Sentinta nr.

398/2021 din 11-feb-2021, Tribunalul Cluj, anulare act emis de autoritati

publice locale (Contencios administrativ si fiscal)

Sentinta
din 11 februarie 2021
398/2021
Text speţă

Persoană fizică vs Primarie/Primar, Persoană fizică, Persoană fizică, Societate comercială,

Persoană fizică, Persoană fizică
Prezentul document este supus reglementărilor aflate sub incidenţa regulamentului U.E. nr.
679/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBCLJ:2021:019.______
Dosar nr. ______________
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINŢĂ CIVILA Nr. 398/2021
Şedinţa publică de la 11 Februarie 2021
Completul compus din:
PREŞEDINTE M____-F________ B____
Grefier G_______ B_____ P_______
Pe rol se afla judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul
C______ C______ în contradictoriu cu pârâţii E_______ E___________ E___ E_____,
G_________ G_____ G____ G__,A___ A________, B_____ B____ B____, D__ D__
D_____, F__ F___ având ca obiect anulare act emis de autorităţi publice locale.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, constatându-se că s-a depus de către
reclamant, la data de 09.02.2021,dovada achitării onorariului definitiv al expertului
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28.01.2021, fiind consemnate în şedinţa
publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având
nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396N.C.P.C., a amânat pronunţarea pentru
astăzi, 11.02.2021.
INSTANŢA
Prin acţiunea înregistrată sub nr _____________ pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul
C______ C______ în contradictoriu cu pârâţii E_______ E___________ E___ E_____ şi SC
G_____ G____ SRL, a solicitat să se dispună suspendarea executării AUTORIZAŢIEI DE
CONSTRUIRE NR. 1819/22.12.2017 eliberată în favoarea SC G_____ G____ SRL având ca
obiect autorizarea lucrărilor de construire pentru "Amenajări interioare la ____________ la
mansarda în vederea realizării a două unităţi locative" la imobilul situat în E___ E_____,
____________________, ________________ CF nr. ______-C1 cu număr cadastral ______-
C1 şi CF ______ şi nr. cad. ______-teren; şi oprirea lucrărilor ce se execută în baza acesteia
până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, în condiţiile art. 15 din Legea 554/2004
coroborat cu art. 12 al. 2 din Legea nr. 50/1991. S-a mai solicitat anularea AUTORIZAŢIEI
DE CONSTRUIRE NR. 1819/22.12.2017 eliberată în favoarea SC G_____ G____ SRL
având ca obiect autorizarea lucrărilor de construire pentru "Amenajări interioare la
____________ la mansardă în vederea realizării a două unităţi locative" la imobilul situat în
E___ E_____, ____________________, ________________ CF nr, ______-C1 cu număr
cadastral ______-C1 şi CF ______ şi nr. cad. ______- teren, ca fiind nelegală şi obligarea
pârâţilor, în solidar, la desfiinţarea tuturor lucrărilor executate în temeiul AC
1819/22.12.2017, în acord cu prevederile art. 24 din Legea 554/2004 iar în cazul
neîndeplinirii obligaţiei în termenul stabilit autorizarea reclamantului, pe cheltuiala pârâţilor,
să execute toate lucrările necesare desfiinţării lucrărilor executate în baza AC, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului teren şi casă de
locuit situat în E___ E_____, ____________________, jud. Cluj şi că a observat faptul că la
imobilul de pe ____________________, situat în vecinătatea casei sale, se realizează lucrări
de construire fără ca, la loc vizibil, să fie afişat panoul de identificare a investiţiei. Ulterior, a
aflat faptul că pentru acest imobil a fost emisă autorizaţia de construire nr. 1819/2017 în
favoarea societăţii G_____ G____ SRL.
Autorizaţia de construire nr. 1819/2017 a fost emisă pentru realizarea lucrărilor de construire
pentru amenajări interioare la apartamentul nr. 3 situat la mansarda imobilului, scopul
lucrărilor fiind acela al realizării a două unităţi locative, practic imobilul devenind construcţie
colectivă cu 4 apartamente în locul celei autorizate prin AC nr. 1274/2013 şi AC nr.
1165/2014 care vizau realizarea unei locuinţe colective cu 3 apartamente.
Ulterior, a formulat plângere prealabilă cu solicitarea de a dispune revocarea autorizaţiei de
construire, iar la data de 30.04.2018 pârâtul de rd. 1 i-a comunicat răspunsul formulat la
plângerea prealabilă, arătând motivele pentru care, în opinia emitentului, nu se impune
revocarea AC nr. 1819/2017.
Argumentele prezentate de către pârâtul de rd. 1 în cuprinsul răspunsului formulat la
plângerea prealabilă sunt nefondate. Pe de o parte, prevederile art. 43 ind. 2 alin. 2 din Legea
50/1991 nu sunt aplicabile în cazul de faţă. Contrar susţinerilor pârâtului, prevederile textului
de lege invocat sunt aplicabile doar acelor investiţii menţionate expres în cuprinsul alin, 1 al
art. 43 ind. 1, respectiv acele investiţii pentru care autoritatea de mediu a stabilit necesitatea
evaluării efectelor acestora asupra mediului. Investiţia ce face obiectul AC 1819/2017 nu se
încadrează în categoria celor avute în vedere de către legiuitor în cuprinsul art. 43 ind. 2 din
Legea 50/1991, fiind aplicabile astfel prevederile art. 7 alin. 3 din Legea 554/2004 şi nici
celelalte argumente aduse în susţinerea caracterului legal al autorizaţiei de construire nu sunt
fondate.
Cu privire la suspendarea executării AC nr. 1819/2017 şi oprirea lucrărilor până la
soluţionarea definitivă a cauzei, reclamantul a arătat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art.
14 din Legea 554/2004, şi anume cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente,
respectiv există motive de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului
administrativ iar paguba iminentă ce s-ar produce în patrimoniul subsemnatului în condiţiile
executării actului administrativ înainte ca instanţa de judecată să se pronunţe asupra legalităţii
acestuia va fi dificil dacă nu chiar imposibil de recuperat în lipsa suspendării executării
actului administrativ.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că autorizaţia de construire AC nr. 1819/2017 a fost
emisă cu încălcarea interdicţiei de apartamentare ulterioară in scopul realizării a mai multor
unităţi locative, interdicţie prevăzută în mod expres în cuprinsul AC 1274/2013 şi AC
1165/2014 care vizau autorizarea lucrărilor de construire pentru "construire locuinţă colectivă
cu 3 apartamente (...)"
În cursul anului 2013 au fost autorizate lucrări de construire pentru realizarea unei locuinţe
colective cu 3 apartamente în imediata vecinătate a casei reclamantului. Ulterior, în cursul
anului 2014 a fost modificată soluţia constructivă, autorizându-se realizarea unui subsol la
imobil, modificarea regimului de înălţime de Ia P+M la S+P+M. Ambele autorizaţii de
construire au prevăzut în mod expres condiţiile în care se emit autorizaţiile de construire,
respectiv cu interdicţia apartamentării ulterioare în scopul realizării mai multor unităţi
locative. Această interdicţie de apartamentare ulterioră în vederea realizării a mai multor
unităţi locative reprezintă o obligaţie propter rem, sarcină reală impusă pentru chiar legala
existenţă a construcţiei autorizate prin AC nr. 1274/2013 şi AC 1165/2014. Nerespectarea
acestei interdicţii poate fi invocată de către orice persoană interesată.
În cursul anului 2017, cu toate că această interdicţie de apartamentare a fost impusă tocmai de
către emitentul autorizaţiilor de construire ca sarcină ce grevează construcţie pe toată
perioade existenţei acesteia, este eliberată AC 1819/2017 având ca obiect realizarea de lucrări
de construire pentru amenajări interioare la ____________ la mansardă în vederea realizării a
două unităţi locative în locul celei deja autorizate. Procedându-se astfel, practic au fost
anulate tocmai condiţiile autorizării iniţiale, întreaga construcţie devenind nelegală sub forma
astăzi autorizată.
Reclamantul a considerat că autorizaţia de construire nr. 1819/2017 este nelegală întrucât
aceasta a fost emisă cu nerespectarea condiţiilor impuse prin certificatul de urbanism nr.
1619/06,04.2017
Potrivit certificatului de urbanism nr. 1619/2017, destinaţia zonei în care a fost autorizată
realizarea lucrărilor de construcţie este aceea de zona verde - scuaruri, grădini, parcuri cu
acces public nelimitat. Este important de precizat faptul că anterior realizării construcţiei
colective de către G_________ G_____ G____ G__, destinaţia zonei era într-adevăr
respectată, pe acel amplasament existând un parc pentru copii care a fost apoi desfiinţat în
cursul anului 2012 pentru a face loc construcţiei. La secţiunea condiţionări primare este
precizată interdicţia modificării destinaţiei zonei - destinaţia zonei fiind definitivă şi nu se
poate deroga de la aceasta prin PUZ. De asemenea, se prevede faptul că orice lucrări de
intervenţie vor urmări conservarea coerenţei ansamblului, fiind permise doar lucrări de
reabilitare a construcţiilor iar nu şi lucrări care să conducă la realizarea unor unităţi locative
suplimentare sau construcţii noi.
Cu toate că regimul tehnic aplicabil imobilului prevede faptul că în zonă sunt aplicabile
reglementările urbanistice aferente UTR S_Va unde POT max este de 5% iar CUT max. este
de 0,1, se autorizează lucrări de construire pentru un imobil cu POT max 32,20% şi CUT
max. 6,64 în vederea realizării unei unităţi locative suplimentare, aspect care conduce Ia
aglomerarea suplimentară a zonei, de natură să îl prejudicieze.
În condiţiile în care sunt autorizate lucrări de construire de natură să conducă la creşterea
numărului de unităţi locative ale imobilului, într-o zonă încadrată din punct de vedere
urbanistic în zona spaţiilor verzi, emiterea AC nr. 1819/2017 este nelegală, fiind emisă cu
încălcarea prevederilor art. 31 ind. 1 alin. 1 din Legea 350/2001 potrivit cărora dreptul de
construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentaţiilor de urbanism
si a regulamentelor locale de urbanism aferente, potrivit prezentei legi.
Analizând prevederile Regulamentului Local de Urbanism aplicabile UTR_Va - zona verde,
se observă că printre utilizările admise în zonă nu se regăseşte cea de locuinţe colective,
această utilizare nefiind permisă nici prin raportare la prevederile Secţiunii 2 pct. 2 - utilizări
admise cu condiţionări. Practic, construcţia autorizată nu se încadrează în niciuna dintre
utilizările permise, aceasta fiind încadrată la pct. 3 din Secţiunea 2 respectiv utilizări interzise.
Totodată, a considerat că autorizaţia de construire este nelegală şi prin raportare Ia
nerespectarea numărului locurilor de parcare stabilit în cuprinsul Anexei nr. 2 la RLU E___
E_____ şi a dimensiunilor normate ale acestora conform Normativului pentru proiectarea şi
execuţia parcajelor pentru autoturisme, indicativ N-97
Conform planului de situaţie propus, se modifică numărul autorizat al locurilor de parcare, de
la 3 la 4 locuri de parcare, parcajul realizându-se longitudinal, câte două locuri de parcare pe
fiecare parte. Faţă de specificul parcelei şi de amplasarea acesteia în zona liniei electrice
aeriene dublu circuit de 110 KV, autorizarea lucrărilor de construire nu se poate realiza decât
cu respectarea întocmai a legislaţiei specifice precum şi a rezoluţiei CEM 110KV Cluj.
Potrivit acestei din urmă rezoluţii, în culoarele de trecere ale linilor electrice sunt interzise
realizarea de parcări de orice natură respectiv parcarea autoturismelor. Pornind de la
dimensiunile normate pentru parcările longitudinale, lungimea acestora se impune a fi de 5
respectiv 5,30 m, (fig 6.2,3.7.a) practic autorizarea realizării a două parcări longitudinale pe
fiecare parte conduce la amplasarea celui de-al doilea loc de parcare de pe fiecare parte în
zona culoarului de trecere a linilor electrice, fapt complet interzis.
Se impune observarea faptului că avizul de amplasament favorabil nr.
___________/19.02.2013 emis de către Electrica SA este valabil doar cu stricta respectare a
amplasamentului obiectivului conform planului de situaţie propus şi a CU nr.
3878/13.11.2012. Planul de situaţie anexă la AC nr. 1819/2017 nu coincide cu cel pentru care
a fost emis avizul mai sus menţionat şi nici cu situaţia din teren. Practic, ulterior avizării de
către Electrica SA, s-au produs numeroase modificări ale planului de situaţie iar în teren,
amplasarea construcţiei s-a realizat cu nerespectarea planurilor de situaţie vizate spre
neschimbare.
Practic, construcţia edificată nu respectă amplasamentul stabilit prin planul de situaţie propus,
poziţionarea reală a acesteia fiind deplasată înspre vest, nefiind respectată nici distanţa
minimă faţă de liniile electrice de dublu circuit şi nici faţă de stâlpii de înaltă tensiune.
Întrucât două dintre locurile de parcare propus a fi realizate se suprapun parţial cu culoarul de
trecere a linilor electrice, aceste locuri de parcare practic nu există, nefiind respectat numărul
minim al locurilor de parcare necesar unui imobil cu 4 apartamente.
Ca efect al emiterii autorizaţiei de construire se produce o aglomerare excesivă a zonei,
aglomerare ce va fi resimţită de către toţi locuitorii zonei, nu doar în ceea ce priveşte lipsa
locurilor de parcare ci şi în ceea ce priveşte lipsa locurilor dejoacă pentru copii
Aşa cum a arătat, în vederea realizării construcţiei de către G_________ G_____ G____ G__
a fost desfiinţat, în cursul anului 2012, parcul de copii care deservea locuitorii zonei.
Reclamantul a menţionat faptul că în zonă sunt foarte mulţi copii de vârste mici, aproximativ
60 de copii, care resimt desfiinţarea parcului din zonă şi care sunt lipsiţi de un loc sigur de
joacă, în zonă, în ultima perioadă, producându-se mai multe accidente de circulaţie în urma
cărora au fost vătămaţi copii. Fiind vorba despre o stradă îngustă,
_______________________ profil de 6,20 m, parcarea autoturismelor în faţa construcţiilor
este de natură să îngreuneze serios traficul în zonă. în lipsa unor locuri de parcare conforme
în interiorul parcelei precum şi a parcărilor necesar a fi asigurate persoanelor care se află în
vizită, autorizarea majorării numărului de apartamente va conduce la o aglomerare
nejustificată a zonei. Nu în ultimul rând, aglomerarea zonei creşte şi pericolul de accidente
întrucât, în lipsa unor spaţii de joacă speciale, copiii din zonă folosesc trotuarele pentru joacă.
Practic nivelul de confort şi siguranţă a tuturor locuitorilor din zonă este grav afectat, aspecte
care ne prejudiciază.
Nu în ultimul rând, este important de analizat intenţia reală a beneficiarului autorizaţiei de
construire a realiza două apartamente din spaţiul aferent mansardei în vederea vânzării
acestora, apartamentele fiind dotate cu scară interioară de acces la pod, pod în care au fost
realizate lucrări de amenajare a unui spaţiu de locuit, amenajare care conduce la nerespectarea
indicilor urbanistici caracteristici zonei. Mai mult, coeficientul de ocupare a terenului pentru
zona spaţiilor verzi este de 0,1% , net inferior coeficientului de ocupare a terenului determinat
pentru construcţia vizată de către autorizaţia de construire a cărei anulare o solicit. Toate
aceste aspecte urmează a fi determinate în cadrul expertizei de specialitate şi se constituie în
motive de nulitate a actului administrativ.
În drept, a invocat art. 8 şi urm. Legea 554/2004, textele de lege indicate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta G_____ G____ SRL a solicitat respingerea acţiunii ca
inadmisibilă pe cale de excepţie, iar în subsidiar ca nefondată, iar în aplicarea art.99 alin 1
Codul de procedură civilă să se dispună disjungerea celui de-al treilea capăt de cerere şi
trimiterea spre judecare a cererii disjunse Judecătoriei Cluj-N_____.
