Decizie nr.

32/2022 din 13-ian-2022, Curtea de Apel Cluj, anulare act emis de autoritati
publice locale (Contencios administrativ si fiscal)

Decizie
din 13 ianuarie 2022
32/2022
Text speţă

Societate comercială, Persoană fizică vs Primarie/Primar, Persoană fizică, Persoană fizică,

Persoană fizică, Persoană fizică
Prezentul document este supus reglementărilor aflate sub incidenţa Regulamentului U.E.
2016/679
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2022:050.______
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr. ______________
DECZIA CIVILĂ. 32/2022
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2022
Completul compus din:
PREŞEDINTE F_____ C______ J_____
Judecător R_____ M______ V____
Judecător A______ S____
Grefier V_______ D______
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal privind recursul principal declarat
de recurentul A______ A______ şi recursul incident declarat de recurenta E_________
E_____ E____ E__, împotriva încheierii civile din data de 16 iulie 2020, precum şi a sentinţei
civile nr. 398/2021, ambele pronunţate în dosarul nr. ______________ al Tribunalului Cluj,
cauza privind şi pe intimaţii C_______ C___________ C___ C_____, B___ B________,
D_____ D____ D____, G__ G__ G_____ şi F__ F___, având ca obiect anulare act emis de
autorităţi publice locale - Autorizaţie de construire nr. 1819/22.12.2017 şi cerere suspendare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentului
A______ A______, avocat B_____ D_____ L______, cu delegaţie la fila 41 din dosar,
pentru recurenta E_____ E____ SRL, se prezintă avocat C____ Stegăroriu, cu delegaţie la
fila 85 din dosar, pentru intimatul C_______ C___________ C___ C_____, se prezintă
consilier juridic G________ Ţ_____ cu delegaţie la fila 176 din dosar, pentru intimaţii B___
B________ şi D_____ D____ D____, se prezintă avocat P__ V___ L____ şi în reprezentarea
intereselor intimaţilor G__ G__ G_____ şi F__ F___, se prezintă avocat Ş_______ C______,
cu împuternicire avocaţială aflată la fila 175 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care se arată că: procedura de
citare este îndeplinită; recursul principal este timbrat cu 120 lei, taxă judiciară de timbru
conform dovezii depuse la fila 62 din dosar; în data de 22 şi respectiv 23.09.2021 s-a depus la
dosar din partea recurentului dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru datorarte; în
data de 01.10.2021 intimaţii V___ şi O_____ au depus la dosar întâmpinare la recursul
principal; în data de 05.10.2021 intimata E_____ E____ SRL a depus la dosar întâmpinare la
recursul declarat de recurentul A______ A______ şi recurs incident; în data de 07.10.2021
intimatul C_______ C___________ C___ C_____ a depus la dosar întâmpinare la recursul
principal; de asemenea, în data de 07.10.2021 intimaţii B__ au depus la dosarul întâmpinare
la recursul principal; totodată, în data de 13.10.2021 intimaţii V___ şi O_____ au depus la
dosar întâmpinare la recursul incident; în data de 18.10.2021 din partea E_____ E____ SRL
s-a depus la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 200 lei, la fila 133 din
dosar; iar în data de 02.11.2021 intimaţii B__ şi intimatul C_______ C___________ C___
C_____ au depus la dosar întâmpinări la recursul incident; de asemenea, în data de
11.01.2022 s-au înregistrat la dosar note scrise din partea recurentului A______ A______.
Pentru intimaţii B__ se depune împuternicirea, în original, şi dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta recurentului reclamant depun la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de
judecată.
Reprezentantul recurentei E_____ E____ SRL, depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor
de judecată.
Reprezentantul intimaţilor V___ şi O_____ depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de
judecată în recurs.
Reprezentanţii părţilor arată că nu au obiecţiuni cu privire la competenţa instanţei.
Verificându-şi competenţa în temeiul art. 131Cod de procedură civilă, Curtea stabileşte că
este competentă în soluţionarea cererilor de recurs, din punct de vedere general, material şi
teritorial, în conformitate cu art. 96 alin.3 Cod de procedura şi art. 10 alin.2 din Legea nr.
554/2004; reţine că a fost formulat un recurs principal şi unul incident; recursul principal este
formulat în termen; este legal timbrat conform chitanţei depuse la fila 62, a fost invocat
motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct. 8 din Codul de procedură civilă; prin
întâmpinarea depusă de intimaţii B__ fost invocată excepţia nulităţii recursului principal:
recursul incident este formulat în termen; este legat timbrat; s-au depus întâmpinări cu privire
la ambele recursuri, iar recurentul reclamant a depus note scrise.
Cu privire la recursul principal a fost invocată excepţia nulităţii de către intimaţii pârâţi B__,
iar recurenta Stric Prest a invocat faptul că anumite critici ar viza aprecierea probelor,
aspectul respectiv urmează a fi avut în vedere la soluţionarea căilor de atac şi acordă cuvântul
cu privire la nulitatea recursului principal.
Reprezentanta intimaţilor B__ arată că susţine excepţia nulităţii recursului principal având în
vedere că ne aflăm într-o cale extraordinară de atac şi motivele trebuie să ne circumscrie în
mod expres motivelor prevăzute de art.488, respectiv motive de nelegalitate, or din lecturarea
întregului recurs se poate observa că motivele invocate sunt de netemeinicie, nici măcar din
critici nu se pot deduce prevederile legale care au fost interpretate sau aplicate greşit de către
instanţa de fond şi având în vedere aceste motive solicită admiterea excepţiei nulităţii
recursului.
Reprezentanta recurentului A______ A______, solicită respingerea excepţiei nulităţii
recursului, recursul a fost întemeiate art. 488, alin.1, pct. 8 din Codul de procedură civilă, s-
au indicat normele de drept material greşit interpretate de instanţa de fond, motive pentru care
solicită respingerea excepţiei.
Reprezentantul recurentei E_____ E____ SRL, susţine că, ce a invocat se subsumează unui
motiv de nulitate parţială a recursului principal, că cel puţin o parte nu sunt aspecte de
temeinicie, iar referitor la cealaltă excepţie arată că nu se opune admiterii ei.
Reprezentantul intimaţilor V___ şi O_____, arată că, nu se opune admiterii excepţiei, doar că
vede un pic altfel lucrurile, în sensul în care nulitatea la care se referă colega sa este la situaţia
în care nu este întemeiat niciunul din cazurile prevăzute de art. 488Cod procedură civilă, în
mod formal, dacă nu se face trimitere la aceste articole, dacă se face trimitere şi nu se
încadrează în acele articole se poate discuta de o inadmisibilitate a recursului în acest sens.
Reprezentanta intimatului C_______ C___________ C___ C_____, arată că, lasă la
aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare a excepţiei puse în discuţie.
Curtea, după deliberare, va respinge excepţia nulităţii recursului astfel cum a fost invocată
apreciind că criticile invocate se referă la interpretarea şi aplicarea normelor legale, indicate
atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât şi în cuprinsul memoriului de recurs, iar în
măsura în care criticile vizează chestiuni care exced de la aplicarea legii cum ar fi aprecierea
probelor sau temeiniciei hotărârii urmează a fi omise în cursul exercitării controlului judiciar.
Reprezentanţii părţilor arată că nu mai au de invocat chestiuni prealabile sau de formulat alte
cereri în probaţiune.
Nemaifiind de invocat chestiuni prealabile sau de formulat cereri de probaţiune, curtea
constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri cu prioritate
asupra recursului principal şi ulterior cu privire la recursul incident.
Reprezentanta recurentului A______ A______ solicită admiterea recursului principal în
integralitate, atât în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond cu privire la excepţia de
nelegalitate, cât şi în ceea ce priveşte cererea de anulare a autorizaţiei de construire din litigiul
principal.
Cu privire la excepţia de nelegalitate soluţia dată de instanţa de fond a fost una nelegală, însă
consideră că excepţia era şi admisibilă şi fondată întrucât autorizaţiile de construire care o
vizau, respectiv cele din 2013 şi 2014 au fost emise cu nerespectarea prevederilor Legii nr.
50/1991, în concret în lipsa unui aviz obligatoriu impus prin certificatul de urbanism, în lipsa
avizului valabil din partea Electrica SA, impuse prin certificatul de urbanism autorizaţiile de
construire nu au fost emise în mod legal.
Avizul de amplasament din 2013 la care fac referire şi intimatele în poziţiile lor şi care se află
la dosarul cauzei cuprindea menţiunea expresă a faptului că valabilitatea acestuia se aplică
doar pentru amplasamentul obiectivului conform planului şi certificatului de urbanism din
2012, în speţă acest amplasament reiese clar că nu a fost respectat, aspecte care rezultă din
răspunsul adresă de la Electrica SA care se află la dosarul cauzei, inclusiv în raportul de
expertiză efectuat în cauză nu s-a contrazis acest lucru, expertul a reţinut cu privire la acest
aspect faptul că relevanţa situaţiei pe teren este secundară faţă de ceea prevăzută în
documentaţie.
Tot cu privire la excepţia de nelegalitate, contrar celor reţinute de instanţa de fond există o
legătură semnificativă între autorizaţiile care fac obiectul ei şi soluţionarea litigiului principal,
acesta din urmă depindea, în parte, de modalitatea în care se soluţiona excepţia de
nelegalitate, deoarece în lipsa unei autorizări pentru edificarea imobilului, autorizaţie
valabilă, nu se poate vorbi de autorizare legală ulterioară a unor lucrări de compartimentare
care vizează acelaşi imobil.
Cu privire la anularea Autorizaţiei de construire nr. 1819/2017, care făceau obiectul acţiunii
principale, arată că, aceasta a fost emisă pentru realizarea a două unităţi locative, în loc de
una, practic imobilul de la locaţie a devenit dintr-un imobil colectiv cu trei apartamente unul
cu patru apartamente, instanţa de fond a respins în mod de legal argumentele recurentului
care justificau nulitatea autorizaţiei sub trei aspecte.
În primul rând, s-au dat valenţe mult prea puţine interdicţiei de reapartamentare care rezulta
din autorizaţiile din 2013, respectiv 2014, în acest sens instanţa de fond făcând o greşită
aplicare a normelor de drept material care definesc autorizaţia de construire în Legea nr.
50/1991, reţinând două chestiuni, pe de o parte, că o asemenea interdicţie excede atribuţiilor
autorităţii competente, iar pe de altă parte, că o asemenea interdicţie nu ar fi de natură a lega
autoritatea în emiterea autorizaţiilor ulterioare, această optică anihilând total scopul pentru
care a fost instituită interdicţia.
Corespunde realităţii că această interdicţie a fost prevăzută expres în autorizaţie, dar ea a fost
preluată din legislaţia în vigoare la acel moment şi nu putem să nu ne întrebăm care a fost şi
care este în continuare scopul instituirii unei astfel de interdicţii dacă nu, tocmai, acela de a
împiedica ca ulterior să se emită autorizaţii care permit recompartimentarea imobilelor
individuale.
În al doilea rând, vorbim de un alt motiv de nelegalitate al autorizaţiei, acela al nerespectării
Certificatului de urbanism 1691/2017, sub aspectul interdicţiei generale de a construi unităţi
locative, pe principiul ce nu poate mai mult, nu poate nici mai puţin, se întreabă cum este
posibil ca dacă prin PUG-ul din 2014 pe acea stradă nu se mai permit destinaţii de locuinţă,
cum este posibil să se autorizeze operaţiuni tehnice care duc la acelaşi rezultat, respectiv
înmulţirea unităţilor locativ.
Al treilea motiv de nelegalitate este încălcarea legislaţiei în raport de normele imperative care
interzic amplasarea construcţiilor sau a parcărilor în zona de siguranţă a liniilor electrice,
rezultă şi din expertiză ca aceste norme nu au fost respectate, însă contra celor reţinute de
către instanţa de fond, recurentul reclamant justifica un interes în susţinerea inclusiv a acestui
motive de nelegalitate al autorizaţiei pentru că există un interes, el derivă din lege şi din
vătămările pe care clientul său le-a pretins ale suferi ca urmare emiterii acestei autorizaţii, că
intimaţii le minimizează este dreptul lor, însă acestea există. Pentru considerentele expuse
solicită admiterea recursului principal.
Curtea solicită reprezentantei intimatului recurent să comunice care sunt vătămările suferite
de clientul său în raportul de amplasarea locurilor de parcare.
Reprezentanta recurentului reclamant, susţine că, amplasarea locurilor de parcare este o
chestiune care a fost stabilită la emiterea autorizaţiei de construire, nu a fost respectată, în
concluzie amplasamentul nu putea fi modificat ulterior ca urmare a expertizei, iar vătămarea
în recurentului trebuie privită per ansamblu, simpla existenţă a locului de parcare suplimentar
îl vatămă pe acesta pentru că s-au înmulţit unităţile locativ în imobilul din faţa lui.
Reprezentantul recurentului E_____ E____ SRL, solicită respingerea recursului principal, în
ceea ce privesc criticile privitoare la modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a
excepţiei de nelegalitate, excepţia de nelegalitate are ca scop a oferi părţii ca căreia i se opune
un act administrativ posibilitatea de a ridica această excepţie în scopul neţinerii cont a
instanţei de efectele acelor acte administrative în respectiva cauză. Pârâţii intimaţi nu au
invocat în apărarea lor şi nu şi-au susţinut apărarea pe efectele autorizaţiilor iniţiale, cele care
au condus la edificarea unei construcţii, înscrierea în Cartea funciară, care şi-au şi epuizat
efectele odată cu înscrierea în Cartea funciară a construcţiei, ca atare de plano nu putea fi
admisă această excepţie.
O a doua chestiune, vizează regimul construcţiilor dacă era la momentul la care construcţia
era în curs de edificare este vorba de un regim juridic, iar ulterior momentul înscrierii în
Cartea funciară există reguli de carte funciară, eventualele modificări care intervin după un
an, după 100 de ani, au cu totul un alt regim juridic, ca atare, odată ce tipul de drepturi care
intervin asupra construcţiei s-au definitivat prin înscrierea în Cartea funciară nu mai poate
avea relevanţă la o autorizaţiile de recompartimentare, autorizaţiile iniţiale.
În al treilea rând, chiar acţiunea introductivă a fost construită pe efectul acelor autorizaţii,
recurentul reclamantul susţinea că din aceste autorizaţii derivă interdicţii pentru pârâta
intimată, or este greu ca reclamant odată ce ţi-ai construită acţiunea pe anumite prevederi ale
autorizaţiilor să încerci să elimini efectele lor prin mecanismul excepţiei de nelegalitate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, în primul rând, motivele vizează interdicţia de
apartamentare, dreptul de proprietate recunoscut de către Constituţie şi de către Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului cunoaşte anumite limite care sunt prevăzute la art. 44 din
Constituţie şi în legislaţia secundară în anumite limite punctuale, dar ele trebuie să decurgă
din lege, aşa cum bine a reţinut primă instanţă nu se poate admite că dintr-un administrativ
individual se nasc interdicţia asupra unor bunuri, sau care să limiteze dreptul de proprietate ca
drept fundamental. Aşa cum a arăta şi la fond, limitarea dreptului de a construi trebuie să
rezulte din documentaţiile urbanistice, astfel de prevederi la momentul emiterii autorizaţiei de
recompartimentare nu erau în vigoare, nu exista o interdicţie de reapartamentare, lucru care a
şi fost a avut în vedere şi de către emitentul autorizaţiei, ar fi greu de imaginat unde ar duce
susţinerea contrară, există construcţii care au sute de ani, trebuie verificat care erau regulile
de construire acum 200 de ani şi să fie aplicate şi astăzi când regulile urbanistice sunt cu totul
altele, sau se aplică principiul aplicării actelor normative în timp.
S-a susţinut că PUG-ul actuală în baza căreia a fost emisă autorizaţia de recompartimentare
este mai restrictiv şi nu permite a se construi nimica, afirmaţie contrazisă prin prevederile art.
1 din PUG la UTR VA, unde la utilizări admise este prevăzut în PUG-ul actual din 2014 că se
conservă actualele utilizări ce pot fi dezvoltate, organizate sau modernizate, nu se poate face
abstracţie de drepturile câştigate anterior, în cazul de faţă o construcţie ea continuă să existe şi
este recunoscută şi în continuare, în cazul de faţă s-a recunoscut că construcţia poate fi
conservată şi poate fi dezvoltată, organizată sau modernizată. În cazul clientei sale s-au închis
trei goluri de uşă şi s-au deschis trei goluri, nici măcar nu trebuia autorizaţie de construire
prin raportare la faptul că acolo unde s-au deschis noi goluri erau pereţi de rezistenţă acesta
este singurul motiv, dar volumetric întreaga construcţie, amprenta la sol, volumetria
indicatorii urbanistici tot ceea ce reglementează documentaţiile urbanistice au rămas la fel a
intervenit o modificare interioară, care corespunde intereselor proprietarilor actuali şi care a
fost dorită de către aceştia.
În ceea ce priveşte recursul incident, solicită admiterea lui, acesta are ca obiect încheierea din
16.07.2020. Ceea ce a susţinut este că pentru formularea unei acţiuni în contencios
administrativ din punct de vedere pur procedural trebuie să justifici o calitate procesuală
activă, în contenciosul administrativ este suficient să susţii că te consideri vătămat într-un
drept subiectiv sau interes legitim, asta însemnând calitate procesuală activă în condensul
administrativ. Pe de altă parte, o condiţie de admisibilitate a cererii în contenciosul
administrativ este chiar vătămarea, potrivit art. 8, vătămarea trebuind să fie a unui drept
personal, instanţa în data de 16.07.2020, în opinia sa, nu putea să soluţioneze pe fond această
chestiune, trebuia să administreze probe, pentru că nu ştia dacă este vătămat, însă există
confuzia între calitate procesuală activă şi interes, interesul tipic contenciosului administrativ
este evident în încheierea atacată, încheierea nu este nici motivată, arătând în continuare că îşi
susţine toate motivele de recurs invocate. S-a administrat probaţiune în acest sens, a fost
întrebat expertul în calitate de profesionist care sunt consecinţele pe care această autorizaţie şi
aceste modificări din punct de vedere arhitectural sau urbanistic ar putea să le producă cu
privire la proprietatea învecinată aflată la 15 m aproximativ care este a recurentului, concluzia
expertului fiindcă nu se pot reţine influenţe de natură arhitecturală sau urbanistică, această
chestiune a fost analizată din toate punctele de vedere şi a concluzionat expertul în acest mod,
şi atunci care este interesul legitim şi privat. Vizavi de întrebare adresată reprezentantei
recurentului, care prin cererea introductivă a susţinut că este o stradă acolo şi o să se creeze
aglomeraţie, înţelege că dacă nu era posibilitatea de parcare a autoturismelor pe
______________________ că de către vecini că trage concluzia că pot fi lăsate pe stradă, dar
în acest caz nu este aceasta situaţia, parcelă permite gararea tuturor autovehiculelor necesare
conform normativelor, în rest faptul că circulă mai multe sau mai puţine autoturisme pe o
stradă nu are nicio relevanţă, atâta vreme cât ştim că orice organizare de tip oraş, localitate
presupune o aglomerare de persoane, iar străzile au nişte capacităţi, dacă capacitatea străzii
îmi permite să circule şi patru maşini şi trei maşini nu are nicio relevanţă, dacă circulă patru
sau trei nu se poate arăta vătămat de această împrejurare, expertul a analizat şi această
chestiune şi a spus că este o stradă cu două sensuri de circulaţie înfundată sunt câteva case
care o utilizează, ca atare solicită admiterea recursului incident, respingerea recursului
principal, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar.
Reprezentanta intimatului C_______ C___________ C___ C_____ solicită respingerea
recursului ca fiind nefondat, în primul rând, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză
arată că este de acord cu concluziile pârâtei E_____ E____ SRL, sens în care solicită
admiterea recursului incident. În speţă nu este dovedită o vătămare în sensul legii în înţelesul
art.1, art.2 din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite nici condiţiile art.8, la care a făcut
trimitere în cuprinsul întâmpinării. Practic tot ceea ce s-a propus în baza unor noi
reglementări, noi reglementări urbanistice care nu mai au legătură cu cele vechi şi cu
autorizaţiile anterior emisie care şi-au produse efectele şi au intrat în circuitul civil. s-a propus
un loc de parcare suplimentar în acord cu normele cuprinse în Anexa II la Regulamentul local
de urbanism.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, consideră că susţinerile recurentului sunt
nefondate întrucât aşa cum s-a arătat autorizaţiile au fost emise anterior Planului Urbanistic
General 2014, în baza unui alt HCL din 1999, când erau alte reglementări, iar autorizaţia din
2017 a fost emisă pe baza prevederilor noului PUG, motiv pentru care consideră că excepţia
era inadmisibilităţii prin raportare la prevederile art.4 ale legii speciale, în sensul că, de
soluţia privind cele două autorizaţii nu depinde sub nicio formă soluţionarea privind
legalitatea autorizaţiei emise în 2017 având în vedere faptul că aceasta şi-a epuizat efectele, a
fost recepţionate, a fost emis un certificat de atestare, construcţia a fost întabulată, ca atare, nu
se mai poate discuta despre autorizaţiile la care s-a făcut trimitere emise în baza altor
reglementări urbanistice.
În ceea ce priveşte avizul Electrica SA, autorizaţia de construire din 2017 a fost emisă în baza
unui PUG, iar avizul Electrica SA a vizat această documentaţie şi autorizaţia emisă ulterior,
iar orice aspecte ulterioare emiterii acestui act administrativ exced analizei legalităţii
autorizaţiei de construire emisie în anul 2012 şi respectiv în anul 2014.
În ceea ce priveşte interdicţia de apartamentare, aşa cum a arătat, interdicţia de apartamentare
a fost prevăzută în baza dispoziţiilor anterioare care din 2014 nu mai sunt în vigoare noul
PUG stabilind noi reguli urbanistice care numai prevăd o asemenea interdicţie, dimpotrivă
aşa cum s-a arătat anterior în cuprinsul art.1 la Capitolul utilizări admisie din Regulamentul
local de urbanism, aplicabil se arată în mod concret că actualele utilizări pot fi dezvoltate,
reorganizate sau modernizate în conformitate cu necesităţile actuale, PUG-ul din 2014 a adus
o altă viziune decât cea din 1999, tocmai acesta fiind şi scopul actualizării Planului Urbanistic
GeneraL, odată la 10 ani, iar pe de altă parte, dincolo de faptul că sunt noi reglementări nu au
fost specificate niciun fel de restricţie. Pentru toate motivele expuse solicită respingerea
recursului principal ca fiind nefondat, admiterea recursului incident pentru motivele arătate în
cuprinsul întâmpinării.
Reprezentantul intimaţilor B___ B________ şi D_____ D____ D____ solicită, în principal,
respingerea recursului, ca inadmisibilă, şi în subsidiar, ca nefondat cu cheltuieli de judecată
reprezentând onorar de avocat în recurs.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea marea majoritate a chestiunilor din recurs vizează aspecte
ce ţin de aprecierea probelor şi de modificarea stării de fapt, probleme care ţin de modul în
care instanţa de fond a apreciat starea de fapt şi probele, ca atare, aceste chestiuni nu vizează
nelegalitatea punctelor art. 488, ca atare, apreciază recursul ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte respingerea recursului, ca nefondat, şi modul în care a fost respinsă
excepţia de nelegalitate, situaţia este simplă, s-a respinse excepţia de nelegalitate pe ideea că
între autorizaţiile de construire nu este o legătură suficientă pentru a impune admiterea aceste
excepţii, şi pe de altă parte, instanţa de fond a concluzionat în mod extrem de corect faptul că,
practic ceea ce face reclamantul este să îşi fundamenteze acţiunea bazată pe o autorizaţie din
2013, 2014, de fapt pe menţiunea cu interdicţia de reapartamentare pentru a dovedi
nelegalitatea autorizaţiei din 2017, or prin excepţia de nelegalitate reclamantul a solicitat să
nu se ţină cont de autorizaţia din 2013, 2014 cu toate că, pe de altă parte, solicită să ţină cont
ca motive de nelegalitate cu privire la interdicţia de reapartamentare, din punctul său de
vedere aceste opinii sunt contrare.
În ceea ce priveşte avizul de la Electrica, prin care se arată că dacă s-a mutat s-au s-a
modificat schiţa construcţiei se pierde valabilitatea acelui aviz, din punctul său de vedere, nu
este aşa, expertul a nuanţat această chestiune arătând că construcţia nu calcă aceea zonă de
siguranţă/ de protecţie există o deplasare cu 3 m la est dar care nu încalcă zona de siguranţă,
dar se şi deplasează mai încolo de zona de siguranţă, singura problemă care se pune este ceea
a modului în care sunt amplasate parcările, dar aceea este altă chestiune, din punctul său de
vedere, nu era nevoie eliberarea unui alt aviz pentru că autorizaţiile din 2017 se gresează pe
documentaţiile de urbanism enisei deja pentru că este vorba de o simplă reapartamentare,
reorganizare interioară şi nu de o modificare a indicilor urbanistici.
Pe fondul recursului, din punctul său de vedere trebuie analizat o singură chestiune şi anume
dacă recurentul reclamant are sau nu interes în promovarea acestei acţiuni, tot ceea ce invocă
recurentul sunt chestiuni ce ţin de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim public,
nicidecum unul privat, evident pentru invocarea unui asemenea drept trebuie prima dată
justificată o vătămare sau un drept subiectiv privat sau un interes legitim privat ceea ce nu a
reuşit să facă recurentul. Raportul de expertiză este extrem de concis pe această problemă,
expertul a arătat foarte clar că imobilul reclamantului se află la o distanţă de 15 m faţă de
imobilul ridicat de E_________ E_____ E____ E__, se află vizavi, peste drum, de acest
imobil, nu are cum să îi aducă vreo vătămare sub acest aspect.
În ceea ce priveşte interdicţia de reapartamentare menţionată în autorizaţia din 2013,
respectiv 2014 consideră că nu se poate menţiona o astfel de interdicţie într-o autorizaţie,
legea poate spune dacă există o astfel de interdicţie, dar nicidecum autorizaţia de construire,
pe de altă parte, regimul PUG-ului din 2014 este mai puţin restrictiv sub acesta aspect, se
interzic într-adevăr construcţiile noi, dar nu sunt interzise reapartamentare, respectiv
reamenajările interioare pentru că aici se discută despre o simplă ridicare a unui zid într-un
apartament care s-a împărţit în două, atât s-a întâmplat în această construcţie, nu s-au
modificat indici urbanistici, nu s-au modificat indici POT şi PUT sub acesta aspect şi mai este
şi chestiunea pe care instanţa de fond în mod corect a apreciat-o, respectiv că acele autorizaţii
au intrat în circuitul civil şi ca atare şi-au produse efectele sub acest aspect.
În ceea ce priveşte aglomerarea zonei la dosarul cauzei s-a depus la fond dovada faptului că
în imobilul reclamantului există un service auto din cauza căruia se aglomerează zona pentru
că sunt parcate aproape zilnic între 5 -10 maşini pe stradă, nicidecum nu se pune problema
aglomerării zonei de către construcţia nouă, aceasta cu privire la interes, existând dovezi că a
fost sancţionat sub acest aspect recurentul. Recurentul reclamant a susţinut că regimul noului
PUG ar fi mult mai restrictiv faţă de regimul PUG-ului vechi, nu este adevărat, dar se pune o
simplă întrebare şi anume ar fi acest regim restrictiv doar pentru cei care au ridicat această
construcţie sau ar trebui să fie şi pentru recurentul reclamant care nu doar că aglomerează
zonă, dar a şi construit anexe deasupra şi în lateralul construcţiei sale fără autorizaţie de
construire existând dovezi în acest sens, respectiv faptul că a fost sancţionat contravenţional,
ba chiar i-a a fost deschis un dosar penal sub acest aspect.
În ceea ce priveşte amplasarea celor două parcări P3 şi P4, despre care spune expertul că ar
încălca zona de siguranţă, dar tot domnul expert spune clar că prin relocarea unui loc de
parcare în alt colţ al clădirii s-ar rezolvă foarte simplu acest lucru, nu doar că s-ar rezolvă, dar
că acest lucru a şi fost rezolvată dinainte să fie promovat acest litigiu încă de la bun început
un loc de parcare a existat într-un alt colţ al clădirii a fost depuse la fond poze la dosar sub
acesta aspect. În opinia sa un sigure aspect este important dacă are sau nu interes recurentul
reclamant în promovarea prezentei acţiuni şi din toate probele administrate la dosarul cauzei
rezultă clar că nu are motiv pentru care acţiunea este nefondată.
În ceea ce priveşte recursul incident solicită admiterea, punându-se problemă modului în care
a fost soluţionată excepţia inadmisibilităţii cu privire la interesul recurentului reclamant,
părţile pe care le reprezintă au invocat acest aspect sub forma excepţiei lipsei de interes, nu
am mai atacat această chestiune pentru că nu a considerat necesar, dar într-adevăr este o
problemă pentru că, pe de o parte, s-a recalificat această excepţie într-o excepţie a lipsei de
interes, acesta fiind apanajul instanţei, dar efectele sunt aceleaşi fie că este vorba de
inadmisibilitate sau de lipsă de interes sub acesta aspect părerea sa fiind că s-ar fi putut uni cu
fondul cauzei această excepţie pentru a se administra toată probaţiunea şi a se respinge în
final acţiunea, ca inadmisibilă, pe această excepţie, motiv pentru care solicită admiterea
recursului incident.
Reprezentanta intimaţilor G__ G__ G_____ şi F__ F___, solicită respingerea recursului
principal, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar. În ceea
ce priveşte excepţia de nelegalitate a celor două autorizaţii de construire consideră că în mod
corect s-a admis excepţia inadmisibilităţii întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 4 din
legea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte interdicţia de reapartamentare autorizaţia de construire din 2017 trebuie
analizată prin prisma a prevederilor legale în vigoare la data emiterii acesteia, or în măsura în
care nu există astfel de interdicţie în mod automat autorizaţia de construire este legal emisă,
totodată, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că interdicţia trebuie analizată prin
prisma prevederilor legale şi nu a unor acte administrative.
În ceea ce priveşte numărul locurilor de parcare prin expertiza efectuată în faţa instanţei de
fond s-a constatat că nu există nicio vătămare a recurentului reclamant în ceea ce priveşte
realizarea celor două unităţi locative, implicit pe parcelă există posibilitatea existenţei a 4
locuri de parcare ceea ce nu îi creează niciun prejudiciu recurentului.
În ceea ce priveşte recursul de incident solicită admiterea lui pentru motivele arătate prin
întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea recursului incident pentru motivele
detaliate pe larg în notele scrise, contrar susţinerilor intimaţilor arată că acţiunea
reclamantului reclamă o vătămare directă a unui interes personal şi numai, în subsidiar, poate
fi catalogată ca o actio populis, în opinia sa, oricât de minimalizată ar fi vătămarea clientului
său ea există chiar şi prin simpla aglomerare, reclamantul recurent are un imobil pe o stradă
înfundată unde există locuinţe individuale, a avut neplăcerea să se construiască în 2013 un
imobil cu trei locuinţe, iar acum prin diverse tertipuri se creează într-adevăr o aglomerare a
zonei pentru că un apartament în plus, o unitate locativă în plus, creează un prejudiciu
clientului său chiar dacă acesta este minimizat şi este extrem de subiectiv în ceea ce priveşte o
analiză asupra lui, atâta timp cât reclamantul în acţiunea ce are ca obiect anularea autorizaţiei
de construire invocă încălcarea unor drepturi subiective această acţiune este admisibilă şi
există un interes astfel că excepţia indiferente de cum va fi calificată a fost corect respinsă de
instanţa de fond, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar.
Curtea reţine cauza pentru deliberare şi pronunţare.
CURTEA
Prin Sentinţa civilă nr. 398/2021, pronunţată în dosarul nr. ______________ al Tribunalului
Cluj, s-a respins cererea de chemare in judecată formulată precizată si extinsă de reclamantul
A______ A______, in contradictoriu cu pârâţii C_______ C___________ C___ C_____,
E_____ E____ SRL, B___ B________, D_____ D____-M____, G__ G__ G_____ si F__
F___.
S-a redus onorariul avocaţial solicitat de pârâta E_____ E____ SRL cu titlu de cheltuieli de
judecată de la 14.280 lei la 10.000 lei.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei E_____ E____ SRL cheltuieli de judecată in
cuantum de 13.490 lei, pârâţilor B___ B________, si D_____ D____-M____ cheltuieli de
judecată in cuantum de 7140 lei, iar pârâţilor G__ G__ G_____ si F__ F___ cheltuieli de
judecată in cuantum de 2000 lei.
Prin încheierea civilă din 16.07.2020 pronunţată în acelaşi dosar s-a respins excepţia de
nelegalitate a Autorizaţiei de construire nr. 1274/2013 şi a Autorizaţiei de construire
modificatoare nr. 1165/2014, ambele emise de C_______ C___________ C___ C_____.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta
___________________, care viza faptul că reclamantul nu justifică un interes specific
contenciosului administrativ.
Împotriva încheierii civile din data de 16 iulie 2020, precum şi a sentinţei civile nr. 398/2021,
ambele pronunţate în dosarul nr. ______________ al Tribunalului Cluj a declarat recurs
reclamantul A______ A______, solicitând casarea încheierii prin care s-a soluţionat excepţia
de nelegalitate şi admiterea in rejudecare a excepţie de nelegalitate a autorizaţiei de construire
nr. 1274/2013 şi a autorizaţiei de construire modificatoarei nr. 1165/2014 cu consecinţa
judecării prezentei cauze fără a tine seama de aceste acte administrative individuale, casarea
sentinţei cu consecinţa rejudecării si admiterii cererii de anulare a autorizaţiei de construire
nr. 1819/22.12.2017 emisa pe numele societăţi E_____ E____ SRL
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
1.Cu privire la excepţia de nelegalitate, recurentul a susţinut că soluţia data de instanţa de
fond excepţiei de nelegalitate este una greşită, deoarece in speţa soluţionarea litigiului pe fond
depinde de actele administrative cu caracter individual a căror nelegalitate se invoca, astfel ca
excepţia este admisibila, urmând ca aceasta sa fie admisa pe fond.
