Seminar 1

Drept procesual civil

Semestrul II
Seminar Probe.

Cadrul general- Art.249-264 din CPC

1. Noțiune
În sens larg, prin probă înțelegem mijloc de susținere a unei afirmații. Mai are sens și
de sarcina probei și de rezultatul obținut.
În sens restrâns, două accepțiuni:
a) mijloc de probă
b) fapt probator – discutăm de faptul material care este determinant în soluționarea
litigiului (faptul principal = chiar raportul juridic dedus judecății).
2. Legea aplicabilă
Potrivit art.26 din CPC –
Conditiile de admisibilitate si forta probantă a probelor preconstituite/prezumților
legale- legea de la momentul producerii actului sau fapte juridice generatoare de drepturi si
obligatii
Administrarea probelor-legea de la momentul administrării efective

3. Obiectul și subiectul probei

Subiectul probei: Judecătorul (pe cine vreau să conving?)
Obiectul probei: Ce fapte vreau să probez? (probă în sens restrâns).
Atunci când este vorba despre drepturi de care părțile pot dispune, dacă pârâtul nu
contestă ceea ce spune reclamantul, instanța nu mai este obligată să administreze probe. Dacă
ea nu este lămurită și s-ar putea să fie implicate și interesele sau drepturile unor terți, atunci ea
nu poate considera suficientă mărturisirea pârâtului și va face în continuare probațiune pe
pretențiile reclamantului.
De exemplu:
1. Divortul prin acord cu minori- Potrivit art.264 din Codul Civil ascultarea minorilor
este obligatorie în procedurile care îi privesc. Într-o astfel de ipoteza, in care părtile se înteleg,
este sau nu obligatorie ascultarea minorilor pentru stabilirea chestiunilor ce tin de exercitarea
autorității părintesti, locuința si pensie?
-Practica nu este unanimă în acest sens.
2. Actiunea în rectificare CF alte actiuni reale, simpla necontestare sau chiar
recunoastere a pârâtului nu poate face dovada dreptului invocat, întrucât în aceasta situație
este posibil ca dreptul invocat să apartină altcuiva, iar crearea unei aparențe greșite de drept în
favoarea reclamantului ar fi de natură să îl prejudicieze pe adevăratul titular.
Atunci când avem drepturi de care părțile pot dispune(drepturi de crență), reclamantul
trebuie să solicite pronunțarea unei hotărâri în condițiile art.436 din CPC, o astfel de hotărâre
nebucurându-se de autoritate de lucru judecat, tocmai pentru că nu are la bază verificările
jurisdictionale ale instanței.
Ce nu trebuie/poate fi probat?
1. Faptele negative nedeterminate nu pot fi dovedite.
2. Continutul Legii- art.252 din CPC
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
O excepție o constituie proba legii străine – art. 2562, art. 2563 NCC .
3. Faptele necontestate/recunoscute, dacă instanța tinând cont de circumstanțele
cauzei decide că nu este cazul să se realizeze probațiune.

4. Propunerea probelor.
Reclamantul propune probele prin cererea ce chemare în judecată, art. 204 prevede că
poate să-și modifice cererea de chemare în judecată până la primul termen de judecată cu
procedura completă cu el și poate propune probe noi. Acele probe noi se referă la cererea
adițională- Textul de la Art. 204 (1) se referă exclusiv la probele aferente cererii adiționale.
Pârâtul propune probe prin întâmpinare ( sancțiunea nedepunerii întâmpinării este
decăderea din dreptul de a invoca excepțiile relative și de a mai propune probe), dacă
întâmpinarea nu este obligatorie poate să o facă la primul termen de judecată.
Intervenientul principal- prin cererea de intervenție, dar nu este obligat ca și
reclamantul pentru că avem un text care spune „după încuviințarea cererii de intervenție
principală, poate să propună probe până la următorul termen de judecată”, iar cei care
formulează întâmpinare la cererea de intervenție principală, care se formulează după
încuviințarea intervenției.
După ce se încuviințează cererea de intervenție principală și intervenientul devine parte
în proces se acordă un termen celorlalte părți să depună întâmpinare și prin acea întâmpinare
vor propune probe față de cererea de intervenție principală.
Chematul în garanție este pârât în cererea de chemare în garanție așadar el poate să
formuleze întâmpinare la cererea de chemare în garanție după ce aceasta este încuviințată și să
propună probe prin întâmpinare.
Probațiunea pe cererea de chemare în judecată a altei persoane trebuie făcută de cel care
formulează cererea de chemare în judecată a altei persoane pentru că practic cel chemat
în judecată nu are nicio obligație, deși el dobândește în ansamblul procesului poziția
procesuală de reclamant, el în cererea de chemare în judecată este de fapt pârât .
Cel introdus în condițiile lui art.78 art.79 din CPC are calitatea de pârât, atunci i se va
da un termen să depună întâmpinare și să-și formuleze probele.
În baza rolului activ al judecătorului conform Art. 22 alin. 2, judecătorul poate
administra din oficiu orice probe.
Excepția de la regulă:
Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi
încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
c) necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
Art. 204, fie că este făcută în termen, fie peste termen dar cu acordul tuturor celorlalte
părți, dacă își dau acordul pentru modificarea de cerere își dau acordul și pentru administrarea
probelor propuse prin modificarea de cerere, implicit.
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o
putea prevedea;
Ideea este că nevoia administrării probei rezultă din probele propuse de părți în
condițiile prevăzute de lege si deja administrate.
3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în
termen probele cerute;
Motive temeinic justificate- Nu trebuie să fie neapărat un motiv mai presus de voința
părții, dar trebuie să nu existe o culpă a părții.
4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății;
5. există acordul expres al tuturor părților.
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
Reclamantul propune o probă în cursul procesului și pârâtul este de acord în mod expres
să fie administrată chiar dacă nu a fost propusă prin cererea de chemare în judecată, iar
judecătorul apreciind că este concludentă o va încuviința si nu va invoca decăderea.
Alin (4): În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată,
sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată:
a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se
cere proba cu martori;
b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de
termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri;
c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în
cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
În situațiile în care interogatoriul trebuie depus pentru a fi comunicat acesta trebuie
depus în 5 zile de la încuviințarea probei pentru a putea fi comunicat respectiv pentru a da
posibilitatea să raspunda. Ex: persoana juridica., persoana fizică cu domiciliul/resedința în
străinatatate
d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5
zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331
alin. (2), dacă s-a încuviințat proba expertizei.
Dacă partea nu-și îndeplinește aceste obligații legate de administrarea probelor
încuviințate în condițiile alin. 2 va fi decăzută din dreptul de a mai administra proba. Nu va
opera sancțiunea decăderii dacă proba poate fi totuși administrată respectiv dacă se prezintă
martorul sau expertiza este deja realizată.
Ce se întâmpla în situația în care proba a fost dispusă din oficiu iar costurile au fost puse
pe seama ambelor părțil/a reclamantului?
Alin. 5 „Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a
procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul
poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le
poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.”
Alin. 6 „Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de
a ordona din oficiu (lipsa rolului activ nu poate fi invocată în căile de atac, Art. 22) probe pe
care ele nu le-au propus şi administrat în condițiile legii.”
Ce se întâmplă cu proba propusă din oficiu de instanță sau de procuror?
O va plăti partea căreia îi este favorabilă. Rezultă din art. 262 din CPC care se referă
la cheltuielile necesare administrării probelor.
Dacă nu depune partea această sumă, ea decade din dreptul de a o mai administra.
În ceea ce privește reclamantul există o discuție în jurisprudență și în doctrină, dacă nu
ar putea fi aplicat textul de la 242 („Când constată că desfăşurarea normală a procesului este
împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul
judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care
anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile.”) privind
suspendarea judecății. De exemplu, nu a plătit onorariul expertului, se suspendă în baza Art.
242 pentru că se suspendă cauza din culpa reclamantului și dacă în 6 luni nu cere repunerea pe
rol și îndeplinește obligația, cererea sa se perimă.
O altă opinie este că textul de la 242 din CPC se referă la alte obligații decât cele
privind administrarea probelor și că și reclamantului trebuie să-i aplic sancțiunea decăderii.
Textul relativ la decădere este în mod evident aplicabil pârâtului.
Art. 262 alin. 4 „Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face şi după
împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.” Dacă totuși expertul
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
depune expertiza și eu depun onorariul provizoriu doar pentru termenul următor când se și
depune expertiza, nu va decade din probă pentru că nu a suferit nimeni nicio vătămare.
Art. 262 alin. 5 „Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică şi în cazul în care administrarea
probei se face prin comisie rogatorie.”
5. Încuviințarea probelor.
Încheierea de încuviințare a probelor are un caracter preparatoriu pentru că instanța
poate să revină asupra probelor încuviințate. Art. 259 „Instanța poate reveni asupra unor
probe încuviințate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea
vreuneia nu mai este necesară. Instanța este însă obligată să pună această împrejurare în
discuția părților.” În virtutea principiului disponibilității și a dreptului la apărare instanța va
trebui să pună în discuția părților faptul că ea nu mai apreciază este necesar să administreze
toate probele încuviințate.
Art. 258 alin. 2 „Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor
trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum şi obligațiile ce revin părților în
legătură cu administrarea acestora.”
Condițiile de admisibilitate a probei ( verosimilă, concludentă, pertinentă și alte condiții
admisibilitatea speciale), încheierea mai arată ce fapte trebuie dovedite, ce mijloace de probă
se vor folosi și care sunt obligațiile părților ce revin în legătură cu administrarea lor.
Administrarea propriu-zisă a probelor.
Potrivit art.261 din CPC regula este că ele se administrează în fața instanței de
judecată, cu titlu de excepție pot fi administrate de altă instanță prin Comisia Rogatorie
Natională/Internatională.
Instanța solicitantă este cea care încuviințează proba spune ce probă se va administra,
atunci când este vorba despre proba cu martori spune pe cine trebuie să audieze si cu privire la
ce evenimente. Instanta solicitată administrează proba exact în aceleasi condiții ca si instanța
fondului, printr-un dosar separat avand ca obiect comisie rogatorie, dosar care va fi înaintat
după finalizare instanței solicitante.
Reguli de administrare:
Ordinea în care se administrează probele-„Administrarea probelor se va face în ordinea
stabilită de instanță.”
De exemplu: interogatoriul părților și proba cu martori, interogatoriul va fi primul
pentru a vedea care fapte sunt contestate, si abia apoi martorii si expertiza daca este nevoie.
Art. 260 alin. 4 „Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este
posibil, în aceeaşi şedință.
Art. 260 alin. 5 „Dacă s-a dispus o cercetare la fața locului, aceasta se va efectua, când
este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte probe.”
Mijloacele de probă reglementate de CPC sunt cele enumerate în Art. 250 „înscrisuri,
martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută
la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața
locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”

