Decizie nr.

146/2021 din 02-feb-2021, Tribunalul Cluj, anulare proces verbal de contraventie (Contencios
administrativ si fiscal)

Decizie

din 2 februarie 2021

146/2021

Text speţă

Societate comercială vs Primarie/Primar, Poliție

Prezentul document este supus reglementărilor aflate sub incidenţa regulamentului U.E. nr. 679/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBCLJ:2021:025.______
Dosar nr. ______________
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 146/A/2021
Şedinţa publică din 02 Februarie 2021
Completul compus din:
PREŞEDINTE A__ A____
Judecător R_____ T_____
Grefier L_____ D____ F_____
Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulate în apelanta B__ B____ B____ B__ în contradictoriu cu
intimaţii A_________ A___ A_____ A_______ A_______ A______ A_____ A_______ A________ A_
A______ A________ A______ A_______ A_ A_________ A_ A__________, C_______ C__________ C___
C_____, împotriva Sentinţei civile nr. 437/2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr.
______________.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc în şedinţa publica din 19 ianuarie 2021, când părţile prezente au pus
concluzii ce au fost consemnate in încheierea de şedinţă de la acea dată, când s-a amânat pronunţarea pentru data
de 02 februarie 2021, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin Sentinţa civilă nr. 437/2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr. ______________, s-a
respins plangerea formulata de petenta B__ B____ B____ B__ împotriva procesului verbal de contraventie nr.
______/18.06.2019 încheiat de intimatul A_________ A___-Napoca, Directia Inspectie si Control, Serviciul
Control Urbanism si Disciplina in Constructii si Primarul Municipiului Cluj-N_____.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal contestat in prezenta speta,
petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala de 3000 lei pentru savarsirea contraventiei prev de art
26,alin.1 lit a din Legea nr 50/1991 constand in aceea ca la data de 09.04.2019, petenta in calitate de proprietar
al terenului situate la adresa de mai sus,a executat o imprejmiure metalica si stalpi etalici in jurul terenului
proprietate personala de cca 500 mp, fara a detine autorizatie de construire, lucrarile fiind efectuate in lunile
februarie-martie 2019, la momentul controlului, lucrarile fiind finalizate.
Prin procesul verbal mentionat, s-a dispus ca masura complementara intrarea in legalitate prin obtinerea
autorizatiei de construire in caz contrar lucrarile effectuate urmeaza a fi desfiintate.
Potrivit art 3 alin.1 lit d din Legea nr 50/1991 este necesara obtinerea autorizatiei de construire pentru
imprejmuiri si mobilier urban, amenajari de spatiu verde, locuri de joaca si agreement piete si alte lucrari de
amenajare a spatiilor publice.
Imprejmuiriile sunt definite in anexa nr 2 din Legea nr 50/1991 drept constructii definitive sau provizorii, cu
rolul de a delimita suprafete, arii sau parcele asupra carora exista forme de proprietate, executate pentru
protective impotriva intruziunilor, realizate din diferite materiale, beton, caramida,piatra,lemn,inclusive sarma
ghimpata intinsa pe bulumaci ori prin plantatii specifice.
Sub aspectul legalităţii, instanţa de fond a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi
17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ce poate
fi invocată şi de instanţă din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, procesului-verbal, instanţa de fond a reţinut că, în decizia de inadmisibilitate din 28
iunie 2011 pronunţată în cauza I___ P__ c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul
că prezumţiile de fapt şi de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenţia neinterzicându-le în
principiu. Ceea ce Convenţia impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, este tocmai ca
o anumită proporţie între acestea şi prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată,
fiind necesar a se ţine cont în analiza proporţionalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru
individ şi, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franţei, 7 octombrie 1988, par. 28;
A_____ c. României, par. 60).
Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanţele naţionale au respectat garanţiile prevăzute de art. 6 din
Convenţie, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumţia de nevinovăţie
specifică materiei şi prezumţia de legalitate şi validitate a procesului-verbal de contravenţie, existentă în dreptul
naţional, apreciind că invocarea de către instanţe a acestei din urmă prezumţii, cu consecinţa obligării
reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neaşteptat pentru acesta, având în vedere dispoziţiile
naţionale incidente în materia contravenţională (A_____, par. 58 şi 59).
Instanţa de fond a reţinut că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act autentic care se bucură de o
prezumţie relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumţiei de
veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susţinerea plângerii contravenţionale) acesta este
considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindeşte în mod corect cele întâmplate.
Această prezumţie în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiei spre deosebire de alte acte autentice
nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una
relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la
dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în
conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.
Instanţa de fond a reţinut că petentul, a solicitat administrarea probei cu martorul D__ D______ în susţinerea
afirmaţiilor sale, în raport de disp. 249 coroborat cu art. 254 rap. 194 lit. e) N.C.P.C.,insa din declaratia
martorului nu rezulta altceva decat ca imprejmuirea exista astfel că nu a reuşit să facă dovada pozitivă a unei
situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei.
In ceea ce priveste sustinerea petentului cu privire la achitarea a jumatate din minimul amenzii pentru faptele
sanctionate, s-a reţinut ca Legea nr 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii nu prevede
aceasta posibilitate.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G nr.
2/2001, instanţa de fond a reţinut că amenda contravenţională aplicată este proporţională cu gradul de pericol
social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi mijloacele de săvârşire a
acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat apel B__ B____ B____ B__ solicitând admiterea apelului si
schimbarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie ca
nelegal cu privire la achitarea integrală a amenzii în cuantum de 3000 lei, în subsidiar, reducerea cuantumului
amenzii la suma de 1000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta a invocat că instanţa de fond a ignorat prevederile cuprinse în Legea nr. 203/2018 raportat
la care agentul constatator avea obligatia de a arăta posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii.
Apelanta a mai menţionat că instanţa de fond în mod nelegal a respins solicitarea de anulare în parte a
procesului-verbal si reducerea cuantumului amenzii la 1000 lei. De asemenea, a susţinut că în cauză gradul de
pericol social al faptei este extrem de redus, neexistând nicio persoană prejudiciată în urma amplasării gardului
provizoriu pe teren, astfel ca a solicitat reducerea cuantumului amenzii aplicate la 1000 lei raportat la
circumstanţele personale.
Prin întâmpinarea formulată, intimaţii A_________ A___ A_____ A_______ A_______ A______ A_____
A_______ A________ A_ A______ A________ A______ A_______ A_ A_________ A_ A__________,
C_______ C__________ C___ C_____, au solicitat respingerea apelului şi menţinerea în totalitate hotărârea
pronunţată cu consecinţa menţinerii procesului verbal ca temeinic şi legal.
Intimatul a arătat că apelanta a executat lucrările fără a deţine efectiv autorizaţie de construire contrar legislaţiei
în vigoare.
Contrar susţinerii apelantei potrivit căreia s-a conformat cu maximă celeritate măsurilor impuse prin procesul
verbal de constatare a contravenţiei ________ nr. __________.03.2019-respectiv de salubrizare a terenului şi
împrejmuire a acestuia în condiţiile legii-termen 30 zile, apelanta a executat împrejmuirea din plasă metalică şi
stâlpi metalici în jurul terenului-proprietate fără obţinerea autorizaţiei de construire prevăzută de lege, în
condiţiile în care măsura dispusă prin procesul verbal trebuia realizată în condiţiile legii întrucât pentru lucrările
de construcţie executate în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. d) din Legea 50/1991 este necesară
obţinerea autorizaţiei de construire.
În ceea ce priveşte reducerea amenzii de la suma de 3000 lei la suma de 1000 lei, a arătat că potrivit art. 21 alin.
3 din OG nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de lege şi trebuie să fie proporţională cu gradul
de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de Împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi
mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale
ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenţie, iar conform art. 5 alin. 5 din
O.G.2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
Analizând cererea de apel formulata in raport de motivele de apel invocate si a celor de ordine publica, actelor si
lucrarilor dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal contestat in prezenta speta, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala de 3000
lei pentru savarsirea contraventiei prev de art 26 alin.1 lit a din Legea nr 50/1991 constand in aceea ca la data de
09.04.2019, petenta in calitate de proprietar al terenului situate la adresa de mai sus, a executat o imprejmiure
metalica si stalpi metalici in jurul terenului proprietate personala de cca 500 mp, fara a detine autorizatie de
construire, lucrarile fiind efectuate in lunile februarie-martie 2019, la momentul controlului, lucrarile fiind
finalizate.
Prin cererea de apel formulata, apelanta a invocat ca motiv principal de apel a motivului de nelegalitate a
procesului-verbal de contravenţie contestat, privind lipsa menţiunii privind posibilitatea achitării amenzii
contravenţionale in termen de 15 de zile.
In ceea ce priveste aceasta sustinere, Tribunalul reţine că Legea nr. 185/2013 se completează cu dispoziţiile OG
nr. 2/2001, fiind cadrul general şi comun în privind regimul juridic al contravenţiilor.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod
obligatoriu, între alte menţiuni, posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării
procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de
atac şi instanţa la care se depune plângerea, iar potrivit cap. III, art. 28 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenientul
poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din
minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în
procesul-verbal.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, doar „lipsa menţiunilor privind privind numele, prenumele şi calitatea
agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a
sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage
nulitatea procesului-verbal”, care se constată şi din oficiu, or în cauză, ceea ce se susţine că nu s-a respectat nu
este o împrejurare care să fie prevăzută de legiuitor sub sancţiunea nulităţii absolute.
În acest sens, sunt relevante considerentele reţinute de ÎCCJ în decizia pronunţată în recurs in interesul legii nr.
13/2018, prin care instanţa supremă a învederat că „situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage
nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate, prin reglementarea dată
în cuprinsul art. 17 din ordonanţă. În situaţia identificării altor cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie
să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecţiunilor
contravenientului la conţinutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu poate fi invocată,
decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (…)Nelegalitatea
ce afectează procesul-verbal de contravenţie, prin descrierea insuficientă a faptei, nu este, aşadar, intrinsecă,
adică nu duce în orice situaţie la anularea actului respectiv - aceasta se va întâmpla numai dacă vătămarea
produsă este de natură să împiedice identificarea faptei săvârşite, încadrarea în drept, sancţiunea aplicabilă - cu
consecinţa imposibilităţii efectuării apărărilor în cadrul procesului judiciar.
Aşadar, lipsa din procesul verbal a menţiunii prevăzute de textul general al art. 16 din OG nr. 2/2001 ar putea
cel mult atrage sancţiunea nulităţii relative în condiţiile art. 16 din acelaşi act normativ, care statuează că
„procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat”,
în măsura în care s-ar dovedi existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel.
În speţa de faţă, Tribunalul reţine că apelantul a făcut dovada unei vătămări care i s-a produs, prin aceea că
faptul nemenţionării posibilităţii achitării in 15 zile a jumătate din minimul amenzii l-a pus în imposibilitatea de
a se prevala efectiv de dispoziţiile legale care îi permiteau ca în termen de 15 zile de la data înmânării
procesului-verbal, să achite jumătate din minimul amenzii prevăzute de Legea nr. 185/2013 pentru fapta concret
reţinută în sarcina sa şi sancţionată cu amendă contravenţională, motiv pentru care se reţine incidenţa în cauză a
unei cauze de nulitate relativă în condiţiile art. 16 din OG nr. 2/2001, însă va reţine că vătămarea poate fi
înlăturată fără anularea actului administrativ, respectiv prin repunerea părţii în termenul de achitare a jumătate
din minimul amenzii.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine a nu fi incidente motive de nulitate absolută a procesului verbal de
contravenţie atacat care să facă obiect de analiză din oficiu, astfel că instanţa reţine legalitatea şi temeinicia
actului sancţionator.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., instanţa va admite apelul formulat de apelanta
B__ B____ B____ B__ împotriva sentinţei civile nr. 437/2020 pronuntată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosar
nr. _________/2017 pe care o va schimba, urmand sa se admita în parte plângerea contravenţională formulată
împotriva procesului verbal de contravenţie nr. ______/18.06.2019 în sensul că va repune apelanta în termenul
de 15 zile de la achitare a jumătate din minimul amenzii stabilite, termen care va curge de la data comunicării
prezentei decizii.
Faţă de dispoziţiile art. 453C.pr.civ. şi culpa procesuală a intimatului, instanţa îl va obliga pe acesta la plata către
apelant a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII /p>
DECIDE: /p>
Admite apelul formulat de apelanta B__ B____ B____ B__ cu sediul în Cluj-N_____,
_______________________. 5, jud. Cluj cu sediul procesual ales in Cluj-N_____, _______________________.
128, jud. Cluj în contradictoriu cu intimaţii A_________ A___ A_____ A_______ A_______ A______ A_____
A_______ A________ A_ A______ A________ A______ A_______ A_ A_________ A_ A__________,
C_______ C__________ C___ C_____, cu sediul in Cluj-N_____, __________________, jud. Cluj împotriva
sentinţei civile nr. 437/2020 pronuntată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosar nr. _________/2017 pe care o
schimbă în sensul că admite în parte plângerea contravenţională formulată împotriva procesului verbal de
contravenţie nr. ______/18.06.2019 în sensul că repune apelanta în termenul de 15 zile de la achitare a jumătate
din minimul amenzii stabilite.
Obligă intimatul la plata către reclamant a sumei de 20 de lei taxa judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronuntată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei azi, 02.02.2021.
p>
Preşedinte, /p>
A__ A____ /p>
Judecător, /p>
R_____ T_____ /p>
Grefier, /p>
L_____ D____ F_____ /p>
/p>
Red.A.A./Tehn.A.M.V.
4 ex./19.03.2021
Judecător fond:E________ E____ P____
Judecătoria Cluj-N_____
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru
Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro