C1

NOŢIUNEA ŞI SISTEMUL PROCESULUI PENAL ŞI ALE DREPTULUI PROCESUAL

PENAL. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CARE STAU LA BAZA PROCESULUI
PENAL ÎN ROMÂNIA. APLICAREA LEGII PROCESUAL PENALE ROMÂNE ÎN
SPAȚIU ȘI TIMP

1. NOŢIUNEA ŞI SISTEMUL PROCESULUI PENAL ŞI ALE DREPTULUI

PROCESUAL PENAL
1.1 Definiţia procesului penal
Procesul penal este activitatea reglementată de lege, desfăşurată de organele judiciare, cu
participarea părţilor şi a altor persoane (subiecți procesuali, avocați) în scopul constatării la timp
şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o
infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la
răspundere penală.
 Processus (lat.)- înaintare, progres
1.2 Fazele procesului penal
Fazele procesului penal sunt secţiuni ale acestuia în care îşi desfăşoară activitatea anumite
categorii de organe judiciare, conform atribuţiilor stabilite de legiuitor. Acestea sunt următoarele:
➢ Urmărirea penală cu etape privind: investigarea faptei (limita iniţţială este începerea
urmăririi penale in rem), investigarea persoanei, rezolvarea cauzei de către procuror (limita
finală prin actul de dispoziţie: ordonanţă de clasare sau renunţare la urmărirea penală,
acordul de recunoaştere a vinovăţiei, conform art. 478-488 Cpp, rechizitoriul, conform art.
328 Cpp).
➢ Camera preliminară cu etape privind: judecata în cameră preliminară, soluţionarea
contestaţiei
➢ Judecata cu etape privind: judecata în primă instanţă, judecata în căi ordinare de atac,
judecata în căi extraordinare de atac
➢ Faza executării: punerea în executare a hotărârilor rămase definitive, modificări ce ar putea
interveni în cursul executării

1
 2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL

2.1 Noțiunea de principiu fundamental

Principiile fundamentale sunt reguli generale în temeiul cărora este organizată desfăşurarea
procesului penal. Sunt prevăzute în art. 2-12 C,p.p., în Constituţia României.
Actualul C.p.p. consacră în primul titlu o serie de principii noi, alături de cele clasice, cum
ar fi separarea funcţiilor judiciare (art. 3.C.p.p.), ne bis in idem (art. 6 C.p.p.), caracterul echitabil
şi termenul rezonabil al procesului penal (art. 8 C.p.p.). Pot fi împărţite în două grupe:
- Reguli de bază ale procesului penal, prevăzute în art. 2-12 C.p.p.
- Principii cuprinse doar în Constituţie sau în alte reglementări aplicabile procesului penal.
2.2 Legalitatea procesului penal
➢ Temei:
 Art. 2. - procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege
 art. 4 Legea 304/2022 privind organizarea judiciară- competenţa organelor judiciare şi
procedura judiciară sunt stabilite de lege
Legalitatea procesuală este strâns legată de legalitatea incriminării (nullum crimen sine lege)
şi legalitatea pedepsei (nulla poena sine lege).
➢ Aplicarea principiului presupune1:
- Înfiinţarea prin lege a organelor judiciare, organelor de cercetare penală, desfăşurarea
activităţii, stabilirea compunerii şi competenţei lor
- Respectarea legii procesual penale pe parcursul procesului penal
- Garantarea respectării absolute a drepturilor procesuale
- Efectuarea oricărui act în procesul penal cu respectarea condiţiilor de fond şi formă
- Se aplică faţă de organele judiciare, părţi, avocat, subiecţi procesuali
➢ Garanţii2:
- aplicarea sancţiunii nulităţii
- aplicarea sancţiunii excluderii probelor nelegal sau neloial administrate
- aplicarea sancţiunii amenzii judiciare

1
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 32;
2
M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Editura CH Beck, București, 2018, p. 5;

2
 - controlul legalităţii actelor procesuale
2.3 Principiul separării funcțiilor judiciare
➢ Temei:
 Art. 3. - (1) In procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in
faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata;
d) functia de judecata.
➢ Funcții judiciare
 Funcţia de urmărire penală
- Organe judiciare: procuror şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare
- Art. 3 alin. 4 – strâng probele necesare pentru a se putea constata dacă există sau nu
temeiuri de trimitere în judecată
- Etape: investigaţia faptei, după începerea urmăririi penale in rem, continuarea efectuării
urmăririi penale faţă de suspect, supravegherea urmăririi penale de procuror, strângerea de
probe, punerea în mişcare a acţiunii penale, rezolvarea cauzei de către procuror
 Functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in
faza de urmarire penala
Organe judiciare: art. 3 alin. 5- judecătorul de drepturi şi libertăţi. Prin excepţie poate fi
exercitată şi de alte organe judiciare, cum ar fi posibilitatea dispunerii reţinerii pe o durată de 24
de ore de procuror sau de organele de cercetare penală, conform art. 209 Cpp.
 Functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata
Organe judiciare: art. 3 alin. 6- judecătorul de cameră preliminară
 Functia de judecată
Organe judiciare: art. 3 alin. 7- judecata se realizează de către instanţă în complete legal
constituite
- Funcţia de executare-instanţa de executare, caracter jurisdicţional
➢ Efectele separaţiei funcţiilor judiciare
Art. 3 alin. 3- în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare
este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia funcţiei de verificare a

3
legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată care este compatibilă cu funcţia de judecată, mai
puţin când se dispune începerea judecăţii potrivit art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. c (decizia 552/2015 a
Curţii Constituţionale).
Legiuitorul noului C.p.p a menţionat explicit că în desfăşurarea aceluiaşi proces penal,
exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu
excepţia funcţiilor de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza
de urmărire penală şi funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată, care
sunt compatibile una cu alta, cu excepţia menţionată.
Această prevedere a fost introdusă ca urmare a deciziei nr. 552/2015 a Curții
Constituționale prin care s-a apreciat că este neconstituțională dispoziția care stabilea
compatibilitatea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată cu funcția de judecată.
2.4 Principiul prezumției de nevinovăție
➢ Temei:
 Art. 4 alin. 1- Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei
sale printr-o hotărâre penală definitivă
 Art. 23 alin. 11 Constituţie- până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de
condamnare, persoana este considerată nevinovată
 Art. 103 alin. 2 Cpp- condamnarea se dispune atunci când instanţa are convingerea că
fapta a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă
 Art. 99 alin. 2 Cpp- suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie,
nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia şi are dreptul de a nu contribui la acuzare
➢ Garanţie procedurală+drept subiectiv nepatrimonial
➢ Este o prezumţie relativă, este înlăturată prin administrarea de probe de vinovăție.
Nu este încălcată atunci când se dispun măsuri preventive, se administrează
mijloace de probă, de exemplu percheziția, se judecă cauza în preocdură
simplificată ca urmare a recunoașterii vinovăției.
➢ Principiul in dubio pro reo
 Art. 4 alin. 2- după administrarea întregului probatoriu orice îndoială în formarea
convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului

2.5 Principiul aflării adevărului

4
 ➢ Temei:
 Art. 5 alin. 1- organele judiciare au obligaţia a de a asigura pe bază de probe, aflarea
adevărului cu privire la faptele şi împrejurărirle cauzei, precum şi cu privire la persoana
suspectului sau inculpatului.
 Alin. 2 - organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de administra probe
atât în favoarea cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau
neconsemnarea cu rea credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau
inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.
➢ Obligaţii ale organelor judiciare3:
- constatarea existenţei faptei
- stabilirea împrejurărilor în care s-a produs
- stabilirea formei şi modalităţii de vinovăţie
- stabilirea mobilului şi scopului
- stabilirea prejudiciului
- aspecte legate de răspunderea civilă
➢ Limite ale principiului4
- Interzicerea stabilirii adevărului prin probe administrate în mod neloial sau nelegal (art.
101-102 Cpp);
- Existenţa unui impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (art. 16 Cpp);
- Aplicarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac (de ex. art. 418 Cpp);

2.6 Principiul autorității de lucru judecat (NON BIS IN IDEM)

➢ Temei:
 Art. 6- Nicio persoana nu poate fi urmarită sau judecată pentru săvârsirea unei infractiuni
atunci cand față de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotărâre penala definitivă cu
privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica.