Grile:
1. Judecătorul este ținut:
a. să cunoască toata legislația României, indiferent dacă este în vigoare sau nu
b. să decadă din dreptul de a propune propune probe noi pe reclamantul care își modifică
cererea de chemare în judecată altfel decat în condiile art. 204 din CPC
c. să administreze probe si atunci când pârâtul recunoaste dreptul pretins, atunci când este
afectat un interes public sau interesele legitime ale altor persoane
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
2. Pârâtul va putea propune probe noi în timpul cercetării judecătoresti:
a. dacă necesitatea administrării probei reiese din cercetarea judecatorească si acesta nu a
putut prevedea acest aspect
b. dacă are acordul expres al reclamantului
c. dacă nu a depus întâmpinare, chiar dacă aceasta era obligatorie în vederea respectării
dreptului la apărare si a principiului egalității de arme

3. Instanța nu va putea:
a. reveni asupra unei probe încuviințate anterior, după punerea în discuția
contradictorie a părților a acestui dacă respectiva proba nu mai este utilă cauzei
b. reveni asupra unei probe respinse anterior ca nefiind concludentă dacă după
administrarea unor probe se dovedește că acea proba ar fi necesară
c. admite întodeauna solicitarea în probațiune a reclamantului chiar dacă există un
acord expres al tuturor părților fără să analizeze necesitatea si concludenta probei.

4. În ce privește avansarea cheltuielile privind administrarea unei probe:

a. instanța va putea suspenda judecata cauzei dacă proba a fost încuviințată pentru reclamant,
iar acesta nu achita aceste cheltuieli, în temeiul art.242 din CPC
b. îl va decade pe pârât din dreptul de a administra acea proba, dacă proba a fost încuviințată
din oficiu dar în interesul pârâtului, dacă acesta nu achita suma pusă în sarcina sa
c. va înainta banii necesari din fondurile MJ dacă proba este necesară pentru soluționarea
cauzei
5. Părțile pot:
a. solicita administrarea probelor prin intermediul avocaților alesi, oricare ar fi obiectul cauzei
b. solicita instanței să revina asupra unei probe încuviințate, deoarece s-au pus de acord cu
privire la obiectul acelei probe
c. ataca în mod separat încheierea preparatorie de încuviințare a probatoriului, potrivit art.258
din CPC

6. Atunci când instanța încuviințează din oficiu proba cu expertiza si dispune prin
încheiere ca ambele părti sa achite onorariul expertului, iar reclamantul nu achită
partea sa, instanța urmează:
a. să îl decadă pe reclamant din probă
b. să respingă cererea de chemare în judecată, atunci când proba este absolut necesară
soluționării cauzei
c. să suspende soluționarea cauzei, în temeiul art .242 din CPC

Partea a II-a
Partea specială ( art. 265-358 CPC)

1. Copia conformă cu originalul depusă în instanță de pe un contract de vânzare-

cumpărare autentic:
a. reprezintă un înscris preconstituit, primordial și duplicat;
b. reprezintă un înscris preconstituit, recognitiv și o copie legalizata;
c. reprezintă un înscris preconstituit, primordial și o copie conformă cu originalul.

2.Copia de pe înscrisul autentic:

a. daca este legalizată face deplină dovadă a actului chiar în lipsa originalului;
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
b. face dovada despre ceea ce este cuprins în înscrisul original sub rezerva prezentării
duplicatului;
c. daca este legalizată reprezintă un început de dovadă scrisă a actului în lipsa originalului.

3. Declarația părților cuprinsă în cuprinsul înscrisului autentic cum că prețul a fost

plătit:
a. poate fi combătută numai prin înscrierea în fals;
b.face dovadă până la proba contrară atât între părți cât și față de terți;
c. reprezintă între părți un început de dovadă scrisă.

4. Actul autentic reprezentat de o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare

mobiliară nul ca instrument probator:
a. face deplină dovadă între părți ca înscris sub semnătură privata numai dacă este semnat și
cuprinde pluralitatea de exemplare ori formula „bun şi aprobat” ;
b. constituie un început de dovadă scrisă atât între părți cât și față de terți dacă nu este semnat;
c. face deplină dovadă între părți ca înscris sub semnătură privata dacă este semnat.

5. Înscrisul sub semnătură privată:

a. se bucură de beneficiul prezumției de autenticitate;
b. face deplină dovadă între părți până la proba contrară dacă este recunoscut ;
c. trebuie să fie semnat în mod obligatoriu de cel puțin două părți.

6.Înscrisul sub semnătură privată care constată o convenție sinalagmatică nu trebuie să

îndeplinească formalitatea multiplului exemplar:
a. în cazul contractelor încheiate prin corespondență;
b. în cazul în care înscrisul cuprinde de formalitatea “bun și aprobat” ;
c. în raporturile dintre profesioniști.

7. Înscrisul sub semnătură privată care constată un împrumut:

a. nu este valabil ca înscris sub semnătură privată dacă înscrisul este scris în întregime de cel
care se obligă și nu îndeplinește formalitatea bun și aprobat;
b. nu este valabil ca înscris sub semnătură privată însă va putea fi dovedit prin alte mijloace
de probă fiind considerat început de dovadă scrisă chiar dacă nu îndeplinește formalitatea bun
și aprobat;
c. nu este valabil ca înscris sub semnătură privată dacă mențiunea bun și aprobat este în formă
dactilografiată urmată de semnătura părții care se obligă.

8. Factura:
a. semnată numai de către emitent face probă contra emitentului, în privința întregului său
cuprins, indiferent dacă a fost sau nu acceptată de cel căruia i se adresează;
b.nu face dovadă împotriva destinatarului care nu a semnat-o dacă este utilizată în mod
obișnuit în exercițiul activității întreprinderii destinatarului;
c. semnată numai de către emitent reprezintă un înscris sub semnătură privată.

9. Înscrisul sub semnătură privată dobândește dată certă:

a. din ziua în care a fost prezentat spre a conferi dată certă de către avocat sau consilier
juridic;
b. din ziua în care înscrisul a fost înfățișat la Primărie însă nu primește ștampila de
înregistrare;
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
c. din ziua în care a fost amputată mâna dreaptă a celui care l-a întocmit.

10. Procedura verificării de scripte:

a.intervine si în cazul în care se contestă un contract de ipotecă, de către partea căreia i se
opune înscrisul respectiv;
b.intervine si atunci când moștenitorii ori alți succesori în drepturi ai aceluia de la care se
pretinde că ar emana înscrisul sub semnătură privată declară că nu recunosc semnătura
autorului lor;
c.nu poate fi invocată niciodată în recurs.

11.Înscrisul în formă electronică:

a.nu are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată în privința condițiilor şi efectelor
sale dacă i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă bazată pe un
certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul
unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice;
b. are forța probantă a unui înscris autentic în privința condițiilor şi efectelor sale dacă i s-a
încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat
calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui
dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice dacă este recunoscut de către cel căruia
i se opune;
c.se bucură de beneficiul prezumției de autenticitate dacă i s-a încorporat, o semnătură
electronică extinsă și dacă este recunoscut de către cel căruia i se opune.
Speța :
1. La data de 10 decembrie 2015 reclamantii P.D. si P.C. au înregistrat pe rolul Judecatoriei
Cluj-Napoca, o cerere de chemare în judecata împotiva pârâtului F.D., solicitand instanței sa
dispuna nulitatea promisiunii sinalagmatice de vanzare-cumparare încheiate în data de
12.12.2014de către defunctul lor tata P.P. cu pârâtul pe motiv de leziune având în vedere
prețul stipulat de 2.500 Euro pentru imobilul de natura teren și casă de vacanță obiect al
antecontractului. Pârâtul solicită prin întâmpinare respingerea cererii de chemare în judecată
pe motiv că prețul nu este unul lezionar și depune totodată un înscris intitulat “Anexa la
promisiunea sinalagmatică de vanzare-cumparare încheiate în data de 12.12.2013” încheiat la
04.04.2015 din care rezultă că părțile au convenit că prețul este de 15.000 Euro. Prin
răspunsul la întâmpinare reclamantii P.D. si P.C. au arătat motivat că înțeleg să se înscrie în
fals împotriva înscrisului sub semnătură privată intitulat “Anexa la promisiunea sinalagmatică
de vanzare-cumparare încheiate în data de 12.12.2013” încheiat la 04.04.2015 deoarece
semnătura de pe acest înscris nu aparține tatălui lor P.P. și solicită și suspendarea judecății
până la cercetarea falslui.
La primul termen pârâtul solicită respingerea cererii de înscriere în fals ca tardivă și în
subsidiar ca inadmisibilă pe motiv că reclamanții trebuiau să urmeze procedura verificării de
scripte având în vedere că este vorba despre unînscris sub semnătură privată și totodată având
în vedere că nu este indicat autorul sau complicele falsului.
Intrebare: Ce va decide instanța în legătură cu cercetarea falsului?

