută public.

Vă rugăm să completați câmpurile marcate*

Autentificat ca calinalbu@yahoo.com. Dezautentificare?

4/5
5/5