Totodată, pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect şi de interes cu privire la cererea de
suspendare a executării AC 1819/22.12.2017, excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a
lipsei plângerii prealabile formulate în termenul legal, excepţia inadmisibilităţii prin raportare
la dispoziţiile art. 8 al 1, 11 şi art. 1 din Legea 554/2004, acţiunea nefiind întemeiată pe un
interes legitim sau drept subiectiv privat. În subsidiar, în cazul respingerii excepţiilor, a
solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că este proprietara imobilului din Cluj-N_____,
___________________. _______________ mansardă, în suprafaţă utilă de 130,95 mp.,
imobil finalizat şi încris în cartea funciară şi că a decis efectuarea unor lucrări de amenajări
interioare la acest apartament care să conducă la împărţirea acestuia în două unităţi locative
individuale, lucrări ce nu schimbă destinaţia de locuit a clădirii, nu modifică indicatorii
urbanistici şi nici volumetria clădirii în care se regăseşte acest apartament 3. Lucrările de
construcţii sunt minimale, presupun zidirea a 3 goluri existente şi deschiderea a 3 noi goluri
de uşi în pereţii existenţi.
Astfel, i s-a eliberat autorizaţia de construire pentru efectuarea lucrărilor de amenajări
interioare mai sus amintite.
Pârâta a precizat că a prevăzut şi măsurile necesare pentru amenajarea unui loc de parcare în
interiorul parcelei, suplimentar faţă de cele existente.
Lucrările mai sus menţionate au fost executate în baza Autorizaţiei de construire
1819/22.12.2017. iar la prezenta dată sunt finalizate (încă din luna februarie 2018). A fost
eliberat procesul verbal la terminarea lucrărilor 8542/14.02.2018.
Cu privire la cererea de disjungere a celui de-al treilea capăt de cerere, pârâta a arătat că se
impune luarea in considerare prevederile art. 2 lit f), ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 iar
consecinţele autorizaţiei de construire este autorizarea unor lucrări de construire şi nu în mod
necesar punerea în operă a acestora. In acest sens trebuie observat că executarea lucrărilor de
construire, dacă este executată de o manieră care produce prejudicii unei persoane poate naşte
numai o răspundere civilă, raportul juridic dintre cel prejudiciat şi autorul prejudiciului
intrând în sfera răspunderii civile.
Pârâta a mai arătat că o cerere de desfiinţare a unor lucrări nu poate fi caracterizată suficient
de strâns de anularea actului administrativ şi tratată ca un accesoriu al anulării autorizaţiei de
construire, ca o consecinţă directă şi imediată a anulării actului administrativ. In acest sens a
adus ca argument posibilitatea anulării actului administrativ ca urmare a unor vicii de formă
fără ca în mod obiectiv lucrările executate să violeze o normă materială imperativă de drept şi
de asemenea şi faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres posibilitatea intrării în legalitate
pentru lucrările executate fără existenţa unei autorizaţii de construire valabile, precum şi
subordonarea desfiinţării lucrărilor de construire unei analize de conformitate a lucrărilor cu
cadrul urbanistic existent. (,o cerere de desfiinţare a construcţiei are aceeaşi natură şi când
aceste lucrări ar fi efectuate fără obţinerea în prealabil a unei autorizaţii de construire -pentru
că nu este necesară ori pentru că ar fi fost efectuate fără respectarea cerinţei legale şi când a
fost obţinută autorizaţia dar prin ipoteză anulată).
In ceea ce priveşte cererea de desfiinţare formulată în concret observăm şi motivele pe care se
întemeiază acţiunea formulată. Astfel se susţine că subapartamentarea, şi deci executarea
lucrărilor de construire puse în operă, ar _____________________ ar semnifica încălcarea
unei obligaţii propter rem care ar greva apartamentul nr. 3 proprietatea sa. Ori o obligaţie
propter rem care eventual (ipoteză teoretică neacceptată de către pârâta) ar greva proprietatea
sa este o obligaţie de natură civilă ce nu _____________________________ administrativ.
Reclamantul îşi întemeiază petitul 3 pe prevederile art. 24Legea 554/2004, însă simpla
lecturare a acestuia ne convinge că punerea în executare a unei astfel de obligaţii, de
desfiinţare a unor lucrări de amenajare, nu este o executare specială potrivit Legii 554/2004.
Chiar dacă obligaţia ar fi stabilită în solidar între subscrisa şi E_______ E___________ E___
E_____, obligaţia Primarului municipiului nu este una prevăzută a fi dusă la îndeplinire în
acord cu normele speciale de executare ale Legii 554/2004.
Prin raportare la cadrul special al contenciosului administrativ şi la cererea concret formulată,
nu se poate susţine că petitul 3 ar fi un petit accesoriu faţă de petitul 2 şi ca atare devine
incident art. 99 alin.1 teza a II-a C.pr.civ.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect şi de interes cu privire la cererea de suspendare a
executării AC 1819/22.12.2017, pârâta a arătat că lucrările autorizate prin Autorizaţiei de
construire 1819/22.12.2017 sunt finalizate încă din luna februarie 2018, adică chiar înainte de
momentul la care reclamantul a formulat chiar şi plângerea prealabilă. A fost eliberat procesul
verbal la terminarea lucrărilor 8542/14.02.2018 şi certificatul de atestare a edificării a
construcţiei 232/22.03.2018.
Urmare a acestei împrejurări la prezentul moment autorizaţia de construire şi-a epuizat
efectele, lucrările a căror oprire se solicită au fost finalizate şi deci nu există lucrări în curs de
realizare care să fie oprite şi nici efecte ale autorizaţiei de construire care să fie suspendate,
cererea fiind lipsită de obiect.
Mai mult, nu există nici interes actual al reclamantului pentru a solicita suspendarea actului
administrativ atacat
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a lipsei plângerii prealabile
formulate în termenul legal, pârâta a arătat că susţinerile reclamantului nu pot fi reţinute.
Prin raportare la data de 12.04.2018 când a fost înregistrată plângerea prealabilă şi data de
14.02.2018 când lucrările de construire au fost finalizate iar Autorizaţia de Construire si-a
epuizat efectele, reclamantul nu poate proba formularea plângerii prealabile în termenul legal.
Afirmaţia acestuia că ar fi constatat efectuarea unor lucrări în luna martie este una nereală şi
de rea credinţă, fiind infirmată ca imposibilă, atâta vreme cât lucrările de construire s-au
finalizat încă din data de 14.02.2018, plângerea prealabilă fiind formulată la aproape 2 luni de
zile de la acest moment al finalizărilor lucrării.
Ca atare prin raportare la dispoziţiile art. 7 alin 1 Legea 554/2004 şi art. 193C.pr.civ. acţiunea
apare ca inadmisibilă.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii prin raportare la dispoziţiile art. 8 al 1. V si art. 1Legea
554/2004 acţiunea nefiind întemeiată pe un interes legitim sau drept subiectiv privat, pârâta a
arătat că reclamantul nu este proprietarul unei parcele învecinate cu proprietatea sa.
Normele în materia urbanismului şi a autorizării lucrărilor de construire reglementează şi
ocrotesc în primul rând un interes public şi doar în anumite situaţii particulare şi calificate şi
interesul particular. Acest interes particular şi vătămarea unui interes privat trebuie probat şi
se discerne prin raportare la motivele de nelegalitate invocate. Dacă în general este unanim
acceptat că un vecin direct al unui imobil vizat de o autorizaţie de construire poate justifica de
plano vătămarea unui interes legitim derivat din raportul de vecinătate, pentru alte persoane
vătămarea interesului trebuie circumstanţiată şi dedusă din caracteristicile lucrărilor
autorizate, precum şi din motivele de nelegalitate invocate, pentru a stabili dacă lucrările
autorizate au sau nu o influenţă directă şi reală asupra drepturilor reclamantului.
Aceasta vătămare a unui interes legitim sau a unui drept subiectiv trebuie decelată în concret,
fără a putea fi susţinută doar de afirmaţii neprobate şi generale, de genul valoarea proprietăţii
scade ori se creează o aglomerare a zonei care să conducă la un inconfort accentuat a
locuitorilor zonei.
În speţă, proprietatea pârâtei nu are mejdie cu proprietatea reclamantului, nefiind vorba de un
raport de vecinătate direct, lucrările autorizate nu conduc la modificarea indicatorilor
urbanistici, nu modifică volumetria construcţiei existente anterior lucrărilor, nu pot crea în
mod obiectiv modificări ale umbrelor clădirii, nu reprezintă lucrări de creare a unui ansamblu
imobiliar semnificativ (care ar putea afecta o zonă mai largă), nu modifică destinaţia clădirii.
De altfel şi mărirea numărului de utilizatori ai clădirii existente este una ipotetică (fiind foarte
posibil ca în aceeaşi suprafaţă să locuiască acelaşi număr de persoane indiferent dacă este sau
nu împărţită în două apartamente sau un singur apartament) şi nedovedită, iar suprafaţa
locativă nu se măreşte. Pe de altă parte lucrările pot facilita cel mult avantaje de locuire prin
separarea în două unităţi locative, cu un efect potenţial absolut minor în ceea ce priveşte
numărul de locuitori ai clădirii în ansamblul său şi inexistente dacă ne raportăm la cartier sau
la zona de vecinătate.
Pe de altă parte, motivele de nelegalitate invocate nu sunt de natură a argumenta vătămarea
reclamantului. Acesta invocă o interdicţie de subapartamentare a apartamentului nr. 3, pe care
o califică ca fiind o obligaţie propter rem. Este cert că în sine, încălcarea pretinsă (teorie la
care nu achiesăm) nu poate constitui prin ea însăşi şi în mod direct o cauză de vătămare a
unui interes sau drept privat, cu atât mai mult cu cât acesta obligaţie, dacă ar exista, ar fi una
derivată din norme de drept public (din norme urbanistice). Apoi se invocă o situaţie existentă
anterior edificării clădirii din care face parte şi apartamentul nr. 3, ca argument al destinaţiei
zonei, pretinsă de către reclamant ca diferită de cea existentă faptic. Este cert că destinaţia
construcţiei ce a fost anterior realizată, din care face parte şi apartamentul 3, nu este în niciun
fel influenţată de subapartamentare. Ca atare nemulţumirea reclamantului, din prisma
interesului vătămat afirmat, nu poate fi justificată de acest argument în relaţie cu lucrările
autorizate. In fine, cel de-al treilea motiv invocat este legat de locurile de parcare, pe motiv că
amplasarea acestora ar încălca zona de siguranţă generată de coexistenţa cu linia electrică din
apropiere. Motivul este nefondat, însă ceea ce este de subliniat la prezentul capitol este că
motivul invocat de nelegalitate nu poate caracteriza interesul sau dreptul privat care să
întemeieze acţiunea, reclamantul neputând să justifice un drept privat propriu care ar putea fi
vătămat de aşa zisa încălcare a zonei de siguranţă ce ar fi dată de amplasarea locurilor de
parcare.
Acţiunile persoanelor fizice ori juridice de drept privat se pot întemeia, ca regulă, pe
încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime legate de aceste drepturi.
În mod excepţional, legea lasă posibilitatea ca să nu fie declarate inadmisibile nici cererile
unei persoane fizice care au drept temei încălcarea unui interes legitim public, cu condiţia ca
afirmarea încălcării acestuia să aibă un caracter subsidiar faţă de invocarea unui drept
subiectiv sau a unui interes legitim privat, în condiţiile art. 8 alin. 11şl alin. 12din Legea nr.
554/2004.
Interesul legitim public reprezintă conform art. 2 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 554/2004,
interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare,
realizarea competenţei autorităţilor publice.
O atare restricţie în exercitarea acţiunii în contencios administrativ îşi are raţiunea în
eliminarea aşa numitelor „acţiuni populare" înaintate de diverse persoane de drept privat,
fizice sau juridice, care nu sunt în măsură să justifice, prin raportare la propria persoană, o
vătămare a unui drept sau interes legitim privat şi, ca atare, îşi întemeiază acţiunea numai pe
teza vătămării interesului public.
Pârâta a menţionat că atât cererea de suspendare cât şi de anulare a actului administrativ
(Autorizaţia de Construire 1819/22.12.2017) este nefondată.
In ceea ce priveşte cererea de suspendare nu sunt dovedite ca îndeplinite cerinţele legale :
cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Cu privire la pretinsa încălcare a unei obligaţii propter rem, respectiv încălcarea unei aşa zise
obligaţii de a nu subapartamenta apartamentul nr. 3, pârâta a arătat că, construcţia din Cluj-
N_____, ___________________ a fost realizată în baza AC nr. 1274/2013 şi AC 1165/2014.
Acesta construcţie a fost finalizată în anul 2015 fiind încheiat procesul verbal de recepţie la
terminarea lucrărilor nr. ______/19.11.2015 şi certificatul de atestare a edificării construcţiei
33/25.01.2016. Odată finalizate aceste lucrări cele două autorizaţii de construire au încetat să
mai producă efecte juridice.
Lucrările ce au fost autorizate prin AC 1819/22.12.2017 sunt lucrări autonome faţa de cele ce
au fost autorizate pentru edificarea întregii clădiri. Ele vizează anumite lucrări interioare de
mică anvergură efectuate la apartamentul nr. 3, apartament deja edificat şi recepţionat.
In mod greşit reclamantul susţine că printr-o autorizaţie de construire ar putea fi impuse
anumite obligaţii propter rem.
In acest sens în primul rând trebuie observat că autorizaţia de construire nu poate, prin ea
însăşi, să conducă la instituirea unor sarcini reale cu privire la imobile, ea nu este izvor a unor
obligaţii propter rem, autoritatea publică emitentă neavând competenţe în acest sens, ci ea
doar asigură punerea în executare a obligaţiilor instituite de lege şi regulamente în ceea ce
priveşte executarea lucrărilor de construire.
Că este aşa rezultă şi din definiţia obligaţiilor propter rem, aceste obligaţii putând avea ca şi
izvor doar legea şi convenţia părţilor.
Aşa fiind, se reţine că menţiunile inserate în cele două autorizaţii de construire la care se
reportează reclamantul, respectiv "se interzice a parlamentarea ulterioară în scopul realizării
mai multor unităţi locative" nu reprezintă o obligaţie impusă prin autorizaţia de construire ci
este evidenţierea unei obligaţii existente în regulamentele de urbanism aplicabile la momentul
eliberării Autorizaţiilor de Construire respective, moment la care aceste regulamente
urbanistice conţineau prevederi care limitau numărul de apartamente ale unei locuinţe
colective mici la maxim 3 apartamente.
Specific obligaţiilor propter rem izvorâte din lege este că ele dăinuiesc atâta vreme cât legea
care se constituie ca izvor al lor este în vigoare. Odată ieşită din vigoare acesta lege, obligaţia
încetează să mai existe. In prezenta cauză obligaţia de a nu subapartamenta cele trei unităţi
locative ale clădirii autorizate îşi avea izvorul în prevederile RLU aferent PUG 1999
coroborat cu hotărârile de consiliu local care stabilesc înţelesul noţiunii de locuinţă colectivă
mică. începând însă cu momentul modificării vechiului PUG, adică odată cu PUG 2014 Cluj-
N_____, imobilul din Cluj-N_____ ___________________ nu se mai încadrează într-o UTR
care să prevadă o obligaţie de a nu subapartamenta, aşa cum rezultă din CU şi cum corect a
informat autoritatea publică pe reclamant.
In aceste condiţii, singurul apartament din Cluj-N_____ ___________________ care este
pretabil unei împărţiri este apartamentul nr. 3 care prin suprafaţa sa utilă de 130,95 mp.
permite separarea şi crearea a două unităţi individuale funcţionale a câte 62,92 mp. şi
respectiv 64,85 mp. (celeielate două apartamente având o suprafaţă mai redusă şi o
componenţă ce nu perniţe subapartamentarea, care de altfel nu este nici dorită de proprietarii
actuali ai acestor apartamente 1 şi 2). Acesta separare este posibilă nu numai faptic, dar şi din
punct de vedere a regulilor urbanistice aplicabile în prezent acestui apartament 3, nemaifiind
aplicabilă vreo regulă a regulamentului local de urbanism care să prohibească astfel de
lucrări, fiind păstrate toate caracteristicile imobilului cu privire la indicatorii urbanistici, cu
privire la funcţiunea existentă si la volumetria existentă. O obligaţie legală care să impună ca
apartamentul 3 să nu fie subapartamentat nu mai există în prezent şi deci nu se poate susţine
existenţa unei obligaţii propter rem actuale.
