CUM A APĂRUT PIAȚA MONDIALĂ

Relaţiile economice internaţionale îşi au începutul în comerţul internaţional, care a cunoscut toate
etapele de dezvoltare - de la afaceri izolate de comerţ exterior până la colaborare comercial-economică
de mari dimensiuni şi de lungă durată.
Piaţa mondială, care a apărut la etapa dezvoltării producţiei manufacturiale (sec. XVI) se
dezvolta activ sub influenţa mişcării capitalului comercial, care s-a consolidat economic şi politic în
majoritatea ţărilor europene.
Specificul dezvoltării unor etape mai târzii este legat de revoluţia industrială din sec. XVIII-XIX,
care a pus marea industrie în dependenţă directă de schimbul internaţional. Etapa finală de formare a
pieţei mondiale ţine de sfârşitul sec. al XIX începutul sec. XX şi se caracterizează prin mărirea
volumului comerţului internaţional, schimbări în structura fluxului de mărfuri ceea ce a condus la
interacţiunea reciprocă a economiilor naţionale.
Piaţa mondială este un derivat al pieţelor naţionale. Totodată, această piaţă exercită o acţiune
inversă activă asupra echilibrului macroeconomic a sistemelor economice izolate.
Segmente ale pieţei mondiale se consideră atât factorii de producere tradiţionali - pământ, muncă şi
capital, cât şi factori relativ noi, cum ar fi, de exemplu, tehnologiile informaţionale, antreprenoriatul,
importanţa celor din urmă creşte sub acţiunea revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale. 
Pieţele de bunuri şi servicii, de capital şi de forţă de muncă, formate la nivel supranaţional sunt
rezultatul interacţiunii cererii şi ofertei mondiale, a preţurilor mondiale, pieţele respective suportă
fenomenele fluctuaţiilor ciclice, funcţionând în condiţii de monopol şi concurenţă. 
Nivelul de maturizare a relaţiilor microeconomice se determină prin raportul dintre ritmul de
creştere a schimbului de mărfuri şi producerea materiei prime. Despre schimbările ce au loc în sfera
relaţiilor economice internaţionale ne servesc drept mărturie datele vizând structura schimbului de
mărfuri, greutatea specifică a tranzacţiilor făcute pe piaţa muncii şi pe cea de capital, dinamica
preţurilor mondiale, direcţia orientării bunurilor, serviciilor şi capitalului.
Analiza volumului de bunuri ce intră în ţară (import) şi a produselor industriale, resurselor şi
investiţiilor ce ies din ţară (export), estimat în expresie bănească, se utilizează pentru a întocmi balanţa
cheltuielilor şi veniturilor unei ţări. 
"Transparenţa" economiei unei ţări, nivelul ei de implicare în relaţiile economice mondiale poate
fi apreciată pe baza calculului indicilor coeficientului de export şi a volumului exportului pe cap de
locuitor. Coeficientul de export este egal cu raportul dintre costul exportului şi costul produsului intern
brut (PIB).

1
 Un loc important în înţelegerea legităţilor de dezvoltare a relaţiilor economice mondiale îl
ocupă mobilitatea factorilor de producţie, condiţionată de perfecţionarea continuă a puterilor de
producere ale societăţii, de procesele diviziunii internaţionale a muncii.
Piaţa mondială reprezintă totalitatea relaţiilor care se stabilesc între producătorii şi consumatorii
din diferite ţări, între economiile naţionale în procesul schimbului de activităţi, care iniţial s-a constituit
ca şi piaţă mondială capitalistă. Un sistem de relaţii marfă-bani, economice - comerciale şi credit-
financiare.
Piaţa mondială reflectă, în general, structurile şi trăsăturile definitorii ale economiei mondiale.

Noţiunea de piaţă mondială şi structura ei 

Piaţa mondială presupune existenţa unui sistem de relaţii bani-marfă consolidate pe plan
interstatal între ţările participante la diviziunea internaţională a muncii. 
Piaţa mondială cuprinde toate direcţiile de bază ale diviziunii internaţionale a muncii.
Parametrii dezvoltării acesteia ilustrează nivelul de dezvoltare a procesului de internaţionalizare a
producţiei de menire publică. 
Piaţa mondială este produsul pieţelor interne. Totodată aceasta exercită o activă influenţă
inversă asupra echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate.
Distingem mai multe tipuri ale pieţei mondiale:
 Piaţa mondială de mărfuri - 80% din volumul comerţului exterior se atribuie comerţului cu mărfuri;
 Piaţa mondială a capitalurilor - amplasarea în alte ţări a capitalului în formă de investiţii directe,
credite, hîrtii de valoare;
 Piaţa mondială a forţei de muncă - reprezintă relaţiile economice legate de migraţiunea forţei de
muncă;
 Piaţa realizărilot tehnio-ştiinţifice - aparate microelectronice şi radiotehnice,,tehnologii avansate;
 Piaţa mondială invizibilă - proiecte tehnice, licenţe, brevete etc.