Autorizaţiile de construire nr. 1274/2013 având ca obiect construire locuinţa colectiva cu 3
apartamente cu regim de înălţime P+M, împrejmuire şi amenajări exterioare şi autorizaţia nr.
1165/2014 având ca obiect modificare a soluţiei constructive la locuinţa colectiva cu 3
apartamente cu regim de înălţime P+M, împrejmuire şi amenejari exterioare autorizate cu AC
nr. 1274 din 07.10.2013 in baza cărora a fost edificat imobilul din care face parte
apartamentul nr. 3 in privinţa căruia a fost eliberata autorizaţia de construire din anul 2017 a
cărei anulare se solicită, au fost emise cu nerespectarea prevederilor art. 51 din Legea
50/1991 şi a art. 22 şi a art. 2 ind. 1 alin 2 lit. d) din aceeaşi Lege.
In concret, in lipsa unui aviz valabil din partea Electrica SA pentru amplasamentul efectiv
construit (de altfel avut in vedere iniţial), cu toate ca un astfel de aviz a fost impus prin
certificatul de urbanism ca fiind obligatoriu, certificatul nefăcând altceva decât sa reitereze o
condiţie obligatorie prevăzută de lege, autorizaţia de construire emisă este nelegala,
Avizul de amplasament favorabil nr. ___________/19.02.2013 cuprinde menţiunea expres a
faptului ca valabilitatea acestuia se aplica doar "pentru amplasamentul obiectivului conform
planului şi a Certificatului de urbanism nr. 3878/13.11.2012". Aceasta neregula nu este strict
una de executare, care sa atragă exclusiv sancţiuni contravenţionale sau penale, art.24 alin.(l),
respectiv art.26 alin (1) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executări lucrărilor de
construcţii, republicata. Aceasta neregula, privita din alt unghi echivalează cu un motiv clar
de nulitate a autorizaţiilor din 2013, respectiv 2014, fiind un viciu evident in procedura de
emitere a autorizaţiei de construire, viciu inerent autorizaţiei de construire, care atrage după
sine anularea acestui act administrativ individual.
In speţa, amplasamentul planurilor autorizate nu a fost respectat, imobilul de pe
__________________, mai precis construcţia edificata a fost deplasata spre vest, fapt care a
făcut ca aceasta sa ________________ siguranţa a liniilor de înalta tensiune. Acest lucru
reiese din adresa răspuns de la Electrica SA, depus la dosarul de fond o data cu răspunsul la
întâmpinare. Expertiza efectuata in cauza nu contrazice acest lucru, expertul reţinând cu
privire la acest aspect doar ca relevanta situaţiei pe teren este secundara fata de situaţia
prevăzută in documentaţie". Cu toate acestea, având in vedere obiectivul nr 1 la raportul de
expertiza, este de la sine înţeles ca o deplasare a construcţiei către vest determina deplasarea
parcărilor către vest şi implicit încălcarea zonei de siguranţa, atât de către construcţie.
Aceasta teorie s-a confirmat de altfel, inclusiv prin expertize in mod indirect, fiind stabilit ca
,,locurile P3 şi P4 încalcă limita zonei de siguranţa".
In condiţiile in care avizul de amplasament favorabil a fast eliberat cu obligativitatea
respectării planului de situaţie care a stat la baza emiterii acestuia, orice abatere de la planul
de situaţie conduce, in mod obligatoriu, la solicitarea şi obţinerea unui nou aviz. Acest
demers nu a fast realizat de către paratul de rând 2, autorizaţi-le de construire nr. 1274/2013
şi nr. 1165/2014 fiind emise in lipsa unui aviz favorabil din partea Electrica, aviz obligatoriu
conform prevederilor legale. Mai mult, nerespectarea planului de situaţie care a stat la baza
emiterii avizului tehnic nr. 95/59/18.03.2011 $i a rezoluţiei CEM 110 kV Cluj conduce la
lipsirea de efecte a tuturor acestor documente $i nu doar a avizului favorabil nr.
___________/07.02.2013. Emiterea autorizaţiilor de construire nr. 1274/2013 şi nr.
1165/2014 in baza unei documentaţii incomplete, ce nu conţine avizul valabil al Electrica SA,
corespunzător construcţiei care s-a dorit a fi construita şi care de altfel s-a construit, atrage
nelegalitatea actelor administrative individuale. Aceasta nelegalitate subzista la momentul
emiterii celor doua acte, astfel ca motivul de nulitate era existent la momentul emiterii actelor
administrative atacate.
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond exista o legătura semnificativa
___________________________________ construire a căror nelegalitate a solicitat sa se
constatate pe cale de excepţie şi actul administrativ a cărei nelegalitate solicita sa se dispună
pe cale principala. Autorizaţiile vizate de către excepţia de nelegalitate au fast emise in
vederea edificării imobilului din care face parte apartamentul nr 3, respectiv cea de a doua
autorizaţie vizează o modificare de soluţie constructiva. Or aceste autorizaţii de construire
sunt nelegale prin raportare la lipsa unui aviz obligatoriu, respectiv a avizului de
amplasament favorabil din partea Electrica SA, prin raportare la proximitatea şi coexistenta
construcţiei cu linia dublu circuit. In plus, in procedura de autorizare din 2017, parata a
folosit acelaşi aviz lipsit de valabilitate şi acelaşi studiu de coexistenta, fapt care constituie un
viciu suplimentar al procedurii de autorizare din 2017.
A susţinut recurentul că soluţionarea litigiului principal depinde de modalitatea in care se
soluţionează excepţia de nelegalitate, deoarece in lipsa autorizaţii pentru edificarea
imobilului, nu putem vorbi de o autorizare legala a unor lucrări de compartimentare.
Aplicabilitatea acestei soluţii se traduce prin aceea ca ignorând autorizaţiile de construire din
2013, respectiv 2014, instanţa nu are alta soluţie decât sa constate ca autorizaţia din 2017 este
la rândul ei nelegala.
Nu se justifica nici optica instanţei conform cu care unul dintre argumentele de nelegalitate
invocate in cadrul acţiunii in anulare se sprijină tocmai pe menţiunile cuprinse in a căror
nelegalitate se invoca şi anume interdicţia de recompartimentare ulterioara, care a fast
cuprinsa in cele doua A.C.
A mai arătat că nu exista nicio contradicţie in susţinerile recurentului, dimpotrivă acestea se
completează, in speţa fiind doua motive de nulitate diferite: Autorizaţia de construire din
2017 se impune a fi anulata pe de-o parte pentru ca ea încalcă interdicţia de a nu
recompartimenta imobilul, interdicţie preluata si existenta in legislaţia aplicabilă la momentul
emiteri autorizaţiei din 2017 sub forma unei interdicţii totale de construire a oricăror unităţi
locative noi; in ipoteza admiterii excepţiei de nelegalitate a autorizaţilor din 2013, respectiv
2014, autorizaţia din 2017 se impune a fi anulata, întrucât o constructele nelegala nu poate
beneficia de amenajări executate legal pe baza unei autorizaţi de construire valabile.
Astfel, chiar daca autorizaţia din 2017 nu este o autorizaţie modificatoare a celor doua
autorizaţii care fac obiectul excepţie de nelegalitate, apreciază ca in măsura in care se
constata ca autorizaţiile din 2013 si 2014 sunt nelegale, aceasta nelegalitate se extinde si la
autorizaţia de recompartimentare emisa in 2017 pentru apartamentul nr. 3. In aceasta ipoteza
nu putem vorbi de o autorizaţie legala de recompartimentare pentru o construcţie realizata
fără autorizaţie de construire.
2.Cu privire la anularea autorizaţie de construire nr. 1819/2017, recurentul a susţinut că nu a
fost respectată interdicţia de apartamentare ulterioara şi nici dispoziţiile din Certificatul de
Urbanism 1691/2017.
Reclamantul susţine că a arătat prin acţiunea in anulare ca autorizaţia de construire care face
obiectul prezentului dosar este nelegala, întrucât a fost emisa cu încălcarea interdicţiei de
recompartimentare ulterioara. Aceasta interdicţie a fost prevăzută in mod expres in
autorizaţiile de construire 1274/2013 si 1165/2014, fiind preluata din legislaţia in vigoare la
acel moment, respectiv HCL 576/2006. Un aspect esenţial analizei pe fondul cauzei este ca
interdicţia de recompartimentare subzista si in lumina legislaţiei actuale prezentându-se sub
forma unei interdicţii mai stricte, de a nu construi nicio unitate locativa in zona.
Cu privire la acest motiv de anulare, susţine instanţa in sentinţa atacata ca ,,in cadrul
procedurii de emitere a autorizaţiei de construire autoritatea competenta realizează o
coordonare a tuturor celorlalte proceduri de control prealabil si preventiv ( exprimate sub
forma certificatului de urbanism, a avizelor si acordurilor, iar nu a unor autorizaţii de
construire anterioare) aferente unui proiect determinat." De asemenea se susţine ca ,,de altfel,
ca orice act administrativ cu caracter individual elementul central al regimului juridic al
autorizaţiei de construire este legalitatea, înţeleasă ca fiind conformitatea actului cu actele
normative şi administrative cu forţa superioara in temeiul cărora au fost emise, instanţa de
contencios administrativ investita cu soluţionarea unei acţiuni in anularea actului
administrativ fiind abilitata, aşadar, sa verifice doar concordanta acestuia cu actele normative
cu forţa juridica superioara in temeiul şi in executarea căruia a fost emis, iar nu prin raportare
la alte acte administrative cu caracter individual anterioare".
Parţial corecte aceste afirmaţii, însă incomplete din perspectiva consecinţelor juridice pe care
ele le produc, întrucât la emiterea unei autorizaţii de construire, organul emitent trebuie sa
verifice legalitatea documentaţiei care se solicită a fi autorizata sub toate aspectele. Concluzia
ca interdicţia de apartamentare nu ar fi cuprinsa într-un act normativ pe care autorizaţia de
construire din 2017 ar trebui sa ii respecte, este una greşita.
Astfel in speţa, a existat conform legislaţiei aplicabile la momentul emiterii autorizaţiei de
construire din 2013 o interdicţie de apartamentare ulterioara care s-a reflectat in autorizaţia de
construire emisa la acel moment. Aceasta obligaţie deriva din legislaţia aplicabila şi ea
subzista in acest moment in legislaţia actuala, lucru pe care instanţa de fond l- a ignorat.
Astfel, este de notorietate faptul ca in anul 2014 Regulamentul local de Urbanism a suferi
modificări substanţiale, exprimate sub forma adoptării unui nou Plan de Urbanism General
aplicabil la nivelul unităţii administrativ teritoriale Cluj-N_____. Terenul pe care se afla
edificată construcţia care face obiectul autorizaţiei din 2013 şi implicit al autorizaţiei din
2017 pe care o atacam si-a schimbat astfel încadrarea.
Anterior, conform Regulamentului vechi se permitea construirea de unităţi locative in limitele
preluate in documentaţia autorizata in 2013/2014. Ulterior, in 2014 zona a fost încadrata in
zona verde-scuaruri, grădini, parcuri cu acces public nelimitat, subzona S_Va spatii verzi
publice aferente arterelor de circulaţie situate in zone cu alt caracter, in care nu se mai
permite construirea niciunei unităţi locative.
Se confirma aşadar tot parţial optica instanţei in sensul ca ,,regulile de urbanism care
fundamentează eliberarea certificatelor de urbanism si care stau la baza conduitei unei
persoane care se adresează autorităţii publice cu intenţia de a executa lucrări de construire
sunt cele prevăzute de documentaţiile de urbanism in vigoarea, iar nu de autorizaţii de
construire anterioare, care si-au epuizat efectele".
Aşadar conform Regulament Local de Urbanism actual (PUG 2014) terenul pe care se afla
construcţiile autorizate fac parte din subzona S_Va ,,Pentru S_Va se va aplica regulamentul
aferent Va (Zona verde - scuaruri, grădini, parcuri cu acces public nelimitat). Aşadar
destinaţia imobilelor din zona este data de legislaţie, aceasta fiind in acest moment grevata de
o interdicţie generata de construire iar utilizarea funcţionala in speţa nu poate fi modernizata
fără schimbarea destinaţiei permise de lege, astfel ca operaţiunea autorizata a fost una
nelegala.
Inclusiv certificatul de urbanism 1691/2017 stabileşte ca destinaţia zonei este de zona verde -
scuaruri, grădina, parcuri cu acces public nelimitat.
Întrucât la momentul emiterii autorizaţiei de construire din 2017, Regulamentul Local de
Urbanism nu permite construirea unei unităţi locative cu 4 apartamente, de fapt nepermiţând
construirea niciunei unităţi locative suplimentare in zona, este evident ca orice operaţiune
care serveşte acestui scop este la rândul ei interzisa, indiferent ca aceasta operaţiune poarta
numele de autorizaţie de construire a unei unităţi locative noi sau autorizaţie de
recompartimentare in vederea realizării a mai multor unităţi locative.
Aşadar, atât timp cat actul administrativ a cărui anulare o solicitam, permite beneficiarilor
construirea unui imobil, care încalcă Regulamentul de Urbanism, vis a vis de proprietate, este
evident ca subsemnatul am interes justificând o vătămare. Prescripţiile Regulamentului Local
de Urbanism au ca scop nu doar respectarea unui interes public ci şi respectarea drepturilor
subsemnatului care in calitate de vecin as fi direct vătămat de realizarea unei unităţi locative
suplimentare, in condiţiile in care exista o interdicţie generala de a construi unităţi locative in
zona. Instituirea unor indici urbanistici prin Regulamente Locale de Urbanism, precum
retrageri fata de liniile de înalta tensiune, sau interdicţii generale de construire, nu se face
doar pentru protejarea proprietăţilor învecinate prin menţinerea unui grad minim de confort şi
intimitate ci si din considerente de estetica urbana. Zona in cauza, permite in acest moment
utilizări limitate la destinaţia de spatii verzi, astfel ca existenta unei vătămări este de
necontestat.
In privinţa nerespectării condiţiilor impuse prin certificatul de urbanism nr 1691/2017
instanţa a făcut aşadar o analiza superficiala limitându-se la a constata ca in speţa coeficienţii
urbanistici POT şi CUT existent: se menţin, ignorând esenţialul: destinaţia de la care nu se
poate deroga trebuie coroborata cu utilizările admise in vigoare la emiterea autorizaţie de
construire. Noua încadrare urbanistica a terenului nu aduce o situaţie mai permisiva terenului,
ci din contra este o încadrare urbanistica extrem de restrictiva in ce priveşte utilizările admise.
3.Cu privire la numărul locurilor de parcare, recurentul a susţinut că parcările autorizate prin
actul administrativ a cărui anulare o cere încalcă zona de siguranţa şi protecţie stabilite prin
Ordinul ANRE 4/2007. De altfel s-a dovedit prin raportul de expertiza ca parcările P 3 şi P4
încalcă zona de siguranţa, încălcarea acestor prevederi este sancţionata cu nulitatea absoluta a
actului de autorizare, oricine justificând un interes sa solicite anularea pe considerente de
ordine publica. Cu atât mai mult, reclamantul in calitate de vecin al imobilului cu privire la
care s-a emis autorizaţia de construire, justific un interes in a solicita anularea sa.
Cu privire la actul administrativ, aşa cum rezulta din adresa Electrica, avizul de amplasament
favorabil din cadrul documentatei si-a pierdut valabilitatea, pentru ca paratul de rândul 2 nu a
respectat planul de situaţie avut in vedere la momentul emiterii avizului şi nici studiul de
coexistenta întocmit pentru aplicarea unor derogări de la Normativul 4/2007. Pierderea
acestei valabilităţi trebuia observata de autoritatea publica. Mai mult, prin chiar documentaţia
de autorizare se solicita modificarea planului de amplasament prin realizarea unui nou loc de
parcare şi mutarea locurilor de parcare in zona din spatele curţii, or in acest caz era
obligatorie solicitarea unui nou aviz de amplasament din partea Electrica, lucru care nu s-a
realizat. Aceste vicii afectează valabilitatea autorizaţiei emise.
Mai apoi, in raport de expertiza efectuata in cauza, nu putem sa nu avem critici cu privire la
maniera in care instanţa a validat anumite concluzii ale expertului.
Instanţa trebuia sa admită acţiunea şi sa constate ca la momentul emiterii autorizaţiei de
construire nu au fost respectate o ________ dispoziţii imperative ale legii. Contrar acestei
soluţii care se impunea in raport de textele legale relevante, instanţa a ales sa confirme un
viciu care exista la momentul emiterii autorizaţiei de construire, validând propunerea
expertului de a realoca un loc de parcare. Aceasta opţiune este nelegala din multiple
perspective: în primul rând, aceasta noua configuraţie a parcărilor nu a fost avizata favorabil
de organul competent, lucru care este inerent operaţiunii de emitere a autorizaţiei de
construire. Instanţa nu se poate substitui niciunei entităţi implicate in procedura de autorizare.
Mai apoi, soluţia expertului ,, ca, prin relocarea unui loc de parcare in partea de Est a parcelei
sa se rezolve acest impediment, existând deja acces auto instituit pe aceasta parte" nu este una
legala si nici viabila. Acest artificiu nu ar face decât sa confirme printr-o procedură nepermisa
de lege, nulitatea actului administrativ a cărei anulare o cerem. In esenţa, actul administrativ
atacat nu a respectat procedura prevăzută de lege, la momentul emiterii sale, astfel ca in acest
moment decizia instanţei de a adopta optica expertului din cauza este nelegala.
In final, sunt greşite inclusiv concluziile instanţei din cuprinsul sentinţei, conform cu care
,,perspectiva afectării dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat pe
____________________, jud Cluj, ca urmare a amplasării neconforme a unui loc de parcare
lin cadrul lucrărilor autorizate prin AC nr 1819/2017, expertul arhitect a reţinut, prin raportul
de expertiză, ca distanta dintre cele doua construcţii este de aproximativ 15 m, nefiind
identificat din punct de vedere arhitectural sau urbanistic o influenta direct negativa asupra
proprietăţii reclamantului care se afla de partea cealaltă a străzii Nadasel, imobilul autorizat
prin AC nr. 1819/2017 având aceeaşi amprentă la sol si volumetrie ca si cel autorizat anterior
prin AC nr. 1165/15.10.2014 (planşe regăsite la vol. I al dosarului, filele 167-179), astfel ca
un prejudiciu de umbrire nu exista."
In privinţa vătămării reclamantul arată ca si neregulile in privinţa locurilor de parcare
afectează drepturile. In primul rând, suplimentarea locurilor de parcare, determina
aglomerarea zonei. In al doilea rând, atât construcţia cat si parcările se apropie nepermis de
mult de liniile de înalta tensiune, cu încălcarea unor norme menite sa protejeze toţi locatarii
de pe ______________________ zona, produs ca efect din cauza acestei proximităţi, poate
afecta direct proprietatea reclamantului (prin propagarea si producerea unor daune) sau
indirect prin afectarea valorii de circulaţie.
În concluzie, dezlegarea instanţei de fond cu privire la acţiunea introductiva este rezultatul
unei greşite interpretări a legislaţiei incidente, astfel ca pentru toate motivele de mai sus,
reclamantul solicită admiterea recursului formulat.
În drept, dispoziţiile art. 20 din legea 554/2004, art. 488Cod Procedura Civilă.
Împotriva încheierii civile din data de 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr.
______________ al Tribunalului Cluj a declarat recurs incident pârâtă E_____ E____ SRL,
solicitând casarea încheierii, rejudecarea cauzei in fond şi admiterea excepţia inadmisibilităţii
acţiunii formulata prin întâmpinarea la cererea introductiva şi respingerea acţiunii formulata
ca fiind inadmisibilă, cu chetuieli de judecată.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 şi 8 C.pr.civ., pârâta
critică încheierea arătând următoarele:
1.În mod nelegal a respins instanţa excepţia inadmisibilităţii invocate de aceasta prin
raportare la dispoziţiile art. 8 alin. 1 ind.1 si art. 1 din Legea 554/2004, acţiunea nefiind
întemeiata pe un interes legitim sau drept subiectiv privat - condiţia de admisibilitate a oricare
acţiuni in contenciosul administrativ.
A susţinur recurenta că în primul rând, hotărârea instanţei nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 425C.proc.civ. referitoare la motivarea
hotărârii.
Prin Încheierea din 16.07._____, Tribunalul Cluj a înlăturat toate motivele invocate în
susţinerea excepţie inadmisibilităţii, însă in considerentele instanţei nu se regăsesc motivele
pentru care acestea au fost înlăturate. Instanţa nu a analizat nu a răspuns apărărilor şi
motivelor invocate. Considerentele reţinute sunt extrem de superficiale, lipsind pe deplin
motivele pentru care susţinerile au fost înlăturate. Motivele invocate de subscrisa in
susţinerea excepţiei au fost pur şi simplu ignorate de instanţa. Considerentele instanţei nu
răspund exigentelor impuse de dispoziţiile art. 425C.proc.civ. în ceea ce priveşte motivarea
hotărâri. În hotărâre nu se regăsesc motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia,
arătându-se atât motivele pentru care. s-au admis, cat ,i cele pentru care s-au înlăturat
susţinerile parţilor, astfel cum impune art. 425 alin. 1 lit. b) C.proc.civ.
Instanţa nu a analizat şi nici nu a arătat care este acea ,,simpla vătămare" care justifica
formularea acţiunii reclamantului din prisma condiţiilor impuse de Legea 554/2004 de a se
invoca un interes legitim privat.
Pe de alta parte, hotărârea instanţei încalcă şi normele prevăzute la art. 248C.proc.civ..
Instanţa a stabilit cu privire la excepţia invocate ca ,,existenta sau inexistente acestor vătămări
reprezintă chestiuni de fond, care vor fi analizate de instanţa împreunez cu condiţiile de
legalitate pe care trebuie sa le îndeplinească actul administrativ". Ca atare, se impunea unirea
excepţiei cu fondul cauzei, astfel cum prevede art. 248C.proc.civ..
In schimb, în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor mai sus menţionate, instanţa a respins
excepţia invocata în mod întemeiat.
2. Recurenta a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material referitoarea
la condiţia existenţei unui interes privat in formularea unei acţiuni in contencios-
administrativ, susţinând că în mod nelegal a respins instanţa excepţia inadmisibilităţi invocate
de subscrisa prin raportare la faptul ca reclamantul nu justifica nicio vătămare produsa prin
actul administrativ atacat. Soluţia instanţei încalcă prevederi imperative ale Legii 5.54/2004
referitoare la condiţia existenţei unui interes privat necesara in formularea unei acţiuni in
contencios-administrativ.
