Ora 3

În raport de cazurile pentru care este admisibilă procedura specială de reparare a pagubei
sau a daunei morale, legiuitorul face distincție între pagubă și daună morală. Paguba s-ar referi la
paguba materială, daunele morale (nu se inteleg urmatoarele cuvinte). Nu era cazul să se facă o
asemenea distincție pentru că sunt noțiuni similare.
Problema care se mai pune este aceea de a stabili care este felul reparației în raport de
cazuri de reparație invocate? Care este felul și natura? În ce constă în realitate paguba sau dauna
materială/morală cauzată? Paguba trebuie să fie urmarea erorii judiciare, după caz, a privării
injuste sau nelegale de libertate, ori a nelegalității măsurii de supraveghere și ar putea consta în
consecințele produse asupra persoanei sau familiei acesteia, de condamnare din eroare judiciară
pentru o faptă pe care persoana nu a comis-o ori de o măsură privativă de libertate
nelegală/nedrepată ori de o măsură de supraveghere tehnică nelegală.
În ceea ce privește nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică, prejudiciul cauzat ar
putea consta și în consecințele pe care nelegalitatea supravegherii tehnice le-ar putea aduce
asupra vieții private, familiale a persoanei interesate.
Totodată, în cazul privării nelegale sau injuste de libertate, dacă, anterior, persoana
interesată a fost încadrată în muncă, în urma solicitării reparației, aceasta ar putea beneficia de
vechimea în muncă de care a fost lipsită ca urmare a privării de libertate, fie a privării nelegale,
fie a privării injuste de libertate.
În ceea ce privește natura, felul reparației, trebuie făcută distincție între cazurile care
reprezintă fundamentul acestei proceduri. Astfel, pentru cazul de eroare judiciară, precum și
pentru cazul de privare de libertate nelegală sau injustă, reparația ar putea consta într-o:
 sumă de bani
 rentă viageră
 internarea persoanei interesate într-un institut medical sau într-un institut de
asistență socială pe cheltuiala statului
Cine credeți că va suporta costul reparației în ipoteza în care s-ar admite o asemenea
acțiune în această procedură? Statul prin Ministerul de Finanțe.
Atunci când cazul de angajare a procedurii îl reprezintă nelegalitate supravegherii
tehnice, reparația ar putea consta exclusiv în plata (s-a oprit și a trecut mai departe); legiuitorul
nu prevede, o spunem noi, pe baza deciziei Curții Constituționale și a unor hotărâri, să știți, ale
Curții Europene a Drepturilor Omului – cauza Bălteanu c. României și cauza Patriciu c.
României. În această ultimă cauză Patriciu este vorba despre Dinu Patriciu. Eu am făcut cererea
și de aceea știu că Patriciu a formulat acțiune și împotriva SRI pentru nelegalitatea supravegherii
tehnice care a fost admisă și i s-a acordat dreptul la reparație, însă cererea a fost fundamentată, în
absența unei reglementări corespunzătoare, pe dreptul comun al răspunderii civile delictuale și
Curtea de la Strasbourg a decis, în aceste cauze, și în Bălteanu (2013) și în Patriciu (2012), că
nelegalitatea supravegherii tehnice trebuie să genereze și dreptul la despăgubiri. Curtea
Constituțională, în decizia din 2017, s-a conformat jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului și de aceea, pentru acest caz, părerea mea este că reparația se poate realiza exclusiv prin
obligarea la plata unei sume de bani.

Î: în cazul în care eroarea judiciară cu privire la privarea de libertate este cauzată de organele
judiciare speciale, cine va răspunde?
R: nu am ajuns acolo, vorbim despre acțiunea în regres, dar vă spun pentru că m-ați întrebat în
avans că statul, în situația în care se admite acțiunea, are dreptul la o acțiune în regres împotriva
persoanei, dar vom vorbi imediat. Să nu scindăm prezentarea. Să nu o facem neinteligibilă.
Vreau să înțelegeți că această procedură, care are caracter special, de reparare a pagubei
în caz de eroare judiciară, privare de libertate nelegală/injustă sau în alte cazuri cum este
supravegherea tehnică nelegală, ea SE DECLANȘEAZĂ PRINTR-O ACȚIUNE CIVILĂ, nu
penală și care se desfășoară exclusiv în afara procesului penal într-un proces civil îndreptat
împotriva statului reprezentat de Ministerul Finanțelor și care este de competența civilă a
tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază persoana interesată.
Procedura aplicabilă este cea civilă, reglementată de Codul de procedură civilă. Aceasta
acțiune generează un proces civil. Singura legătură cu procesul penal reziduă în fundamentele
acțiunii civile de care am vorbit până acum. Această acțiune, pentru a fi admisibilă, trebuie să
îndeplinească condițiile pe care vi le-am prezentat până în acest moment și în plus cele
referitoare la legătura cu procesul penal pe care vi le-am prezentat, inclusiv condițiile de probă –
de legalitate a probei și în plus acțiunea trebuie introdusă în termen de cel mult 6 luni din
momentul în care a rămas definitivă hotărârea pronunțață prin care s-a constatat eroarea judiciară
sau după caz s-a constatat nelegalitatea ori în cazul caracterului injust din momentul achitării,
rămânerii definitive a hotărârii de achitare, în cazul caracterului injust al măsurii privative de
libertate ori al supravegherii nelegale din momentul în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă, o
încheiere definitivă a JDL/JCP/instanței prin care s-a constatat nelegalitatea supravegherii
tehnice efectuate.
Cine sunt titularii acestei acțiuni? Titularul principal este persoana condamnată.
Legiuitorul mai prevede și un titular secundar și anume orice altă persoană care s-a aflat în
întreținerea persoanei condamnate la momentul decesului acesteia, în cazul decesului persoanei
condamnate. De aceea aceasta se poate formula și după decesul persoanei condamnate.
Totodată, persoana aflată în întreținerea persoanei condamnate poate continua acțiunea
formulată de persoana condamnată, justificând un interes procesual propriu.
Instanța civilă va trebui să ia în considerare, în ceea ce privește probarea cazurilor de
reparației, dispozițiile speciale prevăzute de Codul de procedură penală pe care deja vi le-am
prezentat.
Tribunalul poate să dea după caz o soluție de admitere sau de respingere a acțiunii civile.
De respingere ca tardivă, inadmisibilă sau neîntemeiată. În cazul în care admite acțiunea civilă,
va trebui să stabilească modalitatea de reparație după regulile speciale prevăzute de Codul de
Procedură Penală. În caz de admitere a acțiunii civile, statul nu poate rămâne păgubit, i se
recunoaște dreptul de a formula acțiune în regres.
 Acțiunea în regres nu are, însă, la bază o obligație a statului, ci un drept al acestuia, ceea
ce presupune exercitarea de către instanță a unui drept de apreciere, manifestarea de voință a
statului. Acțiunea în regres se poate îndrepta împotriva persoanei, a magistratului care, fie cu rea-
credință fie din culpă gravă, a produs paguba. Reaua credință și respectiv culpa gravă a
magistratului nu pot fi prezumate. Ele trebuie probate. Proba se poate realiza în acest proces ca
urmare a acțiunii în regres în procesul civil, în principiu, prin orice mijloc de probă după regulile
prevăzute de Codul de procedură civilă, procesul fiind civil.
Practica însă a refuzat foarte multe cazuri de acțiuni în regres. În ultimul timp nu a mai
admis niciun caz de acțiune în regres. Părerea mea este că pentru sporirea responsabilității
magistraților ar fi fost necesar ca acțiunea în regres să aibă caracter obligatoriu, la fel ca în
reglementarea anterioară. În reglementarea actualului cod, aceasta este facultativă, însă ar
trebui exercitată în toate cazurile în care statul constată existența unor vicii din care rezultă
reaua credință sau culpa gravă a magistraților în luarea deciziilor.

Î: În cazul în care ar fi vorba de o măsură preventivă privativă de libertate și în timpul judecății

ar deceda inculpatul, ce măsură ar avea moștenirul pentru a cere despăgubiri? Ar avea vreo
măsură?
R: Păi sigur, acțiune.
Î: Da, dar s-a constatat achitarea pe temeiul decesului inculpatului, nu pe alte temeiuri.
R: Nu achitarea, în cadrul decesului e încetarea. Revizuirea, cale de atac extraordinară. Se poate
formula cerere de revizuire. Membrii de familie pot formula cerere de revizuire, desigur, chiar și
după decesul. Cererea de revizuire se poate formula oricând în favoare, chiar după decesul
persoanei condamnate, de către membrii de familie. În situația în care s-ar admite și s-ar dispune
o soluție de achitare, s-ar crea temei pentru angajarea procedurii de reparație în caz de eroare
judiciară.

Continuăm cu o altă procedură și anume, PROCEDURA ÎN CAZ DE DISPARIȚIE A

PERSOANELOR SAU A ÎNSCRISURILOR JUDICIARE. Această procedură este justificată, să
știți, de împrejurarea că uneori, în practică, se constată dispariția unor înscrisuri dintr-un dosar
sau chiar a unui dosar judiciar în integralitate. Cauzele posibile ale dispariției sunt multiple.
Dispariția acestora poate avea o cauză accidentală sau poate fi generată de o faptă ilicită, de
exemplu sustragerea/distrugerea unor înscrisuri din dosar sau a unor dosare în întregime.
Vreau să vă spun că în practică am întâlnit un asemenea caz în care a dispărut un dosar în
întregime. Și era un dosar cu doi inculpați în stare de arestare preventivă. Dispariția nu este
același lucru cu rătăcirea dosarului. Aici vorbim despre un caz de dispariție. În speță, cauza
dispariției, la Tribunalul Arad, pot să vă spun pentru că e hotărâre definitivă, la baza dispariției a
stat o faptă ilicită. Dosarul nemaigăsindu-se în arhivă, a declanșat o anchetă care a avut ca scop
căutarea dosarului. Dosarul a fost descoperit într-o toaletă, distrus prin ardere, în toaleta
tribunalului. Și ca să vă spun povestea până la capăt, ce s-a descoperit este că distrugerea
dosarului s-a realizat cu participarea directă a unei grefiere care a și recunoscut apoi fapta și a
fost arestată, și au fost arestate și alte persoane care au contribuit la săvârșirea acestei infracțiuni
și care apoi a declanșat această procedură. Prima dată când am participat direct la această
procedură pentru că am apărat unul din inculpați.
Această procedură presupune parcurgerea mai multor etape:

1) Căutarea
Rezultatul acestei activități se consemnează într-un proces-verbal. Această procedură
reflectă, de fapt, obligativitatea procesului-verbal prin care se constată dispariția. Dacă în urma
căutării se găsește dosarul sau încrisul, procedura se finalizează aici.
2) Refacerea/reconstruirea dosarului sau înscrisului
Se urmărește să se decidă care este modalitatea în care poate fi refăcut dosarul sau
înscrisul astfel încât, vreau să știți, procedura specială se va aplica doar în situația în care se
constată că dosarul dispărut sau înscrisul nu poate fi refăcut după procedura comună, obișnuită.
Când ar putea fi refăcut după procedura comună? Când procesul penal se află în curs de
soluționare. Există această procedură să se realizeze prin procedura după regulile comune. Dar
dacă este vorba despre o expertiză a unor înscrisuri care nu mai există? Dar dacă este vorba
despre audierea unor persoane care au decedat sau care au dispărut, nu mai sunt de găsit? Se mai
poate folosi procedura obișnuită? Evident că nu. Atunci se recurge la procedura specială.
De asemenea, procedura specială este admisibilă numai dacă refacerea dosarului sau
înscrisului dispărut este justificată printr-un interes legitim. Legiuitorul vorbește de interesul
justificat. Interesul justificat înseamnă interes legitim. Ce înseamnă interes legitim? Interesul
legitim înseamnă ca dosarul sau înscrisul dispărut să servească unui obiect al unei proceduri care
trebuie să se afle în curs de soluționare și care nu se poate soluționa în absența dosarului sau
înscrisului. Cum era aici, cauza nu se putea soluționa de fel.
Și atunci se va utiliza procedura specială. În acest caz, procurorul va dispune cu privire la
utilizarea procedurii speciale printr-o ordonanță, iar judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța printr-o încheiere care are caracter definitiv,
nefiind supusă niciunei căi de atac. Prin ordonanța procuroului sau după caz prin încheierea
judecătorului se va dispune fie înlocuirea dosarului sau a înscrisului, fie reconstituirea acestora.
Mai întâi înlocuirea. Înlocuirea este posibilă când există copii oficiale ale dosarului sau
ale înscrisului. În această situație, ele vor fi solicitate de la persoana fizică sau juridică care le
deține și care este obligată să le predea organelor judiciare. În schimbul acestora, persoanele
fizice sau juridice care predau copiile originale, vor primi copii certificate de pe acestea.
