CURS 12-PROCEDURĂ PENALĂ

ORA 1

Revizuirea, pentru că este admisibilă atunci când se invocă o eroare judiciară, adică o
eroare cu privire la situația de fapt reținută de instanțele de fond, trebuie să fie un extraordinar
remediu al aflării adevărului în procesul penal. Este un remediu care se află în primul rând la
dispoziția statului pentru că statul este primul interesat de aflarea adevărului și care nu poate
accepta ca o hotărâre definitivă, intrată în putere de lucru judecat, pusă în executare să fie
menținută atunci când ea este contrară realității. Cu toate acestea, practica revizuirii este
dezolantă pentru că ea cunoaște mai degrabă soluții de respingere decât de admitere a cererilor
de revizuire. Aplicarea revizuirii se realizează extrem de rar pentru că se lovește de un alt
principiu, de autoritatea de lucru judecat (ne bis in idem). Problema care se pune este aceea
dacă adevărul, care este indispensabil unei bune justiții în orice materie a dreptului, dar mai
ales în materie penală, unde miza procesuală este cea mai mare (miza constă în întreaga ordine
de drept, în stricta legalitate a procesului penal; constă, de asemenea, în drepturile și libertățile
fundamnetale ale persoanei la cel mai înalt nivel: constă în libertatea individuală a persoanei-
cea mai importantă valoare ocrotită de normele juridice-, onoarea persoanei și chiar viața
persoanei și a familiei sale).
De aceea se pune problema de a ști ce este mai important: stabilitatea hotărârilor penale
definitive sau aceste valori. Revizuirea este calea de atac extraordinară special destinată
reparării erorilor de fapt comise de instanțele penale de fond prin hotărâri penale definitive
intrate în autoritate de lucru judecat. Este singura cale de atac extraordinară destinată acestui
scop și de aceea, întreaga procedură a revizuirii, începând cu motivele și continuând cu titularii
(persoanele care pot face cerere de revizuire), cu modul în care se declanșează procedura,
cererea de revizuire, continuând cu structura judecății, cu o procedură de rejudecare a fondului
cauzei după modelul primei instanțe (adică după modelul unui proces penal de fond) și
terminând cu soluțiile care pot fi date revizuirii - toate acestea subliniază specificitatea
revizuirii în raport de toate căile de atac (nu doar de calea de atac ordinară a apelului, ci și în
raport de celelalte căi de atac extraordinar).
Revizuirea privește doar hotărâri penale de fond prin care se soluționează acțiunea
penală și acțiunea civilă, pentru că poate privi latura penală și latura civilă a cauzei. Există însă
și hotărâri, inclusiv ale ÎCCJ, de revizuire a unor hotărâri care nu privesc fondul cauzei. Înalta
Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în două situații:
(1) într-o procedură de executare (prevăzută de art. 595 CPP), întemeiată pe
intervenirea unei legi penale noi de înlăturare sau modificare a unor pedepse cu privire la care
Înalta Curte a statuat că împotriva hotărârii este deschisă calea de atac a revizuirii
(2) încheierea de respingere în principiu a unei cereri de recurs în casație – Înalta Curte
a statuat că și aceasta este supusă revizuirii,în ambele situații, pentru cazul de revizuire prevăzut
de art. 453(1), lit.f) CPP, constând în declararea ulterioară ca neconstituțională a dispoziției pe
care se bazează hotărârea.
 În ceea ce ne privește, chiar dacă aceste hotărâri aparțin instanței supreme, nu putem să
acceptăm că o altă hotărâre, indiferent de cazul de revizuire invocat, în afara hotărârilor prin
care se soluționează fondul cauzei, poate fi atacată cu o cerere de revizuire. După părerea
domnului prof. sunt discutabile aceste soluții ale ÎCCJ, tocmai datorită specificului revizuirii -
fondul, aspectele de fond sunt cele care caracterizează revizuirea; ea este inadmisibilă
(indiferent de orice ar spune oricine) în afara examenului de fond al cauzei penale.
De asemenea, în principiu, revizuirea poate fi totală sau parțială, poate privi cauza în
integralitatea ei sau poate privi doar anumite fapte și anumite persoane. Când privește anumite
fapte și anumite persoane, atunci vorbim de o revizuire parțială.
Revizuirea este creată în beneficiul celui care a fost condamnat pe
nedrept/nevinovatului care a suferit o condamnare. Altfel spus, este creată exclusiv, în
principiu, în favoarea inculpatului (niciodată în defavoarea sa) pentru că toți legiuitorii de
pretutindeni pleacă de la miza procesuală, de la premisa că doar atunci când se constată că un
nevinovat a suferit o condamnare definitivă, atunci consecințele condamnării sunt
insurmontabile și ele impun revizuirea/redeschiderea procesului penal; nu și atunci când
eroarea nu a fost în defavoarea inculpatului, ci în favoarea aestuia, în sensul că un vinovat a
fost achitat pe nedrept. În prezent, încă există sisteme din dreptul continental care nu admit
decât revizuirea în favoare, nu și defavoare, cum este cazul Franței, Belgiei, Spaniei. Această
regulă, însă, este o trăsătură a sistemului anglo-saxon, a legislațiilor din Common-law. Cu toate
acestea, și în Common-law, în cazul Marii Britanii, această regulă a fost atenuată, s-a creat un
paleativ prin Criminal Justice Act din 2003, plecând de la un caz celebru în care inculpatul care
a fost achitat pe motiv de procedură, pentru că de două ori consecutiv jurații nu au ajuns la un
verdict. Acesta s-a lăudat ulterior într-un pub cum a reușit să-i păcălească pe jurați (pentru că
a dat o declarație de martor în propria cauză). În urma acestor confesiuni care au putut fi probate
s-a pornit urmărirea împotriva lui. Apelul era inadmisibil împotriva sentinței de achitare, a
verdictului juraților. După care, plecând de la acest caz, s-a modificat legea și s-a introdus
apelul (care este de fapt revizuirea) pentru probe noi și probe serioase de vinovăție. Această
modificare i s-a aplicat și inculpatului care a fost apoi urmărit din nou pentru această infracțiune
pe baza acestor elemente exterioare. S-a formulat cerere de revizuire care a fost admisă și în
prezent acesta execută pedeapsă cu închisoarea pe viață. Tendința aceasta este, de a accepta
revizuirea nu numai în favoarea, ci și în defavoarea inculpatului, considerându-se că și
achitarea unui vinovat produce consecințe similare, pentru că afectează grav interesul public al
justiției (tendință care se manifestă și la noi).
Cazurile de revizuire sunt stricte. Acestea sunt:
 Cazul nr 1: După ce hotărârea penală de fond a rămas definitivă s-au descoperit
fapte sau împrejurări de fapt care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și
care determină netemeinicia hotărârii atacate - art.453(1), lit.a) CPP (cel mai
invocat/frecvent caz).

Condițiile care trebuie îndeplinite sunt:

(a) să se descopere fapte sau împrejurări
- “să se descopere” nu înseamnă ca acestea să survină ulterior hotărârii penale
definitive, ci trebuie să preexiste hot. pen. definitive, să fie constatate ulterior rămânerii
definitive a hot. pen. de fond atacate; prin “fapte sau împrejurări” înțelegem, după părerea
noastră, obiectul probei, faptele probatorii => acestea nu pot fi identificate cu mijloacele de
probă pentru că ar însemna să transformăm revizuirea într-un al treilea grad de jurisdicție, ceea
ce e inadmisibil; revizuirea nu înseamnă prelungirea procedurii/etapei de administrare a
probelor, ci că după ce hot. pen. a rămas definitivă au fost descoperite elemente de fapt noi care
au existat și atunci, însă nu au fost cunoscute sau nu au putut fi stabilite
Exemplu: într-un caz, un lucrător vamal care a fost condamnat prin hotărâre penală
definitivă la pedeapsa închisorii cu executare pentru o faptă de luare de mită, în timpul
procesului de fond, a susținut că nu el a fost cel care a primit suma de bani de la un cetățean
bulgar care a intrat în țară și care nu a fost audiat decât la punctul de trecere a frontierei de
către organele Poliției de Frontieră, fiind singura declarație împotriva lucrătorului vamal;
cetățeanul bulgar nu a mai fost găsit ulterior și nu a fost audiat nici la urmărire, nici la
judecata în primă instanță, nici în apel; în cele din urmă, după căutări și investigații
extrajudiciare, a fost găsit de procuror (s-a făcut cerere la procurorul de la Parchetul de pe
lângă prima instanță, pentru că atunci procedura de revizuire era mijlocită, nu era o
procedură nemijlocită, cererea nu se făcea direct la instanță, ca în reglementarea actuală, ci
se făcea mai întâi la procuror - acesta efectua cercetări 3 luni și apoi tot el sesiza instanța,
formulând concluzii de admitere sau respingere, după caz), adus la audieri și s-a făcut
procedura de recunoaștere, indicându-l nu pe lucrătorul vamal condamnat pe nedrept, ci pe
un alt lucrător vamal (cu privire la care existau indicii), iar în urma audierii, procurorul a pus
concluzii de admitere și a fost pus imediat în libertate și achitat.
Ce înseamnă “fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei”?
Legiuitorul are o expresie foarte interpretabilă în actualul cod, care a și fost interpretată în
doctrină în sensul că este admisibilă revizuirea dacă este vorba de fapte sau împrejurări care nu
au fost cunoscute de toți participanții, pentru că în reglementarea anterioară modul de
exprimare era diferit (“care nu au fost cunoscute de instanță”). Codul actual nu mai specifică
cine nu trebuie să fi cunoscut despre existența faptelor sau împrejurărilor pentru ca revizuirea
să fie admisibilă. Nu poate fi acceptată o asemenea interpretare. Pentru ca revizuirea să fie
admisibilă pe acest temei este relevant doar dacă instanțele de fond nu au cunoscut; nu are nicio
relevanță dacă faptele sau împrejurările au fost cunoscute de procuror și le-a ascuns ori chiar
de către părți, decât dacă acestea au avut un comportament de rea-credință, pentru că reaua-
credință nu este protejată, ci doar buna-credință este apărată de normele dreptului (deoarece
atunci când soluția s-a dat cu rea-credință nu poate fi considerată admisibilă orice cerere,
inclusiv cererea de revizuire).
(b) faptele și împrejurările noi, descoperite ulterior și necunoscute la soluționarea cauzei
să fi determinat o soluție netemeinică, să fi condus la netemeinicia hotărârii
- aceasta înseamnă că revizuirea pe acest caz este admisibilă doar atunci când este susceptibilă
să conducă, în caz de admitere, la o soluție diametral opusă, nu la o modificare a soluției; adică
de la o condamnare, de la renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
aplicarea unor măsuri educative la o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal ori
invers, de la achitare/încetare la o soluție de condamnare. Atunci este admisibilă. Acesta este
sistemul revizuirii totale.
Întrebare coleg: În cazul în care se dispune amânarea și incumbă niște obligații în sarcina
inculpatului, dacă inculpatul nu îndeplinește acele obligații, pe ce temei s-ar putea preschimba
hotărârea, să se dea o hot. de condamnare? Pe temeiul revizuirii?
Răspuns: Nu, aici este altă procedură despre care vom vorbi la Procedurile în fața instanței de
executare. Este o procedură de revocare a amânării. Amânarea poate fi anulată sau revocată.
Este o procedură care este de competența instanței de executare.
! Acest caz, în forma din CPP, ar putea fi invocat numai în favoarea inculpatului. Adică nu este
admisibil când soluția este de achitare. Această reglementare, însă, a fost declarată
neconstituțională prin Dec. CCR nr.2/2017, astfel încât, în urma acestei decizii, revizuirea și
pe acest caz poate fi nu numai în favoarea inculpatului, ci și în defavoarea acestuia. Ceea ce
înseamnă că poate forma obiectul revizuirii și o hotărâre de achitare.
Acest caz pe care l-am analizat este un caz general de revizuire, care se stabileste de la situatie
la situatie.
P2-Malina
Celelalte cazuri care urmeaza sunt cazuri concrete:
 Cazul nr 2: cand se constata ca hotararea penala definitiva se bazeaza pe:
a. declaratia unui martor
b. pe expertiza facuta de un expert
c. pe activitatea prestata de un interpret
 daca toti acestia mai devreme enumerati au savarsit infractiunea de marturie
mincinoasa=>acest caz este adminsibil doar in situatia in care se constata ca declaratia
martorului/experitza/activitatea prestata de interpret cu incalcarea principiului aflarii
adevarului au influentat solutia ( nu se cere sa existe o hotarare de condamnare in acest
caz pentru infractiunea de marturie mincinoasa, ci doar sa se fi savarsit )
 savarsirea poate fi ulterior probata printr-o:
 hotarare judecatoreasca defintiva (care poate fi de condamnare, renuntare la
aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei)
 SAU in absenta unei hotarari, din ordonanta procurorului care renunta la UP
! In situatia in care proba nu se poate face prin hotarare judecatoareasca / prin ordonanta
procurorului=> procedura de revizuire se poate realiza in fata instantei competente prin
orice mijloc de proba!
 Cazul nr 3: atunci cand hotararea penala definitiva atacata se intemeiaza pe un inscris
care a fost declarat fals => fie chiar in cursul judecatii/ fie dupa hotararea definitiva,
daca falsul a avut vreo influenta asupra solutiei (“date in cauza”- nu s-a auzit)
-in actuala reglementare, savarsirea infractiunii de fals este adminisibla si in cursul judecatii
pentru aplicarea acestui caz de revizuire=> pentru ca cererea de revizuire pe acest mod sa fie
adminsibila este necesar ca instanta de fond sa nu fi cunoscut despre existenta falsului in cursul
procesului pe fond, decat ulterior, dupa ce hotararea penala a ramas definitiva => proba
acestui caz se realizeaza ca si in cazul precedent, prin hotarare judecatoreasca/ordonanta
procurorului.
  Cazul nr 4: atunci cand se stabileste ca un membru al completului de judecata/un
procuror/un organ de cercetare de penala a savarsit o infractiune (orice infractiune) care
are legatura cu cauza care formeaza obiectul revizuirii => daca savarsirea acelei
infractiuni a avut vreo influenta asupra solutiei pronuntate in cauza.
Domn profesor da un exemplu din experienta sa din practica: la un moment dat m-a solicitat
un condamnat sa ii fac o cerere de revizuire, deoarece a suferit 2 condamnări pentru aceeasi
fapta, existand identitate de lucru judecat. Am vazut ambele hotarari, dar nu si dosarele. Din
ambele hotarari se prezentau indicii de “ne bis in idem”, dar eu intotdeauna vreau sa vad si
dosarele ca sa ma lamuresc. Cand a auzit ca vreau sa vad dosarele sa le analizez inainte de a
formula cererea, a renuntat si a angajat pe altcineva, o avocata care in cele din urma a facut
cererea respectiva,cerere care a fost ulterior si admisa. Ulterior, recunosc ca am aprofundat
problema, iar inculpatul a fost pus in libertate. Nu trece mult timp, avocata este arestata,
judecatorii arestati, inca vreo 2 complici in stare de arest,deoarece au falsificat una dintre
hotarari. S-a descoperit infractiunea (plus inca o luare de mita pentru judecatori) si s-a facut
cerere de revizuire de catre procuror in defavoarea condamnatului, care evident s-a admis si
prin urmare s-a restabilit adevarul. De asta va spun, si avocatul isi asuma asemenea
responsabilitate.
o (la fel constatarea ca si celelalte cazuri de mai sus => hotarare judecatoreasca/ordonanta
procurorului sau orice mijloc de proba in lipsa) *nu s-a auzit prea bine, mai dati un ochi
si voi ca s-a tusit mult pe inregistrare  *
 Cazul nr 5: este cel prevazut in art.453, lit e) CPP, care prevede ca au fost date 2
hotarari defintive care nu se pot concilia
!Acest caz nu trebuie confundat cu autoritatea de lucru judecat, care presupune hotarari
fata de aceeasi persoana pentru aceeasi fapta!
o In cazul hotararilor care nu se pot concilia=> pot privi aceeasi fapta,dar persoane
diferite
Ex: cazul disjungerii, daca intr-o cauza s-a dispus achitarea autorului pentru inexistenta faptei
si in cealalta cauza s-a dispus condamnarea complicelui => infractiune aexista in privinta
complicelui, dar nu si in privinta autorului infractiunii.
o Dar si atunci cand au fost savarsite fapte diferite, de persoane diferite,asa-numitele
fapte corelative ( stiti din materia dreptului penal general) => astfel este posibilia
ireconciabilitatea atunci cand cel care este acuzat de omisiunea denuntarii unor
infractiuni este condamnat, iar cel care este acuzat de infractiunea care formeaza
obiectul denuntarii este achitat => este clar ca si aici avem o neconciliabilitate intre
hotarari

 Caz nr 6: este cel prevazut la art.435 lit f) => cand hotararea penala definitiva atacata
se bazeaza pe o dispozitie legala declarata ca fiind neconstitutionala, in urma ramanerii
definitive a hotararii in cauza in care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate
 numai daca se constata efectele deciziei neconstitutionalitatii normei care
continua sa se produca si acestea nu pot fi remediate prin alt mod decat prin
revizuirea hotararii
  trebuie sa fie o norma penala de drept substantial/norma de procedura
(intrucat legiutorul nu face nicio distinctie, parerea profului este ca revizuirea
pe acest temei este admisibila si atunci cand dispozitia pe care se intemeiaza
hotararea si care a fost declarata neconsitutionala in acea cauza, poate fi si o
norma procedurala)
 ceea ce presupune importanta este ca neconstitutionalitatea sa aiba influenta
asupra solutiei pronunate in cauza, anume sa produca consecinte directe care
sa fie actuale si neremediate prin alt mod decat prin reviziuire
De retinut! 
 Spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire, acest caz poate fi invocat doar in
favoarea condamnatului (restul pot fi si in defavoare)
 Spre deosebire de primul caz, care este admisibil doar atunci cand se determina
netemeinicia hotararii=> toate celelalte cazuri, cu exceptia celui privind
neconciliabilitatea hotararilor, sunt admisibile atunci cand acestea determina o
hotarare nelegala/netemeinica =>
!Nu se cere aceasta conditie in cazul de la litera e) De ce? Această conditie
rezulta implicit, deoarece daca sunt 2 hotarari neconciliabile, doar una dintre
ele este legala si temeinica ( caracterul nelegal si netemeinic rezulta implicit
din contrarietatea care exista intre cele doua hotarari)
 Toate aceste cazuri de revizuire sunt prevazute pentru latura penala a procesului penal,
dar in ceea ce priveste latura civila a procesului penal, aceasta nu mai este de
competenta instantei penale, ci de cea a instantei civile. Practic legiuitorul a operat, in
ceea ce priveste revizuirea laturii civile a procesului penal, un transfer integral din
materia penala in materia civila. Astfel instanta competenta este instanta civila,
motivele de revizuire sunt cele care sunr prevazute de codul de procedura civila, iar
procedura aplicabila este cea prevazuta in codul de procedura civila.
!Daca se ataca latura penala si latura civila => competenta apartine instanei penale!
Parere prof: nu sunt aplicabile motivele de revizuire prevazute de codul de procedura civila,
ci este suficient sa se invoce motivele prevazute de codul de procedura penala, pentru ca
acestea, in pofida optiunii legiuitorului, sa se rasfranga si asupra modului de solutionare a
laturii civile. Principiul care se aplica este acela care presupune ca instanta trebuie sa se
prounte prin hotararea sa asupra ambelor actiuni ( civil +penal). Domn profesor nu este de
acord cu aceasta scindare a legiutorului, deoarece considera ca prin aceasta pot fi afectate
dreptul la un proces echitabil / principiul care priveste aflarea adevarului si restabilirea
justitiei. Dar cu toate astea, avand in vedere ca este parte a dreptului pozitiv, nu il putem
ignora.
 ORA 2

Procedura se declanseaza printr-o cerere scrisa deci este formata de beneficiarul

revizuirii, de titular. Cererea scrisa de revizuire se adreseaza instantei competente, cea care a
primit cererea in prima instanta. Cererea scrisa de revizuire trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii:
1. Sa imbrace forma scrisa;
2. In cerere trebuie sa se indice cazul de revizuire invocat care trebuie sa faca parte dintre
cazurile din art 453 c proc pen;
3. Cererea trebuie sa fie motivata, sa continua temeiurile de fapt pe care se intemeiaza
cazul;
4. Trebuie sa se faca referire la mijloacele de proba pe care se intemeiaza reviziuirea;
5. De asemnea, in cerere se face referie la inscrisurile pe care de foloseste revizuentul,
astfel se ataseza obligatoriu cererii. Pentru a fi valabile trebuie sa fie certificate in
conformitate cu originalul, regula o cunoasteti din materia partii generale. Daca
inscrisurile sunt relatate intr-o limba straina, trebuie traduse prin traducator autorizat in
limba romana.
Aceste conditii sunt conditii esentiale, pe langa ele insa cererea trebuie sa indeplineasca
si alte conditii la care legiuitorul insa nu face nicio referire, dar vi le spun eu, le adaugam la
cele care sunt reglementate, astfel cererea trebuie sa:
1. Indice persoana care o formuleaza, in numele careia se formuleaza si care trebuie sa fie
printre titularii cererii de revizuire;
2. Trebuie sa indice numarul hotararii si data hotararii atacate;
3. Numarul dosarului;
4. Solutia atacata, solutia din hotararea penala definitiva atacata. Trebuie sa se faca
mentiune referitor la caracterul definitiv a hotararii si sa se mentioneze data ramanerii
definitive a hotararii penale;
Se mentioneaza instanta care a judecat cauza in prima instanta si cea care a judecat in
apel daca s-a facut apel. Daca nu a fost declarat apel, trebuie sa se mentioneze ca hotararea
primei instante este cea care a ramas definitiva prin neapelare.
Cererea trebuie sa fie introdusa intr-un anumit termen. Revizuirea in favoarea persoanei
beneficiare, respectiv in favoarea condamnatului, a celui asupra caruia s-a dispus o masura
educativa, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei se poate formula
oricand, chiar si dupa moartea acestuia. De asemenea, cererea de revizuire in favoarea
condamnatului sau celui pentru care s-a dispus renuntarea sau amanarea aplicarii pedepsei
pentru cazul de revizuire la lit f a art 453 constand in neconstituitionalitatea dispozitiei legale
pe care se intemeiaza hotararea penala definitiva atacata poate fi forumata in termen de 1 an de
la momentul publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial, chiar daca este in
favoare.
Cererea de revizuire in defavoarea celui achitat, condamnat fata de care s-a dispus
renuntarea la aplicarea pedepsei ori s-a dispus incetarea procesului penal se formuleaza intr-un
termen de cel mult 3 luni si curge in mod diferit in functie de cazul de revizuire:
 - Lit a. Curge de la data la care au fost cunoscute faptele sau imprejurarile noi,
descoperite ulterior;
- Lit b, c, d cele bazate pe frauda procesuala, termenul de 3 luni curge:
a. In situatia in care proba nu se poate face prin hotarare penala definitiva, incepe sa curga
de la data cand au fost cunoscute faptele sau imprejurarile respective, ori imprejurarile
care nu au putut fi constatate printr-o hotarare penala definitiva, fara a de depasi insa
un termen de cel mult 3 ani de la momentul producerii acestora.
b. In situatia in care proba acestor cazuri de frada procesuala se poate realiza printr-o
hotarare penala definitiva termenul de 3 luni curge de la momentul in care a fost
cunoscuta hotararea penala definitiva pronuntata, fara insa a se putea depasi un termen
de cel mult 1 an din momentul ramanerii definitive a hotararii.
c. Pentru cazul prevazut la lit e de neconciabilitate a hotararii, termenul de 3 luni curge de
la momentul in care aceste hotarari au fost cunoscute;

Cine poate formula cerere de revizuire?

Cererea poate fi formulata mai intai de parti, de membri de familie (in sensul art 177 c
pen) a celui condamnat,chiar si dupa moartea acesuia si de catre procuror (insa numai in latura
penala, este inadmisibila cererea procurorului de revizuire in latura civila). Desi legiuitorul face
referire doar la parti, parerea mea este ca si persoana vatamata trebuie sa figureze printre
titularii cererii de revizuire, fiind parte asimilata din considerente pe care vi le-am aratat.
Legiuitorul a uitat din nou, si persoana vatamata trebuie sa fie considerata ca face parte dintre
titularii cererii de revizuire.
Cererea de revizuire odata intocmita trebuie sa fie dispusa la insta competenta, aceasta
fiind instanta care a judecat cauza in prima instanta, chiar daca hotararea a fost modificata de
instanta de apel. In aceasta ipoteza ne gasim in situatia in care prima instanta este competenta
sa revizuiasca o hotararea modificata de o instana superioara. Competenta apartine totusi
primei instante pentru ca practic revizuirea, atunci cand este admisibila, nu priveste si nu are
legatura cu eroarea comisa se instanta superioara de apel ci priveste elemente exterioare
dosarului care au aparut ulterior ramanerii definitive a hotararii si care nu sunt imputabile
instantelor de fond care au solutionat cauza. Sunt elemente pe care instanta nu le-a cunsocut
cand a judecat cauza.
Atunci cand prima instanta este indrituita sa revizuiasca o hotarare care a ramas
definitiva la instanta de apel, nu inseamna ca practic instanta inferioara revizuieste o hotarare
ramasa definitiva la instanta superioara pentru ca revizuirea se bazeaza exclusiv pe elemnte
exterioare dosarului care nu au fost cunoscute de instante la solutionarea cauzei.
De asemenea, prima instanta ramane competenta si in situatia in care ulterior a fost
modificata legea, stabilindu-se competenta altei instante. Chiar si in aceasta situatie in care se
modifica competentei primei instantei printr-o lege ulterioara, competenta de solutionare a
cereri de revizuire ramane a instantei care a judecat cauza in prima instanta, chiar daca a devenit
necompetenta.
In ceea ce priveste structura judecatii in procedura revizuirii, aceasta prezinta trasaturile
unei judecati ca urmare a unei cai de atac extraordinare. Se desfasoara in 2 etape:
1. Etapa de admitere in principiu sau de admisibilitate in principiu;
2. De rejudecare a cauzei dupa etapa de admitere in principiu;

Etapa 1: Admiterea in principiu se desfasoara in Camera de Consiliu cu citarea

partilor si cu participarea obligatorie a procurorului. In aceasta etapa de admisibilitate in
principiu, instanta verifica daca cererea de revizuire indeplineste conditiile formale:
- daca este formulata impotriva unei hotarari penale susceptibile de revizuire;
- daca este forumalata de o persona care poate formula cerere de revizuire potrivit legii;
- daca cererea este introdusa in termen;
- daca nu indeplineste toate conditiile, in situatia in care instanta a acordat termen
revizientului pentru completarea cererii, se verifica daca cererea a fost completata,
revizuientul a repectat dispozitia instantei;
- se verifica daca exista vreo legatura intre mijloacele de proba si cauzele de revizuire
invocate;
- daca temeiurile invocate sunt susceptibile sa duca la redeschiderea procedurilor
judiciare;
- daca mijloacele de proba invocate pot sa conduca la temeiuri care ar putea sa justifice
redeschiderea procedurilor judiciare in urma introducerii si analizei cererii de revizuire;
Referitor la aceasta conditie nu vreau sa intelegeti ca instanta ar putea sa se pronunte asupra
fondului cauzei pentru ca aceasta nu este o etapa in care se administreaza probe, instanta face
o analiza doar formala referitor la conditiile de admisibilitate.
Prin introducerea acestei conditii legiuitorul a dorit sa instituie in sarcina instantei
verificarea seriozitatii cererii de revizuire, nu pe fondul acesteia, respectiv sa verifice, in
situatia in care s-ar dispune rejudecarea cauzei, motivele invocate in sustinerea cererii de
revizuire si mijloacele de proba pe care revizientul intelege sa se foloseasca ar putea avea forta
necesara cat sa duca la redeschiderea procedurilor judiciare. Practic instanta face o comparatie
a probelor, nu o analiza, respectiv compara probele noi invocate cu cele vechi,existente, pentru
a decide daca probele noi ar putea avea forta necesara sa duca la redeschiderea procedurii
judiciare, contrare principiului autoritatii de lucru judecat a hotararii penale definitive.
In urma acestei analize de admisibilitate instanta ar putea sa dispuna prin incheiere
admiterea in principiu daca apreciaza ca sunt indeplinite conditiile, situatie in care se va trece
la etapa urmatoare: rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu. In caz contrar, daca dupa
analiza, instanta ajunge la concluzia ca nu sunt indeplinite conditiile, sau ca revizientul nu s-a
conformat cerintei instantei de completare a cererii, va da o sentinta de respingere in principiu
a cererii de revizuire care este susceptibila de a fi atacata, cum prevede legiuitorul la modul
general, prin recurgerea la caile ordinare prevazute de lege, cu apel.
Pentru cazul special al decesului condamnatului pentru care cererea de revziuire poate fi
formulata de membri de familie ai acestuia, indiferent daca moartea a intervenit inainte sau
dupa introducerea cererii de revizuire, prin derogare de la regula de baza prin care decesul
condamnatului trebuie sa conduca la stingerea actiunii penale, procedura nu se opreste, ci
continua, urmand ca in situatia admiterii in principiu sa se faca aplicarea unuia din cazurile de
impiedicare dintre cele prevazute in art 16 de la caz la caz. Aceasta este singura exceptie in
care decesul condamnatului nu duce la stingerea procesului penal. Ratiunea exceptiei este
insusi ratiunea revizuirii care este o cale de atac indreptarii erorilor de fapt. Exista interes pentru
membri de familie ca in memoria condamnatului, hotararea ramasa definitiva sa poata fi
desfiintata daca este contrara realitarii.
Odata cu admiterea in principiu sau imdediat dupa instanta poate sa ia anumite masuri:
1. Suspendarea executarii hotararii. Cererea de revizuire, fiind o cale de atac extraordonara, nu
are efect suspensiv, insa suspendarea poate fi dispusa prin incheiere daca sunt indeplinite
conditii, una din ele fiind admiterea in principiu.
Odata cu dispunerea suspendarii executarii, instanta va institui in sarcina celui
condamnat obligatii dintre cele de la 215 c proc pen, un control judiciar restrans.
Incheierea este susceptibila sa fie atacata cu contestatie in termen de 48 de ore de la
pronuntare sau comunicare, dupa caz. Atunci cand contestatia este formulata de procuror,
contestatia are efect suspensiv de executare. Cine aduce la indeplinire aceasta suspendare a
executarii? Instanta de executare pentru ca are loc in faza ultima a procesului penal, tot ei ii
revine si competenta de solutionare a contestatiei, iar procedura aplicabila este procedura este
cea din fata instantei de executare.
Atunci cand cauza de revizuire este bazata pe cauza de neconciabilitatea intre hotarari,
instanta dispune reunirea cauzelor. Atunci competenta instantelor se stabileste dupa regulile de
la reunire:
- Atunci cand aceasta ar reveni unei instante de acelasi grad, competenta revine inst
mai intai sesizate;
- Daca ar reveni unei instante superioare => instantei superioare in grad;
- Daca una dintre instante este civila iar cealalta militara => instantei civile
corespunzatoare in grad instantei militare, dupa regulile pe care cunoasteti din materia partii
generale

Etapa 2: Rejudecarea cauzei. Revizuirea fiind o cale de atac extraordinara are si

trasaturi spefice cailor de atac in general printre care:
a. efectul neagravarii sitiatiei in propria cale de atac;
b. efectul devolutiv, insa aici nu este integral, aici efectul devolutiv priveste doar cazul de
revizuire invocat, ceea ce inseamna ca in urma admiterii cererii de revizuire, rejudecarea cauzei
de realizeaza in limitele cazului invocat, astfel instanta admitand in principiu, in incheiere
stabileste si limitele judecarii, instanta fiind astfel limitata la cazul de revizuire care a fost
invocat si care a trecut de filtrul de admisibilitate;
c. produce efect extensiv, astfel incat cererea se extinde si la partile care nu au formulat cerere
de revizuire sau la care cerea nu se refera, putand hotara si in privinta acestora, fara totusi a le
agrava situatia. Este vorba de exemplu de un consortiu de condamnati, daca doar un condamnat
a formulat cerere de revizuire, daca ascestia se afla in aceeasi situatie, cererea va produce efecte
si in privinta acestora fara a putea sa li se agraveze situatia.
 Judecata cauzei dupa admiterea in principiu se va realiza dupa regulile de judecata in
prima instanta. Aceasta insemna ca instanta poate sa readministreze probele care au fost
administrate in prima instanta si va putea sa administreze si probe noi.
In situatia in care instanta sesizata cu cererea de revizuire constanta existenta unor probe
care nu vor putea fi administrate nemnijlocit sau se vor administra cu mare intarziere, se
prevede posibilitatea instantei de a sesiza procurorul de pe langa instata in vederea efectuarii
de cercetari privind administrarea probelor care poate avea o durata de cel mult 3 luni, urmand
ca dupa efectuarea cercetarilor, procurorul sa inainteze intregul material probator obtinut
instantei in vederea solutionarii cererii de revizuire, de solutionare. Practic legiutorul
reglementeaza o etapa de cercetare a probelor de catre procuror care este legat in acest sens de
catre instanta competenta in solutionarea cererii de revizuire.
Legiutorul nu reglementeaza insa care este actul prin care inst investeste procurorul in
vederea cercetarii probelor pe care instanta nu le-ar putea administra in mod nemijlocit sau a
caror administrare s-ar realiza cu mare intarizere. In lipsa unei reglementari exprese, parerea
mea este ca instanta ar putea sa delge procoruroul printr-o incheiere care are natura unei
delegari de atributii. Degelarea este intalnita si in alte situatii, cum stiti deja din partea generala,
in cadrul ridicarii silite se prevede expres ca instanta deleaga procurorul cu executarea ridicarii
silite, precum si in situatia efectuarii perchezitiei domiciliare in cadrul judecatii. Cazurile
acestea in care procurorul poate fi delegat sa efectueze cercetarea in cursul procedurii de
revizuire sunt mult prea generale. Pe de alta parte nu-mi imaginez vreo situatie si n-am intalnit
vreo situatie in care instanta de fond sa nu poata administra probe direct, nemijlocit sau
administrarea acestora sa se realizeze cu mare intarziere de instanta, putand fi realizate in
conditii mai bune de procuror decat de instanta. Din potriva, instanta are la indemana aceleasi
mijloace si proceduri pe care le are si procurorul, dupa mine reglementarea acestei posibilitati
de substituire a instantei de catre procuror are un vadit caracter neconstitutional, pe langa faptul
ca aceasta procedura duce la o intrerupere nejustificata a infaptuirii justitiei, realizeaz un
transfer inadmisibil de competenta de judecata de la instanta la procuror intr-o materie care
este de competenta exclusiva a instantei, cu incalcarea principiului separatiei functiilor
judiciare.
Solutiile care pot fi date in urma rejudecarii cauzei sunt:
- Respingerea cererii de revizuire ca neintemeiata, nefondata cand in urma
readministrarii probelor noi, a rejudecarii cauzei, instanta ajunge la concluzia ca
hotararea este intemeiata. Atunci instanta respinge hotararea ca nefondata. Ca efect al
respingerii se mentine practic sentinta initiala a primei instante si care este susceptibila
de a fi atacata cu apel. Totodata cu respingerea cererii va dispune in mod expres daca
este cazul,continuarea executarii hotararii penale definitive. Aceasta hotarare poate fi
atacata cu apel dupa regulile pe care le cunoasteti;
- Admiterea cererii de revizuire. In aceasta situatie anuleaza hotarare si va da o noua
hotarare prin care solutioneaza actiunea penala si actiunea civila, daca este cazul;
Prin aceasta revizuirea isi exercita rolul de retracatare si de reformare a hotararii penale
definitive pronuntate.
Ca efect al admiterii cererii de revizuire si al anularii hotararii, instanta mai poate stabili si
restrabilirea situatiei anterioare daca este cazul, respectiv restituriea amenzilor penale, a
bunurilor confiscate, restituirea cheltuielilor. Si aceata hotarare nu este definitiva, se numeste
sentinta pentru ca este semnata de prima instanta si este susceptibila de a fi atacata cu apel.
Aceasta este revizuirea, cu aceatas am terminat si revizuirea si vom trece la varianta speciala a
revizuirii.
Revizuirea in cazul hotararilor si avizelor Curitii Europene a Drepurilor Omului:
Hotararile pronuntate de CEDO sunt in situatia in care curtea constata violari, incalcari
a conventiei pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale de catre instanta penala in
care a dat hotararea penala atacata este admisibila revizuirea pentru ca in urma exercitarii
recursurilor individuale. Rolul curtii de la Strasbourg este de a constata doar incalcarile
conventiei si a protocoalelor aditionale si de a acorda doar o satisfactie echitabila, remediu care
de cele mai multe ori nu este suficient, impunandu-se si redeschiderea procedurilor interne,
cale posibila in urma hotararii Curtii de la Strasbourg si care nu se poate realiza decat prin
intermediul revizuiri.
Recent a fost transpus si la noi protocolul nr 16 prin intermediul legii 173/2022 care
permite ca in cauzele pendinte sa fie sesizata CEDO in vederea interpretarii si aplicarii unor
prevederi ale Conventiei Europene si ale protocoalelor aditionale, in urma careia curtea emite
un aviz consulativ, nu este cominatoriu pentru instanta care judeca cauza. Parerea mea este ca
instanta nu ar putea sa nu tina seama de acest aviz, eu nu pot sa fiu de acord cu natura judica a
acestui aviz care este conferit si nu pot sa inteleg natura judica de aviz consultativ a CEDO,
parerea mea este ca acesta ar trebui sa fie impus cu forta obigatorie instantelor in cauzele
pendinte. Aldmiteri avizele CEDO in cazuele pendinte nu ar produce efecte juridice.
De aceea in pofida caracterului consultativ, consider ca aceste avize sunt obligatorii,
instanta nu ar putea sa nu tina seama de aceste avize din moment ce o hotarare definitiva data
cu incalcarea unui aviz in cauza in care a fost pronuntara hotararea constituie temei pentru
revizuirea hotararii. Nu vad de ce nu ar fi obligatorii ca si hotararile pronuntate de Curte sau
similar cu acordurile incheiate cu ca urmare a reglementarii a revizului (?) dintre stat si
reclamant de competenta curtii de la Strabourg.
In consecinta constituie temei al revizuirii atat hotararea cat si avizul in cauza pendinte,
insa CEDO poate fi sesizata la noi doar de ICCJ, protocolul 16 vorbeste de Inalta Jurisdictie.
Parerea mea este ca limitarea posibilitatii sesizarii Cedo in cazuele pendinte la Inalta Curte de
Casatie si Justitie si doar in cazuele in care ICCJ judeca in prima instanta sau in calea de atac
a apelului ori ca urmare a sesizarii cu o hotarare prealabila este neconstitutionala fiind exceptate
curtile de apel si persoanele care nu indeplinesc conditiile pentru a fi implicate in procedurile
de judecata in fata ICCJ care sunt implicate doar in procese penale de competenta de
solutionare a celorlalte instante in care hotararile raman definitive la curtile de apel.
Cred ca este mai corespunzator in modelul altor legislatii care asigura posibilitatea
tuturor persoanelor de a avea acces la acest instrument al avizelor consultative in cauzele
pendinte, cum este cazul Luxembourgului unde sesizarea curtii se poate face si de catre curtea
de apel, nu doar de instanta suprema ca la noi.
In acest caz revizuirea pe acest motiv este admisibila atat in cazul hotararilor si avizelor
consultative doar daca violarile, incalcarile conventiei si protocoalelor aditionale sunt (?) si
numai daca remedierea acestora nu se poate face decat prin intermediul revizuirii.
 In aceste cazuri, reviziurirea poate fi introdusa de catre persoana a carei drepturi au fost
incalcate, poate fi introdusa si de catre membri de familie ai condamnatului si dupa moartea
acestuia, si de asemenea de catre procuror.
Termenul de introcucere a cererii este de cel mult 3 luni si curge din momentul
publicarii in mod oficial al hotararii, respectiv a avizului consulativ al curtii europene
drepturilor omului. In cazul avizelor consultative, revizuirea este posibila daca a fost
pronuntata inainte de comunicarea avizului si daca interpretarea pe care hotararea data conform
conventiei si protocoalelor aditionate este contrara celei date de curtea de la Strasbourg in
avizul consulativ.
In ceea ce priveste procedura, spre deosebire de revizuirea comuna, aceasta nu mai
cuprinde etapa de admisibilitate in principiu – datorita cazului de revizuire invocat. In
consecinta, judecarea cererii se realizeaza deodata atat in principiu, cat si in fond. Vreau sa stiti
ca sedinta de judecata este publica si solutionarea cerereii este de competenta instantei care a
dat hotatarea a carei revizuire se cere. Si aici legiuitorul evita sa spuna exact care instanta –
aceasta formula care este neclara si pe care o foloseste si la contestatie in anulare, a generat
solutii contradictorii. Dupa parerea mea, sub nicio forma competenta nu poate apartine primei
instante, ci intotdeauna apartine instantei de apel, pentru ca una din conditiile de admisibilitate
este epuizarea cailor de recurs intente, epuizarea apelului. Daca este susceptibila de apel,
trebuie exercitat. Daca nu s-a exercitat, cererea este inadmisibila.
Instanta se pronunta prin decizie, nu prin sentinta, deci este clar ca aceasta a fost si
vointa legiuitorului, chiar daca se prevede in ultimul alin ca este supusa caii de atac
(inaplicabil).
Solutii:
- Respingerea ca tardiva, inadmisibila sau neintemeiata
- Admiterea cererii & anularea hotararii & fie inlaturarea consecintelor/ fie, daca este
necesara administrarea de probe, anularea cu trimitere spre rejud in fata instantei unde
s-a produs incalcarea (in realitate, este vorba despre retinere pentru rejudecare).