In speţa, reclamantul nu justifica o astfel de vătămare produsa de actul administrativ atacat.
Niciunul dintre efectele actului atacat şi niciunul dintre presupusele motive de nelegalitate nu
sunt apte a produce o vătămare într-un drept subiectiv sau interes privat al reclamantului. De
altfel, nicăieri in cuprinsul acţiunii, reclamantul nu precizează in concret in ce se
materializează presupusa vătămare a drepturilor sale, limitându-se doar la a face o ________
alegaţii neprobate, generice şi pur ipotetice.
Astfel, pe de o parte niciunul dintre efectele AC 1819/22.12.2017 nu aduc şi nu pot aduce o
vătămare reclamantului.
Prin actul administrativ care face obiectul prezentului dosar, AC 1819/22.12.2017 au fost
autorizate executarea lucrărilor de construire pentru amenajări interioare la ___________
mansarda în vederea realizări a doua unităţi locative. Lucrările sunt unele de mica anvergura,
constând în Închiderea a 3 goluri şi deschiderea a doua goluri in pereţii existenţi al imobilului
din Cluj-N_____, ___________________ _______________ mansarda, imobil finalizat si
înscris in CF. Lucrările nu conduc la mărirea spaţiului locativ sau volumetria construcţiei, nu
pot crea in mod obiectiv modificări la umbrelor clădirii şi nici nu modifica destinaţia
imobilului.
In aceste împrejurări, este greu de imaginat chiar şi ipotetic cum ar putea lucrările autorizate.
efectuate in interiorul unei construcţiei finalizate, proprietatea pârâtei in virtutea dreptului
meu de dispoziţie asupra acesteia, sa afecteze vreun drept sau interes legitim privat al
reclamantului.
Este de menţionat faptul ca proprietatea reclamantului nici măcar nu se afla in imediata
vecinătate a imobilului proprietatea pârâtei asupra cărora au fost autorizate lucrările de
amenajări interioare. Imobilul reclamantului se afla vis-a-vis de imobilul pârâtei, peste
drumul public. Lucrările prin natura lor - amenajări interioare - nu sunt apte a prejudicia nici
măcar interesele proprietăţilor imediat învecinate, cu atât mai puţin ar putea reclamantul
justifica un astfel de prejudiciu.
Inclusiv expertul desemnat in prezenta cauza a contrazis susţinerile reclamantului referitoare
la presupusa vătămare. Pe de o parte, nici presupusa nelegalitate a actului nu este apta a
vatămă interesul privat al reclamantului. Niciunul dintre presupusele motive invocate in
susţinerea nelegalităţii actului nu ar putea justifica vătămarea unui drept sau interes privat al
reclamantului.
Presupusa nelegalitate nu este apta a produce o vătămare reclamantului. Faptul ca urmare a
realizările lucrărilor de amenajări interioare autorizate, mansarda construcţie pârâtei va
cuprinde doua unităţi locative in loc de una cum era iniţial nu afectează in niciun fel
drepturile şi interesele reclamantei.
Pe de alta, susţinerile reclamantului nu justifica măcar ipotetic presupusa vătămare. Este greu
de imaginat in ce mod realizarea unor lucrări de recompartimentare in interiorul unei
construcţiei finalizate, care nu modifica destinaţia, volumetria sau aria construcţiei ar putea
determina aglomerarea zonei şi afectarea gravă a condiţiilor de locuit a tuturor locuitorilor
zonei. În concret, ca urmare a efectuării lucrărilor de recompartimentare, mansarda
construcţiei subscrisei cuprinde o unitate locativa in plus care a fost ocupata de 2 persoane.
Pentru aceasta unitate locativa a fast amplasat un nou loc de parcare alături de cele 3
existente.
In al doilea rând, se invoca de către reclamant faptul ca AC 1819/2017 ar fi încălcat condiţiile
impuse prin CU 1619/2017 prin raportare la faptul ca ,,in zone sunt aplicabile reglementările
urbanistice e UTR S_ Va unde POT max este de 5% iar CUT max de 0, 1 şi să autorizeze
lucrări de construire pentru un imobil cu POT max 32, 20% si CUT max 6, 64 în vederea
realizări unei unităţi locative suplimentare, aspect ce ar conduce la aglomerarea suplimentara
a zonei". Nici acest presupus motiv nu este apt a vatămă interesul privat al reclamantului.
Lucrările autorizate nu determina şi nu pot determina o aglomerare a zonei (facem trimitere la
pct. 2.1. lit. b)).
Pe de alta parte, lucrările autorizate sunt unele de amenajări interioare fără nicio influenta
asupra volumetriei, ariei sau destinaţiei construcţiei. Ele nu sunt apte a modifica indicatorii
urbanistici ai construcţiei existente.
Se invoca o situatie existenta anterior edificării clădirii din care face parte apartamentul nr. 3
şi asupra căreia efectele AC 1819/2017 nu are absolut nicio relevanta. Cert este ca lucrările
autorizate prin AC 1819/2017 nu sunt apte a modifica destinaţia imobilului astfel cum aceasta
a fost autorizată conform prevederilor PUG 1999 in vigoare la momentul edificării
construcţiei.
Nu în ultimul rând, se invoca de către reclamant ca doua din cele doua locurile de parcare
necesare pentru autorizarea lucrărilor de recompartimentare s-ar suprapune parţial cu culoarul
de trecere al liniilor electrice. Din nou, este greu de imaginat cum ar putea un asemenea
presupus motiv afecta drepturile fi interesele reclamantului.
În motivarea presupusei vătămări, reclamantul arata ca ,,atât construcţia cat şi parcările se
apropie nepermis de mult de liniile de înalta tensiune (. . .) un incendiu în zone, produs ca
efect din cauza acestei proximităţi poate afecta direct proprietatea reclamantului (prin
propagarea şi producerea de daune)". In acest sens, inclusiv instanţa de fond a reţinut în mod
corect ca reclamantul nu justifica nicio vătămare prin presupusa amplasare neconforma a unui
loc de parcare, nefiind identificata nicio influenţa negativa asupra proprietăţii reclamantului
care se afla de cealaltă parte a străzii Nadaşel.
Pentru aceste motive, pârâta solicită admiterea recursului incident, cu obligarea intimatului la
plata cheltuielilor de judecata.
În drept, dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5, 6, 8 C.proc.civ., art. 491C.proc.civ..
În apărare au formulat întâmpinare B___ B________ şi D_____ D____-M____, solicitând
respingerea recursului promovat în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Şi intimaţii G__ G__ G_____ si F__ F___ au depus întâmpinare, solicitând în principal
respingerea recursului ca fiind nul, în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat, cu
cheltuieli de judecată.
În susţinerea poziţiei procesuale intimaţii au invocat excepţia nulităţii recursului raportat la
dispoziţiile art. 488 alin. 1, art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că recurenta
nu aduce critici de nelegalitate sentinţei atacate.
Referitor la excepţia nulităţii recursului, intimaţii susţin că recursul nu se încadrează în
motivele de casare prev. de art. 488C.pr.civ. astfel că, în temeiul art. 489C.pr.civ. intervine
sancţiunea nulităţii.
În conformitate cu prevederile art. 489 din Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă
nu a fost motivat în termenul legal, aceeaşi sancţiune intervenind şi în cazul în care motivele
invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, iar dacă legea nu
dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către
instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de
filtrare, fie în şedinţă publică.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile procedurale sus menţionate, pentru a se putea considera că
recursul este motivat, recurenta trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, dar
memoriul de recurs nu conţine nici un fel de motive de nelegalitate care să poată fi
circumscrise vreunui din pct. 1 – 8 ale art. 488 alin. 1 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte fondul recursului, intimaţii au arătat că motivele invocate în recurs nu sunt
temeinice faţă de prevederile legale aplicabile, iar reţinerile instanţei de fond care au stat la
baza pronunţării sentinţei recurate sunt argumentate întemeiat.
Intimatul C_______ C___________ C___ C_____ a depus întâmpinare, solicitând
respingerea recursului promovat în cauză de reclamant.
Analizând recursul principal şi recursul incident declarat prin prisma motivelor invocate şi a
dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Curtea constată că fac obiectul recursurilor atât sentinţa civilă nr.
398/11.02.2021, cât şi încheierea din data de 16.07.2020 prin care s-a respins excepţia
inadmisibilităţii invocată de pârâta SC E_____ E____ SRL şi excepţia de nelegalitate a AC
nr. 1274/2013 şi a AC modificatoare nr. 1165/2014 emise de C_______ C___________ C___
C_____.
Raportat la configuraţia acţiunii cu care a fost învestită prima instanţă, la temeiurile juridice
invocate de reclamant, la apărările formulate de pârâta recurentă incidentă, la natura
dirimantă a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii prin prisma lipsei interesului-vătămare specific
contenciosului administrativ, Curtea apreciază că se impune cercetarea cu prioritate a
recursului incident. Chiar dacă soarta acestuia este strâns legată de cea a recursului principal,
din perspectiva unor eventuale cauze care ar împiedica cercetarea pe fond a acestuia din
urmă, se constată că în speţă nu este incidentă o astfel de ipoteză, motiv pentru care acesta va
fi analizat cu prioritate.
Pe calea cererii de reformare, recurenta E_____ E____ SRL a criticat încheierea civilă din
16.07.2020, atât din perspectiva încălcării normelor de procedură cu ocazia soluţionării
excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a lipsei interesului legitim sau a dreptului
subiectiv privat (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 6 C.proc.civ.), cât şi
din perspectiva soluţiei drespre care se arată că este rezultatul unei greşite interpretări şi
aplicări a dispoziţiilor de drept substanţial privitoare la interes consacrate de art.8 din Legea
contenciosului administrativ.
Sub acest aspect, Curtea reţine cu titlu de principiu distincţia dintre interesul de a acţiona –
condiţie esenţială pentru formularea oricărei acţiuni civile, consacrat de art. 33C.proc.civ.
norma generală, care are semnificaţia de folos practic urmărit de parte cu ocazia declanşării
unui litigiu, şi noţiunea de interes în materia contenciosului administrativ, a cărui sferă este
definită de art. 8 alin. 1 şi 1 ind.1 coroborat cu art. 1 lit. o), p) şi r) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, legea specială consacră un contencios subiectiv, perceput ca drept subiectiv,
prerogativă recunoscută de lege unor persoane fizice sau juridice de a pretinde săvârşirea
unor acţiuni sau abţinerea de la săvârşirea acestora, respectiv un contencios obiectiv,
fundamentat pe noţiunea de drept obiectiv, conform căreia vizează un ansamblu de norme
juridice existent sau independent de subiectele raportului juridic concret, în care apar cu
drepturi şi obligaţii determinate decurgând din dreptul obiectiv. Astfel cum s-a subliniat în
doctrină, contenciosul subiectiv are drept scop protejarea drepturilor subiective ce aparţin
unor persoane fizice sau juridice determinate, individualizate, pe când contenciosul obiectiv
urmăreşte asigurarea legalităţii şi promovarea intereselor generale.
În accepţiunea legiuitorului, exprimată în mod neechivoc în cuprinsul art. 8 alin. 1 ind. 1 din
Legea nr. 554/2004,” persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula
capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în
măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului
subiectiv sau a interesului legitim privat”, stabilind astfel caracterul subsidiar al
contenciosului obiectiv.
Prin urmare, din perspectiva condiţiei care vizează interesul reclamantului, în toate cazurile,
pentru a se putea formula o acţiune în contencios administrativ fundamentată pe dispoziţiile
Legii nr. 554/2004, acesta este ţinut să justifice un interes determinat, legitim, personal născut
şi actual (sau preventiv în anumite condiţii), care decurge din încălcarea unui drept subiectiv
sau a interesului legitim privat.