Înlocuirea are caracter temporar, ea va subzista până în momentul în care se vor găsi înscrisurile
originale sau dosarul.
Reconstituirea este cea de-a doua modalitate de reconstruire a dosarului, a înscrisurilor
oficiale. Aceasta este o modalitate subsidiară, la care se recurge doar în mod excepțional, când nu
sunt copii, când nu se găsește dosarul, nu se găsesc înscrisurile importante. Reconstituirea
generează un proces penal de fond, similar cu procesul penal care are ca obiect soluționarea
acțiunilor judiciare, astfel încât reconstituirea se realizează prin orice mijloc de probă, presupune
refacerea tuturor actelor, prin orice mijloc: prin înscrisuri, altele decât copiile oficiale, prin
audieri de persoane sau chiar prin procedee probatorii științifice. De aceea această procedură este
una de fond, se finalizează printr-o hotărâre, care este susceptibilă de a fi atacată cu apel, după
toate regulile pe care deja le cunoașteți privind soluționarea fondului cauzei. Legiuitorul însă NU
PREVEDE FELUL HOTĂRÂRII. Părerea mea este că această hotărâre este o încheiere atunci
când are ca obiect reconstituirea unui dosar aflat în curs de soluționare. Dacă procedura are ca
obiect reconstituirea unui dosar care este soluționat definitiv, atunci după părerea mea nu este o
încheiere. De ce? Deoarece competența aparține organului de urmărire penală la care se află
cauza în faza de urmărire penală. Dacă, cauza se află în fază de judecată, competența aparține
instanței la care se află cauza, în situația în care aceasta nu este soluționată definitiv. Dacă însă
reconstituirea privește un dosar care este soluționat definitiv, competența aparține instanței care
are dosarul în conservare, în păstrare, anume instanța de executare. În consecință cum se
numește hotărârea? Sentință. Ca atare, până la soluționare hotărârea este încheiere, după
soluționarea definitivă, hotărârea trebuie sa fie sentință și aceasta este întotdeauna cu apel. Și
iată că avem un apel veritabil un doar la sentințe, ci și împotriva încheierilor, care este de
competența instanței de apel, după regulile obișnuite.
Urmează o altă procedură specială, anume PROCEDURA DE CONFISCARE
SPECIALĂ SAU DE DESFIINȚARE A UNUI ÎNSCRIS ÎN CAZUL UNEI SOLUȚII DE
CLASARE SAU DE RENUNȚARE LA URMĂRIREA PENALĂ.
În ipoteaza în care, procurorul dă o soluție de clasare sau de renunțare la urmărirea
penală, procurorul prin ordonanță NU POATE SĂ DISPUNĂ CONFISCAREA SPECIALĂ ȘI
NICI DESFIINȚAREA TOTALĂ SAU PARȚIALĂ A UNUI ÎNSCRIS. Confiscarea specială
este o măsură de siguranță care este de competența EXCLUSIVĂ a unei instanțe, iar desființarea
parțială sau totală a unui înscris este un mod de reparație integral, în natură, a prejudiciului
cauzat prin infracțiune, care de asemenea este de competența EXCLUSIVĂ a unei instanțe. Cum
procedează într-o asemenea situație procurorul? Prin ordonanță, sesizează JCP, competența
aparținând judecătorului de cameră preliminar din cadrul instaței competente să judece cauza în
fond în prima instanță. În cazul clasării, sesizarea JCP este admisibilă numai după epuizarea căii
de atac împotriva clasării dispuse de procuror, adică numai după soluționarea plângerii împotriva
soluției procurorului. Dacă nu s-a făcut plângere, numai după expirarea termenului de exercitare
a plângerii. În cazul renunțării la urmărirea penală, sesizarea este admisibilă doar după
parcurgerea procedurii de confirmare a ordonanței procurorului de renunțare la urmărirea penală,
care se realizează de JCP din cadrul aceleiași instanțe.
În ceea ce privește procedura, aceasta este una jurisdicțională. Ca atare ea urmează toate
regulile unei proceduri în fața JCP, pe care le cunoașteți, însă, cu respectarea caracterului
prioritar al dispozițiilor derogatorii, care încadrează această procedură și o transformă într-o
procedură cu caracter special. Care sunt acele reguli derogatorii? Mai întâi, procedura are o
durată. Termenul de desfășurare al acesteia, NU POATE FI MAI SCURT DE 30 DE ZILE. De
ce? Pentru că procedura este precedată de măsuri premergătoare.
Astfel, cu titlu de măsură premergătoare, ordonanța procurorului, care este actul de
sesizare, înregistrată la instanța din care face parte JCP competent, generează obligația de a
dispune citarea persoanei interesate, a persoanei ale cărei drepturi și interese legitime au fost
lezate prin măsurile luate. De asemenea, ca măsură premergătoare, se încunoștiințează
procurorul, participarea acestuia fiind obligatorie. Totodată se dă posibilitatea persoanei
interesate să formuleze note scrise, într-un termen de cel mult 20 de zile, cu privire la solicitarea
procurorului. Ședința este una PUBLICĂ. JCP se pronunță printr-o încheiere care este
susceptibilă a fi atacată cu contestație. Procesul penal generat de ordonanța procurorului este
unul de fond, pentru că dezbaterile în fața JCP sunt precedate de o cercetare judecătorească, care
constă în administrarea oricărui mijloc de probă. JCP poate să respingă solicitarea procurorului.
Cum va proceda JCP în caz de respingere dacă au fost ridicate bunurile în vederea confiscării?
Restituie. Dacă s-au luat măsuri asigurătorii? Se ridică. În caz de admitere a solicitării
procurolui, dispune confiscarea specială sau desființarea total sau parțială a unui înscris.
În ceea ce privește contestația, aceasta se introduce în termen de 3 zile de la comunicarea
încheierii, iar în această privință există o particularitate: CONTESTAȚIA TREBUIE SĂ FIE ȘI
MOTIVATĂ ÎNĂUNTRUL TERMENULUI LEGAL. Nemotivarea contestației atrage
INADMISIBILITATEA acesteia. Competența este a instanței de prim grad. Cu aceasta am
terminat și această procedură.
Urmează COOPERAREA JUDICIARĂ PENALĂ INTERNAȚIONALĂ. Această
procedură este doar menționată în Codul de procedură penală, în realitate aceasta este
reglementată prin tratatele internaționale la care România este parte și prin actele Uniunii
Europene, care au prioritate, și doar în subsidiar este reglementată printr-o lege specială, anume
legea 302/2004. Această procedură are caracter special dactorită normelor derogatorii care o
încadrează și are ca obiect utilizarea unor procedee adecvate prin care statele își acordă sprijin
reciproc, deoarece este vorba de un număr minim de 2 state, în tragerea la răspundere penală a
persoanelor care sunt suspectate de săvârșirea unor infracțiuni. Această procedură este de două
feluri, și astfel poate consta în:
 mecanisme principale de cooperare în urma cărora procesul penal se desfășoară
parțial pe teritoriul unui stat, și parțial pe teritoriul altui stat/altor state
 mecanisme secundare de cooperare care constau doar în sprijinul pe care un stat îl
acordă unui stat/altor state în vederea desfășurării unui proces penal sau a unor
proceduri penale
Acestă procedură nu trebuie confundată cu asistența judiciară penală internațională.
Aceasta din urmă are un alt sens, după părerea mea, în sistemul actual nu mai poate fi agreat
sensul general, care asimilează asistența cu procedura de cooperare, ci asistența penală
judiciară se rezumă doar la acele proceduri penale în care practic statele acordă sprijin altor
state în desfășurarea unui proces penal de fond sau a unor alte proceduri penale. Totodată
această procedură este încadrată de norme derogatorii care se bucură de principii specifice:
 principiul dublei incriminări
 principiul specialității
 principiul proporționalității
 principiul salvgardării drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane
 principiul ne bis in idem
Formele principale de cooperare judiciară penală internațională:
 extrădarea
 mandatul european de arestare
 transferul persoanelor condamnate
 recunoașterea hotărârilor penale străine
 asistența judiciară penală internațională
o comisiile rogatorii active sau pasive
o transferul temporar al deținuților
o videoconferința
o utilizarea tehnicilor speciale de investigație, inclusiv utilizarea echipelor
comune de ancheta, livrările supravegheate și anchetele făcute sub
acoperire
 Parchetul european
-înființat din 2021