DISCIPLINA ECONOMIA MONDIALA

TEMA CONTROL 1

1. Care sunt trăsăturile ce definesc economia mondială?

Trăsăturile ce definesc economia mondială sunt :
- celulele de bază ale economiei mondiale sunt reprezentate de către economiile
naţionale;
- economia mondială se referă cu precădere la schimburile între agenţi economici din
diferite ţări. Schimburile economice au la bază diviziunea internaţională a muncii;
- economia mondială este o consecinţă a dezvoltării activităţii economice naționale,
gradul de implicare a ţărilor fiind determinat în mod decisiv de puterea economică a ţării,
consecinţă a încorporării progresului tehnic şi tehnologic;
- economia mondială nu se reduce în mod simplist doar la comerţul internaţional cu
bunuri, ci se referă şi la servicii, idei, capitaluri, forţă de muncă, produse de inovaţii, etc.
Mai mult decât atât, interdependenţele stabilite între state nu sunt doar de natură
economică, ci şi politică, financiar-valutară;
- existenţa economiei modiale trebuie privită ca o consecinţă dar şi un factor favorizant al
globalizării.

2. Care sunt principalele fenomene care au determinat apariţia și evoluția ulterioară a

economiei mondiale.
-Dezvoltarea economiei de schimb şi a comerţului internațional. Sistemul de organizare a
activității economice determină două tipuri de economie: economia naturală (ce are la
bază autoconsumul) şi economia de schimb (în care accesul consumatorilor la bunuri şi
servicii se face indirect, prin intermediul schimbului). Schimbul reprezintă activitatea
principală care favorizează dezvoltarea și evoluția comerţului. Atunci când schimbul se
extinde la nivel global, reprezintă factor generator al apariţiei economiei mondiale.
-Dezvoltarea economiei de schimb şi a comerţului internațional. Sistemul de organizare a
activității economice determină două tipuri de economie: economia naturală (ce are la
bază autoconsumul) şi economia de schimb (în care accesul consumatorilor la bunuri şi
servicii se face indirect, prin intermediul schimbului). Schimbul reprezintă activitatea
principală care favorizează dezvoltarea și evoluția comerţului. Atunci când schimbul se -
Adâncirea diviziunii internaţionale a muncii. Diviziunea muncii reprezintă specializarea
agenţilor economici în producerea unui bun sau a unei categorii de bunuri sau servicii.
Acest fenomen se poate manifesta şi la nivel internaţional, generând apariţia diviziunii
internaţionale a muncii, adică specializarea agenţilor economici din diferite state în
producerea anumitor bunuri și/sau servicii. Atunci când acest lucru se întâmplă, din nou
devine necesar schimbul, astfel încât fiecare ţară să poată avea acces la o paletă cât mai
---Progresul tehnic şi tehnologic. Odată cu dezvoltarea economică progresul tehnic și
tehnologic şi-a pus amprenta asupra dezvoltării activităţii economice, în special din
perspective încorporării sale în cadrul economiilor naţionale. Progresul tehnic şi
tehnologic a contribuit la o mai rapidă desfăşurare a schimbului internaţional. Putem da
ca exemplu desfăşurarea transportului la nivel international (şi putem sesiza diferenţa
dintre transportul cu un vas cu pânze şi evoluţia la cel cu un avionde marfă), rapiditatea şi
siguranţa transferurilor capitalurilor financiare, şamd.
-Expansiunea globală a firmelor din ţările dezvoltate. Odată cu apariţia unor noi forme de
organizare a activităţii firmelor – ne referim la firmele transnaţionale, corporaţii, şa – a
apărut un nou tip de fluxuri economice, respectiv fluxurile comerciale internaţionale.
Aceste tipuri de fluxuri sunt mai complexe decât cele lanivel naţional, întrucât se
manifestă pe mai multe direcţii: firmă mamă-filială, filială-filială, filială-alte firme, etc.
-Formarea şi dezvoltarea corporaţiilor transnaţionale. Corporaţiile presupun relaţii de
colaborare economică între componentele sale, ceea ce determină dezvoltarea relaţiilor
economice internaţionaleargă de bunuri şi servicii.

3.Care sunt principalele influenţe ale globalizării asupra vieţii economice şi sociale ?
Influentele globalizării:

1.Dimensiunea politică este cea care stabilește în final politica globalizării, direcțiile și
strategiile, treptele de realizare a societății globale, ea este cea care face și desface alianțe,
dezvoltă, limitează și structurează piețe, introduce modificări in suveranitatea statelor,
globalizarea apărând astfel ca cea mai mare amenințare, pentru că „societatea globală”
sau „sistemul mondial” nu apar pe baza interdependențelor și a legăturilor reciproce ale
părților sale, ea putând stabili direcții atât spre democrație cât și spre dominație, dictatură.
2. Dezvoltarea umană durabilă rămâne principala dimensiune, cale, care asigură
dezvoltarea în general, democratizarea societăţii, demnitatea umană, solidaritatea,
participarea la decizii, distribuirea echitabilă şi nu în ultimul rând protejarea mediului
înconjurător.
3.Intensificarea, amplasarea şi întinderea spaţială a proceselor integraţioniste implică
armonizarea deciziilor statelor participante, a programelor şi proiectelor comune în
promovarea celor mai importante obiective, strategii şi priorităţi economice şi sociale,
politice şi militare pentru o zonă dată.
 4.Care sunt principalele elemente componente ale economiei mondiale?
La baza apariţiei şi închegării economiei au stat o serie de premise economico-istorice,
dintre care cele mai importante sunt:
1) naţiunea ca unitate structurală esenţială a existenţei societăţii;
2) un teritoriu naţional,
3) un anumit nivel al adâncirii diviziunii muncii şi de dezvoltare a cooperării economice;
4) formarea şi dezvoltarea pieţei naţionale.

Structura economica
-sfere, domenii,sectoare, ramuri, subramuri, unitati economice

5.Care sunt sectoarele economiei naţionale şi care este rolul lor în dezvoltarea
economică.

Sectoarele unei economii naţionale sunt:

1. Sectorul primar (materii prime şi materiale, agricultură)
2. Sectorul secundar (produse manufacturate, construcții)
3. Sectorul terţiar (sectorul serviciilor)
4. Sectorul cuaternar (tehnologie informaţională, idei)

La rândul lor sectoarele se împart în ramuri (spre exemplu, sectorul industrial include
industria uşoară, industria grea).
Cu cât avansăm de la sectorul primar spre cel cuaternar, cu atât valoarea nou adăugată
este mai mare. Astfel, ţările cu sector primar preponderent în economie au un nivel de
dezvoltare mai redus, deoarece în comerţul mondial vor furniza produse cu valoare
adăugată mai mică şi, probabil vor importa produse cu valoare adăugată mai mare, ceea
ce va crea o presiune de deficit a balanţei lor comerciale

6. Care sunt caracteristicile fluxurilor internaţionale?

Fluxurile economice internaţionale au caracteristici specifice diferitelor etape de
dezvoltare, fiind influenţate de o multitudine de factori: tehnico-economici şi
extraeconomici, cu acţiune imediată sau de perspectivă. Tendinţa generală a fluxurilor
economice internaţionale este de diversificare. Fluxul economic internaţional de mărfuri
poate lua forma exporturilor de maşini şi utilaje, de materii prime, de produse alimentare
etc., fiecare având particularităţi în ceea ce priveşte evoluţia cererii şi ofertei, formarea
preţurilor şi altele. Forma principală a fluxurilor economice internaţionale o constituie
schimbul internaţional de mărfuri sau comerţul mondial.
Un flux economic internaţional prezintă trei elemente definitorii:
-doi agenți economici, în două state diferite;
-un bun sau o categorie de bunuri, într-o cantitate şi frecvenţă dată (obiectul tranzacţiei de
import - export);
- legătură bidirecţională între cele două categorii de agenţi economici.

7. Definiţi principalele segmente aferente pieţei naţionale.

Principalele segmente aferente pietei nationale:
Piaţa bunurilor şi serviciilor
Piaţa muncii
Piaţa monetară
Piaţa capitalurilor

8. Definiţi principalele segmente aferente pieţei mondiale.

Piaţa internaţională a bunurilor şi serviciilor (comerţul internaţional)
Piaţa internaţională a muncii
Piaţa schimburilor valutare
Piaţa internaţională a capitalurilor
Piaţa ideilor şi cercetărilor ştiinţifice

9. Definiţi principalele criterii de clasificare a statelor lumii.

Din punct de vedere al populaţiei distingem:

 state cu populaţie numeroasă (peste 50 mil. loc – Republica Populară Chineză, India,
SUA, Federaţia Rusă, Brazilia, Germania etc.);
 state mediu populate (15-50 mil. loc. – România, Polonia, Olanda, Spania, Canada);
 state cu populaţie redusă (până la 15 mil. loc. – Ungaria, Austria, Bulgaria, Elveţia,
Noua Zeelandă etc.)

Din punct de vedere al potenţialului economic însemnat:

 mari puteri industriale – statele foarte dezvoltate (SUA, Japonia, Germania, Franţa,
Marea Britanie)
 state industriale cu întindere şi resurse mari (Republica Populară Chineză, India,
Federaţia Rusă, Brazilia,)
 state puternic industrializate ( Spania, Australia, Africa de Sud)
 state puternic industrializate cu teritoriu sau populaţie mică (Austria, Danemarca,
Finlanda, Olanda, Elveţia, Belgia, Suedia, Noua Zeelandă)

Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare se cunosc:

 state dezvoltate cu economie de piaţă (membre OCDE - statele membre OECD sunt:
Australia, Austria, Belgia, Canada, Chile, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța,
Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Coreea, Luxembourg,
Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia,
Spania, Suedia, Elveția, Turcia, Regatul Unit și Statele Unite. Comisia Comunităților
Europene participă la activitatea OECD. OECD reprezintă un forum unic în cadrul căruia
guvernele a 34 state democratice colaborează în vederea rezolvării provocărilor
economice, sociale și de mediu ridicate de globalizare.);
 state în curs de dezvoltare - conceptul defineşte o ţara în care agricultura are rolul
principal în dezvoltarea economiei, industrializarea este abia la început, iar sectorul
serviciilor este subdezvoltat, dar care are o creștere economică sau socială semnificativă –
pieţe emergente: Brazilia, China, Africa de Sud, India.
 state în tranziţie – statele ce au schimbat sistemul centraliyat cucel al economiei de
piaţă libera: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Slovenia etc.;
 ţări subdezvoltate. In acest grup neomogen de ţări în curs de dezvoltare se afla 60 de
tari foarte sarace, aflate la periferia economiei mondiale. PNB al acestora este de 100 -
400 USD/locuitor (1996).

10. Definiţi principalele caracteristici ale politicilor ce vizează energia

Principalele surse energetice trebuie să se găsească în cantități corespunzătoare și să fie
exploatabile convenabil din punct de vedere tehnic, economic și al unei perspective
durabile. Aceste surse sunt reprezentate de combustibilii fosili (carbunii, titei: petrol şi
gaz natural, petrolul greu si asfalt), sisturi bituminoase, energia biomasei, puterea
hidroelectrica, energia nuclear, energia geotermala
Resursele naturale şi în special cele energetice au influenţat din totdeauna evoluţia
societăţii umane, dezvoltarea economică, economiile naţionale ale statelor lumii,
economia globală în ansamblul său. Interdependenţa dintre existenţa ori inexistenţa
resurselor şi nivelul de dezvoltare economică a statelor lumii a fost de mult înţeleasă şi a
marcat evoluţia politică a lumii.