C4-5

PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL

1. NOȚIUNE
Participanţii1în procesul penal sunt acele organe şi persoane care prin calitatea şi
rolul pe care îl au contribuie la realizarea scopului procesului penal și includ:
- în sens larg: toate organele şi persoanele care iau parte la procesul penal: organe
judiciare, părţile, subiecții procesuali, apărătorul şi orice alte persoane.
- în sens restrâns: organele judiciare, părţile, subiecții procesuali principali şi
apărătorul.
Organele judiciare care participă în procesul penal sunt instanţele de judecată,
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară, Ministerul Public şi
organele de cercetare penală.
Sunt părţi în procesul penal: inculpaţii, părţile civile, părţile responsabile
civilmente.
Alte persoane care participă la procesul penal sunt: subiecții procesuali principali:
suspectul și persoana vătămată, și alți subiecți procesuali: martorii, experţii, interpreţii,
agenţii procedurale, organe speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau
organe prevăzute de lege având drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare
penale: mandatarii, reprezentanţii, traducătorii etc.
Desfăşurarea procesului penal presupune participarea părţilor la activităţile ce
trebuie îndeplinite. În situaţia în care părţile nu pot să fie prezente drepturile şi obligaţiile
acestora sunt preluate de alţi subiecţi procesuali, cum ar fi succesorii şi reprezentanţii.
1.1. SUCCESORII- pot interveni numai în cadrul laturii civile, întrucât
răspunderea penală este strict personală, iar decesul persoanelor implicate în latura penală
nu permite înlocuirea acestora cu alte persoane.
Conform art. 24 al. 1 Cpp acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale
în caz de deces, reorganizare, desființare sau dizolvare a părții civile, dacă moștenitorii
sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia își exprimă opțiunea de a

1
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2014, p. 54;

1
continua exercitarea acțiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului
sau a reorganizării, desființării sau dizolvării.
Conform art. 24 al. 2 Cpp în caz de deces, reorganizare, desființare sau dizolvare
a părții responsabile civilmente, acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale
dacă partea civilă indică moștenitorii sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii
acesteia în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoștință despre
împrejurarea respectivă.
Conform art. 24 al. 6 Cpp, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă în cazul în
care moștenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții civile nu își
exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile sau, după caz, partea civilă nu
indică moștenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții responsabile civilmente în
termenul prevăzut de art. 24 alin. 1 Cpp.
Succesorii intervin în cazul părţilor din procesul penal, pe latura activă, în locul
părţii civile sau pe latură pasivă, cei ai părţii responsabile civilmente.
1.2. REPREZENTANȚII
Reprezentanţii sunt persoane împuternicite să îndeplinească în cadrul procesului
penal acte procesuale în numele şi în interesul unei părţi din proces care nu doreşte sau
nu poate să participe la activităţile procesual penale.
Reprezentarea unei dintre părţi conferă persoanei calitatea de subiect procesual şi
nu de parte în proces şi spre deosebire de succesori care pot sau nu exercita drepturile pe
care le au, reprezentanţii au însărcinări ce trebuie îndeplinite.
Reprezentarea este de două feluri:
➢ legală - persoana este desemnată de lege să participe în proces în locul părţii
interesate (de ex. în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, puse sub
interdicție; a organelor reprezentative ale persoanei juridice- art. 491 alin. 1 Cpp;
în cazul comisiei rogatorii inculpatul arestat este reprezentat de un avocat din
oficiu- art. 200 alin. 8 Cpp);
➢ convenţională - persoană cu capacitate deplină de exercițiu ce desfăşoară
activitatea în baza unui mandat sau a unei procuri speciale şi are loc în temeiul
unui contract de mandat între parte şi persoana care o reprezintă în proces (de ex.

2
 împăcarea părţilor se poate realiza prin intermediul unei procuri speciale,
avocatul, conform art. 31 alin. 1, 88 alin. 1 Cpp);
➢ judiciară2- desemnarea unui reprezentant se realizează de procuror sau judecător,
în situațiile prevăzute de art. 20 alin. 6, art. 80 și 85 alin. 3, art. 491 alin. 3 Cpp.
Conform art. 96 Cpp în tot cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte
părți, precum și persoana vătămată pot fi reprezentați, cu excepția cazurilor când prezența
acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau
instanța de judecată, după caz.
1.3. SUBSTITUIȚII PROCESUALI
- sunt subiecţi procesuali care intervin în virtutea unui drept al lor, fiind liberi să
aprecieze dacă îl folosesc, dar pentru valorificarea unui interes al altuia, având drepturi
limitate ( ex. plângerea făcută de un soţ pentru celălalt soţ sau de către copilul major
pentru părinte, conform art. 289 al. 7 Cpp; declararea apelului de către un soţ pentru soţul
care a avut calitatea de inculpat, conform art. 409 al. 2 Cpp).

2. ORGANELE JUDICIARE
2.1 Organele de cercetare penală
Conform art. 285 Cpp, obiectul activităţii de urmărire penală este srângerea
probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au
săvârșit o infracțiune şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se stabili dacă este cazul
sau nu să se dispună trimiterea în judecată.
Conform art. 3 alin. 4 Cpp, funcția de urmărire penală se exercită de către
procurori şi de către organele de cercetare penală, care strâng probele necesare pentru a
se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.
Conform art. 55 alin. 1 Cpp, organele de urmărire penală sunt:
- procurorul;
- organe de cercetare ale poliţiei judiciare;
- organe de cercetare speciale.

2
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck, Bucureşti,
2019, p. 929;

3
 Conform art. 55 alin. 4 Cpp, în categoria organelor de cercetare ale poliţiei
judiciare sunt incluşi lucrători specializaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor,
desemnaţi nominal de Ministerul Adminstraţiei şi Internelor, cu avizul conform al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ori
avizul procurorului desemnat în acest sens.
Conform art. 55 alin. 5 Cpp, în categoria organelor de cercetare speciale sunt
incluşi ofițeri anume desemnați în condițiile legi, care au primit avizul conform al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
➢ Atribuții ale organelor de cercetare penală
Conform art. 57 alin. 1 Cpp - organele de cercetare ale poliţiei judiciare
efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu
în competenţa altor organe de cercetare penală sau procurorului, precum și în alte cazuri
prevăzute de lege.
Art. 57 alin. 2 Cpp reglementează activitatea organelor de cercetare specială,
pentru anumite categorii de infracţiuni:
- infracțiuni săvârșite de militari;
- infracțiuni de corupție și de serviciu, prevăzute în Cp, săvârșite de personalul
navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol
siguranța navei sau a navigației sau a personalului;
➢ Subordonarea administrativă și funcțională a organelor de cercetare
penală
Conform art. 300 Cpp, organele de cercetare penală își desfășoară activitatea de
urmărire penală în mod nemijlocit sub conducerea, supravegherea şi controlul nemijlocit
al procurorului acestea fiind obligate să aducă la îndeplinire toate dispoziţiile. Conform
art. 303 Cpp, procurorul poate să dispună efectuarea oricărui act de urmărire penală,
dispozițiile sale sunt obligatorii și prioritare, iar organele ierarhic superioare ale poliției
judiciare sau ale organelor de cercetare speciale nu pot da îndrumări sau dispoziții,
privind cercetarea penală.
În situația în care acestea nu îndeplinesc sau îndeplinesc defectuos dispozițiile
procurorului, acesta poate, conform art. 303 alin. 3 Cpp:

4
 • sesiza conducătorul organului de cercetare penală, care în trei zile comunică
măsurile dispuse;
• poate aplica sancțiunea amenzii, conform art. 283 Cpp;
• poate solicita retragerea avizului prevăzut de art. 55 alin. 4, 5 Cpp.
2.2. Ministerul Public
Conform art. 131 al. 1 din Constituție, în activitatea judiciară, Ministerul Public
reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor.
Conform art. 66 alin. 1 din Legea 304/2022 Ministerul Public îşi exercită
atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 55 alin. 2 Cpp, procurorii sunt constituiți în parchete care
funcționează pe lângă instanțele judecătorești și își exercită atribuțiile în cadrul
Ministerului Public.
Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii (respectarea
obligatorie a dispozițiilor legale), imparţialităţii (exercitarea activității cu obiectivitate, cu
respectarea egalității părților) şi controlului ierarhic (dispozițiile procurorului ierarhic
superior date în scris și în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din
subordine, acesta poate infirma motivate soluțiile nelegale și netemeinice, dar procurorul
este independent în soluțiile pe care le adoptă și în concluziile pe care le formulează,
având în vedere dispozițiile legale și probele administrate), sub autoritatea ministrului
justiţiei, în condiţiile legii (controlul poate viza eficiența managerială, modul în care
procurorii își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și nu poate viza măsurile dispuse de
procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate).
Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează
demnitatea umană şi apără drepturile persoanei iar parchetele sunt independente în
relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.
Din punct de vedere organizatoric funcționează: parchete de pe lângă curțile de
apel, parchete de pe lângă tribunale, parchete de pe lângă judecătorii, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul căruia funcționează și Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională

5
Anticorupție. De asemenea, funcționează și parchete militare: Parchetul de pe lângă
Curtea Militară de Apel București, Parchetele militare de pe lângă Tribunalele Militare,
secția parchetelor militare în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Conform art. 67 din Legea 304/2022 atribuţiile pe care Ministerul Public le
exercită sunt:
a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă,
potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative;
b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare,
conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală;
c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de
lege;
g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor care beneficiază
de consiliere juridică, puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în
condiţiile legii;
h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea
ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă
ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru
perfecţionarea legislaţiei în domeniu;
j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
k) exercită atribuțiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare;
l) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Aceste atribuții sunt reluate și în art. 55 alin. 3 Cpp, conform căruia în cadrul
procesului penal, procurorul are următoarele atribuții:
a) supraveghează sau efectuează urmărirea penală;
b) sesizează judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța de judecată;

6
 c) exercită acțiunea penală;
d) exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii;
f) formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege împotriva
hotărârilor judecătoreșt;
g) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
2.3. Judecătorul de drepturi și libertăți
Conform art. 53 Cpp judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care în
cadrul instanței, soluționează, potrivit competenței acesteia în cursul urmăririi penale,
cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind drepturile și
libertățile persoanei, respectiv:
a) măsuri preventive (de ex. art. 203 alin. 2 Cpp);
b) măsuri asiguratorii (de ex. art. 252 ind. 2 Cpp);
c) măsuri de siguranță cu caracter provizoriu (de ex. art. 245 Cpp, art. 247 Cpp);
d) actele procurorului în cazurile expres prevăzute de lege (art. 141 alin. 4 Cpp,
art. 147 alin. 4 Cpp, art. 249 Cpp);
e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor ori tehnicilor speciale de
supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii (de ex.
art. 139 alin. 1 Cpp., art. 147 Cpp, art. 158 Cpp, art. 168 Cpp, art. 184 Cpp,
art. 190 alin. 2 Cpp, art. 152 alin. 1 Cpp);
f) procedura audierii anticipate (art. 308 Cpp);
g) alte situații expres prevăzute de lege (de ex. art.265 alin. 4 Cpp, art. 284 alin.
3 și 4 Cpp, art. 488 ind. 1 Cpp);
2.4. Judecătorul de cameră preliminară
Conform art. 54 Cpp judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care în
cadrul instanței, verifică, potrivit competenței acesteia, legalitatea sesizării intanței,
legalitatea adminstrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire
penală, cu următoarele atribuții:
a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispusă de procuror;
b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de
către organele de urmărire penală;

7
 c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere
în judecată;
d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege (de ex. art. 335 alin. 4 Cpp,
art. 549 ind. 1 Cpp, art. 318 alin. 12 Cpp).
2.5. Instanţele judecătoreşti
- art. 126 alin. 1 Constituție- justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și
Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege;
- sunt reglementate prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară şi
reprezintă organele judiciare cu rol principal în activitatea procesual penală, cu atribuţii
în faza de judecată, prin soluţionarea cauzelor penale şi în faza de punere în executare a
hotărârilor judecătoreşti
➢ Organizarea instanţelor judecătoreşti
După structura lor, instanțele sunt:
• instanțe civile: judecătoriile, tribunalele specializate, tribunalele, curțile de apel;
a)Judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică și funcţionează în judeţe şi în
fiecare sector al municipiul Bucureşti;
Localitățile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din cadrul fiecărui
judeţ se stabilesc prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul
conform al ministrului justiţiei.
b) Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică și pot fi înființate la
nivelul fiecărui județ și în municipiul București, având de regulă, sediul în municipiului
reședință de județ, organizate în domenii ce vizează cauze civile, cauze cu profesioniști,
cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal,
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau
pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.
c) În fiecare judeţ funcţionează un tribunal cu sediul, de regulă, în localitatea de reşedinţă
a judeţului și în municipiul Bucureşti, toate instanțe cu personalitate juridică.
d) Curţile de Apel sunt instanțe cu personalitate juridică și îşi exercită competenţa într-o
circumscripţie cuprinzând mai multe tribunale.
Numărul curţilor de apel, în prezent 15, reşedinţa acestora precum şi tribunalele
cuprinse în circumscripţiile lor sunt stabilite prin Legea 304/2022.

8
 Tribunalele şi curţile de apel pot avea în raport cu complexitatea și numărul
cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu
profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios
administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență,
concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru
cauze maritime și fluviale.
• instanțele militare: tribunale militare, Curtea Militară de Apel.
a) Tribunalele militare, funcţionează în număr de 4: în municipiile Bucureşti, Iaşi,
Cluj- Napoca şi Timişoara.
b) Curtea Militară de Apel - există o singură instanţă de acest fel: Curtea Militară
de Apel Bucureşti
• Înalta Curte de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- instanţă unică şi superioară tuturor instanţelor
din România, cu personalitate juridică, cu sediul în capitala țării, ce are ca atribuţii
suplimentare şi interpretarea şi aplicarea unitară a legilor.
➢ Compunerea completurilor de judecată
Complet de judecată- numărul de judecători care participă la judecarea unor cauze
penale într-un anumit stadiu (primă instanţă, apel, contestație, recurs), la soluţionarea
acesteia şi care în urma deliberării pronunţă hotărâri judecătoreşti.
• Instanțe civile și militare
Conform art. 59 din Legea 304/2022 cauzele date, potrivit legii, în competenţa de
primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format
dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări
sociale (complete alcătuite dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari). Contestațiile
formulate împotriva hotărârilor pronunțate în materie penală de către judecătorii și
tribunale în cursul judecății în primă instanță, de către judecătorii de drepturi și libertăți și
judecătorii de cameră preliminară de la aceste instanțe se soluționează în complet format
din 2 judecători. Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile în
complet din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia nu ajung la un acord
asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de

9
divergenţă, în condiţiile legii. Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în
completul de judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de
secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă.
Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei, iar
când acest lucru nu este posibil completul se poate schimba până la începerea
dezbaterilor. După începerea dezbaterilor orice schimbare intervenită în compunerea
completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor, cu sancţiunea nulităţii absolute a
hotărârii.
• Înalta Curte de Casație și Justiție, judecă în completuri stabilite conform art.
34-38 din Legea 304/2022:
a) în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, completul de judecată este format din 3 judecători;
b) pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi
și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la curțile de apel și Curtea Militară de
Apel, completul de judecată este format din 2 judecători;
c) pentru apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de
apel și de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători;
d) pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi
și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție,
completul de judecată este format din 2 judecători;
e) pentru contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în
primă instanță de curțile de apel și Curtea Militară de Apel, completul de judecată este
format din 3 judecători;
f) pentru contestațiile prevăzute la art. 250^1 alin. (1) din Legea nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, împotriva
încheierilor pronunțate în cursul judecății în apel de curțile de apel și Curtea Militară de
Apel, precum și pentru contestațiile prevăzute la art. 250^1 alin. (4) din Legea nr.
135/2010, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziilor pronunțate în
apel de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format
din 3 judecători;

10
 g) pentru judecarea recursurilor în casație împotriva deciziilor pronunțate în apel
de curțile de apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după admiterea
în principiu, completul de judecată este format din 3 judecători;
h) pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curțile de apel și Curtea
Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curții Constituționale, completul de
judecată este format din 3 judecători.
În celelalte materii, completurile de judecată se compun din 3 judecători ai
aceleiași secții, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dacă numărul de judecători necesar
formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecători de
la celelalte secții, numiți, prin tragere la sorți, de către președintele sau unul dintre cei doi
vicepreședinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnat de președintele Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Pentru fiecare an, la propunerea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție
sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepreședinți, Colegiul de conducere aprobă
numărul și compunerea completurilor de 5 judecători, precum și lista de permanență
corespunzătoare fiecărui complet. În materie penală, completurile de 5 judecători sunt
formate din judecători din cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În
alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători din
cadrul Secției I civile, Secției a II-a civile și Secției de contencios administrativ și fiscal,
conform reprezentativității stabilite anual de Colegiul de conducere, pe baza criteriilor
obiective prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, care exclud desemnarea arbitrară. Judecătorii care fac
parte din completurile de 5 judecători sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință
publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre cei doi vicepreședinți ai
Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnat de președintele Înaltei Curți de Casație și
Justiție. Schimbarea membrilor completurilor de 5 judecători și înlocuirea acestora cu
judecătorii din lista de permanență se fac, în mod excepțional, în cazurile de
incompatibilitate sau de absență a judecătorului. În cazul eliberării din funcție a unui
judecător care face parte din completul de 5 judecători, precum și în cazul imposibilității
de exercitare a funcției pentru o perioadă mai mare de trei luni, președintele sau, în lipsa
acestuia, unul dintre vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție desemnează, prin

11
tragere la sorți, în ședință publică, un judecător dintre cei aflați pe listele de permanență,
care va deveni membru titular al completului. Pentru fiecare complet de 5 judecători se
constituie câte o listă de permanență. Ordinea înscrierii judecătorilor în lista de
permanență corespunzătoare fiecărui complet se stabilește prin tragere la sorți, în ședința
publică prevăzută la alin. (4).
Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, unul dintre
vicepreședinți prezidează Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în
interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, completul
de 5 judecători și orice complet în cadrul secțiilor, când participă la judecată. Președinții
de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători
prezidează prin rotație.
În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție judeca în Secții Unite, la
judecată trebuie să ia parte cel puțin doua treimi din numărul judecătorilor în funcție.
Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenți.

3. SUBIECȚII PROCESUALI PRINCIPALI

3.1. Suspectul
Din punct de vedere terminologic se uzitează și noțiunea de făptuitor3 = persoana
care a săvârşit o faptă, sau pregătește săvârșirea ei, înainte de desfășurarea procesului
penal față de acesta, respectiv înainte de începerea urmăririi penale in rem dar și după
începerea acesteia, până la dispunerea continuării urmăririi penale față de suspect. Acesta
nu este parte și nici subiect procesual.
Suspectul = este acea persoană faţă de care se efectuează urmărirea penală in
personam, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa, conform art.
305 alin. 3 Cpp.
Conform art. 77 Cpp, suspectul este persoana cu privire la care, din datele și
probele existente rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea
penală.

3
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck, Bucureşti,
2019, p. 72;

12
 Acesta nu este parte în procesul penal, dar este subiect procesual principal cu
drepturi, care sunt aceleași cu ale inculpatului, conform art. 78 Cpp, în referire la art. 83
Cpp şi obligaţii: (de ex. poate fi reținut, pot fi dispuse măsuri asigurătorii, măsuri de
siguranță etc.). Există și deosebiri, în sensul că suspectul nu poate fi arestat preventiv,
arestat la domiciliu, nu se poate dispune față de el măsura controlului judiciar sau a
controlului pe cauțiune, are drepturi diferite de a consulta dosarul4.
Conform art. 305 alin. 3 Cpp atunci când există probe din care să rezulte bănuiala
rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală
și nu există vreunul din cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 Cpp, organul de urmărire
penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta, care
dobândește calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se
supune, în termen de 3 zile confirmării procurorului care supraveghează urmărirea
penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia dosarul cauzei.
Continuarea urmăririi față de suspect nu este concomitentă cu începerea urmăririi cu
privire la fapta săvârșită, întrucât art. 305 alin. 1 prevede că aceasta din urmă se dispune
chiar dacă autorul faptei este indicat sau cunoscut.
3.2. Persoana vătămată- art. 79 C.p.p.- persoana care a suferit o vătămare fizică,
materială sau morală, prin fapta penală se numește persoană vătămată
Dacă persoana vătămată exercită şi acţiunea civilă în cadrul procesului penal ea
capătă şi calitatea de parte civilă.
Dacă persoana vătămată nu se constituie parte civilă sau nu dorește să participe la
proces ca parte vătămată, în situația în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu,
ea trebuie să înștiințeze despre aceasta organul judiciar care dacă apreciază necesar o va
putea audia în calitate de martor, conform art. 81 alin. 2 Cpp.
Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au obligaţia de a chema
persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune şi de a-i pune în vedere că poate
participa în proces ca persoană vătămată iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună
morală se poate constitui parte civilă.

4
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck,
Bucureşti, 2019, p. 77;

13
 Conform art. 81 Cpp, persoana vătămată, atunci când participă la procesul penal,
are o serie de drepturi:
- de a fi informată cu privire la drepturile sale;
- de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica
excepții și de a pune concluzii;
- de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei;
- de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale,
la cererea sa expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de
poștă electronică sau mesagerie electronică la care aceste informații să îi fie comunicate;
- dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
- dreptul de a fi ascultată;
- dreptul de a adresa întrebări inculpatului martorilor și experților;
- dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu
se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română. În cazuri urgente se pot folosi
mijloace tehnice de comunicare, dacă se apreciază că acest lucru este necesar și nu
împiedică exercitarea drepturilor persoanei vătămate;
- dreptul de a i se comunica traducerea într-o limbă pe care o înțelege a oricărei
soluții de netrimitere în judecată, atunci când nu înțelege limba română;
- dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată;
- dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
-alte drepturi prevăzute de lege (de ex. art. 125-130 Cpp; art. 230 alin. 5 Cpp de a
fi informată de punerea în libertate).
Partea vătămată are şi obligaţii, de ex. sesizarea unor aspecte conforme cu
realitatea, în caz contrar putând fi săvârşită infracţiunea de inducere în eroare a organelor
judiciare, să se prezinte la chemările organelor judiciare, să comunice orice schimbare de
domiciliu etc.
Persoana vătămată exercită un drept personal, astfel încât în caz de deces al
acesteia calitatea sa nu poate fi transmisă.

4. PĂRŢILE ÎN PROCESUL PENAL

4.1. Noţiune

14
 Potrivit art. 23 şi 24 Cpp părţile în procesul penal sunt: inculpatul, partea civilă,
partea responsabilă civilmente.
Părţile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi şi obligaţii ce izvorăsc în
mod direct din exercitarea acţiunii penale şi a acţiunii civile în cadrul procesului penal.
Poziţia părţilor este dată de cele două laturi ale procesului penal: în latura penală
este inculpatul, iar în latura civilă partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Ceea ce deosebeşte părţile de celelalte persoane participante la proces este faptul
că ele au un interes propriu în rezolvarea cauzei penale şi pot efectua acte procesuale
singure sau alături de organele judiciare (de ex. constituirea ca parte civilă, declararea
căii de atac).
4.2. Inculpatul - art. 23 Cpp- este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare
acţiunea penală.
- este parte în procesul penal;
- are drepturi, conform art. 83 Cod penal:
a) dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se
atenție că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă
va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
a ind.1) de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea
juridică a acesteia;
a) de a consulta dosarul, în condițiile legii;
b) dreptul a a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de
asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
c) dreptul de propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a
ridica excepții și de a pune concluzii;
d) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a
cauzei;
e) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
f) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;

15
 h) alte drepturi prevăzute de lege (de a formula cereri excepții la procesura de
cameră preliminară, de a lua cunoştinţă de dosarul cauzei pe tot timpul judecăţii; de a
formula cereri, excepţii, de a pune concluzii, de a propune probe; de a i se acorda ultimul
cuvânt; de a declara căile de atac, etc. )
Inculpatul are şi obligaţii, de ex. să se prezinte la chemările organelor judiciare;
de a comunica în termen de 3 zile schimbarea de adresă, să suporte măsurile de
constrângere procesuală dispuse împotriva sa etc.
Dacă împotriva inculpatului se pronunță o hotărâre definitivă de condamnare,
acesta capătă calitatea de condamnat, fără a mai fi parte în proces.
Inculpatul exercită un drept personal, astfel încât în caz de deces al acestuia
calitatea sa nu poate fi transmisă.
4.3. Partea civilă
Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se
numeşte parte civilă – art. 24 alin. 2 Cpp.
Pot fi subiecți activi ai acțiunii civile persoana vătămată sau succesorii acesteia,
care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile
civilmente- art. 19 alin. 2 Cpp.
Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor
responsabile potrivit legii civile penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte
civilă – art. 19 alin. 1 şi 2 Cpp.
Avantajele constituirii ca parte civilă în procesul penal sunt5:
- rapiditatea obţinerii despăgubirilor civile;
- administrarea mai rapidă a probelor;
Potrivit art. 20 alin. 1 Cpp., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul
urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării
judecătorești, moment care nu corespunde cu citirea actului de sesizare.
Conform art. 20 Cpp, constituirea ca parte civilă se poate face atât printr-o cerere
scrisă cât şi printr-o cerere orală, consemnată într-un proces verbal de organul de
urmărire penală sau într-o încheiere de şedinţă de instanţa de judecată și trebuie să

5
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2014, p. 72;

16
cuprindă indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care
acestea se întemeiază. Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă: poate
îndrepta erorile materiale; poate mări sau micșora întinderea pretențiilor; solicita plata
unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.
Dacă nu sunt respectate aceste condiții, persoana vătămată sau succesorii acesteia
nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând însă să introducă
acțiunea la instanța civilă.
Există situaţii când acţiunea civilă se exercită din oficiu, respectiv, potrivit art. 19
alin. 3 Cpp., când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă și acest lucru poate fi realizat de reprezentatul legal sau de procuror,
dar tot cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 20 alin. 1 și 2 Cpp.
Pe parcursul procesului penal, partea civilă are obligaţia de a respecta momentul
limită prevăzut pentru constituire, de a se prezenta la chemarea organelor de judiciare, a
comunica schimbarea de domiciliu, etc.
Ca şi drepturi, partea civilă beneficiază de cele prevăzute în art. 81 Cod penal.
Transmiterea calității de parte civilă se poate realiza:
-art. 20 alin. 7 Cpp- dacă creanţa s-a transmis pe cale convenţională unei alte persoane,
aceasta nu poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea
acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi disjunsă.
-art. 24 alin. 1 Cpp- acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de
deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau, după
caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua
exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a
reorganizării, desfiinţării ori dizolvării.
4.5. Partea responsabilă civilmente
Dacă în domeniul dreptului penal răspunderea pentru fapta comisă este personală
şi nu pot fi sancţionate penale decât persoanele care au comis infracţiuni, în dreptul civil
însă, există posibilitatea ca răspunderea pentru o anumită faptă care a generat un anumit
prejudiciu, să revină şi altor persoane decât cele care au comis fapta.

17
 Potrivit art. 86 alin. 1 Cpp., persoana chemată în procesul penal, care potrivit legii
civile are obligația legală sau convențională de a repara, în întregime sau în parte, singură
sau în solidar, se numeşte parte responsabilă civilmente.
Pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente atât persoanele fizice cât şi
persoanele juridice, conform dispoziţiilor Codului Civil şi a Legii 22/1969 :
- părinţii pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori;
- comitenţii pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate;
- institutorii şi meşteşugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub
supravegherea lor;
- persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere, precum şi orice alte persoane care s-au
făcut vinovate de angajarea, trecerea sau menţinerea în funcţie a unui gestionar fără
respectarea condiţiilor legale de vârstă, studii şi stagiu, precum şi a dispoziţiilor
referitoare la antecedentele penale ale acestuia;
- persoanelor privitor la care s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, faptul că au
dobândit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul public şi că le-au
dobândit în afara obligaţiilor de serviciu ale gestionarului, cunoscând că acesta
gestionează astfel de bunuri;
- persoanele care au constituit o garanţie pentru gestionar;
Asiguratorul- decizia nr. 1/2016 RIL a ÎCCJ- societatea de asigurare are calitatea
de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat
prin infracțiune.
Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România/Fondul de protecție a
victimelor străzii- decizia RIL 3/2016 ÎCCJ- are calitatea de parte responsabilă civilmente
și poate fi obligat singur la plata despăgubirilor civile către părțile civile care au fost
victimele unui accident rutier pentru un vehicul neasigurat.
Fondul de garantare a asiguraților- decizia nr. 26/2017 RIL a ÎCCJ s-a apreciat
că, în cazul asiguratorii obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin
accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment, acesta
nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Constituirea ca parte responsabilă civilmente poate avea loc prin:

18
 - introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente, la cerere
părții îndreptățite potrivit legii civile, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de
judecată până la începerea cercetării judecătorești, conform art. 21 alin. 1 Cpp. Acest
articol a fost modificat prin decizia nr. 257/2017 a Curții Constituționale, prin care s-a
constatat că sintagma ”în termenul prevăzut la art. 20 alin. 1 Cpp” este neconstituțională,
astfel încât introducerea părții responsabile civilmente poate realizată cel târziu în
procedura de cameră preliminară.
- intervenţia persoanei responsabile civilmente, la prima instanţă, până la
terminarea cercetării judecătoreşti, luând procedura din stadiul în care se află în
momentul intervenţiei. Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să
ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile art. 21
alin. 1 Cpp.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă, persoana responsabilă civilmente are toate
drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat, în limitele și în scopul exercitării
acțiunii civile.

5. APĂRĂTORUL ÎN PROCESUL PENAL

5.1. Calitatea de apărator
În art. 24 pct. 2 din Constituţie se prevede că, în tot cursul procesului, părţile au
dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Garantarea dreptului la apărare este instituită ca principiu fundamental şi
reglementată în cuprinsul art. 6 Cpp.
Conform art. 31 alin. 1 Cpp, avocatul asistă sau reprezintă părţile ori subiecţii
procesuali în condiţiile legii.
Spre deosebire de organele judiciare sau de părţi, apărătorul are în procesul penal
o poziţie mai aparte în sensul că el nu are în cauză un interes direct şi nu acţionează în
nume propriu, ci în numele părţii pe care o apără. Acest lucru nu este de natură a-i conferi
acestuia calitatea de parte, subiect procesual în proces, nefiind inclus în cuprinsul art. 32-
34 Cod proc.pen.
Potrivit normelor procesuale, calitatea de apărător o poate avea numai un avocat
care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a exercita această profesie, el având o

19
contribuţie importantă la soluţionarea cauzei, ca unul dintre principalii participanţi la
procesul penal.
Art. 12 din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, se arată că poate fi membru al barourilor din România cel care
îndeplineşte următoarele condiţii :
- are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
- este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;
- nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege (art
14);
- este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;
Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de
U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional.
De regulă, la începutul exercitării profesiei, avocatul efectuează în mod
obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are
calitatea de avocat stagiar, după care va susţine examenul de definitivare şi dacă este
respins de trei ori de la acest examen, va fi exclus din profesie.
Pentru a deveni apărător avocatul poate să fie ales, în mod liber, de parte sau
desemnat din oficiu, în această ultimă situaţie baroul asigură asistenţa judiciară în toate
cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii.
5.2. Asistenţa juridică
Modalităţile în care se poate realiza asistenţa juridică sunt conform art. 3 din
Legea 51/1995:
a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de
urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a
executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a
altor persoane juridice, în condiţiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei
actelor prezentate spre autentificare;

20
 d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor
autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei
actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu
instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al
avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes,
a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de
asistenţă juridică;
j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.
Art. 88 alin. 2 Cpp prevede cazuri de incompatibilitate a avocatului, conform
cărora nu poate fi angajat avocat al unei părți sau al unui subiect procesual principal:
- soțul sau ruda apropiată până la gradul IV cu procurorul sau judecătorul;
- martorul citat în cauză;
Conform art. 114 alin. 3 Cpp calitatea de martor are întâietate față de aceea de
avocat cu privire la fapte și împrejurări pe care le-a cunoscut înainte de a dobândi
calitatea de avocat.
- cel care a participat în aceeași cauză în calitate de judecător sau procuror;
- o altă parte sau un alt subiect procesual;
- avocatul care asistă sau reprezintă părți sau subiecți procesuali cu interese
contrare;
- alte situații prevăzute de art. 82 ind. 1 din Legea 161/2003, art. 20 alin. 8 din
Legea 51/1995;
În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor
deplina exercitare a drepturilor procesuale, deci şi cea efectivă și deplină a dreptului la
apărare (art. 10 Cpp) şi au obligaţia să încunoştinţeze pe suspect sau inculpat că are
dreptul de a fi asistat de un apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar în

21
condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege organele judiciare sunt obligate să ia măsuri
pentru asigurarea din oficiu a asistenţei juridice.
Conform art. 89 Cpp- suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul
sau mai mulți avocați, organele judiciare fiind obligate să îi aducă la cunoștință acest
drept. Asistența juridică este asigurată atunci când cel puțin unul dintre avocați este
prezent.
Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, fiind asigurată
confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor de supraveghere vizuală, pază
și Securitate, fără ca această convorbire să fie interceptată sau înregistrată. Probele
obținute cu încălcarea acestei prevederi se exclude.
Folosirea dreptului de apărare este facultativă, în sensul că părţile și subiecții
procesuali sunt libere să hotărască dacă se apără ele sau apelează la un apărător, cu
excepţia cazurilor prevăzute de art. 90 alin. 1 Cpp, asistenţa juridică fiind obligatorie
când suspectul sau inculpatul este:
- minor;
- internat într-un centru de detenție ori într-un centru educativ;
- reţinut sau arestat, chiar în altă cauză;
- faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în
altă cauză;
- când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că suspectul ori
inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea;
- în alte cazuri prevăzute de lege (de ex. art. 189 alin. 10, 212 alin. 3, 242 alin 8
Cpp).
- în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea
prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa
închisorii mai mare de 5 ani.
Decizia nr. 21/2016 HP ICCJ- în cursul procedurii de cameră preliminară și în
cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistența juridică este
obligatorie și pentru inculpatul persoană juridică, în raport cu dispozițiile art. 187 Cod
penal.

22
 Decizia 34/2008 RIL ICCJ- împăcarea părților în cazul infracțiunilor pentru care
asistența juridică este obligatorie se realizează numai în prezența apărătorului din oficiu.
Conform art. 93 Cpp- pentru persoana vătămată şi celelalte părţi, asistenţa juridică
este obligatorie:
- când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de
exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
- când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă
sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea
măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
- când persoana vătămată este victima unei infracţiuni de trafic de persoane sau trafic de
minori, conform art. 44 din Legea 678/2001.
Încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a
inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie se
sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. 1 lit. f Cpp.
5.3. Drepturile şi obligaţiile apărătorului
➢ În conformitate cu prevederile art. 92, art. 93 Cpp, în cursul procesului
penal apărătorul are următoarele drepturi:
În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să
asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, formulând cereri în acest sens, cu
excepţia:
a) situaţiei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare,
prevăzute în cap. IV din titlul IV;
b) percheziţiei corporale sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante.
În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părții civile, al părții
responsabile civilmente are dreptul să fie încunoștiințat în condițiiel art. 92 alin. 2 Cpp, să
asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, în condițiile art. 92, dreptul de a
consulta actele dosarului și de a formula cereri și a depune memorii.
Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi
ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi
şi libertăţi. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte
asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

23
 Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii,
dacă există dovada că acesta a fost încunoştinţat.
Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la
audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze
plângeri, cereri şi memorii.
În cazul efectuării percheziţiei domiciliare, încunoştinţarea se poate face şi după
prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează sa fie
percheziţionată, având în vedere caracterul acestei proceduri.
În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea
unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta şi despre eventualele
obiecţiuni formulate, iar actul este semnat şi de avocat.
 Art. 91 alin. 7- În cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii,
avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să
exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii,
excepţii şi obiecţiuni. Art. 93 alin. 3- în cursul judecății, avocatul persoanei
vătămate, al părții civile sau al părții responsabile civilmente exercită drepturile
persoanei asistate, cu excepția celor pe care aceasta le exercită personal și
drepturile de a consulta actele dosarului.
 Art. 92 alin. 8, 93 alin.2- Avocatul suspectului sau inculpatului, al persoanei
vătămate, al părții civile, al părții responsabile civilmente, are dreptul să
beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei
apărări efective.
 dreptul celui reţinut ori arestat să ia contact cu apărătorul său, în condiţii de
confidenţialitate.
 dacă în cursul urmăririi penale, cererile apărătorului sunt respinse în total sau în
parte, acesta poate face plângere potrivit art. 95 Cpp, în condiţiile art. 336-339
Cpp. În situaţiile prev. de art. 89 alin. 2, 92 alin. 2, 94 Cpp., procurorul ierarhic
superior este obligat să rezolve plângerea şi să comunice soluţia şi motivarea
acesteia în cel mult 48 de ore.
➢ Obligaţiile apărătorului, în cursul procesului penal sunt:

24
 - obligația de a asigura asistența juridică a părților sau subiecților procesuali
principali- art. 88 alin. 3 Cpp;
- avocatul din oficiu desemnat are obligația să se prezinte ori de câte ori este
solicitat de organul judiciar și să asigure o apărare concretă și efectivă în cauză. În
toate cazurile enumerate mai sus dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător,
organele judiciare au obligaţia să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Potrivit art. 91 alin. 2 Cpp, în ipoteza în care asistenţa juridică este obligatorie,
dacă apărătorul ales absentează nejustificat, nu asigură substituirea, refuză nejustificat să
exercite apărarea, deși a fost asigurarea exercitării tuturor drepturilor organul judiciar
desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i un termen rezonabil
și înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării efective. În cursul judecăţii, termenul
acordat nu poate fi mai mic de 3 zile.
Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului
ales. Atunci când la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în
condiţiile art. 91 alin. 5, cauza se amână.
- lipsa nejusitificată a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fără a asigura
substituirea, în condițiile legii sau refuzul nejusitificat al acestuia de a asigura apărarea, în
condițiile în care s-a asigurat exercitarea deplină a tuturor drepturilor procesuale se
sanționează cu amendă judiciară, conform art. 283 alin. 3 Cpp, cu informarea Baroului de
avocați.
- obligaţia de a se prezenta la fiecare termen stabilit de organele judiciare;
- Obligații prevăzute de art. 39-41 din Legea 51/1995:
- obligaţia de a studia temeinic cauzele încredinţate;
- obligația de a asigura asistența juridică în cauzele în care a fost desemnat din
oficiu;
- obligaţia de a pleda cu respectarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată;
5.4. Consultarea dosarului
 Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita
consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi
exercitat, nici restrâns în mod abuziv.

25
 Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a
nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului.
În cursul urmăririi penale, procurorul stabileşte data şi durata consultării într-un
termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penală.
 În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricţiona motivat consultarea
dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi
penale. După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune
pentru cel mult 10 zile
 În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta
declaraţiile părţii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl
reprezintă.
 În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă
de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în
faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive
de drepturi, la care avocatul participă.
 În cursul urmăririi penale, avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau
secretul datelor şi actelor de care a luat cunoştinţa cu ocazia consultării dosarului.
 Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător cu privire la
dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Bibliografie:
Constituţia României
Codul de procedură penală
Legea nr.303/2022, Legea nr.304/2022;
A.Andone Bontaş, G. Bodoroncea, M. Bulancea, V. Constantonescu, D. Grădinaru, C. Jderu, I. Kuglay, C.
Meceanu, L. Postelnicu, I. Tocan, A.R. Trandafir, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole,
Editura CH Beck, Bucureşti, 2015;
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2014
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck, Bucureşti,
2019;
N. Volonciu, A.S.Uzlau, R. Morosanu, G. Tudor, D. Atasiei, D. Gradinaru, C. Voicu, C. Ghigheci, V.
Vaduva, T. V. Gheorghe, C. Chiriţă, Noul cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2014;

26