Grile:
1. In toate cazurile, nu pot fi ascultati ca martori:
a. Descendentii, în cauzele privitoare la starea civilă
b. Persoanele lipsite vremelnic de discernamant
c. Medicii si farmacisti cu privire la faptele cunoscute în timpul exercitarii profesiei
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
2. Partea chemată la interogatoriu:
a. poate obtine să ii fie comunicat interogatoriu la domiciliu, pentru a raspunde în scris
atunci cand dovedeste ca este impiedicata să vina în fata instantei
b. poate obtine acordarea unui nou termen daca declară că pentru a răspunde are nevoie
să consulte unele înscrisuri
c. poate refuza să raspunda la intrebarile adresate de adversar direct în fata instantei,
atunci cand ele nu au fost consemnate în scris, în prealabil

3. Cercetarea la fata locului:

a. Nu se poate efectua fara citarea prealabila a partilor
b. Se dispune prin incheiere interlocutorie
c. Nu impune participarea procurorului, chiar dacă este o cauza în care participarea la
judecata părtilor este obligatorie

4. Cererea de obligare a părții adverse de a depune un înscris va fi respinsă, atunci

cand:
a. Continutul inscrisului se refera la chestiuni personale vizand dreptul său la libera
exprimare
b. Depunerea acestuia ar încalca îndatorirea asumată de păstrare a secretului
c. Depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părții

5. Se poate încuviința administrarea următoarelor probe în afara instanței prin

deplasarea unui judecător la fața locului pentru:
a. luarea interogatoriului;
b. ascultarea unui martor grav bolnav;
c. efectuarea unui raport de expertiză.

6. Daca martorul refuză fără motive temeinice să răspundă la întrebări:

a. instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină;
b. instanța poate socoti aceste împrejurări ca un început de dovadă în folosul celui care
a propus audierea martorului;
c. instanța poate amenda judiciar martorul.

7. În cazul cercetării la fața locului::

a. nu operează termenul în cunoştință, părțile urmând a fi citate, dacă nu au fost
prezente la termenul la care a fost încuviințată proba;
b. procurorul care participă la proces punând concluzii trebuie să fie prezent;
c. prezența grefierului de ședință este obligatorie.

8. În cazul în care instanța a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace

materiale de probă și cei în drept nu le ridică în termen de 6 luni de când au fost
încunoștințați:
a. instanța va da o încheiere cu citarea părților prin care va declara bunurile drept
casate;
b. instanța va da o încheiere în camera de consiliu cu citarea părților și a unității
administrativ-teritoriale local competente prin care va considera bunurile drept
abandonate și trecute în proprietatea privată a organului financiar unde își are sediul
instanța;
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
c. instanța va da o încheiere în camera de consiliu cu citarea părților și a organului
financiar local competent prin care va considera bunurile drept abandonate și trecute în
proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale unde își are sediul instanța.

Speță

1. Instanța încuviințează efectuarea unui raport de expertiză contabilă conform obiectivelor

propuse de către contestator. Ulterior după depunerea raportului de expertiză de către expertul
contabil J.M. instanța apreciază necesară completarea raportului de expertiză cu un obiectiv
suplimentar sens în care dispune completarea raportului iar expertul contabil J.M. efectuează
și completarea raportului de expertiză inițial. La primul termen după depunerea completării
raportului de expertiză inițial intimata invoca nulitatea raportului de expertiză pe motiv că
expertul contabil J.M. nu mai avea la momentul efectuării completării la raportul de expertiză
calitatea de expert contabil fiind pensionat motivând că acesta nu mai era înscris în tabelul
experților autorizați. Instanța emite o adresă către Biroul Local de Expertize Judiciare de pe
lângă Tribunalul Cluj pentru a indica dacă în prezent domnul expert J. M. avea calitatea de
expert contabil şi dacă este înscris în tabelul experților autorizați. Biroul Local de Expertize
Judiciare răspunde că la momentul efectuării raportului de expertiză inițial expertul era înscris
în tabelul experților autorizați însă ulterior la momentul efectuării completării acesta nu mai
figura înscris în tabelul experților autorizați.
Întrebare: Ce va decide instanța în legătură cu nulitatea raportului de expertiză?

