CURS 3 PROCEDURA PENALA

20.10.2014

2 PRINCIPIUL SEPARARII FUNCTIILOR JUDICIARE

Reprezinta premisa reglementarii competentei organelor judiciare. Faptul ca in procesul penal exista mai
multe categorii de organe judiciare isi are fundamentul in acest principiu.
- relativ din pucnt de vedere organic si permisiv din punctul de vedere al cumulului ca urmare a
unui deficit de magistrati.
- Principala consecinta - incompatiblitatea reglementata in art 3 al. 3 CPP - in aceeasi cauza penala
exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea altei f judicizre cu o exceptie functia exercitat de jud de camera preliminara nu e incompatbilia cu f de judecata.
Exceptii de la modul in care este permis sau nu cumulul functiilor judiciare:
1. Functia de urmarire penala care se exercita de organele de urmarire penala poate fi cumulata in mod exceptional cu
functia de dispozitie cu privire la libertatea persoanei. De ex in art 206 este reglementata posibilitatea ca organul de urmarire
penala sa il retina pe suspect sau inculpat. Organul care exercita functia de urmarire va putea cumula in aceeasi cauza penala
si functia de dispozitie care in mod normal era exercitata de judecator.
2. Functia implicita - nereglementata ca atare, de dispozitie cu privire la libertatea persoanei exercitata in etapa de
camera preliminara sau in etapa judecatii poate fi cumulata cu exercitiul functiilor principale. Functia de dispozitie cu privire
la drepturi si libertati se exercita de un judecator in faza de urmarire penala conform art. 207,208,209. Un organ judiciar
decide cu privire la libertatea persoanei.
3. Judecatorul de camera preliminara care a exercitat intr-o forma atipica atributii care corespund functiei de camera
preliminara devine incompatibil sa judece cauza pe fond.
Conform art.341 CPP se prevede posibilitatea unui exercitiu atipic al functiei de camera preliminara in sensul ca
procurorul dispune solutia de netrimitere in judecata iar in cazul in care se formuleaza plangere impotriva acestei solutii la
judecatorul de camera preliminara, acesta poate admite plngere, poate sa desfiinteze solutia de clasare, si va dispune
inceperea judecatii, motiv pentru care legea nu ii mai permite sa judece pe fond si va fi obligat sa trimita dosar spre repartizare
aleatorie intrucat el a verificat deja temeinicia si legalitatea, deci s-a implicat prea mult.
Incomptibiliatea dintre exercitiul functiei judiciare este principala consecinta a principiului separarii si aceasta
incompatibilitate opereaza de regula cu caracter impeditiv. Incalcand aceasta incompatibilitate intervine nulitatea relativa.

3. PRINCIPIUL OFICIALITATII
Fundamentul normativ: art 3 al. 2
Principiul oficialitatii functioneaza la nivelul procedurii penale intr-un mod antitetic cu modul de functionare a a
procesului civil.
Continut - procesul penal incepe si se desfasoara din oficiu ca urmare a faptului ca functiile se exercita din oficiu.
Oficialitatea nu are caracter absolut. Legea permite anumite exceptii de la acest principiu
Principiul oficialitatii permite:
Inceperea procesului penal din oficiu - autoinvestirea organelor penale
Toate actele prin care se realizeaza obiectul functiei judiciare se desfasoara din oficiu.
In etapa de camera preliminara judecatorul poate invoca din oficiu exceptii si cereri
In faza de judecata instanta de judecata poate din oficiu sa administreze probe si poate din oficiu sa invoce exceptii si sa puna
in discutia partilor anumite probleme de drept.

CURS 3 PROCEDURA PENALA

20.10.2014

4. PREZUMTIA DE NEVINOVATIE
Fundamentul normativ: art. 4 CPP
Din punctul de vedere al continutului, prezumtia de nevinovatie stabileste ca principiu ca orice persoana e
considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.
Viovatia unei persoane e fundamentata pe o tripla constatare realizata de instanta de judecata - art 396 al 2,3,4:
* fapta exista,
* constituie infractiune - dpdv al continutului infr,
* fapta sa fi fost savarsita de persoana trimisa in judecata.
Aceasta tripla constatare echivaleaza cu constatarea vinovatiei. Ca urmare a constatarii definitive a vinovatiei se
pot pronunta 3 solutii:
* condamnarea
* amanarea aplicarii pedepsei,
* renuntarea la aplicarea pedepsei.
Primul termen al recidivei este retinut numai in baza unei hotarari de condamnare. Fundamentul material al constatarii
vinovatiei - existenta unui material judiciar probatoriu administrat in mod legal si loial. Vinovatia in sens procesual trebuie
constatata dincolo de orice indoiala rezonabila, ceea ce presupune eliminarea dubiilor sau contradictiilor existente in
materialul probator.
Daca aceste dubii sau contradictii nu pot fi eliminate, fie prin administrarea unor probe suplimentare sau eliminarea
altora, legea obliga ca dubiile sa fie interpretate in favoarea inculpatului.
Eliminarea contradictiilor are loc prin administrarea unor probe noi.
Existenta dubiilor naste sarcini pentru organul judiciar. Daca dubiile nu pot fi inlaturate trebuie sa dau preferinta uneia
dintre parti - inculpatului - deoarece legea il presupune nevinovat.
Cea mai importanta garantie a principiului prezumtiei de nevinovatie este reprezentata de respingerea actiunii
penale a inexistentei probelor ca o persoana a savarsit o infractiune art. 16 al. 1 lit. C. Se poate achita daca nu exista probe
ca persoana trimisa n judecata a executat infractiunea, nu trebuie specificat adevaratul autor sau unde se gasesc probele care
ar dovedi.
In Romania, constatarea vinovatiei unei persoane este impiedicata daca pe de-o parte fie nu exista probe care sa ateste
indeplinirea conditiilor cumulative, fie exista probe insa nu sunt suficiente sa inlature dubiul in privinta constatarii acestor
elemente.
Consecinte:
1. Sarcina probei incumba celui care acuza sau formuleaza prerentii in procesul penal
2. Suspectul sau inculpatul nu e obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, conform art 99 al 2. El are dreptul de a nu contribui la
propria acuzare
3. O hotarare penala pronuntata in prima instanta, chiar daca e de condamnare nu poate fi pusa in executare pana la ramanerea
ei definitiva. La nivelul UE, prezumtia de nevinovatie este o garantie a dreptului la un proces echitabil.

5. PRINCIPIUL AFLARII ADEVARULUI

Fundamentul normativ: Art 5 CPP

CURS 3 PROCEDURA PENALA

20.10.2014

Este stabilit deopotriva ca o obligatie pentru organele judiciare si ca un principiu fundamental al desfasurarii
procedurilor judiciare. Pentru a nu se transforma intr-o obligatie imposibila, ea trebuie circumscrisa adevarului obiectiv.
Adevarul obiectiv presupune realizarea unei concordante intre concluziile la care ajung organele judiciare si realitatea
materiala a faptei si a autorului sau. Avand caracter obiectiv, adevarul poate fi aflat prin mijloace obiective. Aflarea adevarului
se realizeaza prin probe - elemente de fapt, informatii. Adevarul judiciar este preferat realitatii materiale trecute, anterioare.
Aflarea adevarului judiciar implica lamurirea cauzei in mod complet, sub toate aspectele. Pe plan particular, aceasta
obligatie este transpusa in art. 327 al. 1 care prevede ca procurorul nu poate proceda la rezolvarea unei cauze penale decat
daca urmarirea penala este completa.
Potrivit art. 349, printre altele, rolul instantelor de judecata este acela de a asigura administrarea probelor pentru
lamurirea completa a cauzelor. In art. 5 al. 2, aceasta obligatie de a strange probe a primit si o consecinta procesuala in caz de
nerespectare.
Principiul aflarii adevarului are caracter absolut, o cauza rezolvata cu incalcarea acestui principiu (eroare judiciara)
poate fi reluata prin intermediul cailor extraordinare de atac. Aceasta permisiune functioneaza mai mult la nivel legislativ. O
persoana care a fost victima unei erori judiciare in conditiile legii poate cere repararea pagubei produse prin aceasta eroare
judiciara. In acest sens, in CPP avem reglememntata o procedura speciala de reparare a pagubei in caz de eroare judiciara. Sub
acest aspect CPP este izvor de drept pentru o institutie de drept civil - rspunderea delictuala.

6. PRINCIPIUL NE BIS IN IDEM

interdictie

Acest principiu priveste situatia ulterioara rezolvarii unei cauze penale. Regula este consecinta autoritatii de lucru
judecat in materie penala. Autoritatea de lucru judecat este starea juridica ce rezulta din rezolvarea definitiva a unui conflict
de drept.
Efecte: un efect pozitiv si unul negativ.
Efectul pozitiv permite organelor judiciare punerea in executare a dispozitiei cuprinse in hotarare
Efectul negativ cuprinde o interdictie - declansarea unui nou proces penal impotriva aceleasi persoane. Principiul transpune
chiar aceasta interdictie.
Art 6 - premisa la nivel national a acestei reguli este existenta unei hotarari judecatoresti definitive. La nivel european exista
alta abordare. Hotararea trebuie sa fie de rezolvare a fondului - sa se pronunte pe elementele esentiale ale raportului de
conflict. Efectul impeditiv ar trebui sa opereze si pentru hotararile judecatoresti care nu rezolva fondul, ci confirma modul de
rezolvare a fondului de catre judecator. Daca principiul se aplica pentru hotararile definitive, aplicarea aceluiasi principiu pt
ordonantele procurorului nu a fost transata la nivel legislativ. Se aplica art. 2 din Protocolul nr 7 la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului.
Dupa indeplinirea premisei initiale - existenta unei hot jud de rezolvare a fondului sau confirmare a rezolvarii, pentru a opera
efectul impeditiv trebuie constata existenta unei duble identitati - de fapta si de persoana
Cea de-a treia identitate in materie penala e inlaturata de vointa legii.
Efectul impeditiv este recunoscut azi atat ca principiu fundamental, cat si la nivel de cauza care impiedica punerea in
miscare si a exercitarii actiunii penale.
Exista 2 modalitati de a invoca efectul negativ al autoritatii de lucru judecat
Pe cale de exceptie cata vreme nu s-a dat inca o hotarare in cel de-al doilea proces
Principala - ca motiv distinct de apel sau constestatie in anulare.
Principiul continut de regula ne bis in idem are caracter absolut atat in privinta efectelor, putand fi invocat chiar dupa
ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, dar are caracter absolut si in ceea ce priveste aria de aplicare intruct
functioneaza chiar la nivel supranational in cadrul cooperarii judiciare.

CURS 3 PROCEDURA PENALA

20.10.2014

7. OBLIGATIVITATEA PUNERII IN MISCARE SI EXERCITARII ACTIUNII PENAL.

Fundamentul normativ: art. 7 CPP
Relatia intre princioficialitatii si prin obligativitatii.
Diferente intre principiul oficialitatii si cel al obligativitatii
Daca oficialitatea se refera la intreaga activitste judiciara, obligativitatea priveste exclusiv actiunea penala. Oficialitatea si
obligativitatea se suprapun in cazul actiunii penale. Procesul penal cunoaste si activitatea prealabila si cea ulterioara a punerii
in miscare a actiunii penale Pentru actiunea penala functioneaza obligativitatea care se suprapune cu oficialitatea.
Obligativitatea reprezinta o transpunere speciala si particulara a oficialitatii in materie penala.
Obligativitatea determina existenta probelor si inexistenta unuia din cazurile impeditive.