ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ

1. Consideraţii introductive
Procedura ordonanţei preşedenţiale este reglementată, în
principal, de art. 581 - 582 Cod procedura civila.
Ordonanţa preşedinţială trebuie deosebită de încheierea (numită,
uneori, ordonanţă) dată în materie necontencioasă, deoarece
ordonanţa preşedenţială are întotdeauna caracter contencios, chiar
şi atunci când se dă fără citarea părţilor.

2. Condiţii (speciale) de admisibilitate a ordonanţei

preşedenţiale

2.1. Precizări prealabile

Pe lângă condiţiile (generale) ce trebuie să existe în cazul oricărei
forme concrete care intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea
ordonanţei preşedenţiale presupune şi îndeplinirea anumitor conditţii
speciale, care se deprind din art. 581 alin. 1 Cod Procedura Civila.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod Procedura Civila, instanţa va putea să
ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În doctrină, s-a subliniat că textul de lege stabileşte două din
condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedenţială,
anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua
pe această cale, precum şi că, din această din urmă condiţie, decurge
o a treia condiţie de admisibilitate, anume ca prin măsura luată să
nu se prejudece fondul.

2.2. Urgenţa
Această condiţie este apreciată de către instanţă în concret, în
raport de circumstanţele obiective ale cauzei, criteriile subiective fiind,
de regulă, irelevante.
Articolul 581 alin. 1 Cod procedura civila enumeră categoriile
generale de situaţii caracterizate prin urgenţă:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere,
- prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara,
precum şi
- înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
84
 Deci, dacă instanţa constată existenţa uneia din aceste trei
situaţii, va putea să încuviinţeze ordonanţa preşedenţială, în măsura în
care sunt îndeplinite şi celelalte două condiţii de admisibilitate.
Condiţia urgenţei nu trebuie confundată cu celeritatea,
chiar dacă unele texte din Codul de procedură civilă ar putea conduce
la o asemenea confuzie. Celeritatea trebuie să fie o caracteristică a
oricărui proces civil, în sensul finalizării acestuia într-un termen
rezonabil. În schimb, urgenţa la care se referă art. 581 alin. 1 Cod
procedura civila ţine de însăşi natura ordonanţei preşedenţiale, fără a
exclude, ci, dimpotrivă, presupunând celeritate. Însă, nu în toate
cazurile în care legea prevede că judecata are loc de urgenţă şi cu
precădere [de exemplu, art. 320 alin. 1, art. 400 alin. ultim Cod
procedura civila], se poate trage concluzia că judecata va avea loc pe
calea ordonanţei preşedenţiale.
Este necesar ca urgenţa să persiste pe tot parcursul
judecăţii, astfel încât cererea de ordonanţă preşedenţială nu poate fi
admisă dacă urgenţa exista doar la data introducerii cererii, însă a
disparut ulterior acestui moment şi înainte de pronunţarea hotărârii.
Instanţa va arăta împrejurările din care a tras concluzia că este
îndeplinită această cerinţă. Uneori, sarcina instanţei este simplificată,
deoarece chiar legea apreciază existenţa urgenţei, de exemplu, în
cazul suspendării execuţiei vremelnice (art. 280 alin. final Cod
procedura civila), în cazul luării, în timpul procesului de divorţ, a unor
măsuri vremelnice referitoare la încredinţarea copiilor minori, la
obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei
(art. 613² Cod procedura civila).
Menţionăm că această condiţie de admisibilitate este reţinută
constant în practică. Astfel, s-a decis că evacuarea provizorie a
chiriaşilor pentru efectuarea lucrărilor de consolidare a imobilului în
care locuiesc poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale. Insă,
dacă din expertiza efectuată rezultă că imobilul necesită reparaţii, dar
acestea nu sunt urgente, astfel încât în lipsa lor imobilul să se
prăbuşească ori să devină impropriu utilizării normale, nu se mai
justifică evacuarea chiriaşilor pe calea ordonanţei preşedenţiale până
la terminarea lucrărilor. În condiţiile în care pârâţii au ocupat fără
violenţă apartamentul reclamanţilor, gol la acea dată, iar evacuarea lor
s-a cerut la peste doi ani de la ocupare, nu se poate reţine că sunt
întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedenţiale,
lipsind caracterul urgent al cererii.

2.3 Caracterul vremelnic

85
 A doua condiţie de admisibilitate este ca măsura ordonată de
instanţă să fie vremelnică.
Pe calea ordonanţei preşedenţiale nu pot fi luate măsuri
definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Ordonanţa
preşedenţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor
şi, tocmai de aceea, partea nemulţumită de măsura luată prin
ordonanţă are posibilitatea de a se adresa instanţei, pe calea
procedurii de drept comun.
În principiu, măsurile luate pe calea ordonanţei preşedenţiale sunt
limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, chiar dacă în
hotărârea pronunţată nu se face nici o menţiune în acest sens.
În fapt, ar fi posibil ca măsurile luate pe calea ordonanţei
preşedenţiale să rămână definitive, dacă partea împotriva căreia au
fost luate, din diverse motive (de exemplu, convingându-se de justeţea
lor), nu mai urmează calea dreptului comun.
Caracterul vremelnic decurge fie din însăşi natura măsurii luate,
fie din cuprinsul ordonanţei care arată expres că aceasta îşi produce
efectele numai un anumit timp, de exemplu, pe durata procesului de
divorţ.
Cu titlu de exemplu, ordonanţa preşedenţială este admisibilă
dacă se solicită interzicerea provizorie a continuării lucrărilor la o
construcţie. În acest sens, s-a decis că în cazul în care reclamantul
justifică aparenţa dreptului său de propietate asupra unui teren, atunci
el este îndreptăţit să ceară, pe calea ordonanţei preşedenţiale,
obligarea pârâtului să sisteze lucrările de construcţii pe acel teren.
Însă, ar fi inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedenţială dacă s-ar
cere desfiinţarea lucrărilor deja efectuate.

2.4. Neprejudecarea fondului

Cea de a treia condiţie de admisibilitate a ordonanţei
preşedenţiale este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului.
Când rezolvă o cerere de ordonanţă preşedenţială, instanţa nu
are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru ca
soluţia să nu fie arbitrară, va cerceta aparenţa acestui drept. În
literatura de specialitate, se arată că judecătorul face un examen
sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să “pipăie fondul”, pentru a
vedea de partea cui este aparenţa dreptului. Astfel, dacă dreptul
reclamantului decurge dintr-un titlu sau dacă pârâtul opune pretenţiilor
reclamantului un titlu, instanţa, fără a cerceta în fond valabilitatea
actului, va examina validitatea formală a actului, eficacitatea sau
inopozabilitatea lui.
86
 De exemplu, s-a decis că este inadmisibilă cererea prin care
proprietarul unui apartament solicită, pe calea ordonanţei, obligarea
celuilalt coproprietar să îi permită accesul în locuinţa respectivă pe
care acesta din urmă o foloseşte în exclusivitate, dacă reclamantul are
locuinţa asigurată în alt imobil; în speţă nu este vorba de ocrotirea
unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, iar pentru soluţionarea
pretinsului drept sunt necesare verificări de fond.
Nici anularea unui contract nu poate fi dispusă pe calea
ordonanţei preşedenţiale, care nu este compatibilă cu o analiză pe
fond a elementelor de valibilitate a contractului.

3. Sesizarea instanţei
Codul de procedură civilă a introdus un alineat nou după primul
alineat al art. 581 Cod Procedura Civila, potrivit căruia, cererea de
ordonanţă preşedenţială se va introduce la instanţa
competentă să se pronunţe asupra fondului.

Dacă există un litigiu pe fond pendente, cererea de ordonanţă

preşedenţială se va îndrepta, potrivit art. 17 Cod Procedura Civila, la
instanţa sesizată cu judecarea litigiului respectiv. Această soluţie
prezintă interes nu numai în cazul eventualei competenţe teritoriale
alternative, ci şi în cazul competenţei materiale, având în vedere că,
după reintroducerea apelului, există două instanţe de fond (prima
instanţă şi instanţa de apel), ceea ce înseamnă că ar fi posibil ca
ordonanţa preşedenţială să fie dată de instanţa de apel dacă în faţa ei
litigiul în fond este pendente.
Legea nu arată ce elemente trebuie să cuprindă cererea de
sesizare a instanţei, deci se va aplica dreptul comun (art. 82 - 83 şi art.
112 Cod procedura civila).

4. Procedura de judecată
Judecata cererii prin care se solicită luarea unei măsuri pe calea
ordonanţei preşedenţiale se face după regulile înscrise în Cartea a II - a
a Codului de procedură civilă, cu privire la procedura contencioasă,
existând însă o serie de derogări.
Caracterul urgent al măsurii solicitate exclude aplicarea
art. 114 Cod procedura civila, în legătură cu termenul necesar
pentru pregatirea şi depunerea întâmpinării. De altfel, în unele cazuri
foarte urgente, se poate fixa termen chiar în ziua primirii cererii.
Articolul 581 alin. 3 Cod procedura civila permite ca judecarea
cererii de ordonanţă preşedenţială să se facă şi fără citarea
87
părţilor. Însă, se admite că instanţa nu trebuie să procedeze la
judecarea fără citarea părţilor atunci când o urgenţă deosebită nu
justifică îndepărtarea de la regula de drept comun.
Dacă s-a dispus citarea, nu este necesar să se respecte
termenul de 5 zile prevăzut de art. 89 alin. 1 Cod procedura
civila, deoarece însuşi textul respectiv dă dreptul instanţei să
scurteze, la apreciere, termenul respectiv. Citarea se face chiar în ziua
fixată pentru judecată, urmând ca instanţa să aprecieze în ce măsură
pârâtul şi-a putut pregăti apărarea. Dacă s-a dispus citarea, atunci
trebuie comunicate şi cererea şi actele aferente, deoarece, în lipsa
unei norme speciale în sens contrar, se vor aplica dispoziţiile legale
corespunzătoare din dreptul comun.
Judecata cererii de ordonanţă preşedenţială se face de
urgenţă şi cu precădere faţă de alte cauze.
Din împrejurarea că pe calea ordonanţei preşedenţiale nu se
rezolvă fondul, se admite că în cazul unei astfel de proceduri nu
sunt admisibile chemarea în garanţie, chemarea în judecată a
altei persoane şi arătarea titlului dreptului, dar că s-ar putea
formula o cerere de intervenţie voluntară. Desigur că
intervenientul voluntar nu ar putea să obţină decât luarea unor măsuri
urgente şi vremelnice, iar nu valorificarea definitivă a dreptului său.
În privinţa probelor, deşi legea nu prevede în mod expres
derogări, trebuie să se ţină cont de specificul ordonanţei preşedenţiale
şi deci nu se va încuvinţa administrarea unor probe care ar
tergiversa judecata, instanţa fiind chemată să ordone măsuri
urgente şi vremelnice, fără prejudecarea fondului. Ea va respinge
probele a căror administrare ar necesita timp îndelungat.
Instanţa rezolvă cererea printr-o hotărâre, care poarta denumirea
de ordonanţă. Potrivit art. 581 alin. 3 Cod procedura civila,
pronunţarea se poate amâna cu cel puţin 24 de ore, iar
motivrea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la
pronunţare.
Ordonanţa preşedenţială este executorie de drept, iar
instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă făra somaţie
sau fără trecerea unui termen (art. 581 alin. ultim Cod procedura
civila), ipoteză în care instanţa trebuie să facă o menţiune
corespunzătoare în dispozitivul ordonanţei.
Astfel, ordonanţa preşedenţială este supusă numai
recursului în termen de 5 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu
citarea părţilor, respectiv de la comunicare dacă s-a dat fără
citarea părţilor. Instanţa de recurs va putea suspenda executarea
88
până la judecarea recursului, însă numai cu plata unei cauţiuni în
cuantumul pe care îl va stabili. Recursul se va judeca de urgenţă şi cu
precadere, cu citarea părţilor. Pronunţarea va putea fi amântă cel mult
24 de ore, iar motivarea se va face în cel mult 48 de la pronunţare.
Articolul 582 alin. ultim Cod procedura civila prevede că
împotriva executării ordonanţei preşedenţiale se poate face
contestaţie. Deşi s-ar părea că textul are în vedere numai
contestaţia la executare, se admite că părţile au deschisă şi
calea contestaţiei în anulare.
În ce priveşte revizuirea, în principiu, această cale de atac
este inadmisibilă, deoarece ea are ca obiect numai hotărârile de
fond, în timp ce prin procedura ordonanţei preşedenţiale se ia o
măsură vremelnică, fără a prejudeca fondul. Inadmisibilitatea revizuirii
vizează motivele tipice de revizuire, calea de retractare fiind totuşi
admisibilă dacă s-ar invoca faptul că dispozitivul ordonanţei
conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire,
ori chiar contrarietatea între două ordonanţe preşedenţiale,
dacă la data pronunţării celei din urmă, situaţia de fapt avută
în vedere la darea primei ordonanţe era neschimbată.
Astfel, dat fiind caracterul de măsură vremelnică, aceasta
poate fi revocată sau schimbată printr-o altă ordonanţă
preşedenţială, dacă împrejurările care au determinat
pronunţarea primei ordonanţe s-au modificat.
În consecinţă, ordonanţa preşedenţială nu are putere de
lucru judecat în ceea ce priveşte hotărârea pe fond, deoarece
prin intermediul ei se ordonă măsuri vremelnice, care se bazează
numai pe aparenţa dreptului, fără a pune în discuţie fondul acestuia;
însă, hotărârea pronunţată asupra fondului dreptului are
putere de lucru judecat în faţa ordonanţei preşedenţiale, o
nouă cerere de ordonanţă preşedenţială nemaifiind posibilă în
legătură cu dreptul definitiv stabilit.
În legatură cu judecarea cererii de ordonanţă preşedenţială,
trebuie menţionat că este posibilă transformarea ei intr-o cerere
de drept comun, dacă reclamantul solicită expres aceasta. Intr-
o astfel de situaţie, pârâtul, chiar dacă era legal citat în cererea de
ordonanţă preşedenţială, trebuie încunoştinţat în mod expres despre
transformarea intervenită, deci, dacă nu este prezent, urmează a fi
citat expres cu această menţiune.

5. Sfera de aplicare a ordonanţei preşedenţiale

89
5.1. Precizări introductive
Dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate analizate mai
sus, în principiu, se poate recurge la procedura ordonanţei
preşedenţiale în legătură cu orice litigiu şi indiferent dacă instanţa este
sau nu sesizată asupra fondului.

5.2. În materia raporturilor de familie

Articolul 613 Cod procedura civila face trimitere la procedura
ordonanţei preşedenţiale, prevăzând că, pe tot timpul procesului de
divorţ, instanţa poate lua măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea
copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la
folosirea locuinţei. Aşa cum am arătat, în aceste cazuri, existenţa
urgenţei este prezumată chiar de lege, astfel încât partea nu trebuie
să mai facă dovada acesteia.
Independent de acest text de lege, ordonanţa preşedenţială
poate fi folosită şi pentru:
- reintegrarea soţului alungat, eventual şi a copiilor, în locuinţa
comună;
- evacuarea provizorie a soţului turbulent;
- restituirea bunurilor proprii de strictă necesitate;
- împărţirea provizorie a folosinţei locuinţei comune;
- stabilire unui program provizoriu de vizitare a minorului până la
definitivarea procesului privind stabilirea domiciliului minorului etc.

5.3. În materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate

Raporturile de vecinătate dintre proprietari impun anumite
restricţii, sarcini şi respectarea unor reguli legale sau convenţionale, a
căror încălcare poate da naştere la neînţelegeri, acestea din urmă
putând fi rezolvate provizoriu pe calea ordonanţei preşedenţiale, dacă
sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 581 alin. 1 Cod procedura
civila:
- dacă unul dintre vecini execută lucrări care pun în pericol imobilul
sau închid accesul la acesta, se poate obţine pe calea ordonanţei
preşedenţiale sistarea executării lucrărilor respective;
- dacă se depozitează materiale astfel încât zidul sau gardul comun
este ameninţat să se prăbuşească, se poate cere ridicarea acestora;
- pe calea ordonanţei preşedenţiale, s-ar putea obţine menţinerea
dreptului de servitute, precum şi încetarea provizorie a unei servituţi
create abuziv sau a actelor abuzive în exercitarea unei servituţi;
- deblocarea conductei de scurgere până la canalizarea oraşului poate
fi obţinută pe calea ordonanţei preşedenţiale etc.
90
5.4. În materia raporturilor locative
Ordonanţa preşedenţială poate fi folosită de către locatar, de
către locator sau între colocatari. În practică, au fost admise ordonanţe
preşedenţiale pentru:
 constatarea stării locuinţei închiriate;
 asigurarea folosinţei paşnice a locuinţei;
 eliberarea accesului la camera reclamantului;
 a se permite efectuarea unor reparaţii necesare şi
urgente;
 încetarea unor abuzuri de folosinţă etc.
Cât priveşte evacuarea locatarului, soluţia de principiu
oferită de jurisprudenţă este în sensul că această măsură nu pote fi
dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale, deoarece vizează
fondul, iar nu o măsură vremelnică. Uneori, se admite că
ordonanţa preşedenţială este admisibilă pentru a se obţine
evacuarea persoanelor care au ocupat o suprafaţă făra contract de
închiriere sau care, având un astfel de contract, au încercat să îşi
valorifice dreptul pe căi de fapt, precum şi a persoanelor tolerate în
locuinţă. Spre exemplu, s-a decis că măsura evacuării pentru lipsă de
titlu poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale numai dacă se
urmăreşte înlăturarea unui act abuziv, întrucât se restabileşte imediat
ordinea de drept încălcată, că este admisibilă evacuarea pe calea
ordonanţei preşedenţiale a celor ce au ocupat samavolnic o locuinţă, în
condiţiile în care reclamantul, titular al contractului de închidere, este
nevoit să locuiască împreună cu familia în condiţii improprii, deoarece
prin lucrările care se execută se pun în pericol viaţa şi integritatea
corporală a locatarilor respectivi.
Dacă pârâtul deţine un titlu, evacuarea nu ar putea fi dispusă
decât pe calea procedurii de drept comun, chiar şi atunci când
reclamantul pretinde că titlul pârâtului nu ar fi valabil.

5.5. În materia executării silite

Articolul 581 alin. 1 Cod procedura civila permite folosirea
ordonanţei preşedenţiale pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu
prilejul unei executări.
De asemenea, art. 280 alin. 5 Cod procedura civila dispune că
suspendarea executării provizorii (vremelnice) poate fi încuviinţată
vremelnic şi prin ordonanţa preşedenţială.
În schimb, în mod justificat, s-a decis că nu se poate dispune, pe
calea ordonanţei preşedenţiale, anularea formelor de executare silită.
91
5.6. În materie comercială
S-ar putea recurge la procedura ordonanţei preşedenţiale dacă se
solicită:
• oprirea unor acte de concurenţă neloială ;
• suspendarea din funcţie a administratorului unei societăţi
comerciale;
• încetarea faptelor prin care se împiedică folosirea unui spaţiu
comercial;
• permiterea accesului la spaţiile comerciale etc.

În schimb, nu s-ar putea obţine pe calea ordonanţei preşedenţiale:

 obligarea la plata unor despăgubiri pentru actele de concurenţă
neloială săvârşite;
 stabilirea valabilităţii unui contract comercial;
 revocarea din funcţie a unui administrator al societăţii
comerciale;
 înregistrarea, în registrul de acţiuni, a cesiunii unor acţiuni;
 stabilirea dreptului de proprietate asupra unor spaţii
comerciale;
 obligarea unei persoane să se asocieze cu o altă persoană etc.

92