Grile

1. In ce priveşte interogatoriul :
a. Acesta va fi comunicat în scris, atunci când partea-persoana fizică este plecata din țară
la termenul la care urma să se administreze dacă încunoştințează instanța despre acest
aspect
b. Poate fi administrat la locul unde se află intervenientul accesoriu, dacă din motive
temeinice acesta nu se poate prezenta în fața instanței
c. Partea care nu se prezintă la administrarea acestuia poate fi amendată de către instanța

2. Cercetarea la fața locului:

a. Este obligatorie atunci când se dispune efectuarea unei expertize topografice
b. Implica citarea cu mențiunea specială, chiar dacă părțile au fost prezente la termenul la
care s-a încuviințat
c. Se finalizează printr-un proces verbal în care se vor consemna toate susținerile celor
prezenți si care se semneza de către acestia

3. In cazul încuviințării probei cu expertiza tehnica:

a. Instanța va lua acordul părților cu privire la numirea unui anumit expert chiar dacă
proba a fost încuviințată doar pentru una dintre părți
b. Va stabili obiectivele fără a le pune în discuția părților dacă a fost încuviințată din
oficiu
c. Este obligată să interpeleze expertul cu privire la estimarea si costul operațiunii
înainte să stabilească obiectivele

4. Instanța
Seminar 1
Drept procesual civil
Semestrul II
a. Atunci când martorul este analfabet va consemna în încheierea de sedința acest
aspect si nu il va pune sa semneze, fiind o exceptie de regula că martorul trebuie să
semneze declaratia sa
b. Va putea dispune atat amendarea cât si emiterea unui mandat de aducere pentru
expertul care nu s-a prezentat la chemarea instanței
c. Poate dispune emiterea unui mandat de aducere pentru reprezentantul legal al
societății petente pentru a putea fi administrată proba cu interogatoriul acestuia

Spete:
1.La termenul de judecată din 04.02.2016 instanța încuviințează din oficiu efectuarea unei
cercetări la fața locului pentru a lămuri poziționarea efectivă a unui imobil fața de un alt
imobil aparținând pârâtului pentru data de 10.02.2016 ora 13,00. În acest sens, citează părțile
cu mențiunea specială iar pârâtului îi aduce la cunoştință data si ora la care se va efectua la
termenul de judecată la care s-a încuviințat.
Instanța se deplasează la fața locului, unde se prezinta reclamantul, lipsa fiind pârâtul
si constată că nu poate accede în spațiul pe care doreşte să îl vizioneze deoarece există o
poarta închisă care îi aparține pârâtului. Pârâtul, deşi contactat prin grefier refuză să se
prezinte.
Ce măsuri poate lua instanța?
a. Poate apela la forța publică, respectiv Jandarmi?
b. Poate considera aceasta ca o recunoastere?
c. Poate amenda pârâtul?
d. Se pot aplica prin analogie textele de la art.335 din CPC?

2. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicita obligarea pârâtului la plata sumei
de 10.000 lei constând în contravaloarea lucrărilor efectuate conform contractului încheiat
între părți si a solicitat in probatiune proba cu inscrisuri constând in facturile emise si situațiile
de lucrări.
Parata prin intampinare a solicitat respingerea actiunii ca prematura arătând că la acest
moment reclamanta nu poate solicita contravaloarea acestor sume deoarece lucrarile nu au
fost executate in intregime, iar în contractul dintre cele doua parti este expres prevăzut faptul
că suma finală va fi achitata la finalizarea lucrărilor. In probatiune solicita incuviintarea
probei cu inscrisuri, constând în contractul dintre cele două părți.
Reclamanta prin răspunsul la întâmpinare arată că nu este în culpa pentru neexecutarea
contractului deoarece lucrările au fost suspendate printr-o hotărâre judecătorească, acesta fiind
motivul pentru care nu a reuşit finalizarea lucrărilor. Solicita in probațiune proba cu expertiza
evaluatorie în constructii pentru a se stabili care este valoarea lucrărilor realizate până în
prezent.
La primul termen de judecată, instanța a pus în discuția părților probatiunea solicitată,
iar pârâta a solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a solicita proba cu expertiza,
motivând că aceasta trebuia solicitata prin cererea de chemare în judecată şi nu prin
întâmpinare.

a) Cum va soluționa instanța cererea pârâtei?

b) Este proba cu expertiza concludentă in cauza?
c) Daca da, cine va achita costurile administrării probei?