Etapele de constituire a pieţei mondiale:

În decursul istoriei putem distinge 5 etape în constituirea pieţei mondiale, astfel:
- Etapa 1 sec. XVI – începutul sec. XVII : se dezvoltă comerţul internaţional şi expansiunea
comercială datorită faptului că se dezvoltă semnificativ mijloacele de transport.
- Etapa 2 sunt cuprinse secolele XVIII - XIX : în dependenţă de comerţul exterior se observă o
creştere şi dezvoltare a industriei mari.
- Etapa 3 sfârsitul sec. XIX şi începutul sec. XX : se intensifică internaţionalizarea producţiei şi
2
a capitalului şi aceasta determină sfârşitul etapei de constituire a pieţei mondiale.
- Etapa 4 prima jumătate a sec. XX: se formează piaţa socialistă şi se intensifică concurenţa
interstatală şi cea dintre diferite sisteme.
- Etapa 5 a doua jumătate a sec. XX: apar tendinţe de integrare şi colaborare dintre state. Se
constituie piaţa europeană unică. 

Cauzele apariţiei pieţei mondiale

Principalele cauze care au dus la apariţia pieţei mondiale au fost:
- Adîncirea diviziunii internaţionale a muncii;
- Internaţionalizarea producţiei şi caitalului;
- Dezvoltarea relaţiilor economice şi politice internaţionale;
- Dezvoltarea sistemelor de transport şi a sistemelor de legătură;
- Determinarea nivelului de dezvoltare a forţalor de prodcţie;
- Revoluţia tehnico-ştiinţifică ş.a.
Piaţa mondială este o parte integrantă a economiei mondiale evoluţia căreia este supusă legilor
economice obiective ale schimburilor internaţionale şi mai este cunoscută, în practică sub denumirea de
piaţă internaţională sau piaţă externă. Acestea însă au un conţinut mai restrîns.
Un aspect esential al situatiei specifice in care se afla economia mondiala contemporana il
constituie asimetria profunda dintre nivelurile de dezvoltare ale statelor, ceea ce influienteaza in mare
masura interdependentele economice internationale.
Pentru cunoasterea interdependentelor economice internationale si a dinamicii lor acestea au o
mare importanta deoarece raporturile dintre diferitele netiuni depind, in mare masura , de gradul in care
fiecare dintre ele si-au dezvoltat fortele productive, diviziunea muncii, etc.
In ultimile decenii au avut loc schimbari in ceea ce priveste centrele de putere economica, au
disparut sau si-au pierdut din importanta unele dintre acestea, in schimb au aparut si au tendinta sa se
dezvolte altele. Chiar daca se iau in calacul numai trei center de putere Europa occidentala, America de
Nord si Asia de Sud-Est si un singur indicator (PIB) este evident ca Asia de Sud-Est si in primul rand
Japonia continua sa avanseze pe primul loc; SUA avand tendinta sa decada, oferind locul sau tarilor din
Europa occidentala.
Cresterea sau scaderea preturilor la materii prime si combustibili (de ex: la petrol), cresterea sau
scaderea dobanzilor la credite le acordate diferitelor tari precum si ponderea datoriilor externe, au facut
sa creasca sensibilitatea economiilor internationale fata de evolutia si tendintele vietii economice

3
internationale, ceea ce au imprimat interdependentelor dintre tari o dinamica pe care n-au avut-o pana
acum.
Interdependentele economice inseamna cooperare reciproca avantajoasa, intre state suverane,
bazate pe principiile dreptului international, pentru progresul fiecarei natiuni.
Piata mondiala reprezinta ansamblul relatiilor de schimb care se stabilesc intre egentii
economici din tari diferite, pe baza cerereii si ofertei. Ea reprezinta locul (spatiul) de manifestare a
diviziunii muncii, a rezultatelor acesteia. Fiind vorba de diverse piete nationale care, impreuna,
formeaza piata mondiala, oferta si cererea vor avea in fiecare caz in parte elemente particulare in ceea
ce priveste cararcteristicile, dimensiunile si structura.
În concluzie, putem spune că piaţa mondială nu este o noţiune geografică, ci una economică. Ea
reprezintă ansamblul tranzacţiiilor care au loc între agenţii economici de pe întreg globul.