Decizie nr.

464/2022 din 11-feb-2022, Tribunalul Bucuresti, anulare proces verbal de contraventie

(Contencios administrativ si fiscal)

Decizie

din 11 februarie 2022

464/2022

Text speţă

Poliție vs Societate comercială

DOSAR NR. _____________
ECLI:RO:TBBUC:2022:032.______
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A II-A DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 464
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 FEBRUARIE 2022
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: I____ U____
JUDECĂTOR: M_____ I____ C________
GREFIER: R_____ B____
Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta A______ A_____ A_____ A A_______
A________, în contradictoriu cu intimatul B____ B__________ S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 5995 din
data de 25 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal efectuat în şedinţa publică de azi, se prezintă intimata prin avocat, în temeiul împuternicirii
aflate la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Tribunalul încuviinţează părţilor proba cu înscrisuri precum şi probele administrate în dosarul de fond şi,
constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimata prin apărător, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. În susţinerea cererii sale arată că agentul
constatator avea obligaţia de a indica posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii, însă din cuprinsul
procesului verbal rezultă că nu există o asemenea menţiune care este obligatorie conform dispoziţiilor art. 16
alin. 1 din Ordonanţa nr. 2/2001.
De asemenea, procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitate pentru că nu cuprinde data săvârşirii
contravenţiei. Precizează că a depus practică judiciară în acest sens.
Arată că au invocat prin cererea completatoare prescripţia termenului de aplicare a amenzii pentru a dovedi că
acel mijloc de publicitate exista înainte, având în vedere că termenul de 3 ani s-a împlinit cu mult timp înainte de
aplicarea amenzii.
Mai susţine că sancţionarea trebuia făcută în baza Legii Publicităţii nr. 185/2013 şi astfel amenda ar fi fost mult
mai mică.
Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5995 din data de 25.06.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a
II-a civilă, a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petenta B____ B__________ S.R.L. împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei _______ nr. _______/23.02.2021 emis de intimată,
fiind dispusă anularea în integralitate a procesului-verbal şi exonerarea petentei de la plata amenzii
contravenţionale şi de la celelalte măsuri aplicate prin acest act.
În esenţă, prima instanţă a reţinut că „lipsa menţiunii obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 şi art. 28 alin. 1 din
O.G. nr. 2/2001 privind posibilitatea achitării, în termen de cel 15 zile de la data primirii procesului-verbal de
constatare a contravenţiei, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, este sancţionată cu nulitatea
relativă condiţionată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului,
conform art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă. (...) petenta a fost lipsită de posibilitatea achitării, în termen de cel
mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute
de lege”.
La data de 09.11.2021 intimata A______ A_____ A_____ A A_______ A________ a formulat apel în interiorul
termenului legal împotriva acestei sentinţe, apelul fiind motivat în fapt şi în drept, prin care a solicitat
schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi
menţinerea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ca fiind temeinic şi legal întocmit.
În opinia apelantei-intimate, este prevăzut în cuprinsul procesului-verbal posibilitatea formulării plângerii
contravenţionale împotriva procesului-verbal, precum şi posibilitatea achitării amenzii în termen de 15 zile,
astfel nefiind nicio cauză de nulitate absolută.
În drept au fost invocate prevederile art. 466 şi următoarele C. pr. civ.
La data de 07.01.2022, intimata-petentă B____ B__________ S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală.
În apărare, intimata-petentă susţine că agentul constatator avea obligaţia de a menţiona posibilitatea achitării a
jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile în cuprinsul procesului-verbal, conform at. 22 alin. (2) din
Legea nr. 203/2018. Mai arată că acest aspect nu a fost indicat nici în cuprinsul adresei de înaintare a procesului-
verbal, încălcând dreptul intimatei-petente de a putea achita o sumă mai mică faţă de amenda dispusă.
În drept au fost invocate prevederile art. 205C. pr. civ.
În apel nu s-a dispus refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă şi nu au fost propuse
probe noi în condiţiile art. 478 alin. (2) C. pr. civ.
În temeiul art. 223C. pr. civ., părţile au solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în
raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 479 alin. (1) C. pr. civ., instanţa de apel
constată că apelul formulat de apelanta-intimată este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal _______ nr. _______/23.02.2021, intimata-petentă a fost sancţionată
contravenţional cu amendă în cuantum de 20.000 de lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce
autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 26
alin. (1) lit. a) raportat la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, reţinându-se că în urma controlului efectuat de
către agentul constatator din cadrul apelantei-intimate la adresa imobilului situat în Piaţa Presei Libere, nr, 3-5,
sector 1, Bucureşti, lângă clădirea „City Gate”, a fost constatată executarea de către intimata-petentă a unor
lucrări de construcţii fără a deţine autorizaţie de construire pe terenul domeniu public al municipiului Bucureşti
aflat în raza administrativ-teritorială a sectorului 1 cu destinaţia de spaţiu verde, din dreptul imobilului sus-
menţionat, constând în edificarea unei structuri metalice cu fundaţie de beton, având un stâlp şi un cadru metalic
pe care se afla fixat un ecran publicitar.
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit la sediul apelantei-intimate, fără
prezenţa unui martor-asistent, fiind menţionat aspectul conform căruia „nu a fost găsit un martor neutru”, actul
fiind comunicat intimatei-petente în conformitate cu art. 26 alin. (3) şi art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
„Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să
fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor
prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant”. De asemenea, potrivit
alin. (2) din acelaşi act normativ, „Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau
juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează: - de la 1000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)
(...)”.
Tribunalul reţine că, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, actele administrative se bucură de
prezumţia de legalitate. În acest sens, art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa administrează
probele „necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal”. Intenţia legiuitorului rezultă
cu claritate şi anume, că procesul-verbal este considerat (prezumat) temeinic şi legal, aspecte pe care instanţa
judecătorească doar le „verifică”, administrând probele necesare şi apoi hotărăşte în consecinţă asupra
sancţiunilor.
Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, Tribunalul reţine faptul că,
faţă de lipsa martorului-asistent care să confirme întocmirea procesului-verbal în lipsa unui reprezentant al
intimatei-petente, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de
agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să
semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel
puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului
şi semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor
agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Aşadar, agentul constatator a menţionat în mod corespunzător în cuprinsul actului contestat faptul că nu a putut
fi identificat un astfel de martor, fiind îndeplinite cerinţele legale stabilite prin art. 19 alin. (3) din O.G. nr.
2/2001 cu privire la acest aspect.
În ceea ce priveşte lipsa menţionării de către agentul constatator a posibilităţii intimatei-petente de achitare în
cel mult 15 zile a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta contravenţională reţinută,
instanţa are în vedere că, în conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „Procesul-verbal de constatare
a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi
instituţia din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale
contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită,
precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube
pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii
de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea
achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul
amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune
plângerea”.
Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor
contravenţionale, „De la data intrării în vigoare a prezentei legi, contravenientul poate achita jumătate din
minimul amenzii prevăzute de lege şi în acele situaţii în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor nu
prevedea expres această posibilitate”, iar în conformitate cu art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau
comunicării procesului- verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator
făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal”.
Din analiza procesului-verbal contestat este constatată lipsa vreunei prevederi privind posibilitatea achitării, în
termen de 15 zile de la data înmânări sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii
prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, respectiv a unei amenzi în cuantum de 500 de lei.
De asemenea, instanţa are în vedere faptul că Legea nr. 50/1991 nu prevede vreo excepţie de la posibilitatea
achitării amenzii contravenţionale utilizând acest mecanism de bonificaţie.
Conform art. 74 alin. (4) lit. b) din Ordinul ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr. 839/2009 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, „Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (6) şi art.
35 alin. (3) din Lege, în corelare cu prevederile art. 28 şi 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul disciplinei autorizării
executării lucrărilor de construcţii şi al execuţiei acestora în baza autorizaţiilor emise, la aplicarea sancţiunii
contravenţionale: (...) b) nu se admite achitarea în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii stabilite”.
Instanţa apreciază că argumentul invocat de către apelanta-intimată privind imposibilitatea achitării amenzii în
cuantum redus, conform actului normativ amintit anterior, nu poate fi reţinut, întrucât ar conduce la încălcarea
principiului ierarhiei normelor cuprinse în actele normative.
În doctrina de specialitate a fost reţinut faptul că acest principiu presupune că dreptul dintr-un stat se prezintă ca
un edificiu format din niveluri suprapuse de norme juridice şi subordonate unele altora: o normă nu este decât
dacă este confirmată în conţinutul său de către determinaţiile înscrise în alte norme de nivel superior. Ierarhia
actelor normative este dată de normele juridice pe care acestea le cuprind, clasificarea făcându-se în funcţie de
forţa lor juridică, care este dată de conţinutul şi forma acestora, iar actele normative se elaborează în funcţie de
ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte.
În acest sens, prevederile Ordinului nr. 839/2009, act normativ terţiar, situat pe ultima treaptă a ierarhiei
normelor cuprinse în actele normative, având în vedere că sunt contradictorii prevederilor Legii nr. 203/2018 şi
ale O.G. nr. 2/2001, acte normative superioare ierarhic, nu pot fi avute în vedere de către instanţă.
Deşi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reprezintă un formular tipizat, model utilizat
inclusiv de către agentul constatator din cadrul instituţiei-intimate, fiind prevăzute câmpuri pentru informaţiile
esenţiale ce trebuie consemnate astfel cum sunt prevăzute de normele principale în materie, instanţa apreciază că
este obligaţia agentului constatator să facă toate completările obligatorii, potrivit legii, pentru a acoperi
eventuale vicii de nelegalitate ale actului.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, lipsa consemnării posibilităţii achitării de către
contravenient a jumătate din minimul amenzii este sancţionată cu nulitatea relativă condiţionată de producerea
unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului, conform art. 175 alin. (1) C. pr. civ.
Instanţa apreciază că vătămarea adusă intimatei-petente este reprezentată de imposibilitatea achitării a jumătate
din minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta contravenţională reţinută, iar achitarea amenzii
contravenţionale în cuantumul său total individualizat de către agentul constatator prin actul contestat ar provoca
intimatei-petente o pagubă patrimonială semnificativă.
Aşadar, fiind constatată nelegalitatea actului contestat, singura posibilitate de a înlătura vătămarea respectivă
este reprezentată de anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei _______ nr.
_______/23.02.2021 prin admiterea motivului de nelegalitate relativă invocat şi dovedit de către intimata-
petentă şi constatat de către instanţa de fond prin sentinţa apelată, esenţială fiind menţionarea posibilităţii
achitării amenzii într-un anumit termen la o valoare redusă, conform art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere faptul că apelul formulat de către apelanta-intimată vizează strict admiterea plângerii
contravenţionale de către instanţa de fond raportat la criticile de nelegalitate ale procesului-verbal invocate de
către intimata-petentă, în baza principiului disponibilităţii părţilor şi în conformitate cu art. 477C. pr. civ. privind
limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, Tribunalul nu poate proceda la stabilirea
temeiniciei procesului-verbal întrucât judecata instanţei de fond a fost realizată numai cu privire la legalitatea
procesului-verbal.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Tribunalul va
respinge apelul formulat de apelanta-intimată A______ A_____ A_____ A A_______ A________ împotriva
sentinţei civile nr. 5995 din data de 25.06.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, /p>
ÎN NUMELE LEGII, /p>
DECIDE: /p>
Respinge apelul formulat de apelanta A______ A_____ A_____ A A_______ A________, cu sediul în
Bucureşti, ____________________, sector 1, în contradictoriu cu intimata B____ B__________ S.R.L. cu
sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. av. S___ C_____ M_____ din oraşul Chitila,
___________________, jud. I____, împotriva sentinţei civile nr. 5995 din data de 25.06.2021 pronunţată de
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 februarie 2022 în conformitate cu dispoziţiile art. 402C. pr. civ.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

>

I____ U____ M_____ I____ C________ R_____ B____

>
Red. jud. I.U.
4 ex.
Judecător fond – A______ B________
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru
Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro