Autoritatea de lucru judecat

( Art. 430-432 NCPC)

Presupune o imposibilitate de reluare a litigiului după ce el a fost dezlegat în mod

definitiv.

. Domeniul autorității de lucru judecat

Autoritatea de lucru judecat se aplica numai procedurilor cu caracter contencios.

Hotărârile date în materie necontencioasă nu a acest atribut .În ceea ce privește
hotărârile provizorii, nu există autoritate de lucru judecat asupra fondului (art. 430
alin. (3)).

Exemplu 1: Dacă într-o procedură de ordonanța președințială se spune „întrucât

există o procedură de fond prin care reclamantul susține că are un drept de servitute
asupra terenului pârâtului și pentru că, din aparența ce rezultă din actele depuse, s-ar
constata că prima facies fondul reclamantului este înfundat, până la clarificarea
problemei de fond îi dăm dreptul reclamantului să treacă pe terenul paratului”, o astfel
de soluție nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește procedura de fond.

La sfârșit instanța de fond va spune „în ciuda aparenței care s-a creat atunci când s-a
dat ordonanța președințială, pe baza efectuării unei expertize a rezultat că fondul
reclamantului nu este înfundat, având acces și prin altă parte, motiv pentru care
cererea lui privind trecerea pe domeniul paratului este neîntemeiată”, o astfel de
hotărâre va avea autoritate de lucru judecat asupra celei dintâi care era dată provizoriu
în baza unei aparențe.

Exemplu 2: în cazul în care se cere suspendarea unei construcții până la clarificarea

aspectelor legate de legalitatea autorizației. Se suspendă executarea, pentru că sunt
invocate multe aspecte din care ar rezulta că autorizația de construire este nelegală.
Apoi când se judecă pe fond și se observă că autorizația de construire era legală, tot ce
s-a spus în hotărârea provizorie de suspendare nu mai are autoritatea de lucru judecat,
pentru că exista o hotărâre de fond care are autoritate asupra ei.

1. Poate o hotărâre provizorie să aibă efecte asupra unei cereri tot

provizorii?

a. dacă se cerere suspendarea executării unei construcții care se respinge și

reclamantul face o nouă cerere de suspendare a executării (tot provizorie). În acest caz
1
se poate opune autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri provizorii (de
respingere)? DA, dar autoritatea de lucru judecat este una relativă, în sensul că ea
joacă numai în măsura în care a doua cerere provizorie este întemeiată pe aceleași
temeiuri ca prima și dacă nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza pronunțării
celei dintâi.

În acest caz pot există două ipoteze:

- reclamantul face o cerere prin care cere suspendarea construirii unui bloc,
pentru că nu mai suportă zgomotul produs de macara. Judecătorul va respinge (va
spune „pune-ți dopuri”);

- reclamantul vine din nou și face o cerere prin care cere ca până se clarifică
problema legată de legalitatea autorizației să se suspende lucrările, pentru că între timp
pe lângă zgomote, i s-a fisurat și peretele casei în urma săpăturilor care se fac. În acest
caz judecătorul va admite cererea și va suspenda lucrarea până se dovedește de unde
vine spărtura peretelui (ea poate veni de la vecinul care construiește haotic, poate să
vina din faptul că oricum casa s-ar fi fisurat sau este posibil ca fisura să fi fost făcută
chiar de reclamant pentru a stopa lucrările). Totuși, este destul de credibil faptul că
fisura este cauzată de lucrări, astfel încât instanța va spune „chiar dacă inițial am
respins cererea (pentru că s-au reclamat doar niște inconveniente minore, zgomotele),
acum se invocă consecințe mai grave, astfel încât nu mai are autoritatea de lucru
judecat prima hotărâre” (ea era una provizorie, relativă, numai pe baza acelor motive.
Acum au apărut alte motive și se impune admisa noua cerere pe baza lor).

b. În cazul măsurilor asiguratorii se face cerere de sechestru asigurator. Instanța

spune că din probe nu rezulta că este cazul să se pună sechestru, pentru că debitorul
este solvabil, nu există riscul unei neexecutări. Reclamantul introduce o nouă cerere de
sechestru asigurator arătând că între timp debitorul a fost executat pe ¾ din avere și
mai are următori pe restul. În cazul acesta judecătorul a constatat că noua cerere de
sechestru se întemeiază pe niște realități pe care nu le-a cunoscut la momentul primei
cereri și o va admite (sigur, dacă reclamantul nu face dovada acestor noi împrejurări și
face din nou o cerere de sechestru fără să aibă nimic nou se spus, cererea să se va
respinge, opunând-i-se autoritatea de lucru judecat a primeia, întrucât nu a invocat
nimic suplimentar).

2. Autoritatea de lucru judecat se aplica numai dispozitivului sau și

considerentelor?
2
La bază, se aplica numai dispozitivului, considerentele nu contau (de asta a și fost
posibil în istorie să existe hotărâri fără considerente. Ele se făceau numai la cerere sau
dacă una dintre părți formula cale de atac). A fost o perioadă de câțiva ani în care acest
sistem se aplica, dar el vine din vechime, pentru că la bază hotărârile nici nu erau
motivate. Era un act, nu se știa dacă era jurisdicțional sau administrativ. Prin urmare,
problema așa a plecat, considerentele erau o chestiune că să fie înțeleasă hotărârea.

Mai nou au apărut teze care au spus că nu se poate înțelege dispozitivul decât dacă se
citesc considerentele, ceea ce înseamnă că considerentele, în măsura în care sunt
absolut necesare pentru a înțelege dispozitivul, sunt și ele purtătoare de autoritatea de
lucru judecat. Aceasta este teza NCPC: sunt purtătoare de autoritatea de lucru judecat
acele considerate care susțin în mod necesar dispozitivul (art. 430 alin. (2)), acele
considerente fără de care dispozitivul nu ar fi sunat așa. Avem o radiere a autorității
către considerente, nu o prelungire. Cu alte cuvinte, există 3 categorii de considerente:

a. considerentele decisive – cele fără de care dispozitivul nu ar putea fi înțeles;

b. considerentele decizorii – cele care rezolvă niște aspecte incidentale, care

puteau fi judecate și separat și numai după modul de rezolvare a lor dispozitivul arată
așa;

Exemple:

- într-o acțiune în anularea unui act de vânzare-cumpărare pentru eroare,

considerentele care spun în ce constă eroare sunt esențiale (nu poate fi înțeleasă
anularea dacă nu rezultă din considerente în ce anume a constat eroarea);

- într-o acțiune privind revendicarea, A revendică de la B, iar B îi opune

uzucapiunea, dar nu face o cerere reconvențională (o opune pe cale de apărare).
Judecătorul, neavând o cerere asupra uzucapiunii, nu se va pronunța asupra ei în
dispozitiv. Soluția lui va fi că va respinge cererea reclamantului, dar această
respingere a cererii reclamantului care avea titlu de proprietate nu poate fi înțeleasă
decât citind în considerente faptul că judecătorul a considerat că apărările pârâtului
privind uzucapiunea sunt întemeiate. În acest caz, apărarea pârâtului are valoare
decizorie: el spune că, deși reclamantul are titlu, el poate să uzucapeze, ceea ce
înseamnă că judecătorul trebuie să verifice mai întâi dacă sunt îndeplinite condițiile
uzucapiunii că să vadă dacă mai valorează ceva titlul reclamantului. Acest considerent
(că apărarea pârâtului privind uzucapiunea este mai puternică decât titlul

3
reclamantului) la fel de bine s-ar putea afla și în dispozitiv dacă pârâtul făcea o cerere
reconvențională;

- reclamantul cere rezoluțiunea, iar paratul invocă excepția nulității actului pe

care reclamantul îl vrea rezolut. Cum soluția privind excepția nulității este prealabilă
(nu se poate soluționa rezoluțiunea decât dacă se verifică dacă contractul respectiv este
valabil), ea se va afla în considerente, pentru că paratul a invocat excepția ca apărare,
nu prin reconvențională. Aceste considerente însă sunt decizorii, pentru că ele, în
realitate, rezolvă o parte din pricină (problema dacă poate fi pusă în discuție
rezoluțiunea). Dacă se respinge excepția nulității, judecătorul abia atunci poate trece
mai departe să discute problema rezoluțiunii;

- la fel la compensarea legală;

Ele au natură de dispozitiv, se află în considerente doar pentru că au fost introduse

incidental. Din punctul de vedere al naturii lor, ele sunt un veritabil dispozitiv. Nu s-a
făcut cerere reconvențională de exemplu, ci întâmpinare. În cazurile de mai sus și
considerentele decizorii sunt purtătoare de autoritate de lucru judecat.

c. considerentele supraabundente/indiferente cele care ar putea la fel de bine să și

lipsească. Considerentele supraabundente nu sunt purtătoare de autoritatea de lucru
judecat, pentru că ele nu susțin în mod necesar dispozitivul (nu au legătură cu soluția).
Exemple:

- Instanța anulează cererea ca netimbrată, dar, după ce spune de ce cererea nu a

fost legal timbrată, mai adaugă o frază în care explică de ce și dacă cererea ar fi fost
legal timbrată soluția ar fi fost de respingere ca neîntemeiată a cererii. Aceste
considerente nu susțin dispozitivul, ele fiind supraabundente, pentru că cu sau fără ele,
dispozitivul poate fi înțeles foarte bine (ele pot fi în hotărârea, dar nu au autoritate de
lucru judecat);

- ICCJ spune că admite recursul și explica de ce. Mai spune un lucru „în legătură
cu apărările făcute de către intimat prin concluziile scrise, instanța nu le poate lua în
considerare, întrucât ele nu au respectat principiul contradictorialității, nu au fost
făcute în ședință publică, ci au fost invocate abia prin concluziile scrise. Cu toate
acestea, ele sunt neîntemeiate”. La început spune că, de fapt, tot ce a spus partea la
închiderea dezbaterilor, fiind în afara principiului contradictorialității, nu este luate în
considerare. Cu alte cuvinte, soluția până acolo era suficient de bine motivată, dar, și

4
dacă ar fi fost să fie luat în considerare, tot nu s-ar fi ajuns la o altă soluție. Nu are
autoritate. De acord, considerentul există, nu atrage nulitatea hotărârii, dar nu are
autoritate de lucru judecat, pentru că nu este un considerent decisiv din moment ce
ICCJ spune că oricum nu le poate lua în considerare, pentru că le-a spus prea târziu,
nu mai contează ce s-ar fi întâmplat dacă le-ar fi luat în considerare. Deci în acest caz
considerentele clar nu au autoritate de lucru judecat;

- Situații în care instanța spune că pronunța soluția, găsind un motiv de nulitate

întemeiat și-l tratează că atare și anulează actul. Pe celelalte motive invocate de
nulitate nu le mai examinează pentru că oricum soluția ar fi de nulitate, dar începe să
se pronunțe și cu privire la ele. Deci spune că nu le mai examinează, dar apoi spune de
ce sunt neîntemeiate. Adică spune că pentru soluția ei este un singur motiv de nulitate.
De exemplu, eroare ar fi suficienta, deci nu mai analizează și violenta, și toate
celelalte. Totuși, da dezlegări cu privire la ele. Acestea sunt niște considerente
supraabundente.

3. Efectul de autoritate de lucru judecat se aplică numai asupra fondului sau

și cu privire la hotărârile date pe baza unor excepții (care nu antamează fondul)?

La bază, autoritatea de lucru judecat era numai pentru hotărârile asupra fondului.
NCPC prevede că și soluțiile date pe baza unor excepții sau a unor incidente
procedurale au autoritate de lucru judecat cu privire la dezlegarea acelor excepții (art.
430 alin. (1)).

Cu alte cuvinte, dacă instanța a respins cererea ca prescrisa și creditorul face o nouă
acțiune i se va putea opune autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește prescripția.

Dacă s-a respins acțiunea pentru inexistența calității procesuale active și aceeași
persoană face o nouă acțiune împotriva aceleiași persoane, întemeiată pe aceleași
înscrisuri, în privința calității procesuale există autoritate de lucru judecat (însă o altă
persoană decât cea despre care s-a spus că nu are calitate poate să facă o acțiune
privind fondul acestui litigiu).

Nu au autoritate de lucru judecat hotărârile care sunt date pe baza unor aspecte
formale (faptul că cererea nu a fost semnată, timbrată etc).

4. Momentul în care intervine autoritatea de lucru judecat

Autoritatea de lucru judecat intervine la data pronunțării, dar ea nu devine definitivă

decât în momentul în care hotărârea se definitivează. Între data pronunțării și data
5
rămânerii definitive a hotărârii există o autoritatea de lucru judecat provizorie (care nu
este apărată prin excepția autorității de lucru judecat, ci este apărată prin litispendența
sau, dacă deja a ajuns în recurs, prin suspendarea celui de-al doilea litigiu).

5. Legătura dintre procedurile penale și procedura civilă

Art. 28 CPP. Hotărârea penală de achitare sau de încetare a procesului penal nu are
autoritatea de lucru judecat asupra cererii civile în ceea ce privește existența
prejudiciului și a vinovăției.În schimb, hotărârea penală are autoritatea de lucru
judecat asupra celei civile în privința existenței faptei și a persoanei care a săvârșit-o.

Hotărârea civilă nu are autoritatea de lucru judecat asupra celei penale în ceea ce
privește existența faptei, a autorului și asupra vinovăției (nici cea penală nu are asupra
celei civile aici). În unele hotărâri, civilul are autoritate asupra penalului: în materie de
filiație, dacă problema filiației contează în ceea ce privește infracțiunea (persoana
vătămată și inculpatul sunt rude, lucru stabilit printr-o hotărâre civilă), vor fi
consecințe cu privire la pedeapsă.

Mai mult, art. 440 C.civ. spune că nici nu se judecă procesul penal până nu se
clarifică problema filiației, aceasta fiind o chestiune ce generează caracterul penal sau
care are relevanță în ceea ce privește sancțiunea penală (aici civilul tine în loc
penalul).

6 Efectele autorității de lucru judecat

6.1. Efectul pozitiv

Înseamnă valorificarea unei chestiuni juridice rezolvate într-un alt dosar în care
chestiunea respectivă reprezintă doar o componentă a litigiului. Un litigiu soluționat
definitiv este incorporat într-un alt litigiu care începe ulterior, primul litigiu
reprezentând doar o piesă din al doilea.

Exemplu 1: se face o acțiune în revendicare în care X este declarat proprietar al unui

imobil. După care se face altă acțiune prin care X împreună cu alte persoane partajează
niște bunuri, printre care și acest imobil. În acest al doilea proces instanța trebuie să
verifice dacă bunurile pretins existente în masa succesorală aparțin sau nu părților. În
cazul acesta există o autoritatea de lucru judecat, pentru că printr-o hotărâre anterioara
s-a stabilit că imobil aparține într-adevăr lui X, prin urmare instanța poate trece la
partaj.

6
 Exemplu 2: într-o acțiune se pune în discuție valabilitatea unui act, reclamantul
susținând nulitatea, iar pârâtul că este valabil. Instanța dispune că acel act este valabil,
respingă acțiunea reclamantului. Reclamantul formulează o nouă acțiune în care
revendică bunul de la pârât, spunând și că pârâtul nu are titlu. Pârâtul va spune că în
ceea ce privește titlul sau constând în actul ce a făcut obiectul judecații anterioare, el
există și este valabil (problema aceasta nu mai poate fi pusă în discuție pentru că fost
tranșată deja). Sigur, nu înseamnă că pârâtul a și câștigat în acest al doilea proces
(căci, deși are un act valabil și reclamantul ar putea înfățișa un act valabil, cele două
acte trebuind comparate).

6.2. Efectul negativ

Autoritatea de lucru judecat este invocată pentru a stopa un litigiu. Procesul nu poate fi
reluat.

De exemplu, A l-a dat în judecată pe B cerând anularea unui contract și a pierdut. A

face alt litigiu împotriva lui B în care cere anularea aceleași contract pe baza acelorași
motive. În acest caz B va opune autoritatea de lucru judecat în sensul că va spune
„stop, procesul acesta s-a mai judecat”. B blochează procedura, ceea ce înseamnă că
invocă o excepție care:

- este absolută (poate fi invocată și de către instanță, din oficiu, și de către

procuror, dacă participă la judecată);

- este peremptorie (admiterea ei duce la stoparea procedurii. Se respinge cererea

ca fiind în autoritate de lucru judecat);

Aplicatii practice autoritatea de lucru judecatat

1 . Prin sentinta civila nr.100/01.06.2014 a judecatoriei D.,a fost admisa cererea de chemare
in judecata formulata de reclamantul A.T.in contradictoriu cu paratul B.I. acesta din urma
fiind obligat sa ii plateasca reclamantului suma de 10.000. de lei , cu titlu de despagubiri .In
motivare s-a retinut ca B.I. are in proprietate un caine pe care nu l –a supravecheat
corespunzator astfel ca acesta l-a atacat pe A.t. cauzandu i mai multe vatamari corporale, iar
suma de 10.000. de lei reprezinta contravaloarea prejudiciului material suferit de aceasta ,
consand in cheltu7ieli pentru ingrijiri medicale si pentru a compensa faptul ca nu a putut
lucra ,fiind lipsit de de veniturile sale obisnuite pentru o perioda de timp .Sentinta a ramas
definmitiva .la data de 12 iunie 2014 , prin respingerea apelului

7
 La data de 1 iunie 2015 , B.I. a formulat o cerere de chemare in judecata impotriva lui .
A.T., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de de 5.000 de lei .in temeiul imbogatirii
fara justa cauza .In motivare, B.I. A FORMULAT O CERERE DE CHEMARE IN
JUDECATA a aratat ca i a remis lui A. T suma de 10.000 de lei,la plata careia a fost
obligat prin sentinta civila nr.100/01.06.2014.a judecatoriei D.E., insa in realitate , A.T.
este cel care a provocat cainele , motiv pentru care este vorba despre o culpa comuna
astfel nu ii datoreaza decat jumatate din despagubiri . Pin urmare se se impumne ca A.T.sa
ii restituie jumatate din coatumul acestora ,intrucat , in caz caz contrar., s ar imbogati fara
justa cauza.

Ce ar trebui sa faca instanta ?

a.Sa invoce exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr.100/01.06.2014 a

judecatorie D. si sa respinga cererea de chemare in judecata ca fiind sub autoritate de lucru
judecat?

b.Sa respinga cererea pe fond in temeiul efectului pozitiv al lucrului judecat?

c.Sa judece litigiul pentru a stabili daca sustinerile lui B.I potrivit carora A.T .ar avea si el o
culpa in producerea prejudiciului sunt reale ?

REZOLVARE:Raspuns corect b.art.431 alin.2 c.proc.civ.prevede ca oricare dintre parti

poate opune lucru anterior judecat intr-un alt litigiu,daca are legatura cu solutuionarea
acestuia din urma:In primul litigiu B.I. a fost obligat sa acopere intreg prejudiciul suferit de
A.T.,ceeace inseamna ca instanta a retinut culpa sa exclusiva.:B.I. nu poate introduce o noua
actiune i cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s a statutat judecatoreste
anterior.

RASPUNSURI GRESITE:

A .Exceptia autoritatii de lucru judecat presupune tripla identitate de parti obiect si cauza la
care se refera 431 alin.1 ,in speta nub exista o identitate de cauza avnd in vedere faptiul ca
prima cerere a fost intemeiata pe rasounderea civila delictuala,iar cea de a doua are temei
imbogatirea fara justa cauza .

C .este gresit pentru ca transarea acestei chestiuni ar putea duce la incalcarea autoritatii de
lucru judecat a sentintei civile nr 100/01.06.2014 a judecatoriei D.

A.M. a introdus o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu B.R. solicitand obligarea

acesteia sa ii lase in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafat5a de o mie de

8
mp.,situata in extravilanul comunei C.E. In motivare A.M. a aratat ca terenul ii apartine si ca
B.R. l a ocupat si il cultiva in mod abuziv.B nu a depus la dosarulo cauzei intampinarea si nu
a formulat nicio aparerein cauza.

Aplicatie 2

Prin sentinta civila nr.100/2015 a judecatorie C.,a fost admisa in parte cerera de chemare in
judecata formulata de A.M.,iar B.R. a fost obligat sa i lase acestuia in deplina proprietetae si
posesie o suprafata de 500 de mp.de teren.In motivare s a retinut ca A.M a facut dovada
dreptului de proprietate doar asupra acestei suprafete ,iar duin probe a reiesit ca restul de 500
de mp, ii apartinelui B.R.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel A.M ,solicitand instantei modifacrea in parte a
hotararii ,in sensul obligarii lui B.R la a -i lasa in deplina proprietate si posesie intreg
terenul ..B.R.a formulat intampinare ,invocand exceptia autoritatii de lucru judecat .In
motivarea intampinarii s-a motivat ca a cumparat terneul in anul 2013 in anul D.I . si ca in
anul 2012 A.M . a intridus o actiune de revendicare impotriva lui D.I cu privire la acelasi
teren , cererea sa fiind respinsa ca neintemeiata in mod irevocabil deoarece instantele au
constatat ca dreptul de proprieteate asupra terenului ii apartine lui D.I .

Care ar trebui sa fie solutia instantei de apel?

a. Sa admita exceptia autoritatii de lucru judecat si sa mpodifice hotararea primei

instante,respingand cererea de chemare in judecata ?

b. .Sa respinga exceptia autoritatii de lucru judecat ,cu motivarea ca partii nu i se

poate crea o situatie mai rea in propria cale de atac?

c. Sa respimga exceptia autoritatii de lucru judecat ca neintemeiata deoarece

B.R . nu afigurat cfa parte in ,litigiul din anul 2012,astefel ca nu este intrunita
conditia identitratiio de parti si deci, nu poate exista autoritate de judecata ?

Raspunsuri:

Raspuns corect a

- Avand in vedere ca A.M a formulat anterior o cerere identica,care a fost

respinsa pe fond,in speta exista autoritate de lucru judecat.

- Raspunsuri gresite:

9
 b. Prin derogarea de la regula generala ,ca efect al admiterii exceptiei autoritatii de
lucru judecat ,partii i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat acea
din hotararea atacata.

c. Identitatea de parti la care se refera autoritatea de lucru judecat priveste atat partile
initiale cat si succesorii in drepturi ai acestora , avand in vedere ca B.R .a cumparat
terenul de la D.I. ,el este succesorul cu titlu particuylar al lui D.i si ii poate opune lui
A.M chestiuile transante prin hotararile judecatoresti anterioare ,care au stransa
legatura cu dreptul de proprietate asupra terenului cumparat.

Bibliografie:Evelina Oprina-Minispete VolI drept procesual civil,Editia a II-a

Traian Cornel Briciu –Drept procesual civil

10