Curtea reţine astfel că în contextul contenciosului administrativ, noţiunea de interes este în
mod determinant legată de noţiunea de vătămare, în speţă reclamantul fiind ţinut să justifice o
vătămare într-un drept al său ori într-un interes legitim produsă prin actul administrativ
atacat, aspect subliniat în mod pertinent de recurentul incident.
Se observă în cauză că prin acţiunea introductivă reclamantul a susţinut că vătămarea constă
în diminuarea de valoare a imobilului proprietatea reclamantului, aglomerarea excesivă şi
suplimentară a zonei resimţită atât de reclamant cât şi de către toţi locuitorii acesteia, atât în
ceea ce priveşte lipsa locurilor de parcare, cât şi în ceea ce priveşte lipsa locurilor de joacă
pentru copii. A invocat faptul că în vederea realizării construcţiei de către E_____ E____
SRL a fost desfiinţat în cursul anului 2012 parcul de copii care deservea locuitorii zonei, că în
urma desfiinţării acestuia copiii lipsiţi de un loc de joacă se află în pericol de accidentare, că
_____________________ stradă îngustă, iar parcarea autoturismelor în faţa construcţiilor
este de natură să îngreuneze în mod serios traficul în zonă.
În faţa primei instanţe, pârâta E_____ E____ SRL a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii
din perspectiva lipsei interesului reclamantului în accepţiunea legii contenciosului
administrativ. Cu ocazia soluţionării acestei excepţii, prin încheierea din 16.07.2020,
recurată, prima instanţă a reţinut prevederile art 1 din Legea 554/2004 conferă legitimitate
procesuală activă oricărei persoane care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim,
prin urmare simpla vătămare a unui interes sau drept subiectiv este suficientă pentru a conferi
reclamantului calitatea procesuală activă în promovarea unei acţiuni in contencios
administrativ de anulare a actului, existenţa sau inexistenţa acestor vătămări reprezintă
chestiuni de fond, care urmau a fi analizate de instanţă împreună cu condiţiile de legalitate pe
care trebuie să îndeplinească actul administrativ contestat. Cu această motivare au fost
respinse excepţiile invocate de pârâţi, toate grefate pe lipsa unui interes legitim privat al
reclamantului.
Din această perspectivă, se relevă a fi întemeiată critica recurentului incident, în sensul că de
vreme ce prima instanţă a apreciat că existenţa sau inexistenţa vătămărilor invocate de
recurent reprezintă o chestiune de fond, iar vătămarea determină interesul legitim privat al
reclamantului, soluţia ar fi fost aplicarea dispoziţiilor art. 248 alin. 3 C.proc.civ., respectiv
unirea cu fondul a excepţiei inadmisibilităţii. Într-adevăr, vătămarea alegată de reclamat urma
a fi cercetată în cadrul procesului prin administrarea probaţiunii solicitate de părţi, astfel că
pentru soluţionarea excepţiei era necesară administrarea unui probatoriu care s-a dovedit a fi
suficient de complex şi care abordat toate aceste aspecte, inclusiv în cadrul unei lucrări de
specialitate. Procedând în această manieră, de a nu uni cu fondul excepţia, deşi astfel cum
însăşi instanţa a prefigurat se impunea analizarea chestiunilor invocate de pârâtă odată cu
fondul, s-a cauzat părţii o vătămare, prin aceea că ulterior administrării probaţiunii nu a mai
putut fi reluat aspectul referitor la interesul definit de legea contenciosului, acesta fiind tranşat
sumar anterior administrării probaţiunii.
Prin urmare, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5
C.proc.civ., sub aspectul modului în care a fost abordată excepţia lipsei de interes.
Pe de altă parte, observând considerentele tribunalului cu privire la excepţia în discuţie,
excepţia inadmisibilităţii astfel cum a fost invocată de pârâta E_____ E____ SRL în primă
instanţă, Curtea apreciază că acestea nu întrunesc exigenţele prevăzute de art. 425 alin. 1 lit.b
C.proc.civ., în sensul că nu conţin o analiză reală a motivelor invocate de parte.
Aplecându-se asupra acestui motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6
C.proc.civ., Curtea reţine, cu titlu de principiu, obligaţia instanţelor de a expune în cuprinsul
hotărârilor judecătoreşti motivele care fundamentează soluţia pronunţată, astfel cum rezultă
din cuprinsul art. 425 C.poc.civ.. Potrivit acestei norme, instanţa de judecată va arăta, în
cadrul considerentelor hotărârii, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea
instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea hotărârii reprezintă unul dintre elementele componente ale dreptului la un proces
echitabil, astfel cum este consacrat în art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile
Omului şi dezlvoltat în vasta jurisprdenţă a Curţii de la Strasbourg în această materie.
Relevante în acest sens sunt, în opinia instanţei de recurs, considerentele Curţii EDO expuse
în decizia pronunţată în cauza Albina împotriva României (Publicată în: Monitorul Oficial Nr
1049 din 25 noiembrie 2005, Partea a IV-a). În pargraful 30, Curtea a reiterat că “dreptul la
un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie include printre altele dreptul părţilor de
a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu
are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective
(Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, _______, nr. 37, p. 16, paragraful 33),
acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real
"ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6
implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al
mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia
pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80,
CEDH 2004-I, şi Hotărârea V__ der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, _______,
nr. 288, p. 19, paragraful 59].”
Curtea Europeană a admis cu această ocazie că “obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1
instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la
fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81; Hotărârea V__ der Hurk,
precitată, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, precitată, paragraful 29; a se vedea, de
asemenea, Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-
IX)”, însă, potrivit jurisprudenţei sale constante, „noţiunea de proces echitabil presupune ca o
instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real
problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei
instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de
hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p 2930, paragraful 60).”
În cauza dedusă judecăţii, prin disocierea interesului de vătămare şi recalificarea excepţiei, nu
a fost în mod real examinată excepţia, instanţa rezumându-se la a expune că simpla vătămare
a unui interes sau drept subiectiv este suficientă pentru a conferi reclamantului calitatea
procesuală activă în promovarea unei acţiuni in contencios administrativ de anulare a actului,
or existenţa vătămării nu a fost analizată cu această ocazie.
Prin urmare, Curtea reţine că aceste considerente pe marginea excepţiei inadmisibilităţii nu
întrunesc exigenţele art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ. şi nici standardele trasate de
jurisprudenţa Curţii Europene anterior menţionată, strict din perspectiva motivării acestei
excepţii fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.. Deşi
instanţa de recurs are în vedere că în speţă este vorba de motivarea unei excepţii în şedinţă
publică, astfel că expunerea in extenso a motivelor nu era de aşteptat a fi exhaustivă, totuşi
considerentele expuse nu abordează esenţa excepţiei invocate de parte şi din această
perspectivă se reţine incidenţa motivului de casare amintit.
Raportat la motivele reţinute, se impune casarea în parte a încheierii din 16.07.2021, cu
consecinţa rejudecării prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, cu abordarea motivelor invocate
de părţi. Curtea reţine că pentru se putea realiza o cercetare pe fond a motivelor de
nelegalitate a actului administrativ contestat invocate de reclamant, era necesar ca mai întâi să
fie verificată condiţia existenţei unei vătămări şi astfel, existenţa interesului de a provoca
analiza legalităţii actului adminsitrativ.
Reluând în rejudecare analiza excepţiei unei vătămări, Curtea constată că în realitate pretinsa
vătămare invocată de reclamant nu subzistă, nefiind susţinută de probaţiunea administrată.
Astfel, pe de o parte, pretinsa vătămare constând în nerespectarea amplasamentului clădirii nu
poate fi validată, atât timp cât actul administrativ contestat (autorizaţia de construire nr.
1819/2017) vizează compartimentarea unui apartament dintr-o construcţie edificată anterior
în baza unei alte autorizaţii de construire şi recepţionată anterior (Curtea reveni asupra
criticilor recurentului cu privire la respingerea excepţiei de nelgalitate a celor două autorizaţii
în baza cărora a fost edificat imobilul). Practic, actul administrativ care face obiectul
prezentei acţiuni nu are ca efect amplasarea clădirii.
În acelaşi context, irelevantă este şi susţinerea reclamantului referitoare la faptul că în vederea
edificării construcţiei de către E_____ E____ SRL a fost desfiinţat unui parc de copii care
deservea locuitorii zonei, cât timp desfiinţarea nu este consecinţa actului administrativ
contestat în prezentul proces, ci a avut loc anterior edificării construcţiei, nici modul în care
reclamantul este vătămat prin lipsa unui parc pentru copii.
Nici argumentul referitor la aglomerarea şi la siguranţa traficului în zonă, din perspectiva
profilului străzii nu poate fi primită, deoarece în cadrul lucrării de specialitate expertul
desemnat arh. P___ Mutică (f.154 dosar rejudecare) a relevat că din analiza situaţiei de pe
teren se poate identifica porţiunea din ____________________________ atât imobilul
reclamantului cât şi pe cel al pârâţilor ca fiind o înfundătură – o stradă înfundată cu dublu
sens şi o lăţime de două benzi (cc.a7 m), cu un traseu total de circa 240 m care este suficient
pentru numărul relativ redus de autoturisme din zonă conform HG nr. 525/1996 anexa 4, pct.
4.11.1.. De altfel, este dificil de acceptat că apartamentarea cu consecinţa creării unei singure
noi unităţi locative este de natură să aglomereze excesiv zona din perspectiva traficului şi a
siguranţei acestui pe _________________ află amplasate imobilele. În niciun caz,
reclamantul nu a făcut dovada acestor susţineri, deşi sarcina probei îi revenea conform art.
209C.proc.civ., iar expertul le-a infirmat.
Tot astfel, deşi a susţinut reclamantul că de-a lungul timpului au avut loc multe accidente
rutiere în zonă, nu a produs probe în acest sens, nu a indicat nici perioada în care ar fi avut
loc, nici frecvenţa, nici legătura de cauzalitate cu efectele administrativ contestat, şi, în
consecinţă nu a arătat nici în ce manieră a fost vătămat într-un interes personal prin aceste
pretinse accidente.
Deşi a susţinut că este vătămat prin aglomerarea locurilor de parcare, instanţa de recurs
constată că prin autorizaţia de construire au fost prevăzute locuri de parcare, reclamantul nu a
probat existenţa unei vătămări reale, efective, ci s-a rezumat la a critica aglomerarea zonei,
fără a face dovada că locurile de parcare nu sunt utilizabile sau utilizate de proprietar.
Nici pretinsa vătămare prin amplasarea neconformă a două locuri de parcare (P3 şi P4) din
Planul de situaţie autorizat în zona de siguranţă a LEA 110kV nu este confirmată în speţă.
Astfel, expertul a constatat că imobilul reclamantului B______ este situat peste drum de
imobilul pârâţilor şi nu este situat în acelaşi compartiment de incendiu, distanţa dintre cele
două imobile fiind de aproximativ 15 m, nefiind identificat din punct de vedere tehnic niciun
prejudiciu pe care imobilul autorizat l-ar aduce reclamantului (f.155 dosar tribunal
rejudecare). Reclamantul recurent nu a probat în ce manieră un posibil incendiu produs în
zonă ca urmare a proximităţii unui loc de parcare de zona de protecţie a liniilor de înaltă
tensiune ar afecta în mod direct proprietatea sa, astfel cum a susţinut, atât timp cât concluziile
expertului sunt în sens contrar. De altfel, instanţa reţine că zona de protecţie stabilită în
apropierea liniilor de înaltă tensiune vizează în principal posibilitatea de intervenţie a
echipajelor pentru remedierea unor eventuale avarii, dincolo de susţinerile recurentului
reclamant,
Mai mult, expertul a concluzionat că în urma cercetărilor nu a identificat din punct de vedere
arhitectural sau urbanistic o influenţă directă negativă asupra proprietăţii reclamantului care
se află de cealaltă parte a străzii (f.157 din acelaşi dosar).