Cu privire la pretinsa nelegalitate a AC 1819/2017 ca fiind emisă cu "nerespectarea
condiţiilor impuse prin certificatul de urbanism", pârâta a învederat că o primă observaţie
care se impune este că un certificat de urbanism instituie condiţii numai în ceea ce priveşte
avizele necesare pentru scopul în care a fost eliberat acesta. Toate avizele stabilite ca necesare
prin certificatul de urbanism 1619/2017 au fost obţinute şi depuse de către subscrisa în
procedura de autorizare.
Lucrările de construire solicitat a fi autorizate de către subscrisa (închiderea a trei goluri şi
deschiderea a unor alte trei goluri de uşă la apartamentul nr. 3 proprietatea noastră, cu
consecinţa separării suprafeţei locative în două unităţi distincte) nu modifică cu nimic
funcţiunea în sens urbanistic, imobilul fiind în continuare unul destinat locuirii.
Prevederile Certificatului de urbanism informative sunt pe deplin avute în vedere şi
respectate. Lucrările autorizate nu sunt lucrări de extindere si se încadrează în utilizările
admise, respectiv conservă utilizarea actuală a imobilului ca si locuinţă, lucrările de
reorganizare si modernizare fiind permise.
Fără îndoială că prevederile unui regulament general de urbanism pot impune obligaţii şi
institui reguli doar pentru viitor. Este de necontestat că pentru imobilul existent, pe perioada
lui de exploatare, nu se pot avea în vedere indicatorii de urbanism din anul 2015 atâta vreme
cât el a fost autorizat sub precedentul regulament de urbanism. Intr-adevăr, în prezent corpul
de construcţie nu poate fi extins prin raportare la noua încadrare urbanistică a imobilului
(extinderea nefiind solicitată), dar nu sunt Interzise lucrările de recompartimentare interioară,
chiar şi în ipoteza în care acestea conduc la crearea a două unităţi locative atâta vreme cât
destinaţia imobilului, şi indicatorii urbanistici nu se modifică. Susţinerile contrare nu sunt
raţionale şi nici fundamentate, contrazicând dreptul de proprietate al subscrisei asupra
apartamentuluui3, drept dobândit cu respectarea legii şi garantat de prevederile Constituţiei
României şi de prevederile CEDO.
Cu privire la pretinsa nerespectare a numărului minim de locuri de parcare, pârâta a arătat că
nici acesta susţinere nu poate fi primită. Odată cu solicitarea de autorizare a lucrărilor de
amenajare interioară, pârâta a prezentat şi reorganizarea locurilor de parcare pe terenul situat
în Clui-N_____. ___________________ astfel încât să fie asigurate 4 locuri de parcare în
incintă, în deplin acord cu numărul de apartamente al clădirii.
Cele de mai sus sunt certificate de proiectul care a stat la baza emiterii AC şi se poate
constata prin simpla raportare la planul de situaţie propus.
Toate afirmaţiile reclamantului privitoare la nerespectarea zonei de siguranţă aferente liniei
de electricitate sunt simple speculaţii lipsite de orice fond. Tot din planul de situaţie se poate
observa că zona de protecţie a fost avută în vedere la amplasarea locurilor de parcare, pe
planşa Plan de Situaţie, vizată spre neschimbare, fiind figurată zona de siguranţă care nu se
suprapune peste amplasamentul locurilor de parcare.
Totodată, mai precizat că la autorizarea lucrărilor de construire din anul 2013 a fost emis
avizul pentru amplasarea clădirii după efectuarea "Studiului de coexistenţă între LEA 110kV
Mănăştur Cluj Est zona stâlpilor 38-39 şi viitorul imobil al G_____ G____ SRL,
________________. Cluj-N_____". Planul de situaţie amintit anterior preia şi are în vedere
zona de siguranţă stabilită, fiind respectată cerinţa de a nu fi efectuate lucrări în acesta zonă
de siguranţă.
Cu privire la lipsa vătămării unui interes legitim ori a unui drept subiectiv privat, pârâta a
arătat că acţiunea în contencios administrativ este deschisă numai celui care este vătămat într-
un interes legitim sau drept subiectiv. Reclamantul nu dovedeşte îndeplinirea acestei cerinţe,
iar motivele evocate de către acesta sunt puerile şt nu pot fi puse în relaţie de cauzalitate cu
lucrările autorizate prin actul administrativ pe care reclamantul doreşte să-l supună
controlului de legalitate.
Astfel se pretinde de către reclamant că ar fi vătămat de către lucrările autorizate, prin aceea
că în zonă lipsesc locurile de joacă pentru copii. Este cert că nişte lucrări interioare ca cele
autorizate nu poate să constituie o cauză a lipsei locurilor de joacă pentru copii.
Se susţine că în zonă locurile de parcare sunt deficitare. De asemenea acesta afirmaţie nu
poate să aibă relevanţă în economia speţei câtă vreme în interiorul parcelei au fost
reorganizate locurile de parcare astfel încât să fie asigurate 4 locuri de parcare.
Se afirmă o aglomerare a zonei însă acesta afirmaţie este una generală şi derizorie câtă vreme
nu este vorba de realizarea unor noi construcţii cu un număr însemnat de apartamente.
Pe de altă parte zona nu este una mai aglomerată decât alte zone dintr-un municipiu, iar
reclamantul nu poate să justifice nici o densitate maximă a locuitorilor asigurată de către vreo
lege, şi nici depăşirea acestei densităţi ca efect al lucrărilor autorizate.
Reclamantul mai face afirmaţii privitoare la anumite inconveniente legate de nerespectarea
regulilor de circulaţie şi de staţionare ori oprire a autovehiculelor, însă aceste afirmaţii
(rămase oricum la nivel de speculaţii) nu pot cântări în ceea ce priveşte legalitatea actului
administrativ, normarea circulaţiei pe drumurile publice şi controlul privitor la respectarea
acestor reguli nefiind incident în cauză.
In drept, a invocat toate normele mai sus arătate, legea 554/2004, Legea 50/1991, Legea
350/2001, RLU aferent PUG 2014.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul E_______ E___________ E___ E_____ a solicitat
respingerea cererii de chemare in judecata, in principal pe cale de excepţii si, in subsidiar, ca
fiind nefondată.
Referitor la cerea de suspendare a AC 1819/2017, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii
de suspendare, pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile cu autoritatea emitenta a AC cu
numărul de mai sus. Prin plângerea prealabila invocata in cauza s-a solicitat revocarea AC, nu
si suspendarea acesteia. Asa fiind, intrucat obiectul acţiunii nu coincide cu cel al plângerii
prealabile, a considerat ca raportat la petitul acţiunii, plângerea prealabila, condiţie a
exercitării acţiunii, nu a fost in speţa îndeplinita.
Pârâtul a considerat totodată ca fiind inadmisibila cererea raportat la prevederile art. 14 din
Legea 554/2004, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate, respectiv existenta cazului
bine justificat şi a pagubei iminente, in înţelesul legii.
Autorizaţia de construire in cauza a fost emisa cu respectarea legislaţiei in materie in vigoare
la momentul emiterii, având la baza o documentaţie completa, respectiv certificat de
urbanism, acordurile si avizele legale...etc, respectând toate condiţiile cerute cumulativ pentru
a fi emisa, solicitarea suspendării acesteia neputând fi primita.
Totodată, nici existenta unui prejudiciu previzibil, iminent, nu este îndeplinita (acesta
neputând fi confundat cu un prejudiciu eventual), având in vedere ca prejudiciul invocat
consta in "aglomerarea" zonei, in realitate fiind in discuţie suplimentarea cu doar un loc de
parcare a celor anterior aprobate, necesarul de parcări fiind reglementat in conformitate cu
prevederile Anexei 2 la RLU aferent PUG aprobat prin HCL 493/2014.
Suspendarea actelor administrative apare ca o situaţie de excepţie, care poate interveni numai
în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege. Consideram ca in speţa dedusa judecaţii nu
sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare.
In ceea ce priveşte cererea de anulare a AC 1819/22.12.2017, pârâtul a invocat tardivitatea
introducerii plângerii prealabile, raportat în principal la momentul eliberării AC contestate,
data la care reclamantul a putut lua la cunoştinţa de existenta acestor acte administrative,
acestea având caracter public, fiind supuse informării publicului conform normelor legale
sau, in subsidiar, raportat la data afişării panoului de identificare a investiţiilor ce fac obiectul
autorizaţiei de construire.
De asemenea, a susţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 7, alin. 21 din Legea
50/1991 şi cele ale art. 55 din Ordinul 839/2009, cu privire la asigurarea caracterului public.
Totodată, art. 76, alin. 1, lit. b din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii prevede obligativitatea afişării panoului de
identificare a investiţiei, la loc vizibil, astfel ca reclamantul, vecin de
______________________________________ a căror anulare se solicita a luat la cunoştinţa
de existenta acestora cel târziu la aceasta data.
Aşa fiind, a considerat ca in cauza este incidenta excepţia tardivităţii, solicitând instanţei de
judecata sa se pronunţe asupra acestuia aspect, fara a mai ____________________________
spetei, raportat la data Înregistrării plângerii prealabile, cu depăşirea termenului legal
prevăzut de legea speciala, având în vedere prev. art.7 din Legea 554/2004.
In ceea ce priveşte motivele de nelegalitate ale AC in litigiu, pârâta a menţionat ca acestea
sunt nefondate, urmând a fi in întregime înlăturate.
Interdicţia de apartamentare la care se face referire in cuprinsul acţiunii, astfel cum a fost
aceasta inserata in autorizaţiile de construire emise in anii 2013 si 2014 a fost o condiţie
prevăzuta in A.C, nr. 1274/2013 si AC 1165/2014, in conformitate cu prevederile legale in
vigoare la data emiterii acestora. Lucrările de construire care au făcut obiectul autorizaţiilor
de mai sus au fost încheiate, imobilul fiind edificat si recepţionat, sens in care a fost întocmit
un Proces-Verbal de Recepţie la Terminarea Lucrărilor Nr. ______ din 19.11.2015 si a fost
emis Certificatul de atestare a edificării construcţiei nr. 33 din 25.01.2016, imobilul autorizat
fiind înscris ulterior i cartea funciara.
Cele doua autorizaţii de construire eliberate in anul 2013 si 2014 au intrat in circuitul civil,
orice referire la acestea fiind tardiv formulata, referindu-ne la aspectele invocate cu privire la
amplasarea clădirii pe teren si referitor la reţeaua electrica si avizul eliberat cu privire la
aceasta.
La data solicitării de emitere a autorizaţiei de recompartimentare a apartamentului 3 de la
mansarda, clădirea era aşadar înscrisa in Cartea Funciara. Odată cu aprobarea actualizării
Planului Urbanistic General al E___________ E___-N_____ - 22.12,2014 - , zona respectiva
a fost reglementata prin stabilirea de noi reguli care nu mai sunt restrictive in ceea ce priveşte
numărul de apartamente care pot fi realizate in cadrul unui imobil.
A.C.nr. 1819/22.12.2017, a cărei nelegalitate se invoca, tratează o situaţie noua, aceasta fiind
eliberata in baza Certificatului de urbanism nr. 1691/06.04.2017 si a avizelor solicitate prin
acesta, in condiţiile reglementate de noul PUG aprobat prin HCL 493/2014 si a
Regulamentului local de urbanism aferent acestuia.
In ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora la eliberarea AC din 2017 au fost încalcate
prevederile certificatului de urbanism cu numărul menţionat se arată ca, in cuprinsul art. 1 din
certificatul de urbanism, la capitolul Utilităţi admise - se precizează: „Se conserva de regula
actualele utilizări, ce pot fi dezvoltate, reorganizate sau modernizate, in conformitate cu
necesităţile actuale".
De asemenea, referitor la capitolul condiţionări primare din Certificatului de urbanism nr.
1691/06.04.2017, la care se face trimitere, arătam ca, prin amenajările interioare la
____________ Ia mansarda in vederea realizării a doua unităţi locative, nu s-a schimbat sub
nicio forma destinaţia zonei.
Nici indicii POT si CUT nu au suferit modificări, motivat de faptul ca prin lucrările autorizate
nu s-au creat suprafeţe noi, care sa contribuie la modificarea acestora.
In ceea ce priveşte locurile de parcare arătam ca Normativul N-97 invocat in susţinerea
acţiunii nu mai este valabil, necesarul de parcări fiind stabilit conform Anexei 2 la
Regulamentul local de urbanism.
Cu privire la zona liniei electrice aeriene dublu circuit de UOKV, in Certificatului de
Urbanism nr. 1691/06.04.2017, la secţiunea Servituti pentru Obiective de Utilitate Publica
Aflate in Zona, alte Restricţii nu au fost specificate nici un fel de restricţii.
Nu este un motiv de nelegalitate nici cel invocat cu privire la existenta anterioara, pe terenul
pe care s-a edificat imobilul in cauza, a unui loc dejoacă pentru copii, instituţia noastră
neputând dispune pentru terenurile aflate in proprietate privata (acesta fiind un teren privat
conform Cârtii Funciare ataşate la documentaţia tehnica.). Chiar daca la acest moment zona
are încadrarea „spaţiu verde", terenul pe care a fost edificata construcţia are înscrisa in CF
categoria „curţi construcţii", astfel ca, potrivit legii, nu poate fi inventariat ca spaţiu verde.
Destinaţia actuala se refera la o zona mai mare, nu doar la terenul in litigiu, care evident isi
păstrează funcţiunea avuta, astfel cum am arătat mai sus.
Raportat la petitul de obligare la demolarea construcţiilor edificate in baza AC pârâtul a
invocat atât excepţia inadmisibilităţii acesteia, cat si pe cea a prematurităţii cererii.
Cererea de desfiinţare a construcţiei este inadmisibila, raportat la lipsa calităţii procesuale
active speciale a reclamantului.
Situaţia desfiinţării construcţiilor isi are reglementarea in cuprinsul prevederilor art, 28 si
respectiv 32-33 din Legea nr. 50/1991.
, Potrivit art. 32 din acest act normativ:
De asemenea, având in vedere dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 50/1991, se desprinde
concluzia ca promovarea unor acţiuni vizând desfiinţarea de construcţii realizate nelegal a
fost dată de legiuitor în competenta exclusivă a organului care a aplicat anterior o sancţiune în
temeiul art, 28 alin. 1.
Aşadar, in lumina textului de lege menţionat, pentru a putea fi solicitata desfiinţarea unei
construcţii, este obligatoriu a fi îndeplinite doua condiţii cumulative:
1. Să fi fost aplicata o sancţiune şi o măsura complementara în temeiul Legii nr. 50/1991
de către un organ îndrituit cu asemenea competente de către legiuitor, in speţa E_______
E___________ E___ E_____;
2. Contravenientul sa nu se fi conformat masurilor dispuse de organul care a aplicat
sancţiunea, acesta din urma putând sesiza instanţele judecătoreşti in sensul art. 32 alin. 1 lit. a
şi b.
In concluzie, legea speciala, incidenţa in cauza, conferă calitate procesuala activa in a sesiza
instanţa de judecata cu o cerere in desfiinţarea construcţiei doar Primarului, nicidecum unei
persoane fizice, chiar daca aceasta ar justifica un interes in iniţierea unui atare demers.
Considerentele mai sus expuse, referitoare la lipsa calităţii procesuale , de aceasta data active,
sunt de asemenea aplicabile.
Un alt motiv de inadmisibilitate a petitului de desfiinţare a construcţiei litigioase este dat de
împrejurarea ca, in cauza, nu exista o autorizaţie de demolare, ori, potrivit prevederilor art. 8
din Legea 50/1991 aceasta este obligatorie.
Aşadar, desfiinţarea unei construcţii nu se poate realiza in lipsa unei autorizaţii emise in acest
sens.
Referitor la excepţia prematuritatii introducerii cererii de demolare a construcţiei, pârâtul a
învederat că, în principiu, desfiinţarea unei construcţii reprezintă „o forma de reparaţie in
natura a unui prejudiciu suferit de către o persoana, ca urmare a emiterii unui act
administrativ, in speţa AC si, in concret, ca urmare a edificării construcţiei ce face obiectul
actului contestat. Pentru a putea fi admisibila (deşi, astfel cum am arătat mai sus, in cauza nu
e), reclamantul ar trebui sa probeze toate cele patru elemente ale răspunderii civile: fapta
ilicita, prejudiciul, culpa autorului faptei ilicite si legătura de cauzalitate
_________________________.
De asemenea, chiar daca s-ar constata nulitatea actului administrativ - AC, nici acest aspect
nu ar putea conduce, el insusi, la soluţia extrema a demolării, pentru ca insusi legiuitorul
recunoaşte ca legala posibilitatea reautorizarii imobilului, in măsura in care acest lucru este
posibil. Pe de alta parte, instanţa investita sa soluţioneze o asemenea cerere, nu poate
cunoaşte la acest moment, cat anume din imobil ar putea fi reautorizat si deci salvat de la
demolare. Astfel, este un prim motiv pentru care petitul de demolare ar putea apărea ca
prematur: nu se cunoaşte întinderea ilicitului cauzator de daune. Pe de alta parte, foarte
important de reţinut este si faptul ca nu se poate pune egalitate
_______________________________ si desfiinţarea edificiului a cărui autorizaţie a fost
anulata, aceasta întrucât actul administrativ, care reprezintă o singura voinţa - a autorităţii
publice care „lezează" un drept sau interes legitim, poate fi privit ca un tot unitar (fiind foarte
greu de anulat doar parţial), in timp ce construcţia edificata in baza acesteia ar putea fi adusa
în limitele legale, „remediata". (O. P_____- Voi IV din Dreptul amenajării teritoriului, al
urbanismului si al construirii).
De asemenea, nu orice ilegalitate a actului administrativ, care ar duce la anularea acestuia,
poate duce si la demolarea imobilului in cauza. Faptul anularii AC nu este prin sine însuşi de
natura a atrage după sine demolarea construcţiei, aceasta, astfel cum am menţionat, fiind de
competenta autorităţii administraţiei publice, care poate hotărî in ce măsura lucrarea edificata
mai poate fi autorizata, deoarece simpla nelegalitate a actelor administrative nu poate duce la
demolarea construcţiei, fara sa existe si alte condiţii care sa justifice aceasta 'imixtiune' in
dreptul de proprietate. Numai ilegalităţile iremediabile ale autorizaţiei de construire,
neregăsite in speţa dedusa judecaţii, pot duce la desfiinţarea edificiului. Pe de alta parte,
exista si posibilitatea desfiinţării doar a unei parti din construcţie, in baza principiului
salvgardării, aplicabil in materie de urbanism.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că nu mai susţine cererea de suspendare şi
că plângerea prealabilă a fost formulată in termenul legal, iar pe fondul cauzei a arătat că
susţinerile pârâtului de rd.1 sunt nefondate.
Prin înscrisul denumit precizare de acţiune, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a
Autorizaţiei de construire nr. 1274/2013 şi a Autorizaţiei de construire modificatoarei nr.
1165/2014, ambele emise de către pârâtul Primarul mun. E___ E_____ şi pe cale de
consecinţă, în acord cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, a solicitat
soluţionarea cauzei fără a ţine seama de existenţa acestor acte administrative. Totodată, a mai
solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. 1819/22.12.2017 eliberată în favoarea societăţii
G_____ G____ SRL având ca obiect autorizarea lucrărilor de construire pentru "Amenajări
interioare la ____________ la mansardă în vederea realizării a doua unităţi locative" la
imobilul situat în E___ E_____, ____________________, ________________ CF nr.
______-C1 cu număr cadastral ______-C1 şi CF ______ şi nr. cad. ______- teren, ca fiind
nelegală, respectiv obligarea pârâţilor, în solidar, la desfiinţarea tuturor lucrărilor executate în
temeiul AC 1819/22.12.2017, în acord cu prevederile art. 24 din Legea 554/2004 iar în cazul
neîndeplinirii obligaţiei în termenul stabilit, autorizarea reclamantului, pe cheltuiala pârâţilor,
să execute toate lucrările necesare desfiinţării lucrărilor executate în baza AC, cu cheltuieli de
judecată.
Prezenta precizare a cererii introductive de instanţă, formulată în temeiul art. 204C.pr.civ.
vizează, pe de o parte, excepţia de nelegalitate a autorizaţiilor de construire în baza cărora a
fost edificat imobilul situat pe ____________________, jud. Cluj, autorizaţii emise cu
încălcarea prevederilor legale imperative, iar pe de altă parte, precizarea temeiului de drept
care sta la baza petitului nr. 3 al acţiunii introductive, petit prin care am solicitat obligarea
pârâţilor la desfiinţarea lucrărilor de construire executate în baza AC 1819/2017 ca efect al
anulării actului administrativ în vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară în baza
principiului quod nullum est, nullum producit effectum.
Excepţia de nelegalitate a AC nr. 1274/2013 şi AC modificatoare nr. 1165/2014
Autorizaţiile de construire nr, 1274/2013 având ca obiect construire locuinţa colectivă cu 3
apartamente cu regim de înălţime P+M, împrejmuire şi amenajări exterioare şi nr. li65/2014
având ca obiect modificare a soluţie constructiva la locuinţei colectiva cu 3 apartamente cu
regim de înălţime P+M, împrejmuire şi amenajări exterioare autorizate cu AC nr. 1274 din
07.10.2013 în baza cărora a fost edificat imobilul din care face parte apartamentul nr. 3 in
privinţa căruia a fost eliberată autorizaţia de construire a cărei anulare o solicit, au fost emise
cu nerespectarea prevederilor art. 5 din Legea 50/1991, în lipsa unui aviz valabil din partea
Electrica SA, cu toate că un astfel de aviz a fost impus prin certificatul de urbanism ca fiind
obligatoriu. Avizul de amplasament favorabil nr. ___________/19.02.2013 cuprinde
menţiunea expresă a faptului că valabilitatea acestuia se aplică doar "pentru amplasamentul
obiectivului conform planului nr. şi a Certificatului de urbanism nr. 3878/13.11.2012".
Reclamantul a solicitat emitentului AC nr. 1274/2013 şi nr. 1165/2014 comunicarea unei
copii conforme cu originalul a tuturor avizelor şi acordurilor care au stat ia baza emiterii
autorizaţiilor de construire, fiindu-mi comunicat avizul de amplasament nr.
___________/19.02.2013 iar anexă la acesta planşa nr. A2din proiectul nr. 106/2010 potrivit
căreia, construcţia ce urmează a fi edificată reprezintă o clădire colectivă P+IE+ER iar
amplasarea acesteia în teren prevederea limita vestică a construcţiei pe aceeaşi linie cu colţul
vestic ai casei reclamantului .
Acest plan de situaţie a stat atât la baza emiterii certificatului de urbanism nr. 3878/2012 cât
şi la baza emiterii avizului de amplasament favorabil. Acest aviz a fost avut în vedere la
momentul emiterii autorizaţiilor de construire a cărei nelegalitate a solicitat să fie constatată
pe cale de excepţie. Analizând însă planul de situaţie existent autorizat care a stat la baza
emiterii CU nr. 1691/16.04.2017 - act administrativ a cărei anulare o solicit, se observă faptul
că, la emiterea autorizaţiilor de construire nr. 1274/2013 şi nr. 1165/2014 a fost avută în
vedere o construcţie distinctă de cea care a făcut obiectul avizului de amplasament favorabil
emis de către Electrica SA atât în ceea ce priveşte structura acesteia cât şi amplasarea ei în
teren. Practic, planul de situaţie autorizat evidenţiază imobilul ce urmează a fi edificat
deplasat înspre vest cu cel puţin 6 ni, astfel încât limita vestică a clădirii autorizate nu se mai
regăseşte pe aceeaşi linie cu colţul vestic al clădirii subsemnatului ci această limită depăşeşte
o mare parte din curtea locuinţei inele.
În condiţiile în care avizul de amplasament favorabil a fost eliberat cu obligativitatea
respectării planului de situaţie care a stat la baza emiterii acestuia, orice abatere de la planul
de situaţie conduce, în mod obligatoriu, la solicitarea şi obţinerea unui nou aviz. Acest
demers nu a fost realizat de către pârâtul de rd. 2, autorizaţiile de construire nr. 1274/2013 şi
nr. 1165/2014 fiind emise în lisa unui aviz favorabil din partea Electrica, aviz obligatoriu
conform prevederilor legale.
Mai mult, nerespectarea planului de situaţie care a stat la baza emiterii avizului tehnic nr.
95/59/18.03.2011 şi a rezoluţiei CEM 110 kV Cluj conduc la lipsirea a efecte a tuturor
acestor documente şi nu doar a avizului favorabil nr. ___________/07.02.2013. Emiterea
autorizaţiilor de construire nr. 1274/2013 şi nr. 1165/2014 în baza unei documentaţii
incomplete, ce nu conţine avizul valabil al Electrica SA, cu toate că un astfel de aviz este
obligatoriu conform prevederilor Legii 50/1991, atrage nelegalitatea actelor administrative
individuale.
Ca efect al admiterii excepţiei de nelegalitate a AC nr. 1274/2013 şi nr. 1165/2014, a solicitat
ca la soluţionarea cauzei să se procedeze la înlăturarea acestor acte administrative, să se
constate faptul că întreg imobilul situat pe ___________________ a fost edificat în baza unor
acte administrative nelegale iar autorizarea realizării unor noi lucrări de construire asupra
imobilului este la rândul său nelegală. Având în vedere caracterul nelegal al autorizaţiilor de
construire nr. 1274/2013 şi nr. 1165/2014 se impune înlăturarea apărărilor formulate de către
pârâţi prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei care fac trimitere la aceste autorizaţii de
construire. Nu pot face obiectul unei autorizaţii de construire lucrări de subapartamentare a
unui apartament edificat în baza unor acte administrative individuale nelegale.
Totodată, a menţionat faptul că îşi rezervă dreptul de a completa excepţia invocată ulterior
depunerii întregii documentaţii care a stat la baza emiterii celor două acte administrative
individuale a căror nelegalitate a solicitat a fi constatată pe cale de excepţie.
2. În ceea ce priveşte petitul nr. 3 al cererii introductive de instanţă, astfel cum a arătat în
cuprinsul răspunsului la întâmpinare, acest petit are un caracter accesoriu cererii principale
privind anularea autorizaţiei de construire şi urmează soarta acestuia. în ceea ce priveşte
temeiul de drept care stă la baza cererii de desfiinţare a lucrărilor de construire realizate în
baza AC nr. 1819/2017 acesta este reprezentat tle art, 555, 602, 603, 1349 şi urm., 1516,
1527, 1528 Noul C.civ, art. 13, 15Legea 350/2001, art. 26 şi art. 33 ind l din Constituţie
României,
Având în vedere principiul de drept potrivit căruia un act nu! nu poate produce efecte
juridice, vâ rog să constataţi faptul că lucrările de construire realizate de către pârâtul de rd. 2
în baza AC nr. 1819/2017 sunt nelegale iar singura modalitate de restabilire a situaţiei
anterioare o reprezintă desfiinţarea acestor lucrări de construire.
În drept, a invocat art 204C.pr.civ., textele de lege indicate.
Prin note de şedinţă, pârâta SC G_____ G____ SRL a arătat că în ceea ce priveşte excepţia de
nelegalitate a AC 1274/2013 şi a AC modificatoare 1165/2014 sunt incidente prevederile art.
4 alin (2) Legea 554/2004.
Ca atare pentru ca o excepţie de nelegalitate să fie admisă este în primul rând necesar să se
stabilească că de soluţionarea acesteia depinde soluţionarea litigiului pe fond. In caz contrar
excepţia este inadmisibilă pentru simplul motiv că nu are legătură cu fondul cererii deduse
judecăţii.
Prin acţiunea introductivă reclamantul deduce controlului de legalitate AC 1819/22.12.2017.
Autorizaţia de construire menţionată a fost emisă cu privire la un imobil existent şi înscris în
cartea funciară. Lucrările autorizate sunt unele de mică anvergură, constând în închiderea a 3
goluri şi deschiderea a nouă două goluri în pereţii existenţi la imobilul existent din Cluj-
N_____, ___________________, _______________ mansardă, în suprafaţă utilă de 130,95
mp., imobil finalizat şi încris în cartea funciară.
Cu prilejul controlului de legalitate a AC 1819/22.12.2017 nu se pot avea în vedere decât
lucrările de construire autorizate prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile (legea privind
autorizarea construcţiilor şi legea privind urbanismul). O autorizaţie de construire se emite
asupra unui imobil, iar imobilul ce face obiectul dreptului de proprietate este construcţia
aflată în patrimoniul meu, construcţie finalizată şi înscrisă în cartea funciară.
AC 1274/2013 şi AC modificatoare 1165/2014, au încetat să mai producă efecte odată cu
finalizarea lucrărilor de construire autorizate prin aceste acte administrative. Toate raporturile
juridice asupra cărora cele două acte administrative produceau efecte au încetat la întocmirea
procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.
Câtă vreme AC 1819/22.12.2017 este un act administrativ prin care se recunoaşte dreptul
subscrisei de a efectua lucrări de construire la apartamentul 3 - imobil existent şi care a intrat
în circuitul civil, adică AC 1819/22.12.2017 vizează raporturi juridice asupra unei construcţii
existente, soluţionarea cererii de anulare a acestui act nu poate să depindă de legalitatea unor
acte administrative vizând o construcţie autorizată din care s-a format apartamentul nr. 3,
pentru simplul motiv că aceste acte şi-au epuizat efectele, că obiectul de reglementare a AC
1819/22.12.2017 îl reprezintă drepturile asupra unei construcţii deja existente şi care este în
circuitul civil.
Motivele de aşa zisă nelegalitate a AC 1274/2013 şi AC modificatoare 1165/2014, nu sunt de
natură a avea o relevanţă în prezenta cauză. Construcţia din care face parte apartamentul 3
pentru care a fost emisă AC 1819/22.12.2017 a fost edificat cu respectarea zonei de protecţie
pentru reţeaua de înaltă tensiune, însă acest aspect nu are relevanţă în ceea ce priveşte
lucrările autorizate prin AC 1819/22.12.2017, deoarece acestea constau doar în anumite
lucrări interioare într-un imobil deja existent, cu consecinţa subapartamentării în două unităţi
locative.
Lucrările nou autorizate nu sunt apte de a afecta sau nu zona de protecţie a reţelei de înaltă
tensiune. De asemenea autorizaţiile Iniţiale şi care nu mai produc efecte la momentul emiterii
noii autorizaţii, nu pot să aibă efecte în ceea ce priveşte compartimentarea interioară a
apartamentului existent sau realizarea lucrărilor de închidere/deschidere goluri în pereţii
interiori existenţi.
De asemenea, a menţionat că sunt incidente prev. art. 555 şi urm. C.civ., iar pârâta este
proprietara exclusivă a apartamentului nr. 3 din Cluj-N_____, ___________________.
Desigur, atunci când actele de dispoziţie presupun lucrări de construire ce necesită AC
realizarea lucrărilor impune obligativitatea solicitării şi obţinerii unei autorizaţii de construire.
Dreptul de a solicita şi obţine o autorizaţie de construire aparţine titularului dreptului real
pentru lucrările asupra proprietăţii sale. Legalitatea AC 1819/22.12.2017 poate fi analizată
numai prin verificarea conformităţii lucrărilor solicitat a fi autorizate asupra proprietăţii mele
înscrise în cartea funciară - apartamentul 3, cu normele materiale incidente în materia
construcţiilor Cu alte cuvinte legalitatea AC 1819/22.12.2017 presupune verificarea
corespondenţei lucrărilor autorizate prin acesta autorizaţie cu prevederile urbanistice
aplicabile. La emiterea AC 1819/22.12.2017 autoritatea publică emitentă, nu este chemată să
analizeze legalitatea unor lucrări realizate anterior. Din PAC face parte extrasul de carte
funciară care probează dreptul real al celui care solicită autorizaţia. Nici instanţa de judecată
nu poate cerceta legalitatea autorizaţiei decât în limita de analiză a autorităţii publice emitente
a autorizaţiei de construire.
Motivele de nelegalitate invocate de către reclamant cu privire Autorizaţia de Construire
1819/22.12.2017 nu au legătură cu lucrările autorizate de edificare a construcţiei din care face
parte apartamentul nr. 3.
Astfel reclamantul invocă ca motiv de nelegalitate o pretinsă restricţie de a subapartamenta
apartamentul nr. 3. Nelegalitatea celor două AC faţă de care se ridică excepţia nu poate avea
relevanţă pentru legalitatea AC 1819/2017 din prisma acestui motiv invocat. O astfel de
restricţie poate decurge doar din lege şi nu din cele două AC.
Apoi reclamantul invocă nelegalitatea AC 1819/2017 susţinând că este emisă cu
"nerespectarea condiţiilor impuse prin certificatul de urbanism". Certificatul de urbanism la
care face referire reclamanta este ulterior celor două AC vizate de excepţia de nelegalitate şi
deci nici sub acest aspect nu prezintă relevanţă legalitatea celor două AC.
In final reclamantul invocă nerespectarea numărului minim de locuri de parcare. Numărul
minim de locuri de parcare stabilit prin AC 1819/2017 este dat de numărul de apartamente
rezultat în urma subapartamentării şi nu poate fi influenţat de legalitatea celor două AC obiect
al excepţiei.
Totodată, pârâta a mai arătat că reclamantul susţine că cele două autorizaţii anterioare ar fi
nelegale prin raportare la dispoziţiile art. 5Legea 50/1991, iar pârâta a obţinut şi prezentat
toate avizele solicitate de către autoritatea publică prin certificatul de urbanism.
Construcţia edificată în acord cu cele două autorizaţii menţionate respectă cerinţele de fond,
construcţia fiind edificată inclusiv cu respectarea zonei de siguranţă faţă de linia de înaltă
tensiune. Clădirea proiectată este paralelă pe direcţia E-V cu linia de înaltă tensiune şi ca
atare toate speculaţiile reclamantului nu au nici cea mai mică relevanţă, zona de siguranţă
fiind respectată.
Prin note de şedinţă, reclamantul a răspuns susţinerilor formulate de către pârâta G_____
G____ SRL arătând că în ceea ce priveşte suspendarea efectelor AC nr. 1819/2017, a
procedat la modificarea cererii de chemare în judecată, petitele acţiunii introductive de
instanţă devenind cele menţionate expres în cuprinsul precizării de acţiune depusă la dosarul
cauzei la data de 08.08.2018.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a autorizaţiilor de construire nr. 1274/2013 şi nr.
1165/2014, a arătat că atorizaţia de construire nr. 1819/2017 vizează lucrări de amenajări
interioare la ____________ la mansardă în vederea realizării a două unităţi locative. La
emiterea acestei autorizaţii de construire a fost avut în vedere planul de situaţie existent
autorizat în baza AC 1274/2013 şi AC modificatoare 1165/2014. Aceste autorizaţii de
construire au stat la baza edificării imobilului din care face parte _______________, astfel
cum a arătat pe larg în cuprinsul precizării de acţiune, aceste acte administrative sunt
nelegale, fiind emise în lipsa unui aviz valabil din partea Electrica SA, cu toate că un astfel de
aviz este obligatoriu şi, spunem noi, esenţial, prin raportare la proximitatea imobilului faţă de
linia electrică aeriană dublu circuit de 110 kV. Emiterea autorizaţiilor de construire în lipsa
acestui aviz conduce la caracterul nelegal al acestor acte administrative, întreg imobilul
edificat pe ____________________ fiind o construcţie nelegală.
Prin emiterea autorizaţiei de construire nr. 1819/2017 a fost realizată împărţirea
apartamentului situat la mansarda unui imobil edificat în mod nelegal în două noi unităţi
locative, imobil amplasat din punct de vedere urbanistic în UTR Va, zonă în care sunt
interzise orice lucrări de construire care vizează alte utilizări decât cele prevăzute în cuprinsul
art. 1 şi 2 din CU nr. 1691/06.04.2017.
Afirmaţia pârâtei referitoare la lipsa unei legături între caracterul nelegal ai autorizaţiilor de
construire a căror nelegalitate am solicitat sa fie constatată pe cale de excepţie şi obiectul
prezentei cauze este lipsită de temei. Având în vedere actualele reglementări urbanistice ale
zonei în care este amplasat imobilul, zonă ce nu permite activitatea de locuire, este esenţial a
se analiza caracterul legal al imobilului din care face parte apartamentul vizat de autorizaţia
de construire nr. 1819/2017. Mai mult, se impune observarea faptului că lipsa avizului din
partea Electrica SA pentru construcţia din care face parte apartamentul şi caracterul nelegal al
construcţiei în ansamblul ei, nu pot fi acoperite prin emiterea unui nou act administrativ.
Contrar susţinerilor pârâtei, finalizarea şi înscrierea în regim de carte funciară a imobilului în
ansamblul său nu conduce la imposibilitatea instanţei de a constata caracterul nelegal al
autorizaţiilor de construire şi pe cale de consecinţă, caracterul nelegal al întregului imobil.
înscrierea în cartea funciară nu acoperă lipsa unui aviz obligatoriu şi nici abuzul autorităţii
publice. Dacă am accepta raţionamentul pârâtei ar însemna ca orice imobil finalizat, fie el
edificat în lipsa unei autorizaţii de construire sau în baza unei autorizaţii de construire emise
în mod nelegal, poate fi extins sau împărţit în mai multe unităţi locative prin simpla voinţă a
proprietarului fără ca autoritatea publică să aibă în vedere caracterul nelegal al întregii
construcţii. Din contră, autoritatea publică are obligaţia de a cerceta dacă lucrările se
încadrează în limitele impuse prin reglementările urbanistice actuale şi dacă imobilul, în
ansamblu] său, este unul legal construit. Cu ocazia emiterii AC nr. 1819/2017 autoritatea
publică nu a procedat la o astfel de verificare astfel că, revine instanţei rolul de a analiza
caracterul nelegal al imobilului în ansamblul său.
Aspectele referitoare la o aşa-zisă "epuizare" a efectelor actelor administrative care au stat la
baza edificării imobilului construcţie colectivă mică cu 3 apartamente sunt nefondate. Este
real faptul că autoritatea publică nu mai poate proceda la revocarea unui act administrativ
după ce acesta şi-a produs efectele, parţial sau integral, însă, anularea unui act administrativ
într-o acţiune directă respectiv cercetarea caracterului nelegal al unui astfel de act pe cale de
excepţie, poate interveni oricând, independent de măsura în care acel act administrativ şi-a
produs efectele.
Mai mult, s-a reţinut în practica judecătorească existenţa unei distincţii între efectele pe care o
autorizaţie de construire le produce faţă de beneficiarii acesteia şi efectele pe care aceasta le
produce faţă de terţe persoane.
Contrar susţinerilor pârâtei, este relevant în cauză caracterul legal al ansamblului din care
face parte apartamentul nr. 3 iar motivul de nelegalitate ce vizează AC nr. 1274/2013 şi AC
nr. 1165/2014 se răsfrânge asupra întregii construcţii, inclusiv asupra apartamentului nr. 3.
Acest apartament nu are o existenţă de sine stătătoare, independent de construcţia din care
face parte. Lipsa unui aviz obligatoriu conduce la nelegalitatea autorizaţiei de construire iar
avizul de amplasament favorabil nr. ___________/19.02.2013 emis de către Electrica SA
cuprinde menţiunea expresă a faptului că valabilitatea acestuia se aplică doar "pentru
amplasamentul obiectivului conform planului nr. şi a Certificatului de urbanism nr.
3878/13,11,2012", anexă la acest aviz fiind planşa nr. A2 din proiectul nr. 106/2010 potrivit
căreia, construcţia ce urmează a fi edificată reprezintă o clădire colectivă P+1E+ER iar
amplasarea acesteia în teren prevederea limita vestică a construcţiei pe aceeaşi linie cu colţul
vestic al casei subsemnatului. Construcţia autorizată în anul 2013 nu prezintă niciuna din
aceste caracteristici, fiind vorba despre o cu totul altă construcţie. Mai mult, pârâta de rd. 2 nu
respectă nici noul amplasament autorizat în mod nelegal de către pârâtul de rd. 1 şi
procedează la edificarea construcţiei pe întreaga deschidere a imobilului proprietatea
reclamantului.
Prin întâmpinare la precizarea de acţiune, pârâtul E_______ E___________ E___ E_____ a
solicitat respingerea precizării de acţiune, întrucât in speţa a invocat excepţia tardivităţii
introducerii plângerii prealabile, respectiv a tardivităţii introducerii acţiunii, solicitand in
temeiul art. 520, alin. 4 NCPC suspendarea cauzei, pana la soluţionarea Sesizării Curţii de
Apel Cluj, adresata Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie referitoare la dezlegarea unor chestiuni
de drept, in legătura cu momentul de la care curge termenul in care poate fi introdusa
plângerea prealabila/ cererea având ca obiect anularea unei AC eliberata in favoarea unui terţ.
Referitor la excepţia de nelegalitate a actelor administrative AC 1274/2013 si AC 1165/2014
(de modificare) emise de E_______ E___________ E___ E_____ a invocat, raportat la
prevederile art. 4., alin. 2 din Legea 554/2004 excepţia de ordine publica a inadmisibilităţii
excepţiei de nelegalitate.
In speţa soluţionarea cauzei deduse judecaţii nu depinde de actele administrative mai sus
menţionate, astfel incat nu este îndeplinita condiţia obligatorie prevăzuta de legea speciala
pentru ca instanţa de judecata sa procedeze la analizarea legalităţii actelor administrative
menţionate.
Cele doua autorizaţii a căror nelegalitate se invoca pe calea excepţiei au intrat in circuitul
civil, imobilul edificat in baza acestora fiind intabulat in cartea funciara. Lucrările de
construire care au făcut obiectul autorizaţiilor de mai sus au fost demult încheiate, imobilul
fiind edificat si recepţionat, sens in care a fost întocmit un Proces-Verbal de Recepţie la
Terminarea Lucrărilor Nr. ______ din 19.11.2015 si a fost emis Certificatul de atestare a
edificării construcţiei nr. 33 din 25.01.2016, imobilul autorizat fiind înscris ulterior in cartea
funciara, astfel cum am mai menţionat.
Prin AC eliberata in anul 2017, cu privire la un imobil existent, recepţionat conform
prevederilor legale si înscris in CR referitor la ________________, sunt autorizate doar
lucrări de modificări interioare. De asemenea, legalitatea AC 1819/2017 nu poate fi cercetata
de către instanţa de fond decât in raport cu prevederile in materie de urbanism in vigoare la
momentul emiterii. AC nr. 1819/22.12.2017 tratează o situaţie noua, aceasta fiind eliberata in
baza Certificatului de urbanism nr. 1691/06.04.2017 si a avizelor solicitate prin acesta, in
condiţiile reglementate de noul PUG aprobat prin HCL 493/2014 si a Regulamentului local
de urbanism aferent acestuia. Pe de alta parte, reiteram, autorizaţiile de urbanism din anul
2013 si 2014 au fost eliberate in conformitate cu prevederile in vigoare la acea data, respectiv
PUG 1999.
Totodată, motivele de nelegalitate invocate cu privire la avizul Electrica si planurile de
situaţie care au stat Ia baza emiterii avizului tehnic cu ocazia eliberării celor doua autorizaţii a
căror nelegalitate se invoca nu au legătura cu AC 1819/2017, prin aceasta fiind autorizate
doar lucrări de modificări interioare, obiectul concret al AC 1819/2017 fiind „executarea
lucrărilor de construire pentru: „amenajări interioare la ____________ Ia mansarda in
vederea realizării a doua unităţi locative".
Astfel, cum reiese din prev. alin.l al art. 4 din Legea contenciosului administrativ, pentru ca o
cerere sa fie admisibila, trebuie sa fie formulata de către o persoana interesata, in sensul legii,
ori, in cauza, consideram ca lipseşte cu desăvârşire „interesul", astfel cum acesta este definit
de prevederile art. 33C.pr.civ. Nu doar ca interesul reclamantului nu este legitim, dar nu este
dovedit niciun prejudiciu previzibil si real, prejudiciul invocat constând in "aglomerarea"
zonei. Aceasta motivaţie nu poate fi luata in considerare, astfel cum a arătat si in cuprinsul
întâmpinării, in realitate fiind in discuţie suplimentarea cu doar un loc de parcare a celor
anterior aprobate, necesarul de parcări fiind reglementat in conformitate cu prevederile
Anexei 2 la RLU aferent PUG aprobat prin HCL 493/2014. Nici sub acest aspect reclamantul
nu justifica un interes real.
In analizarea legalităţii actelor administrative contestate instanţa nu este chemata sa se
pronunţe asupra vătămării unui drept subiectiv, ci doar sa sancţioneze incalcarea dreptului
obiectiv, cererea fiind aşadar si sub acest aspect, in baza prevederilor art. 32 C__ menţionate,
in principal inadmisibila si, in subsidiar, lipsita de interes.
Pe fondul cererii precizatoare, respectiv pe fondul excepţiei de nelegalitate a AC
nr.1274/2013 si AC modificatoare nr.1165/2014, pârâtul a arătat că autorizaţia de construire
nr. 1274/07.10.2013 eliberata pentru „Construire locuinţa colectiva cu 3 apartamente cu
regim de inaltime P+M, împrejmuire si amenajări exterioare " pe __________________,
beneficiar SC G_____ G____ SRL, a fost emisa in baza unui studiu de urbanism - PUD
aprobat cu HCL nr.393/2013. PUD-ul si documentaţia DTAC elaborata ulterior cuprind
avizul de amplasament al Electica SA nr.___________ din 19.02.2013 insotit de rezoluţia
CEM 110kV Cluj nr.58/2013 in baza cărora a fost stabilita o zona de protecţie LEA. Asa cum
rezulta din planşa de reglementari urbanistice anexa la PUD si din planul de situaţie „vizat
spre neschimbare", anexa la AC nr. 1274/2013, proiectantul a preluat condiţionările din
avizul.Elecţrjca privind asigurarea zonei de siguranţa fata de LEA. Prin urmare, s-a
considerat ca amplasamentul propus in faza PUD si ulterior autorizat se încadrează in limitele
avizului Electrica, atâta timp cat nu s-a schimbat poziţia construcţiei fata de reţelele electrice
existente in zona .
Autorizaţia de construire nr.1165/15.10.2014 eliberata pentru „Modificare de soluţie
constructiva la locuinţa colectiva cu 3 apartamente cu regim de înălţime P+M, împrejmuire si
amenajări exterioare autorizate cu AC nr.1274 din 07.10.2013" a fost emisa cu încadrarea in
limitele avizelor/acordurilor obţinute pentru autorizaţia iniţiala; nu s-a impus emiterea de
avize de amplasament noi.
Prin urmare, cele doua autorizaţii de construire au fost emise cu respectarea legislaţiei in
vigoare.
Autorizaţia de construire nr. 1819/22.12.2017 a fost eliberata pentru realizarea lucrărilor de
„Amenajări interioare la ___________ la mansarda in vederea realizării a doua unităţi
locative" pe _________________. Potrivit actelor de proprietate existente in documentaţia
DTAC care a stat la baza emiterii autorizaţiei, modificările s-au executat la imobilul-
apartament nr.3 inscris in cartea funciara nr.______-Cl-U5. Imobilul edificat in baza AC nr.
1274/2013 si nr. 1165/2014 a fost recepţionat si înscris in cartea funciara.
Lucrările de construire autorizate in anul 2017 tratează o construcţie noua, pentru care s-a
obţinut certificat de urbanism, avize si ulterior autorizaţie de construire, reglementările
aplicabile fiind cele ale noului PUG, aprobat prin HCL 493/2014 si RLU aferent acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 741/28.03.2019 pronunţată in dosar nr. _____________ al Tribunalului
Cluj s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de
chemare în judecatăformulată de reclamantul C______ C______ în contradictoriu cu pârâţii
E_______ E___________ E___ E_____ SC G_____ G____ SRL. S-a redus onorariul
avocaţial de la 14.280 lei la 5000 lei, reclamantul fiind obligat să plătească pârâtei G_____
G____ SRL cheltuieli de judecată in cuantum de 5000 lei.
Prin decizia civilă nr. 288/_____ pronunţată in dosar nr. _____________ al Curţii de Apel
Cluj s-a admis recursul declarat de C______ C______ împotriva sentinţei civile nr. 741 din
28.03.2019 pronunţată în dosarul nr. _____________ al Tribunalului Cluj, care a fost casată
în tot şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că excepţia de inadmisibilitate derivată
din constatarea că s-a depus tardiv plângerea prealabilă ce viza revocarea actului
administrativ din litigiu a fost nelegal soluţionată de instanţa de fond şi pentru a valorifica
această nelegalitate aceasta determină casarea sentinţei.
Totodată, s-a mai reţinut că pricina a fost soluţionată pe o excepţie dirimantă şi peremptorie,
iar prin aceasta nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, motiv pentru care s-a dispus
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ______________.
Reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză a pârâţilor A___ A________, B_____
B____ B____, D__ D__ D_____, F__ F___, în temeiul art. 39 alin. 2 c.pr.civ., ca efect al
transmiterii calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte petitul nr. 3 – defiinţa lucrărilor de
construrie executate in baza AC nr. 1819/2017, pârâţii dobândind calitatea de proprietari ai
apartamentelor nr. 3A şi 3B, rezultate in urma operaţiunii de apartamentare prin autorizaţia
menţionată.
Reclamantul a mai arătat că pârâţii au calitatea de succesori cu titlu particular ai pârâtei
___________________, şi au solicitat menţinerea în calitate de pârâta a societăţii menţionate,
beneficiarul autorizaţiei atacate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâţii A___ A________ şi B_____ B____-M____ au solicitat:
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Autorizaţiei de construire nr. 1274/2013 şi a
Autorizaţiei de construire modificatoare nr. 1165/2014:
În principal, respingerea excepţiei de nelegalitate ca fiind lipsită de interes.
În subsidiar, respingerea excepţiei de nelegalitate ca nefondată.
În ceea ce priveşte fondul cauze, au soliciat, în principal, respingerea acţiunii, ca fiind lipsită
de interes, iar în subsidiar, în cazul în care se va constata că reclamantul are interes,
respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâţii au arătat că au achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1854 din 27 iulie 2018, de la G_____ G____ SRL, apartamentul. nr. 3A,
situat în Cluj-N_____, __________________, jud. Cluj, înscris în CF nr. ______-C1-U6, iar
imobilul a fost intabulat în CF ca urmare a apartamentării efectuate în baza Autorizaţiei de
construire nr. 1819/22.12.2017 de către G_____ G____ SRL. Imobilul a fost construit în baza
Autorizaţiei de construire nr. 1274/2013 şi a Autorizaţiei de construire modificatoare nr.
1165/2014.
Operaţiunea de apartamentare a constat în ridicarea a trei pereţi interiori, care au ca scop
separarea etajului format dintr-un singur corp în două corpuri distincte. Ca urmare a acestei
operaţiuni, nu a fost modificată destinaţia imobilului, aceasta rămânând la aceea de locuinţă.
În acest sens, pârâţii au dobândit dreptul de proprietate în calitate de cumpărători de bună
credinţă, prin contract autentic la data de 27 iulie 2018.
Cu titlu de chestiune prealabilă, au învederat că înţeleg să invoce lipsa de interes a
reclamantului; atât ca excepţie de fond, cât şi ca apărare de fond, având în vedere disp. art. 2,
lit. a lit. n, lit. o din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv Decizia nr.
8/ 2 martie 2020 a ÎCCJ.
Raportat la susţinerile reclamantului, au invocat lipsa de interes a acestuia în condiţiile în care
Legea 554/2004, în cadrul art. 8, alin. 1 si 1^l, se dă posibilitatea, persoanei vătămate printr-
un act administrativ individual, să ceară anularea acestui act. Cu toate acestea, legea prevede
în mod expres ca dreptul să fie unul recunoscut de lege sau interesul să fie unul legitim.
În acelasi timp, invocarea interesului legitim public, se poate face doar în cazul în care acesta
decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Pârâţii au mai arătat că reclamantul nu este vecin direct cu pârâţii şi că AC 1274/2013 a fost
emisă pe baza PUG elaborat in anul 1999, iar in prezent există 4 locuri d parcare în incinta
imobilului.
De asemenea, au menţionat că interdicţia de apartamentare nu este prevăzută în P.U.G 1999,
în cadrul subsecţiunii UTR=L3a, subzona locuinţelor individuale şi colective mici, astfel că
respectarea acestei menţiuni care nu este impusă prin HCL de adoptare a P.U.G nici nu
trebuia respectată.
Totodată, au învederat că în speţă nu există nici măcar o vătămare a drepturilor reclamantului,
susţinerile sale fiind pure speculaţii iar invocarea interesului public se poate face doar în
subsidiar, cu condiţia ca acesta să încalce dreptul subiectiv sau interesul legitim privat, ori aşa
cum au arătat deja, reclamantul nu face în niciun fel dovada vătămării sale.
Pârâţii au mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, deoarece nu
justifică vreo vătămare a unui drept sau interes -legitim, astfel că nu poate avea calitate
procesual activă pentru a formula plângerea prealabilă şi cererea pentru anularea autorizaţiei
de construire.
Interesul justifică calitatea procesuală activă, or câtă vreme nu există interes, acesta nu poate
avea nici calitate procesuală activă în promovarea cererii de anulare a autorizaţiei de
construire.
Totodată, au solicitat respingerea: excepţiei de nelegalitate ca fiind lipsită de interes deoarece,
aşa cum prevede Legea 554/2004 în cadrul art. 4, alin. 1, de actul administrativ unilateral
trebuie să depindă soluţionarea litigiului pe fond. În acest caz, pe fond, discutăm despre
legalitatea Autorizaţiei de construire nr. 1819/2017 şi nu despre legalitatea Autorizatiilor de
construire nr. 1274/2013 si 1165/2014.
În discutie sunt acte administrative distincte si care produc sau au produs deja efecte juridice
diferite.
Sigur că. autorizaţia din 2017 este strâns legată de cele două autorizaţii din 2013, respectiv
2014, sens în câre, în mod logic, dacă nu exista construcţia, nii putea exista nici
recompartimentarea, însă, reclamantul trebuie, la fel ca în cazul acţiunii în contencios
administrativ, să justifice un interes.
În acest context, reclamantul nu poate justifica un interes propriu în ceea ce priveşte
promovarea excepţiei de nelegalitate, întrucât, chiar şi dacă aceasta ar fi admisă, nu ar putea
obţine demolarea întregii construcţii, iar motivele pe care le invocă în susţinerea excepţiei
vizează chestiuni ce ţin de ridicarea construcţiei, nu de recompartimentarea interioară.
Prin acţiunea formulată reclamantul nu ar putea obţine decât revenirea la situaţia anterioară,
respectiv la un singur apartament.
Or, un astfel de demers nu justifică promovarea unei excepţii de nelegalitate.
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate, din actele de la dosar rezultă că într-
adevăr, există rezoluţia CEM 110kV prin care a fost instituită o zonă de protecţie LEA. Cu
toate acestea, din documente rezultă că proiectantul a avut în vedere această zonă de protecţie
LEA şi a preluat condiţionările din avizul, Electrica, astfel încât amplasamentul din P.U.D se
încadrează în limitele avizului Electrica.
Dar din nou, reclamantul invocă motive de ordin public fără a fi dovedit o vătămare a
drepturilor sau intereselor proprii asa cum legea prevede in mod. expres.
Totodată, autorizaţia de modificare a fost eliberată pe baza documentaţiei autorizaţiei iniţiale
astfel că şi aceasta respectă legile în vigoare la momentul emiterii.
În acest context, ambele autorizaţii au fost emise cu respectarea prevederilor legale aşadar,
excepţia de nelegalitate este în cel mai rău caz nefondată.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului conform căreia Autorizaţia de construire nr.
1819/2017 ar fi emisă cu încălcarea prevederilor legale, din actele depuse la dosarul cauzei
rezultă cu claritate faptul că în discuţie este o modificare funcţională, de amenajare şi
compartimentare, iar nu de o modificare de amplasament sau o extindere a construcţiei deja
existente.
Chiar dacă actualul P.U.G, nu permite extinderea clădirii existente, nu există nicio interdicţie
în ceea ce priveşte amenajarea interioară sau apartamentare, atât timp cât, la exterior clădirea
rămâne în parametrii în care a fost autorizată şi construită iniţial.
Mai mult decât atât, la secţiunea Utilizări admise din cadrul UTR-ului în care se află
amplasată- clădirea, se prevede că: -Se conservă de regulă actualele utilizări, ce pot fi
dezvoltate, reorganizate sau modernizate, în conformitate cu necesităţile actuale.
În cazul de faţă este clar vorba de o reorganizare a unei utilizări actuale aspect care este
permis de legislaţia actuală.
Totodată aşa cum se poate observa din dosarul cauzei, au fost cerute şi respectate toate
avizele care erau necesare la acel moment.
Instanta este ţinută să analizeze cauza sub toate aspectele sale si să, stabilească, în primul
rând, cum anume este vătămat reclamantul prin actul administrativ prin care acesta îl reclamă
ca fiind nelegal.
Iar, pentru a face o astfel de analiză trebuie să plecăm de Ia un singur aspect foarte important:
în prezent nu discutăm de ridicarea unei construcţii, ci de o recompartimentare interioară care
nu afectează cu nimic aspectul exterior al clădirii si nici funcţiunea acesteia.
În concluzie: dacă nu a existat nicio vătămare la momentul ridicării construcţiei este cât se
poate de firesc că nu există nicio vătămare la momentul unei recompartimentări interioare.
Referitor Ia vătămarea interesului public, pârâţii au invocat prevederile art. 8 alin 1 ind 1 din
Legea 554/2004, rezultând că reclamantul nu poate introduce o acţiune în contencios prin
care să invoce apărarea unui interes legitim public cât timp nu dovedeşte în primul rând,
existenţa unei vătămări proprii şi, în al doilea rând, faptul că vătămarea interesului public
decurge logic din încălcarea drepturilor acestuia.
În prezenta speţă, reclamantul nu este titularul unor drepturi subiective ori interese legitime
private vătămate prin recompartimentarea construcţiei. Aceasta pentru simplul fapt că, între
pârâţi şi reclamantul nu există o veritabilă vecinătate. Cu atât mai puţin, se poate susţine că
pretinsa vătămare a interesului public invocată de reclamant decurge logic din încălcarea
drepturilor si a intereselor subiective.
Din ansamblul celor prezentate, rezultă cu claritate faptul că pretenţiile reclamantului sunt
nefondate astfel că se impune respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâţii D__ D__-A_____ şi F__ F___ au solicitat:
1. Respingerea cererii de chemare în judecată ca urmare a admiterii exceptiei lipsei de interes
în formularea acţiunii.
2. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a AC 1274/2013 şi 1165/2014, au solicitat
respingerea acesteia, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
3. Pe fondul acţiunii, au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
4. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepţia lipsei ce interes au arătat că reclamantul trebuie să justifice un interes în
formularea acţiunii.
Astfel, noţiunea de interes legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită
conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o
cerere de chemare în judecată, iar pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea
acţiunii, instanta trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza
admiterii formei procedurale exercitate.
Raportat la cele arătate se observă că reclamantul nu justifică niciun interes în formularea
prezentei acţiuni raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată şi
precizările ulterioare. Mai mult, reclamantul nici măcar nu are calitatea de vecin cu imobilul
în care se află apartamentul pârâtilor, ci locuieşte, în fapt, vis a vis de acesta.
Pârâţii au considerat că reclamantul nu justifică interes în formularea acţiunii prin prisma
motivelor invocate, ci eventual aceste motive ar putea fi invocate de proprietarii imobilului,
respectiv a persoanelor care au cumpărat apartamentele de la pârâtul de rând 2, fiind aspecte
care i-ar putea vătăma pe pârâţi şi în niciun caz pe reclamant. Chiar şi în măsura în care
reclamantul invocă ca şi temei respectarea prevederilor legale, motivele şi argumentele pentru
formularea unei acţiuni tot trebuie să se circumscrie unui interes personal, or reclamantul nu a
arătat în ce mod este prejudiciat de existenta unui apartament în plus în imobilul aflat peste
drum de casa sa.
Motivele reclamantului trebuie analizate şi prin prisma faptului că imobilul iniţial construit în
baza AC 1274/2013 şi 1165/2014 NU şi-a modificat structura, amplasamentul, prin faptul că
s-a făcut o apartamentare în interiorul acestuia. Practic, reclamantul nu este vătămat în niciun
fel prin existenta unui apartament în plus în acest imobil.
Prin prezenta acţiune, chiar şi în ipoteza în care s-ar admite, nu i s-ar procura reclamantului
niciun avantaj şi nici nu ar preîntâmpina prejudicierea vreunui drept de-al său. Faptul că
reclamantul invocă încălcarea unor drepturi viitoare şi incerte nu este în măsură să atragă
legalitate în demersul judiciar demarat. Astfel, prin admiterea acţiunii singurul efect ar fi lipsa
existenţei unui apartament în plus, însă imobilul, în integralitatea sa, va exista în continuare.
Astfel, motivele invocate de reclamant sunt cu titlu general, fără să arate, în concret,
vătămarea sa, prin emiterea autorizaţiei de construire atacată.
Interdicţia de efectuare a unei noi apartamentări — singurii prejudiciaţi ar fi proprietarii de la
mansardă, care eventual nu şi-ar putea intabula dreptul de proprietate in cartea funciară (se
poate observa că cele două apartamente sunt intabulate). Nu este un motiv real de anulare a
AC 1819/2017, întrucât de la primele autorizaţii de construire normele legale care
reglementează condiţiile urbanistice s-au modificat. Astfel la emiterea autorizaţiei atacate au
fost avute în vedere normele în vigoare la momentul la care s-a solicitat emiterea acesteia
având în vedere principiul de drept tempus regit actum. În aceste condiţii prevederile legale
nu au fost încălcate.
Nerespectarea condiţiilor impuse prin certificatul de urbanism 1619/06.04.2017 — cum ar
putea ca un certificat de urbanism solicitat pentru o apartamentare să încalce interdicţia de
construire raportat la presupusa existenţă a unui spaţiu verde în acea zonă? Documentaţia
întocmită a fost pentru realizarea unei apartamentări la mansarda imobilului deja existent la
această locaţie, astfel că prin efectuarea lucrărilor autorizate prin AC 1819/2017 nu s-a
modificat deloc configuraţia imobilului iniţial.
Mai mult, cu privire la acest motiv se poate observa că, în fapt, reclamantul doreşte să
conteste primele două autorizaţii de construire şi implicit legalitatea existenţei întregului
imobil, critici care sunt tardive şi inadmisibile, în lipsa plângerii prealabile, astfel că nu pot fi
analizate şi avute în vedere de către instanţa de judecată. Reclamantul nu este nemulţumit de
această apartamentare, ci este nemulţumit de ridicare întregului _______________________
din întreaga motivare a acţiunii sale.
Lipsa locurilor de parcare – nu există niciun prejudiciu produs reclamantului iar o eventuală
lipsă a locului de parcare poate fi invocată doar de pârâţi, ca persoane direct prejudiciate de
acest aspect.
Oricum susţinerile reclamantului sunt nereale în ceea ce priveşe locurile de parcare, întrucât
fiecare apartament beneficiază de un loc de parcare în curtea imobilului.
Aglomerarea zonei, prin prisma lipsei locurilor de parcare şi a locurilor de joacă, acest motiv
este unul absurd. Este impropriu sa credem că două persoane în plus care locuiesc în imobil
ar crea o ”aglomeraţie” la nivelul la care să fie resimţită de alte persoane.
Cu privire la excepţia de nelegalitate a AC 1274/2013 şi 1165/2014, au solicitat cu titlu
principal, respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
În acest sens, au arătat că prevederile legale impun ca, de actul administrativ vizat de excepţia
de nelegalitate, să depindă de soluţionarea în fond a litigiului dedus judecăţii.
Această cerinţă imperativă nu este îndeplinită în cauză, respectiv constatarea nelegalităţii
celor două autorizaţii de construire emise anterior nu are niciun fel de înrâurire în prezenta
cauză care are ca obiect anularea AC nr. 1819/22.12.2017. Astfel, trebuie avut în vedere că
nu s-au adus modificări fată de structura iniţială stabilită prin cele două autorizaţii, nu au avut
loc extinderi în niciun fel, practic lucrările care au avut loc au fost interiorul imobilului astfel
cum a fost autorizat şi construit.
Tocmai raportat la acest motiv au invocat inadmisibilitatea şi lipsa de legătură între cele 3
autorizaţii de construire, întrucât imobilul a fost construit cu respectarea zonei de protecţie
faţă de reţeaua de înaltă tensiune (aspect contestat de reclamant) iar lucrările care au fost
realizate în baza AC 1819/2017 s-au realizat interiorul mobilului. Astfel, criticile vizând zona
de protecţie faţă de linia de înaltă tensiune nu au relevanţă în prezentul dosar care are ca
obiect strict o compartimentare, în cadrul imobilului construit.
Or, nelegalitatea AC 1819/2017, care face obiectul acţiunii trebuie analizată prin prisma
prevederilor legale, respectiv dacă au fost sau nu respectate la momentul eliberării ei iar nu
prin raportare la alte acte administrative.
În concret, AC 1819/2017 se analizează prin raportat la prevederile legale în vigoare la data
emiterii, iar nu prin prisma autorizaţiilor de construire emise anterior cu privire la acelaşi
imobil, acestea fiind independente unele de altele.
Având în vedere că analizarea celor două autorizaţii de construire nu au relevantă fată de
fondul cauzei, se impune respingerea excepţiei ca inadmisibilă.
În subsidiar, au solicitat respingerea excepţiei, ca neîntemeiată.
Aspectul atacat de către reclamant este acela că nu s-ar fi obţinut avizul Electrica la
momentul emiterii AC 1274/2013 şi 1165/2014, or se observa că imobilul a fost construit cu
respectarea zonei de protecţie faţă de reţeaua de înaltă tensiune, aspect care reiese în mod
expres din cuprinsul Avizului de amplasare favorabil nr. ___________/19.02.2013 emis de
Electrica S.A. şi anexat cererii de chemare în judecată de către reclamant. De asemenea a fost
anexat şi Avizul Electrica S.A. nr. 95/2011 care prevede condiţiile în care se poate construi,
zona de siguranţă, precum şi toate caracteristicile de îndeplinit, or se poate observa din
documentaţia întocmită că toate cerinţele au fost respectate.
Mai mult, în cuprinsul acestui din urmă aviz se menţionează că „porţiunea LE4 -110 kV în
cauză se ąflă Si în prezent în perimetrul construibil al E___________ E___-N_____, în zonă
cu circulaţie frecventă, în apropriere de construcţii Şi se menţionează că în afara construirii
clădirii descrisă mai sus nu apar alte elemente care ar impune luarea unor măsuri
suplimentare la LE4 110 kVfaţă de situaţia actuală", aspect care întăreşte posibilitatea de a
construi în această zonă.
Mai mult, trebuie observat şi că lucrările de amenajare interioară nu au niciun fel de relevanţă
faţă de susţinerile reclamantei privind avizul Electrica, întrucât aceste lucrări s-au efectuat în
interior, fără a exista extindere sau modificare a imobilului iniţial, iar de vreme ce imobilul, în
integralitatea sa, respectă zona de protecţie, este evident că şi lucrările de apartamentare
respectă această limită.
Nicio critică invocată de reclamant nu vizează AC 1819/2017, ce face obiectul prezentului
dosar, ci alte aspecte care nu sunt în măsură să atragă nulitatea autorizaţiei analizate.
Pe fondul cauzei, au arătat că acţiunea este neîntemeiată, şi că aceasta se pliază pe patru
motive de nelegalitate, pe care le vom trata în mod diferenţiat în cele ce urmează.
AC 1819/2017 a fost emisă cu încălcarea interdicţiei de apartamentare.
Motivul invocat este neîntemeiat având în vedere că reclamantul nu are în vedere modificarea
PUG-ului. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un imobil sunt cele existente la
momentul solicitării certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. În măsura în
care, în prezent, PUG-ul permite o nouă apartamentare nu pot fi reţinute ca temeinice criticile
reclamantului. La analizarea cererii trebuie avute în vedere aceste schimbări care pot apărea
de-a lungul timpului. Văzând această schimbare reglementată de PUG, raportat şi la suprafaţa
iniţială a apartamentului care era de peste 100 mp, s-a decis crearea a două unităţi locative
întrucât suprafaţa permitea această operaţiune.
Mai mult, prevederile legale se aplică atâta timp cât ele sunt în vigoare. Nu se poate reţine că,
în prezent, nu se pot efectua aceste operaţiuni de apartamentare, dacă legea permite, doar
pentru simplul motiv că astfel cum era reglementată legislaţia anterioară nu se mai permitea o
compartimentare. Constructorul a respectat vechiul PUG şi nu a realizat o compartimentare a
mansardei cât acesta a fost în vigoare, însă în măsura în care a intervenit schimbarea
legislativă care a permis o astfel de operaţiune a făcut demersurile legale pentru a crea două
unităţi locative la mansardă, cu atât mai mult cu cât suprafaţa permitea acest lucru. Analizarea
legalităţii autorizaţiei de construire NU poate fi realizată prin prisma vechiului PUG care nu
mai este în vigoare, ci trebuie analizată prin prisma noilor prevederi cuprinse în noul PUG în
baza cărora AC 1819/2017 a fost solicitată.
De asemenea trebuie să ne raportăm la faptul că vorbim de piaţa imobiliară şi de prevederile
urbanistice care sunt în continuă schimbare şi tranformare raportat la nevoile existente.
AC 1819/2017 este nelegală întrucât aceasta nu respectă condiţiile impuse prin Certificatul de
urbanism nr. 1619/2019
Reclamantul face o confuzie majoră în ceea ce priveşte prevederile cuprinsę în certificatul de
urbanism. Astfel, acest document reglementează condiţiile specifice conform cărora se poate
construi într-o zonă anume. Susţinerile reclamantului conform cărora zona în care s-a
construit imobilul reprezintă spaţiu verde, deci există interdicţie de a construi sunt
neîntemeiate raportat la AC 1819/2017, având în vedere că aceasta viza doar o operaţiune de
apartamentare a mansardei, deci nu o construcţie nouă în afara imobilului deja construit.
Astfel, nu pot fi primite criticile reclamantului având în vedere că nu s-a construit un imobil
pe terenul propriu zis, ci s-au făcut modificări în interiorul celui existent.
Mai mult, criticile reclamantului vizează, în realitate, primele două autorizaţii de construire
emise anterior începerii construirii imobilului şi nu pot fi primite, de vreme ce reclamantul nu
a atacat în termen legal aceste autorizaţii. Astfel, prin emiterea autorizaţiei de construire
atacată nu se modifică deloc structura, amplasamentul şi forma imobilului iniţial construit,
fiind doar modificări aduse în interiorul imobilului.
AC 1819/2017 este nelegală prin prisma nerespectării numărului locurilor de parcare.
Aceste susţineri sunt neîntemeiate întrucât Anexa 2 al RLU impune ca regulă o
parcare/apartament, regulă îndeplinită în cauză. Se observă astfel că fiecare apartament
beneficiază de câte un loc de parcare în curtea imobilului. Astfel, susţinerile reclamantului
conform cărora am parca pe stradă sau în faţa casei lui sunt -neîntemeiate, întrucât
subsemnaţii avem locul de parcare asigurat pe __________________ află şi imobilul. Mai
mult întreaga parcelă este îngrădită, astfel că nu creează niciun disconfort sau prejudiciu
reclamantului. Se observă astfel că susţinerile reclamantului conform cărora proprietarii ar
parca pe trotuar/stradă sunt neîntemeiate, întrucât fiecare apartament are destinat câte un loc
de parcare în curtea îngrădită a imobilului.
Având în vedere că, în prezent, există 4 locuri de parcare aferente a 4 unităţi locative
prevederile legale au fost respectate la momentul emiterii autorizaţiei de construire, aspect
care se coroborează şi cu starea de fapt, întrucât acestea există şi fizic la locaţie.
Efectul emiterii AC 1819/2017 este supraaglomerarea zonei şi a locurilor de joacă.
Motivul invocat de reclamant este unul cel puţin bizar, având în vedere că prin autorizaţia de
construire atacată s-a realizat doar un singur apartament în plus, în care locuiesc doar două
persoane. Este impropriu să considerăm că două persoane pot supraaglomera zona astfel încât
reclamantului să îi fie creat un disconfort. În speţă nu vorbim de un ansamblu imobiliar în
cadrul căruia să fie un număr mare de apartamente, locuri de parcare şi persoane, ci vorbim
de un singur apartament, realizat ca urmare a împărţirii mansardei în două unităţi locative.
Practic în urma realizării lucrărilor zona s-a ''populat” cu un singur apartament şi două
persoane în plus, aspect care întăreşte încă o dată netemeinicia acţiunii reclamantului.
Totodată, au mai arătat că acţiunea reclamantului vizează de fapt critici cu privire la primele
două autorizaţii de construire, iar nu la cea atacată. Astfel, au considerat relevante
următoarele susţineri ale reclamantului: „prin utilizările admise în zonă nu se regăseşte cea de
locuinţe colective", „construcţia autorizată nu se încadrează în niciuna dintre utilizările
permise", „amplasarea construcţiei s-a realizat cu nerespectarea planurilor de situatie”, „în
vederea realizării construcţiei de către societatea Strici Prest SRL a fost desfiinţat, în cursul
anului 2012, parcul de copii care deservea zona", „destinaţia zonei în care a fost autorizată
realizarea lucrărilor de construcţie este cea de zonă verde”.
Prin incheierea pronunţată in şedinţa publică din data de 16 iunie 2020 instanţa a respins
motivat, ca inadmisibiliă, excepţia de nelegalitate a Autorizaţiei de construire nr. 1274/2013
şi a Autorizaţiei de construire nr.1165/2014, ambele emise de pârâtul E_______
E___________ E___ E_____ in favoarea pârâtei G_____ G____ SRL.
Analizând fondul cererii de chemare in judecată in raport de argumentele părţilor, prevederile
legale incidente si materialul probator administrat instanţa reţine următoarele:
In favoarea pârâtei G_____ G____ SRL, proprietar la acea dată, a imobilului teren situat in
Cluj-N_____, ___________________. _____________ emisă de către pârâtul E_______
E___________ E___ E_____, Autorizaţia de construire nr. 1274/2013 pentru executarea
lucrărilor de construire locuinţă colectivă cu 3 apartamente cu regim de inălţime P+M,
imprejmuire si amenajări exterioare, iar ulterior, la data de 15.10.2014, Autorizaţia de
construire nr. 1165 pentru „ modificare de soluţie constructivă la locuinţa colectivă cu 3
apartamente cu regim de inălţime P+M, imprejmuire si amenajări exterioare, autorizate prin
AC nr.1274 din 07.10.2013” (f. 25-40, vol.I)
Imobilul executat in baza celor două autorizaţii de construire antemenţionate a fost finalizat
in anul 2015 fiind încheiat procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.
______/19.11.201, a fost eliberat certificatul de atestare a edificării construcţiei
33/25.01.2016, dreptul de proprietate al pârâtei a fost inscris în cartea funciară, iar aceasta a
instrăinat apartamentele in baza unor contracte de vanzare-cumpărare succesive ( f. 54-57,
92-117, vol.I; f.18-20, vol.II).
La data de 22.12.2017 pârâtul E_______ E___________ E___ E_____ a emis in favoarea
pârâtei G_____ G____ SRL, Autorizaţia de construire nr. 1819/2017 pentru „amenajări
interioare la apartamentul nr. 3 de la mansarda, in vederea realitării a două unităţi locative” (
f.76, vol.I).
Reclamantul C______ C______, proprietarul imobilului teren şi casă de locuit situat în E___
E_____, ____________________, jud. Cluj, a formulat plângere prealabilă la data de
12.04.2018 prin care a solicitat revocarea autorizaţiei de construire nr. 1819/2017 ( f. 20-23,
vol.I dosar _____________). La data de 30.04.2018 pârâtul E_______ E___________ E___
E_____ a respins această plângere si a comunicat reclamantului motivele pentru care nu se
impune revocarea AC nr. 1819/2017 ( f.24, vol.I). Pârâtul E_______ E___________ E___
E_____, solutionând plângerea prealabilă formulată de reclamant, a reţinut atât tardivitatea
plângerii , inregistrată cu incălcarea termenului de 30 de zile de la data aducerii la cunostinţa
publicului a autorizaţiei de construire, prevăzut de art. 43 alin (2) din Legea nr. 50/1991 cât si
netemeinicia acesteia , argumentând că emiterea autorizaţiei s-a făcut cu respectarea
prevederilor legale care reglementează in materie.
Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat anularea Autorizaţiei de construire nr.
1819/2017 invpcâd o ________ motive de nelegalitate care vor face obiectul analizei
instanţei in cele ce succed:
1. Reclamantul a arătat că autorizaţia de construire AC nr. 1819/2017 a fost emisă cu
încălcarea interdicţiei de apartamentare ulterioară in scopul realizării a mai multor unităţi
locative, interdicţie prevăzută în mod expres în cuprinsul AC 1274/2013 şi AC 1165/2014
care vizau autorizarea lucrărilor de construire pentru "construire locuinţă colectivă cu 3
apartamente (...)".
Cu privire la acest aspect, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr 5 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii republicată executarea lucrărilor de
construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă
în condiţiile legii, iar potrivit prevederilor art. 2 alin (1) si (2) din acelasi act normativ :
„Art. 2 - (1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei
publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător
măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi
postutilizarea construcţiilor.
(2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea
prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.(...)”
In raport de definitia legala a autorizatiei de construire rezultă că aceasta este un act
administrativ cu caracter individual, de urbanism, care se emite pentru o operaţiune
determinată si care, in consecinţă, nu creează o legătură stabilă
__________________________________ si beneficiar, toate efectele actului concentrându-
se asupra activităţii /operaţiunii la care se referă si pentru care a fost emis si epuizându-se
odată cu realizarea activităţii autorizate.
De asemenea, in cadrul procedurii de emitere a autorizaţiei de construire autoritatea
competentă realizează o coordonare a tuturor celorlalte proceduri de control prealabil si
preventiv ( exprimate sub forma certificatului de urbanism, a avizelor si acordurilor, iar nu a
unor autorizatii de construire anterioare) aferente unui proiect determinat.
De altfel , ca orice act administrativ cu caracter individual elementul central al regimului
juridic al autorizaţiei de construire este legalitatea, înţeleasă ca fiind conformitatea actului cu
actele normative şi administrative cu forţa superioară în temeiul cărora au fost emise, instanţa
de contencios administrativ investită cu soluţionarea unei acţiuni în anularea actului
administrativ fiind abilitată, aşadar, să verifice doar concordanţa acestuia cu actele normative
cu forţa juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, iar nu prin raportare
la alte acte administrative cu caracter individual anterioare.