3
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014

p.34;
4
M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Editura CH Beck, București, 2018, p. 25;

5
 Principiul este analizat în legătură cu efectele hotărârii definitive, respectiv un efect pozitiv
(punerea în executare a dispozitivului hotărârii) şi un efect negativ (împiedică o nouă urmărire şi
judecată pentru aspectele soluţionate prin hotărâre).
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi infracţiune este consacrat
şi în art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale, fiind justificată includerea sa printre principiile fundamentale ale legii procesual
penale, deoarece priveşte toate fazele procesului penal, nu doar faza executării hotărârilor penale.
➢ Condiţii:5
- Existenţa unei hotărâri definitive cu privire la fondul cauzei;
- Dublă procedură de sancţionare penală (bis);
- Noua procedură asupra aceleaşi persoane (eadem persoanae);
- Fapte identice sau fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi (idem factum);
➢ Garanţii6
- art. 16 alin. 1 lit. i C.p.p. - autoritatea de lucru judecat, impediment la punerea în mişcare
a acţiunii penale;
- art. 426 lit. b C.p.p.-caz de contestaţie în anulare;
- Art. 551-552 C.p.p.- momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti;
2.7 Principiul obligativității punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale
(principiul oficialității)
➢ Temei:
Art. 7. - (1) Procurorul este obligat să pună în mişcare si sa exercite actiunea penala din
oficiu atunci când exista probe din care rezulta savarsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza
legala de impiedicare, alta decât cele prevazute la alin. (2) si (3).
➢ Excepții
Prin excepţie sunt ipoteze în care acţiunea penală nu este pusă în mişcare sau nu mai poate
fi exercitată:
• Art. 16- cazuri care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale

5
M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Editura CH Beck, București, 2018, p. 26;
6
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014

p. 35;

6
 • Infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate (art. 158 Cp)
• Infracţiunile pentru care legea prevede posibilitatea împăcării (art. 159 Cp)
• Renunţarea la urmărirea penală
Art. 7. (2) In cazurile si în conditiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la
exercitarea actiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes
public în realizarea obiectului acesteia.
În art. 7 alin.(2) Cpp este consacrată o excepţie importantă de la principiul obligativităţii
punerii în mişcare şi exercitării acţiunii penale, consacrându-se în mod expres principiul
oportunităţii urmăririi penale. Art. 17 alin. 2 C.p.p. prevede renunţarea la urmărire penală ca şi
cauză de stingere a acţiunii penale, iar art. 314 C.p.p. enumeră renunţarea ca una din soluţiile de
neurmărire şi netrimitere în judecată care pot fi dispuse de procuror, la propunerea organului de
urmărire penală, din oficiu, prin ordonanţă, atunci când nu există interes public în urmărirea penală
a inculpatului. Instituţia renunţării la urmărirea penală este reglementată în art. 318 C.p.p.
În ceea ce priveşte instituţia renunţării la urmărirea penală criteriile care definesc „interesul
public” în realizarea obiectului urmăririi penale sunt conţinutul faptei şi împrejurările concrete de
săvârşire, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, urmările produse sau care s-ar fi putut
produce, eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal
prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia, atitudinea
procesuală a persoanei vătămate, existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar
implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor care s-au produs sau care s-ar fi putut
produce. Dacă autorul este cunoscut vor fi avute în vedere şi: persoana inculpatului, conduita
anterioară comiterii infracţiunii, eforturile făcute de inculpat pentru înlăturarea/diminuarea
consecinţelor infracţiunii. Renunţarea la urmărirea penală este restrânsă la infracţiunile pentru care
legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani.
Renunţarea la urmărirea penală nu este pură şi simplă, ci este însoţită de posibilitatea
procurorului de a dispune ca inculpatul să îndeplinească într-un termen stabilit una sau mai multe
obligaţii: să înlăture consecinţele faptei sau să repare paguba, să ceară public scuze persoanei
vătămate, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, să frecventeze un program de
consiliere, în cazul nerespectării acestora, de regulă în termen de 6 luni de la comunicarea
ordonanţei, procurorul este obligat să revoce ordonanţa.

7
 Se aplică cu privire la latura penală.
• Lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent
- Principiul personalităţii- art. 9 alin. 3 C.p.- autorizarea prealabilă a procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel; principiul realităţii- art. 10 alin. 2 C.p.- autorizarea
prealabilă a procurorului general al PICCJ
- Magistrat
- Senator, deputat, Preşedintele României sau membru al Guvernului (art. 72, 96 alin. 1, 109
alin. 2 din Constituţie)
- Infracţiunile prev de art. 413-417 Cpp- sesizarea comandantului unităţii militare
 Art. 7. (3)- în cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită
acţiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după
obţinerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte
condiţii prevăzută de lege.
- Procesul penal este supus din nou regulilor oficialității

2.8 Principiul soluționării cauzei în mod echitabil și într-un termen rezonabil

Noul Cpp a inclus printre principiile fundamentale ale procesului penal român a
caracterului echitabil şi termenului rezonabil al procesului penal, consacrat şi în art. 6 din
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
➢ Temei:
 Art. 8 - Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu
respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali,
astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni,
nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a
savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil.
 Art. 21 alin. 3 Constituţie-părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil
 Art. 12 alin.1 din Legea 304/2022-persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă,
constituită potrivit legii
➢ Criterii de apreciere a termenului rezonabil:

8
 - Comportamentul părţilor
- Importanţa pentru părţi a obiectului procedurii
- Comportamentul autorităţilor
- Complexitatea cauzei

2.9 Principiul garantării dreptului la libertate și siguranță

➢ Temei:
• Art. 9 – (1) în cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate
şi siguranţă
(2)- orice măsură privativă sau restrictivă de liberate se dispune în mod excepţional şi
doar în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege
(3) orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într-o
limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contestaţie
împotriva dispunerii măsurii
(4) atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de liberate a fost dispusă
în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaţia de a dispune revocarea măsurii şi,
după caz, punerea în liberate a celui reţinut sau arestat
(5) orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o
măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de
lege (v. decizia 15/RIL/2017)-art. 538-542 C.p.p.
 Art. 23 Constituţie (1)- liberatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile
(2)- percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu
procedura prevăzută de lege

2.10 Principiul garantării dreptului la apărare

➢ Temei:
• Art. 10 (1)- părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau
de a fi asistaţi de avocat.

(2)-părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi

înlesnirile necesare pregătirii apărării.

9
(3- suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru
care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a
fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi
încadrarea juridică a acesteia.

(4)Înainte de afi ascultaţi suspectului şi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul

de a nu face nicio declaraţie.

(5) Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la

apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.

(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună credinţă, potrivit scopului pentru care a fost
recunoscut de lege.
 Art. 24 Constituţie-(1) dreptul la apărare este garantat
(2)în tot cursul procesului penal părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau
numit din oficiu
 Art. 17 Legea 304/2022-dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului
penal, părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales
sau din oficiu, potrivit legii.

2.11 Principiul respectării demnității umane și a vieții private

➢ Temei:
 Art. 11 (1)-orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau judecată trebuie
tratată cu respectarea demnităţii umane.
 (2)respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului
corespondenţei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este
admisă decât în condiţiile legii şi dacă aceasta este necesară într-o societate
democratică.
➢ Respectarea demnităţii umane
 Art. 1 alin. 3 Constituţie – România este stat de drept în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate.
 Art. 22 alin. 2 Constituţie- Nimeni nu poate fi supus torturii, niciunui fel de pedeapsă
sau de tratament inuman sau degradant.

10
  Art. 101 alin. 1 C.p.p.- este oprit a se întrbuinţa violenţe , ameninţări sau alte
mijloace de constrângere în scopul de a se obţine probe.
Art. 66 alin. 3 Legea 304/2022- procurorii trebuie să respecte și să apere drepturile și
libertățile fundamentale ale persoanelor
➢ Garanţii7:
- art. 106 Cpp: dacă în timpul audierii o persoană acuză oboseală excesivă sau
simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la
ascultare, organul judiciar întrerupe ascultarea şi ia măsuri să fie consultată de un
medic
- Art. 271 lit. b din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor-
atitudinea nedemnă a magistraţilor în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu
constituie abatere disciplinară
- Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei: art. 280, 281, 283, 284 C.p.
➢ Respectarea vieţii private
 Art. 26 alin. 1 Constituţie- autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa viaţa intimă,
familială sau privată
 Art. 27 alin. 1 Constituţie- domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate
pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
 Art. 28 Constituţie- Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al
convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil
➢ Garanţii8:
- art. 156 alin. 2 C.p.p.- percheziţia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a
constitui ingerinţă disproporţionată în viaţa privată
- art. 139 alin. 1, art. 147 alin. 1 C.p.p.
- infracţiuni: art. 224-227 C.p.

2.12 Limba oficială și dreptul la interpret

➢ Temei:

7
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p.41;
8
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p.41;

11
  Art. 12 C.p.p. (1) limba oficială în procesul penal este limba română

(2) cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se sexprime în limba maternă
în faţa instanţelor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română

(3)Părţilor şi subiecţilor procesuali care nu vorbesc sau nu înţelege limba română ori nu se pot
exprima li se asigură în mod gratuit posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a
vorbi, precum şi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. În cazurile în care asistenţa juridică
este obligatorie, suspectul sau inculpatului i se asigură în mod gratuit posibilitatea de a comunica,
prin interpret, cu avocatul în vederea pregătirii audierii, a introducerii unei căii de atac sau a
oricărei alte cereri ce ţine de soluţionarea cauzei.

(4)În cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreţi autorizaţi, potrivit legii. Sunt incluşi în
categoria interpreţilor şi traducătorii autorizaţi potrivit legii.
 Art. 13 Constituţie- în România, limba oficială este limba română
 Art. 128 Constituţie (1)- procedura judiciară se desfăşoară în limba română
 (2)cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în
limba maternă în faţa instaţelor de judecată, în condiţiile legii organice
 Art. 329 alin. 4 C.p.p.- inculpatul, cetățean român aparținând unei minorități
naționale, poate solicita să îi fie comunicată o traducere a rechizitoriului în limba
maternă.
 Art. 105 C.p.p.- reglementează ascultarea prin interpret și situația excepțională în care
nu se poate asigura interpret autorizat când audierea se realizează în prezența oricărei
persoane care poate comunica cu cel ascultat.
Încălcarea acestui drept se sancţionează cu nulitatea relativă, conform art. 282 C.p.p.

2.13 Reguli de bază ale procesului penal- Principiul egalității persoanelor în procesul penal
➢ Temei
 Art. 16 Constituţie-(1) cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări
 (2) nimeni nu este mai presus de lege
 Art. 9 alin.1 din Legea 304/2022- (1) toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără
privilegii şi fără discriminări

12
  (2) justiţia se realizează în mod egal pentru toţi fără deosebire de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă. Religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere,
origine, ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii

3. LIMITELE APLICĂRII LEGII PROCESUAL PENALE

3.1 Aplicarea legii procesual penale în spaţiu
➢ Temei:
• Art. 13 alin. 2 Cpp- legea procesual penală se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse
pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege
Principiul aplicabil este cel al teritorialităţii, cu excepţiile prevăzute de Legea 302/2004
privind cooperarea judiciară în materie penală, de exemplu: comisia rogatorie internaţională activă,
la solicitarea organului judiciar roman sau pasivă, la solicitarea organului judiciar strain;
recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine; extrădarea; mandatul european
de arestare și imunitatea de jurisdicţie aplicabilă personalului diplomatic şi consular.
3.2 Aplicarea legii procesual penale în timp
➢ Temei:
Art. 13 alin. 1 legea procesual penală se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse de la
intrarea în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în
dispoziţiile tranzitorii.
Principiul aplicabil este cel activităţii legii procesual penale, tempus regit actum.

Bibliografie:
Constituţia României
Codul de procedură penală
Legea nr.303/2022, Legea nr.304/2022, Legea nr.305/2022;
A.Andone Bontaş, G. Bodoroncea, M. Bulancea, V. Constantonescu, D. Grădinaru, C. Jderu, I. Kuglay, C. Meceanu,
L. Postelnicu, I. Tocan, A.R. Trandafir, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura CH Beck,
Bucureşti, 2015;
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2019;
N. Volonciu, A.S.Uzlau, R. Morosanu, G. Tudor, D. Atasiei, D. Gradinaru, C. Voicu, C. Ghigheci, V. Vaduva, T. V.
Gheorghe, C. Chiriţă, Noul cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014;

13