De asemenea, nu s-a probat în niciunul din modurile prevăzute de lege nici vătămarea ce ar
decurge dintr-o pretinsă diminuare a valorii imobilului reclamantului ca urmare a
compartimentării autorizate prin actul contestat, deşi, reiterează instanţa, sarcina probei
incumba reclamantului sub acest aspect.
Curtea reţine în consecinţă că reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări proprii apte să
contureze existenţa unui interes legitim privat, care să se poată circumscrie demersului
consacrat de art. 8 alin. 1 şi alin. 1 ind.1 coroborat cu art. 1 lit. o), p) şi r) din Legea nr.
554/2004, astfel că acţiunea în contencios administrativ apare ca fiind inadmisibilă, astfel
cum în mod pertinent a invocat pârâta recurentă E_____ E____ SRL.
Sub aspectul recursului declarat de reclamantul A______ A______, Curtea constată acesta a
contestat pe de o parte soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate a AC nr. 1274/2013 şi
a AC modificatoare nr. 1165/2014 din cuprinsul încheierii de şedinţă din 16.07.2021 a
Tribunalului Cluj, iar pe de altă parte soluţia de respingere a motivelor de nelegaliatate
invocate de acesta.
Referitor la excepţia de nelegalitate a celor două autorizaţii anterioare de edificare a
imobilului în care se află apartamentul a cărui compartimentare s-a autorizat prin actul
contestat, Curtea reţine că aceasta a fost invocată pentru a susţine nelegalitatea actului
administrativ contestat în prezenta acţiune, reclamantul susţinând că urmăreşte pe această cale
să înlăture fundamentul celei din urmă autorizaţii de compartimentare.
Curtea observă că una dintre condiţiile premisă de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate o
constituie existenţa unui proces. Or, în ipoteza în care anterior Curtea a constatat că nu este
îndeplinită condiţia interesului legitim din perspectiva vătămării, acţiunea fiind astfel
inadmisibilită, fără posibilitatea de a se continua procesul pentru a se analiza motivele de
nelegalitate, în mod evident nici excepţia de nelegalitate nu este admisibilă. Prin urmare,
aparent nu ar mai exista niciun interes al recurentului în a susţine această critică, cât timp
instanţa de recurs s-a oprit asupra soluţiei de inadmisibilitate a acţiunii.
Cu toate acestea, dat fiind că admisibilitatea în principiu a excepţiei de nelegalitate a fost
analizată de prima instanţă anterior antamării fondului, pentru a se asigura dreptul la un
proces echitabil al părţii şi din perspectiva dreptului la o cale de atac efectivă, vor fi analizate
aceste critici ale recurentului.
Sub aspectul soluţiei tribunalului asupra excepţiei de nelegalitate, Curtea reţine că aceasta
este pe deplin fondată şi achiesează pe deplin considerentelor primei instanţe. Astfel, în mod
corect a reţinut aceasta că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art 4 alin. 2 din Legea
554/2004 deoarece nu există o legătură între actele administrative cu caracter individual a
căror legalitate se solicită a fi analizată pe această cale şi soluţionarea fondului în cauză, în
raport de argumentele de nelegalitate invocate de reclamant prin plângerea prealabilă şi
reiterate în acţiunea introductivă.
Într-adevăr, cele două autorizaţii de construire din 2013 şi 2014 sunt acte administrative
individuale cu un caracter special, care şi-au produs efectele ca urmare a edificării şi
recepţionării construcţiei, iar actul administrativ contestat prin care se autorizează o
compartimentare a acestei construcţii nu se fundamentează pe cele dintâi, la emiterea sa fiind
analizate condiţiile specifice strict cu privire la operaţiunea de compartimentare, din această
perspectivă neexistând o interdependenţă între cele dintâi şi actul contestat în prezentul
litigiu.
Mai mult, în mod pertinent a observat prima instanţă faptul că unul dintre argumentele de
nelegalitate invocate in cadrul acţiunii in anulare se sprijină tocmai pe menţiunile cuprinse in
A.C a căror nelegalitate se invocă, şi anume interdicţia de recompartimentare ulterioară, care
a fost cuprinsă în cele două A.C., astfel că prin actiunea in anulare nu doar că nu se combate
legalitatea AC a căror nelegalitate se invocă in baza art 4 din Legea nr.554/2004, ci chiar se
invocă cele două autorizaţii pentru a susţine nelegalitatea actului administrativ emis ulterior.
Desigur, Curtea poate accepta explicaţia recurentului în sensul că aparenta poziţie
contradictorie a reclamantului este cauzată de palierele pe care este organizată argumentaţia,
în sensul că în ipoteza în care nu s-ar fi constatat nelegalitatea autorizaţiilor anterioare,
solicita instanţei să reţină interdicţia de apartamentare existentă în cuprinsul lor. În orice caz,
în mod corect s-a reţinut că nu este îndeplinit condiţia existenţei unei legături suficiente între
cele două acte pentru a fi admisibilă excepţia şi, desigur, neputând fi antamate motivele de
nelegalitate ca urmare a inadmisibilităţii acţiunii, excepţia de nelegalitate ar fi fost lipsită de
finalitate.
Tot astfel, raportat la soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii, Curtea constată că este
lipsită de finalitate orice analiză a motivelor de nelegalitate a sentinţei crticate invocate de
recurentul reclamant,
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea va
respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A______ A______, în contradictoriu cu
intimaţii – pârâţii C_______ C___________ C___ C_____, E_____ E____ SRL, B___
B________, D_____ D____-M____, G__ G__ G_____ si F__ F___, împotriva încheierii
civile din data de 16 iulie 2020, precum şi a sentinţei civile nr. 398/2021, ambele pronunţate
în dosarul nr. ______________ al Tribunalului Cluj.
În schimb, va admite recursul incident declarat de către recurenta pârâtă E_____ E____ SRL,
împotriva încheierii civile din data de 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr.
______________ al Tribunalului Cluj şi, în consecinţă va casa în parte încheierea civilă din
data de 16 iulie 2020, precum şi sentinţa civilă nr. 398/2021, ambele pronunţate în dosarul nr.
______________, în sensul că va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recalificată de
către prima instanţă sub denumirea de excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, va respinge,
în această modalitate, acţiunea formulată de intimatul - reclamant A______ A______ în
contradictoriu cu intimaţii – pârâţii C_______ C___________ C___ C_____, E_____ E____
SRL, B___ B________, D_____ D____-M____, G__ G__ G_____ si F__ F___.
Ca parte căzută în pretenţii, va obliga intimatul reclamant A______ A______ să plătească
recurentei pârâte E_____ E____ SRL cheltuieli de judecată in cuantum de 8925 lei,
reprezentând onorariu avocat în recurs, intimaţilor pârâţi B___ B________, şi D_____
D____-M____ cheltuieli de judecată in cuantum de 5000 lei, reprezentând onorariu avocat,
iar intimaţilor pârâţi G__ G__ G_____ si F__ F___ cheltuieli de judecată in cuantum de 3750
lei, reprezentând onorariu avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A______ A______, CNP
_____________, domiciliat în Cluj-N_____, ___________________, jud. Cluj în
contradictoriu cu intimaţii – pârâţii C_______ C___________ C___ C_____, cu sediul în
Cluj-N_____, _________________-3, jud. Cluj, E_____ E____ SRL, cu sediul procesual
ales la SCA S________ şi Asociaţii situat in Cluj-N_____, _____________________. 7, jud.
Cluj, B___ B________, D_____ D____-M____, ambii cu domiciliul în Cluj-N_____,
_________________________. 163, _____________, jud. Cluj, cu domiciliul- procesual ales
la GIDRO&GIDRO SCA, cu sediul în Cluj-N_____,
_________________________________ nr.21, _______________ G__ G__ G_____, cu
domiciliul în Sat B____, ___________________, ____________, _____________, judeţ
Cluj, CNP _____________ si F__ F___, cu domiciliul în Mun. Z____, Al. Mesteacănului nr.
5, ____________. 1, __________________, CNP _____________, ambii cu domiciliul
procesual ales cab.av. M___ I____ situat in Cluj-N_____, ___________________. 4,
________________ împotriva încheierii civile din data de 16 iulie 2020, precum şi a sentinţei
civile nr. 398/2021, ambele pronunţate în dosarul nr. ______________ al Tribunalului Cluj.
Admite recursul incident declarat de către recurenta pârâtă E_____ E____ SRL, cu sediul
procesual ales la SCA S________ şi Asociaţii situat in Cluj-N_____,
_____________________. 7, jud. Cluj împotriva încheierii civile din data de 16 iulie 2020,
pronunţată în dosarul nr. ______________ al Tribunalului Cluj şi, în consecinţă casează în
parte încheierea civilă din data de 16 iulie 2020, precum şi sentinţa civilă nr. 398/2021,
ambele pronunţate în dosarul nr. ______________, în sensul că admite excepţia
inadmisibilităţii acţiunii, recalificată de către prima instanţă sub denumirea de excepţia lipsei
de interes şi, în consecinţă, respinge, în această modalitate, acţiunea formulată de intimatul -
reclamant A______ A______, CNP _____________, domiciliat în Cluj-N_____,
___________________, jud. Cluj în contradictoriu cu intimaţii – pârâţii C_______
C___________ C___ C_____, cu sediul în Cluj-N_____, _________________-3, jud. Cluj,
E_____ E____ SRL, cu sediul procesual ales la SCA S________ şi Asociaţii situat in Cluj-
N_____, _____________________. 7, jud. Cluj, B___ B________, D_____ D____-M____,
ambii cu domiciliul în Cluj-N_____, _________________________. 163, _____________,
jud. Cluj, cu domiciliul- procesual ales Ia GIDRO&GIDRO SCA, cu sediul în Cluj-N_____,
_________________________________ nr.21, _______________ G__ G__ G_____, cu
domiciliul în Sat B____, ___________________, ___________________,
__________________, CNP _____________ si F__ F___, cu domiciliul în Mun. Z____, Al.
Mesteacănului nr. 5, ____________. 1, __________________, CNP _____________, ambii
cu domiciliul procesual ales cab.av. M___ I____ situat in Cluj-N_____,
___________________. 4, ________________.
Obligă intimatul reclamant A______ A______ să plătească recurentei pârâte E_____ E____
SRL cheltuieli de judecată in cuantum de 8925 lei, intimaţilor pârâţi B___ B________, şi
D_____ D____-M____ cheltuieli de judecată in cuantum de 5000 lei, iar intimaţilor pârâţi
G__ G__ G_____ si F__ F___ cheltuieli de judecată in cuantum de 3750 lei, reprezentând
onorariu avocaţial.
Decizia este definitivă şi executorie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2022.
Preşedinte,
F_____ C______ J_____
Judecător,
R_____ M______ V____
Judecător,
A______ S____
Grefier,
V_______ D______
Red. V.R.M./ U.K.G
4 ex./ 11.02.2022
Jud. fond: M____-F________ B____
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro