GRILE DREPT PROCESUAL PENAL – din curs

Cap. 1

1. Definiţi procesul penal. Care sunt fazele procesului penal şi limitele acestora?

PROCESUL PENAL este o activitate reglementata de lege, desfasurata de

organele judiciare, de parti si celelalte persoane care participa intr-o cauza penala
in vederea constatarii complet si la timp a faptelor care constituie infractiuni si a
pedepsirii faptuitorilor potrivit vinovatiei lor. Fazele procesului penal sunt
urmarirea penala, camera preliminara, judecata si punerea in executare a hotararii
penale.

2. Care sunt actele prin care se marchează limita iniţială a procesului penal?

Limita initiala a procesului penal este inceperea urmaririi penale prin ordonanta

3. Ce se înţelege prin sintagma „organe judiciare”? În ce mod participă acestea în

cadrul fazelor procesului penal?

Organele judiciare sunt organele specializate ale statului care realizează activitatea
judiciară. Acestea sunt organele de cercetare penală(efectuează cercetarea penală
pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu în competenţa altor
organe de cercetare ), procurorul(efectueaza si supravegheaza urmarirea penala în
cauzele care privesc infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat), judecătorul
de drepturi şi libertăţi(soluţionează, în cursul urmăririi penale, cererile,
propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări ), judecătorul de
cameră preliminară(este judecătorul care verifică legalitatea trimiterii în judecată
dispuse de procuror, legalitatea administrării probelor și aefectuării actelor
procesuale de către organele de urmărire penală, soluţionează plângerile împotriva
soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţionează alte situaţii
expres prevăzute de lege) si instanţele judecătoreşti(judeca si solutioneaza cauza
in procesul penal)

4. Prin ce se disting raporturile juridice procesual penale de celelalte raporturi

juridice?

- sunt raporturi juridice de putere (de autoritate)

- unul dintre subiecţi este organul al statului
- apar în afara acordului de voinţă al părţilor
- drepturile subiective ale organelor judiciare au valoare de obligaţii pentru aceste
organe

Fazele procesului penal sunt:

a. urmărirea
1. Fazele procesului penal sunt:
a. urmărirea penală şi judecata;
b. urmărirea penală, judecata şi condamnarea;
c. urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale
rămase definitive.

2. Urmărirea penală presupune ca limită iniţială:

a. trimiterea în judecată;
b. întocmirea actului de începere a urmăririi penale;
c. punerea în mişcare a acţiunii penale.

3. Raporturile juridice procesual penale:

a. iau naştere, de regulă, peste şi în afara acordului de voinţă al părţilor;
b. presupun în mod obligatoriu prezenţa persoanei care a săvârşit infracţiunea;
c. se sting odată cu trimiterea în judecată a inculpatului.

4. Momentul final al fazei de judecată constă în:

a. rămânerea definitivă a hotărârii penale;
b. trimiterea în judecată;
c. pronunţarea în primă instanță a hotărârii judecătoreşti de condamnare, achitare
sau încetare a procesului penal.

Cap.2

1. Prin raportare la subiectul chemat să procedeze la interpretarea normelor juridice

procesual penale, de câte feluri
poate fi aceasta? Exemplificaţi.

- interpretare legala - făcută de organul care a edictat legea, are caracter

obligatoriu.Ex: prin „locul săvârşirii infracţiunii” se înţelege locul unde s-
a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs
rezultatul acesteia [art. 41 alin. (2) C. pr. pen.]
- interpretare judiciară - făcută de organele judiciare care aplică legea si in
principiu nu are caracter obligatoriu. Ex:
- doctrinară sau ştiinţifică - făcută în lucrări de specialitate: cursuri, tratate,
monografii
2. Poate fi apreciată practica judiciară ca fiind izvor de drept procesual penal?
Practica judiciară nu poate fi considerată izvor de drept, putând fi luată în
considerare într-o măsură lăsată la aprecierea instanţelor de judecată.

1. Constituie izvoare ale dreptului procesual penal în sens material:

a. Constituţia
b. Codul de procedură civilă
c. niciuna dintre variantele de mai sus

2. Dispoziţiile art. 177 C. pen. care definesc noţiunea de „membru de familie”

constituie un exemplu de:
a. interpretare logică
b. interpretare legală
c. nicio variantă de mai sus

3. Constituie excepţie de la principiul activităţii normelor procesual penale:

a. situaţiile tranzitorii
b. recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale străine
c. comisia rogatorie

5. Conform art. 203 alin. (2) C. pr. pen., măsurile preventive ale controlului
judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune pot fi luate faţă de inculpat. Per a
contrario, aceste măsuri preventive nu pot fi dispuse şi împotriva suspectului.
Această concluzie se desprinde ca urmare a aplicării regulilor de:

a. interpretare legală
b. interpretare sistematică
c. interpretare logică

6. Interpretarea normelor juridice procesual penale făcută de organele de urmărire

penală:

a. are forţă obligatorie

b. prezintă relevanţă doar pentru cauza penală în curs
c. reprezintă o formă de interpretare legală

Cap. 3
1. Prezumţia de nevinovăţie este:

a. prezumţie absolută
b. prezumţie relativă
c. prezumţie absolută până la pronunţarea hotărârii de condamnare în primă
instanţă, respectiv o prezumţie relativă în căile de atac.

2. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României, ca excepţie de la principiul

obligativităţii punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale:

a. se realizează de către Guvernul României, pentru înaltă trădare, cu votul a cel

puţin două treimi din numărul membrilor;
b. se realizează de către Camera Deputaţilor şi Senat, pentru înaltă trădare,
cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, în
şedinţă comună;
c. se realizează de către Guvernul României, Camera Deputaţilor şi Senat, în
şedinţă comună, pentru înaltă trădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul
membrilor.

3. Dreptul la interpret:

a. părţilor şi subiecţilor procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori
nu se pot exprima li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele
dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii prin interpret,
cheltuielile urmând a fi suportate individual de către aceste persoane;
b. în cadrul procedurilor judiciare se pot folosi şi traducători autorizaţi,
potrivit legii;
c. dreptul la interpret trebuie asigurat, obligatoriu şi gratuit, doar în ceea ce priveşte
părţile în procesul penal; subiecţii procesuali principali nu beneficiază de dreptul la
interpret.

4. În conformitate cu principiul prezumţiei de nevinovăţie, făptuitorul va fi

considerat nevinovat:

a. până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti penale;

b. până la punerea în mişcare a acţiunii penale;
c. până la dispunerea arestării preventive pentru 30 de zile.

5. Dreptul de apărare este garantat suspectului sau inculpatului:

a. pe tot parcursul fazei de urmărire penală; în cursul fazei de judecată, apărarea se

organizează de către procuror;
b. pe tot parcursul procesului penal, dacă asistenţa juridică este obligatorie;
c. pe tot parcursul procesului penal.

Cap.4
1. Fac parte din categoria organelor de cercetare penală speciale:
a. ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române;
b. comandanţii de nave şi aeronave;
c. ofiţerii anume desemnaţi să efectueze urmărirea penală în cazul
infracţiunilor săvârşite de militari.

2. Judecătorul de drepturi şi libertăţi:

a. poate dispune, la cererea procurorului, luarea măsurii controlului judiciar;

b. poate dispune, la cererea procurorului, prelungirea măsurii de siguranţă a
internării medicale provizorii;
c. soluţionează contestaţia privind durata procesului penal.

3. Judecătorul de drepturi şi libertăţi:

a. soluţionează cererea de anulare a amenzii judiciare aplicate de organele de

cercetare penală în cursul fazei de judecată;
b. poate emite, la cererea procurorului, mandat de aducere pe numele inculpatului;
c. îşi desfăşoară activitatea doar în faza de urmărire penală.

4. Judecătorul de cameră preliminară:

a. poate dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale;

b. verifică temeinicia probelor administrate în cursul urmăririi penale;
c. confirmă ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale.

6. Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii:

a. asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele de judecată;

b. conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare;
c. soluţionează căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti.

7. Cauzele penale se judecă în primă instanţă, la nivelul judecătoriilor,

tribunalelor şi curţilor de apel:

a. întotdeauna în complet format din 2 judecători;

b. în complet format dintr-un singur judecător;
c. în complet format dintr-un singur judecător, doar pentru ipoteza în care obiectul
judecăţii constă în autorizarea efectuării unei percheziţii domiciliare.

Cap. 5
 1. Dobândirea calităţii de suspect este determinată de:

a. punerea în mişcare a acţiunii penale;

b. efectuarea urmăririi penale în continuare faţă de o persoană;
c. sesizarea organelor judiciare despre săvârşirea unei infracţiuni.

2. Dobândirea calităţii de inculpat este determinată de:

a. dispoziţia de arestare preventivă;

b. începerea urmăririi penale;
c. punerea în mişcare a acţiunii penale.

3. Declaraţia de participare în procesul penal în calitate de parte civilă se poate

face:
a. numai până la momentul redactării rechizitorului de către procuror;
b. numai odată cu redactarea plângerii penale, la momentul săvârşirii infracţiunii;
c. în faţa primei instanţe, până la începerea cercetării judecătoreşti.

3. Introducerea părţii responsabile civilmente în procesul penal poate avea loc:

a. în tot cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale;

b. în faţa instanţei de judecată, până la pronunţarea hotărârii;
c. numai până la momentul prezentării materialului de urmărire penală către
inculpat.

4. Pot/poate avea calitatea de persoană responsabilă civilmente:

a. Fondul de protecţie a victimelor străzii;

b. părinţii unui copil de 12 ani care a comis o infracţiune de furt calificat;
c. societatea la care lucra inculpatul (în calitate de comitent), în cazul în care este
introdusă în proces la primul termen din faţa instanţei de apel.

Cap 6

1.În cursul judecăţii, asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie:

a. dacă acesta este cercetat pentru tentativă la o infracţiune pedepsită cu pedeapsa

închisorii între 2 şi 7 ani;
b. dacă acesta este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni continuate pedepsite
cu pedeapsa închisorii între unu şi 3
ani închisoare;
c. pentru comiterea unei infracţiuni pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii între
unu şi 5 ani.
2.Asistenţa juridică este obligatorie în următoarele cazuri:

a. faţă de inculpat s-a dispus măsura de siguranţă a obligării în mod provizoriu la

tratament medical;
b. în procedura negocierii acordului de vinovăţie dintre suspect şi procuror;
C. SUSPECTUL ESTE ARESTAT ÎN ALTĂ CAUZĂ.

3. Se poate interzice luarea de contact a inculpatului arestat cu apărătorul?

a. da; de către procuror, din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare ale
poliţiei judiciare, o singură dată, pe o durată de cel mult 5 zile;
B. NU; INCULPATUL ARESTAT ARE DREPTUL SĂ IA CONTACT CU
APĂRĂTORUL, ASIGURÂNDU-I-SE CONFIDENŢIALITATEA
CONVORBIRILOR;
c. nu; inculpatul arestat are dreptul să ia contact cu apărătorul, în prezenţa
organelor de urmărire penală, pentru a se preveni posibilitatea schimbării
declaraţiilor date până la acel moment.

4.Organele de cercetare ale poliţiei judiciare apreciază că inculpatul nu îşi poate

face singur apărarea:

a. în aceste condiţii, asistenţa juridică este obligatorie;

b. asistenţa juridică este obligatorie doar dacă pedeapsa prevăzută de lege este
detnţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 5 ani;
c. in aceste conditii , urmarirea se suspenda pana la momentul la care inculpatul va
putea sa isi organizeze apararea

Cap 7

1. Se va dispune clasarea in urmatoarele ipoteze

a. Fapta nu exista, fapta nu este prevazuta de lege penala

b. Nu exista interes public în urmarirea faptei , a intervenit decesul
faptuitorului
c. Fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege , lipseste plangerea
prealabila a persoanei vatamate

2. Inculpatul poate cere continuarea procesului penal, în ipoteza dispunerii

achitării ori încetării procesului penal, pentru următoarele considerente:
a. PERSOANA VĂTĂMATĂ ŞI-A RETRAS PLÂNGEREA PREALABILĂ;
b. părţile s-au împăcat;
c. se constată că fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

3. Ce soluţie se impune în ipoteza în care nu există suspect în cauză şi s-a

împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale?

a. renunţarea la urmărirea penală;

b. cercetările se continuă în vederea descoperirii autorului infracţiunii;
c. clasarea.

4. Are autoritate de lucru judecat:

a. ordonanţa de renunţare la urmărirea penală prin care s-a stabilit culpa
inculpatului, în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă;
b. hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă,
în faţa instanţei penale, cu privire la existenţa faptei;

c. HOTĂRÂREA DEFINITIVĂ A INSTANŢEI PENALE, ÎN FAŢA

INSTANŢEI CIVILE CARE JUDECĂ ACŢIUNEA CIVILĂ, CU PRIVIRE
LA EXISTENŢA FAPTEI.

4. Acţiunea penală:

a. SE POATE PUNE ÎN MIŞCARE PRIN ORDONANŢĂ A PROCURORULUI;

b. are drept obiect tragerea la răspundere civilă a persoanei care a săvârşit o
infracţiune;
c. este personală, de regulă.

8.3. Test de evaluare a cunoștințelor

1. Procurorul va exercita în faţa instanţei acţiunea civilă:

A. CÂND PERSOANA VĂTĂMATĂ ARE CAPACITATE DE EXERCIŢIU

RESTRÂNSĂ, IAR ACŢIUNEA CIVILĂ NU SE EXERCITĂ ÎN NUMELE
ACESTEIA DE CĂTRE REPREZENTANTUL LEGAL;
b. când persoana vătămată este o unitate de interes public;
c. când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, doar dacă
reprezentanţii acestuia au solicitat instanţei de judecată repararea prejudiciului.

2. Declaraţia de constituire ca parte civilă în procesul penal se poate face:

a. ÎN TOT CURSUL URMĂRIRII PENALE;
b. doar până la momentul redactării rechizitorului de către procuror;
c. din momentul punerii în mişcare a acţiunii penale până la terminarea
dezbaterilor.

3. Acţiunea civilă nu se poate exercita în cadrul procesului penal dacă:

a. PREJUDICIUL A FOST REPARAT;

b. prejudiciul nu este actual;
c. cererea de constituire ca parte civilă a depăşit momentul luării primei declaraţii a
suspectului.
4. Disjungerea acţiunii civile:

a. poate avea loc în cazul infracţiunii de furt calificat care a avut ca rezultat un
prejudiciu mai mare de 2.000.000 de lei;
b. nu poate avea loc în cazul infracţiunii de delapidare care a avut ca rezultat un
prejudiciu mai mare de 2.000.000 de lei;
C. DETERMINĂ TRIMITEREA SPRE SOLUŢIONARE CĂTRE
INSTANŢA CIVILĂ DOAR A LATURII CIVILE A CAUZEI, INSTANŢA
CIVILĂ PUTÂND ÎNSĂ FOLOSI PROBELE ADMINISTRATE ÎN
PROCESUL PENAL.

5.Instanţa penală va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă:

a. în caz de încetare a procesului penal, în baza intervenţiei amnistiei
antecondamnatorii;

B. DACĂ PARTEA CIVILĂ NU A INDICAT ÎN TERMEN DE 2 LUNI DE

LA DATA LA CARE A AFLAT DE DECESUL INCULPATULUI,
SUCCESORII ACESTUIA;
c. în cazul sesizării instanţei cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei, dacă
inculpatul şi partea civilă nu au încheiat un acord de mediere sau o tranzacţie cu
privire la latura civilă.

10.10. Test de evaluare a cunoștințelor

1. Care este diferența dintre probă și mijloc de probă?

Proba reprezinta orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau
inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la
cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care
contribuie la aflarea adevarului in procesul penal.
Mijloacele de proba sunt definite de doctrina ca fiind acele mijloace prin
intermediul carora pot fi constatate elementele de fapt care pot servi ca proba in
procesul penal.

2. Care sunt faptele sau împrejurările care constituie obiectul probațiunii în

procesul penal?

▪ faptele principale - faptele probatorii (indiciile) - prin intermediul acestora se

poate face dovada directă a existenţei sau inexistenţei
faptei, a urmărilor ei socialmente periculoase, precum şi a vinovăţiei sau
nevinovăţiei făptuitorului care, sub aspectul clasificării probelor, sunt probe directe
  Faptele probatorii conduc la stabilirea pe cale indirecta a faptelor principale
ex. Declaratia uneu personae care relateaza ca I s a povestit de către alta pers
care sub aspectul clasificarii probelor sunt probe indirecte
 Boala grava a inculpatului poate reprezenta o imprejurarea care sa conduca
la suspendarea procesului penal.

3. Care sunt condițiile pentru ca o probă să poată fi administrată în procesul

penal?

Proba sa fie legala

Proba sa fie verosimila
Proba sa fie pertinenta
Proba sa fie concludenta
Proba sa fie utila

4. În ce condiții se poate dispune excluderea unei probe?

Probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi
folosite în cadrul procesului penal,
Probele obţinute în mod nelegal
Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe
ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.
Probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele
obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.

5. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. orice probă utilă este o probă legală;

B. ORICE PROBĂ CONCLUDENTĂ ESTE PERTINENTĂ;
c. orice probă pertinentă este o probă utilă.

6. Sarcina probaţiunii revine în principal în ceea ce priveşte acţiunea civilă:

A. PROCURORULUI;
b.persoanei vatamate care exercita actiunea civila
c. procurorului si instantei de judecata

7. Hotărârea de renunţare la aplicarea pedepsei nu se poate întemeia în măsură

determinantă pe:

a. declaraţia persoanei vătămate;

B. DECLARAŢIA UNUI COINCULPAT;
c. declaraţia unui martor protejat.

8. Probele în procesul penal:

a. pot fi administrate doar în cursul urmăririi penale;

B. TREBUIE SĂ FIE PERTINENTE, CONCLUDENTE, UTILE ŞI
ADMISIBILE;
c. pot fi propuse doar până la momentul trimiterii dosarului în instanţă prin
rechizitoriu.
9. Principiul prezumţiei de nevinovăţie constă în aceea că persoana este
considerată nevinovată:

A. PÂNĂ LA RĂMÂNEREA DEFINITIVĂ A HOTĂRÂRII

JUDECĂTOREŞTI PENALE;
b. până la punerea în mişcare a acţiunii penale;
c. până la dispunerea arestării preventive pe 30 de zile.