In continuare, instanţa va reţine că regulile de urbanism, prin care se reglementează, aşadar,
utilizarea terenurilor si condiţiile de ocupare a a acestora cu construcţii sunt prevăzute prin
lege respectiv prin documentaţiile de urbanism specifice.
In acest sens,prin art.44 ,alin (2) din Legea nr 350/2001 se prevede că documentaţiile de
urbanism transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile de
amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean, alineatul 3 statuând in sensul că
documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se
aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale,
constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.
Urmează că regulile de urbanism care fundamentează eliberarea certificatelor de urbanism si
care stau la baza conduitei unei persoane care se adresează autorotăţii şpuvice cu intgenţia de
a executa lşucîri de construire sunt cele prevăzute de documentaţiile de urbanism in vigoarea,
iar nu de autorizaţii de construire anterioare, care si-au epuizat efectele .
Astfel, menţiunea privind interdicţia apartamentării ulterioare în scopul realizării mai multor
unităţi locative , din cuprinsul celor două autorizaţii de construire emise in anii 2013 si 2014,
pe de o parte, excede atribuţiilor autorităţii competente, iar pe de altă parte nu este de natură a
produce efectele specifice unor reguli de urbanism in raport de autorizaţii de construire
ulterioare.
2. Autorizaţia de construire nr. 1819/2017 a fost emisă cu nerespectarea condiţiilor impuse
prin certificatul de urbanism nr. 1619/06,04.2017
Potrivit certificatului de urbanism nr. 1619/2017, destinaţia zonei în care a fost autorizată
realizarea lucrărilor de construcţie este aceea de zona verde - scuaruri, grădini, parcuri cu
acces public nelimitat, subzona S_Va-spaţii verzi publice aferente arterelor de circulaţie
situate in zone cu alt caracter. La capitolul Utilizări admise certificatul de urbanism curpinde
si mentiunea „ se conservă de regulă actualele utilizări, ce por fi dezvoltate, reorganizate sau
modernizate, in conformitate cu necesităţile actuale”.
Astfel cum rezultă din cuprinsul Memoriului general de arhitectură, parte a DTAC aferenta
autorizatiei de construire nr. 1819/2017 ( f.143-149, vol.I) coeficienţii urbanistici POT si
CUT existenţi se menţin ca urmare a lucrărilor de compartimentare internă solicitate spre
autorizare. Or, atât timp cât indicii urbanistici ai construcţiei existente , la care au fost
autorizate lucrări de compartimentare interioară, se analizează strict in raport de cerinţele
urbanistice de la data emiterii autorizaţiilor de construire in baza cărora această construcţia a
fost edificată, nu prezintă nicio relevanţă susţinerile reclamantului cu privire la depăşirea, in
ce priveşte imobilul la care au fost autorizate lucrări de recompartimentare, a valorilor actuale
ale indicilor urbanistici aferenţi UTR pe care se găseşte construcţia.
3. Autorizaţia de construire nu respectă numărul locurilor de parcare stabilit în cuprinsul
Anexei nr. 2 la RLU E___ E_____ şi a dimensiunilor normate ale acestora conform
Normativului pentru proiectarea şi execuţia parcajelor pentru autoturisme, indicativ N-97
Conform planului de situaţie propus, se modifică numărul autorizat al locurilor de parcare, de
la 3 la 4 locuri de parcare, parcajul realizându-se longitudinal, câte două locuri de parcare pe
fiecare parte. Faţă de specificul parcelei şi de amplasarea acesteia în zona liniei electrice
aeriene dublu circuit de 110 KV, autorizarea lucrărilor de construire nu se poate realiza decât
cu respectarea întocmai a legislaţiei specifice precum şi a rezoluţiei CEM 110KV Cluj.
Potrivit acestei din urmă rezoluţii, în culoarele de trecere ale linilor electrice sunt interzise
realizarea de parcări de orice natură respectiv parcarea autoturismelor. Pornind de la
dimensiunile normate pentru parcările longitudinale, lungimea acestora se impune a fi de 5
respectiv 5,30 m, (fig 6.2,3.7.a) practic autorizarea realizării a două parcări longitudinale pe
fiecare parte conduce la amplasarea celui de-al doilea loc de parcare de pe fiecare parte în
zona culoarului de trecere a linilor electrice, fapt complet interzis.
În vederea clarificării situaţiei, in teren, a locurilor de parcare instanţa a dispus efectuarea
unui raport de expertiză tehnică judiciară de către dl dr. arh. P___ Mutică, expert tehnic
judiciar, căruia i s-a solicitat să stabilească expertul dacă locurile de parcare autorizate prin
A.C.1819/2017 încalcă zona de siguranţă şi protecţie stabilite prin Ordinul ANRE nr 4/2007
pornind de la reglementările tehnice stabilite prin Normativul pentru proiectarea şi execuţia
parcajelor pentru autoturisme, indicativ N-97 şi prin raportare la amplasarea în teren a clădirii
şi pornind de la concluziile formulate, să se analizeze respectarea numărului locurilor de
parcare impus conform Anexei nr 2 la RLU al mun. Cluj-N_____ si conformarea parcajelor
cu Ordinul ANRE 4/2007.
Prin raportul de expertiză depus in cauză ( f. 149-169) s-a stabilit că in conformitate cu
Ordinul ANRE nr. 4/2007 care aprobă Norma Tehnică privind delimitarea zonelor tehnice de
protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor energetice, zona de protecţie şi siguranţă pentru
LEA 110 kV cum este cea de faţă este în mod normal de 37 m, culoarul fiind simetric faţă de
axul liniei. Cu toate acestea în cazul de faţă s-a întocmit un studiu de coexistenţă care a
marcat limitele acestei zone de siguranţă la cca. 1 1 m de axul liniei, aproximativ în dreptul
colţului de Sud-Vest al clădirii.
Locurile de parcare prevăzute în Planul de situaţie din AC 1819/2017 sunt de cca. 2 x 5,30 m
(locuri de parcare longitudinale — fig. 6.2.3.7.a din NP 24/1997), conforme cu acest
normativ.
Conform Răspunsului nr. 0613-_____/11.11.2020 al Serv. Suport Tehnic Regional al SDEE
Transilvania Nord raportat Ia Planul de situaţie mai sus amintit, locurile de parcare P3 şi P4
încalcă limita zonei de siguranţă şi nu sunt conforme sub acest aspect. . Expertul a stabilit, de
asemenea, că se poate ca, prin relocarea unui loc de parcare în partea de Est a parcelei să se
rezolve acest impediment, existând deja acces auto instituit pe această parte. A concluzionat
experul că „există suficient loc în partea estică a imobilului pentru a putea fi relocat cu
eforturi minime un loc de parcare şi poziţionarea a 3 locuri conforme pe platforma actuală,
astfel încât acestea să nu mai ________________ siguranţă a LEA.”.
De asemenea, expertul a stabilit că parcajul auto pe platforma în aer liber nu este traversat de
LEA 110 kV, respectiv că parcajul nu este situat sub LEA 110 kV în niciun punct, deşi 2
locuri de parcare ________________ siguranţă.
Instanţa reţine că autorizarea executării construcţiilor care prin destinaţie necesită spaţii de
parcare se poate face numai dacă există posibilitatea realizării acestora in afara domeniului
public si in interiorul parcelei. In cauza de faţă, in pofida greşitei alegeri a amplasamentului a
două dintre cele patru locuri de parcare, s-a dovedit, totuşi, că există posibilitatea asigurării a
locurilor de parcare obligatorii in interiorul parcelei pe care se găseşte construcţia, concluziile
expertului arhitect fiind clare din această perspectivă, prin urmare nici in această privinţă nu
se verifică susţinerile reclamantului cu privire la nelegalitatea autorizaţiei de construire.
In continuare, instanţa subliniază că principiul legalităţii este elementul central al activităţii
autorităţilor publice dar reclamantul in calitate de persoană pretins vătămată printr-un act
administrativ individual adresat unui terţ a investit instanţa cu o acţiune in contencios
subiectiv in cadrul căreia nu poate fi sancţionată o nelegalitate obiectivă a actului
administrativ, sancţiunea nulităţii urmând a fi aplicată numai cu condiţia existenţei unei
vătămări produse reclamantului intr-un drept subiectiv sau intr-un interes legitim privat,
vătămare care in cauză nu a fost dovedită.
Astfel, raportat la prevederile art. 1 alin (1) si (2) din Legea nr. 554/2004 reclamant intr-o
acţiune in contencios administrativ poate fi orice persoană fizică sau juridică dacă
indeplineşte condiţia de a se considera vătămată intr-un drept sau interes legitim printr-un act
administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept, iar potrivit prevederilor
art. 8 alin. (1) ind. 1 din Legea nr. 554/2004 persoanele fizice si persoanele juridice de drept
privat pot invoca vătămarea unui interes legitim public numai in subsidiar, in măsura in care
vătămarea interesului legitim public decurge logic din incălcarea dreptului subiectiv sau a
interesului legitim privat.
Cu alte cuvinte, in dreptul administrativ, în general, o persoană nu poate obţine anularea unui
act care provine de la administraţie, decât probând o vătămare (art. 1 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare); în caz
contrar, neregularitatea actului are un caracter neesenţial şi nu poate duce la anularea
acestuia.
Din perspectiva afectării dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat pe
___________________, jud Cluj, ca urmare a amplasării neconforme a unui loc de parcare
lin cadrul ucrărilor autorizate prin AC nr 1819/2017, expertul arhitect a reţinut, prin raportul
de experiză, că distanţa dintre cele două constructii este de aproximativ 15 m, nefiind
identificat din punct de vedere arhitectural sau urbanistic o influenţă directă negativă asupra
proprietăţii reclamantului care se află de partea cealaltă a străzii Nădăşel, imobilul autorizat
prin AC nr. 1819/2017 având aceeaşi amprentă la sol şi volumetrie ca şi cel autorizat anterior
prin AC nr. 1165/15.10.2014 (planşe regăsite Ia vol. I al dosarului, filele 167-179), astfel că
un prejudiciu de umbrire nu există.
Expertul a stabilit că susţinerea reclamantului potrivit căreia imobilul care face obiectul
autorizaţiei contestate este deplasat la Vest cu 3 m poate proveni din interpretarea eronată a
Răspunsului nr. _____/02.07.2019 al Serviciului tehnic al SDEE. Conform celor analizate de
către dl. ing. T_____ V___ în cadrul Răspunsului nr. 0613-_____/11.1 1.2020 se constată că
în realitate ”partea de est a clădirii s-a construit cu o retragere de 3 m fată de planurile initiale,
modificarea ducând la îndepărtarea coltului Sud-Estic al clădirii fată da LEA 110 kV, fapt ce
nu influentează studiul de coexistentă", iar nu cu o deplasare spre Vest a clădirii.
Expertul a arătat, de asemenea, că intrucât imobilul proprietatea reclamantului este peste
drum de imobilul pârâţilor, la o distanţă de aproximativ 15 m, nu se poate reţine nici
impedimentul că ar fi in acelaşi compartiment de incendiu, iar din perspectiva aglomerării
traficului pe ________________________ a amenajării unui loc de parcare suplimentar a
arătat că porţiunea de stradă care deserveşte atat imobilul proprietatea reclamantului cât si pe
cel proprietatea pârâţilor , aceasta este o stradă infundată cu dublu sens si o lăţime de două
benzi, cu un traseu total de 240 m, concluzionând că „este suficientă pentru numărul relativ
redus de autoturisme din zonă”.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse si in temeiul art. 18 din Legea nr
554/2004 instanta va respinge ca neintemeiată cererea de chemare in judecată formulată
precizată si extinsă de reclamantul C______ C______, in contradictoriu cu pârâţii E_______
E___________ E___ E_____, G_____ G____ SRL, A___ A________, B_____ B____-
M____, D__ D__ D_____ si F__ F___.
In ce priveşte cereea pârâtei G_____ G____ SRL de obligare a reclamantului la plata
cheltuielilor de judecată in cuantum de 14.280 lei cu titlu de onorariu avocaţia justificat prin
documentele de plată depuse in probaţiune instanţa reţine, cu titlu prealabil, că in cauză culpa
procesuală a reclamantului este dovedită si in consecinţă, in consideraqrea prevedeirlor art
453 alin (1) Cod procedură civilă, acesta trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate
de părţile adverse.
In ce priveşte cuantumul acestor cheltuieli, insă, că, in jurisprudenţa sa constantă Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, a statuat cu referire la rambursarea cheltuielilor de judecată,
în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că „acestea urmează să fie recuperate de partea
care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în
mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil , având în vedere rolul judecătorului în
desfăşurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra
complexităţii cauzei şi muncii depuse de avocat ( cauza Nielsen si Johnsen împotriva
Norvegiei, cauza Pârcalab împotriva României, cauza Almeida, Garret si alţii contra
Portugaliei ).
Potrivit art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea
din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit
disproporţionat in raport de circumstanţele cauzei. Măsura luată nu va avea nici un efect
asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.
Din perspectiva cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată avanste de pârâta G_____
G____ SRl, instanţa va reţine, pe de o parte, complexitatea ridicată a litigiului si apărările
consistente formulate de pârăt insă notează, pe de altă parte, faptul că apărările pârâtei Strict
Presr SRL au fost susţinute si completate de ceilalţi pârâţi, la rândul lor reprezentaţi
convenţional in cauză, argumentele pârâţilor fiind , sub multe aspecte, similare.
In raport de aspectele mai sus indicate , instanţa apreciază că un cuantum al onorariului
avocaţial de 10.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată la un nivel rezonabil, in consecinţă va
dispune reducerea onorariul avocatial solicitat de pârâta G_____ G____ SRL cu titlu de
cheltuieli de judecată de la 14.280 lei la 10.000 lei.
Reţinând culpa procesuală a reclamantului, in temeiul art.453Cod procedură civilă instanţa il
va obliga pe acesta să plătească pârâtei G_____ G____ SRL cheltuieli de judecată in cuantum
de 13.490 lei, pârâţilor A___ A________, si B_____ B____-M____ cheltuieli de judecată in
cuantum de 7140 lei, iar pârâţilor D__ D__ D_____ si F__ F___ cheltuieli de judecată in
cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocaţial, si 50% din valoarea onorariului
expertului arhitect, sumele fiind justificate prin facturile, chitanţele si extrasele de cont
depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de chemare in judecată formulată precizată si extinsă de reclamantul
C______ C______, CNP _____________, domiciliat în Cluj-N_____,
___________________, jud. Cluj in contradictoriu cu pârâţii E_______ E___________ E___
E_____, cu sediul în Cluj-N_____, _________________-3, jud. Cluj, G_____ G____ SRL,
cu sediul procesual ales la SCA S________ şi Asociaţii situat in Cluj-N_____,
_____________________. 7, jud. Cluj, A___ A________, B_____ B____-M____, ambii cu
domiciliul în Cluj-N_____, _________________________. 163, _____________, jud. Cluj,
cu domiciliul- procesual ales Ia GIDRO&GIDRO SCA, cu sediul în Cluj-N_____,
_________________________________ nr.21, _______________ D__ D__ D_____, cu
domiciliul în Sat B____, ___________________, ____________, _____________, judeţ
Cluj, CNP _____________ si F__ F___, cu domiciliul în Mun. Z____, Al. Mesteacănului nr.
5, ___________________________________, CNP _____________, ambii cu domiciliul
procesual ales cab.av. M___ I____ situat in Cluj-N_____, ___________________. 4,
________________.
Reduce onorariul avocatial solicitat de pârâta G_____ G____ SRL cu titlu de cheltuieli de
judecată de la 14.280 lei la 10.000 lei.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei G_____ G____ SRL cheltuieli de judecată in
cuantum de 13.490 lei, pârâţilor A___ A________, si B_____ B____-M____ cheltuieli de
judecată in cuantum de 7140 lei, iar pârâţilor D__ D__ D_____ si F__ F___ cheltuieli de
judecată in cuantum de 2000 lei
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul
Cluj.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, astăzi,
11.02.2021.
Preşedinte,
M____-F________ B____
Grefier,
G_______ B_____ P_______
Red.MFB/tehn.MFB-MG
9 ex-.04.07.2021
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro