I.

Geografia ramurilor economiei mondiale in sistema stiintelor economicogeografice

1.Obiectul de studiu
2.Etapele formarii economiei mondiale
3.Clasificarea activitatilor industriale
4.Tipuri de industrializare si regiuni industriale
5.Directiile principale ale PST in productia materiala
1. Obiectul de studiu
Geografia ramurilor economiei mondiale are ca obiect de studiu analiza
aspectelor spatiale ale productiei, repartitiei schimbului si consumului de
bunuri materiale, localizarea si dinamica factorilor economiei, conexiunea lor
teritoriala cu componentele fizico-geografice si demografice. Una dintre sarcinile
de baza ale geografiei economice este identificarea influentei condittilor geografice,
influenta factorilor social si tehnico-economici asupra dezvoltarii productiei si a altor
tipuri de activitati. Principalele obiecte ale analizei spatiale sunt tarile si regiunile, iar
in ultimul timp si corporatiile transnationale (CTN). Ele stau la baza structurii
ramurale si teritoriale a economiei mondiale.
A doua sarcina de baza a geografiei ramurilor economiei mondiale a fost si ramane
analiza spatiala multilaterala a sistemului diferenfiat si atotcuprinzator a fluxurilor
de marfuri, mijloace financiare, inclusiv acordarea de servicii Internationale.
Prin urmare, localizarea resurselor, amplasarea lor, zonele de prelucrare si
distribuire, examinarea unor activitati legate de reteaua mijloacelor de transport si
coinunicatii, extractia si exploatarea resurselor naturale, producfia diverselor bunuri
materiale, comertul si serviciile de informatica, consultanta, cercetare, actiunile
autoritatilor, care au impact asupra tipurilor de activitati economice intra in sfera de
activitate a acestei ramuri a geografiei umane.
In afara de aspectele instructiv-educative, geografia ramurilor economiei mondiale
mai are menirea de a solutiona si multe probleme aplicative. Acestea se
manifesta in amplasarea noilor

6
obiecte pentru activitatea economica internationala (intreprinderi, cai de comunicatii,
terenuri agricole, etc.). Proiectarea unor astfel de obiecte trebuie sa tina cont de
interesele fiecarei tari in parte, cat si a regiunilor in ansamblu. In prezent astfel de
cercetari si elaborari adeseori le intreprind companiile transnationale, care fondeaza
intreprinderi, reprezentante si filiale in multe tari si regiuni ale lumii.
Geografia Ramurilor Economiei Mondiale studiaza raspandirea si
concentrarea spatiala a industriei, agriculturii, transporturilor si sferei serviciilor.
Geografia Ramurilor Economiei Mondiale se divizeaza in mai multe subramuri:
geografia industriei, geografia agriculturii, geografia transporturilor, geografia
comertului, geografia turismului.
Geografia industriei - ramura a geografiei economice care are ca obiect de
studiu raspandirea si concentrarea industriei in teritoriu, rolul activitajilor
industriale in modificarea peisajului geografic, in structura populatiei, in fizionomia
si profilul functional al asezarilor umane.
Industria este ramura de baza a productiei materiale, care asigura transformarea
izvoarelor de energie si a materiei prime in mijloace de produce (utilaje industriale,
masini-unelte, mijloace de transport) si bunuri materiale de larg consum
(imbracaminte, incaltaminte, alimente, etc.).
Ramura industriala - totalitatea activitatilor industriale reunite dupa
caracteristici privind destinatia produselor, natura materiilor prime si a proceselor
tehnologice de productie.
Geografia agriculturii - ramura a geografiei care studiaza variatia spatiala a
modelelor activitatilor agricole, descrie si explica distributia teritoriala a culturilor
de plante, a organizarii agriculturii si a pietelor agricole.
Agriculiura - ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si
cresterea animalelor in vederea obtinerii unor procluse alimentare si a unor materii
prime.
Geografia transporturilor - ramura a geografiei care studiaza sistemele de cai de
comunicatie, curentii de transport, modurile si diferitele tipuri de transport.

2. Etapele formarii economiei mondiale

Termenul economic provine de la grecescul oikonomia (oikos - casa, gospodarie,
si nomos - ordine, regula, dirijare). In modul cel mai simplu economia poate fi
definita ca fiind o anumita regula in administrarea unei gospodarii. Ca sinonim cu
notiunea de economie se foloseste notiunea activitatea economica, sau viata
economica.
Activitatea

economica reprezinta ansamblul comportamentelor societatii si

a factorilor de decizie de a produce bunuri materiale si nemateriale, pentru a le

repartiza si comercializa in functie de necesitatile sociale. Interactiunea a diferite
activitati economice si sociale prin diviziunea sociala si teritoriala a muncii duce la
constituirea treptata a economiei nationale, iar mai tarziu - si la formarea economiei
mondiale.
Economie mondiala reprezinta totalitatea economiilor nationale ale tuturor
tarilor lumii, legate intre ele prin relatii economice interstatale, bazate pe diviziunea
internajionala a muncii.
Economie nationala sistem ai activitatilor economico-sociale, activitati care
se desfasoara si se itretin reciproc in cadrul unei tari si care se raporteaza la
posibilitaile si la interesele generate national-statale; totalitatea ramurilor economice
dintr-o tara.
Economie dr piata - sistem economic in care majoritatea bunurilor sunt produse
in scopul schimbului, iar decizia economica este luata liber, la un nivel
descentralizat, de catre producator si consumator, pe baza cererii si ofertei.
Formarea economiei mondiale a inceput dupa Marile Descoperiri Geografice
si Revolutia Industriala din Anglia si s-a terminat la sfarsitul secolului XIX si
inceputul secolului XX. Pana la Marile Descoperiri Geografice relatiile economice
dintre statele si regiunile lumii erau foarte restranse, multe teritorii erau izolate de
restul lumii. Dupa descoperirile geografice, America, Africa de Sud, Australia si alte
regiuni au inceput a fi incluse in schimbul de marfuri, ele furnizand materii prime
agricole, forta de munca ieftina etc. Aproape unica ramura a economiei mondiale in
acea perioada era agricultura, iar comertul si transportul jucau un rol neinsemnat.

O cotitura radicala in constituirea economiei mondiale a fost Revolutia Industriala

din Anglia de la sfarsitul secolului XVIII.

8
Atunci au aparut primele masini, care au inlocuit munca manuala (manufactura) cu cea
a masinilor. A aparut ca ramura a economiei mondiale industria, care s-a dezvoltat
initial in tarile Europei de Vest (Anglia, Franta, Olanda, Germania etc.). S-a
perfectionat radical transportul, prin aparitia vaporului (nava cu motor cu abur), care
inlocuieste treptat corabiile cu panza, a locomotivei cu abur si transportului
feroviar. Dezvoltarea rapida a industriei in tarile Europei a sporit cerintele in
materii prime minerale si agricole, care erau aduse din coloniile statelor europene.
Coloniile mai serveau si ca piata de desfacere pentru marfurile industriale din
Europa. Deci, astfel se contureaza piata mondiala de marfuri si economia mondiala,
regiunile lumii incepand a se specializa in anumite productii.
Dupa primul razboi mondial si indeosebi dupa al doilea razboi mondial, economia
lumii este divizata in doua sisteme economice: capitalist si socialist. Primul sistem
includea tarile capitaliste dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare, care se dezvoltau
in cadrul pietei mondiale, continuand evolutia fireasca a economiei mondiale. Pe
cand sistemul socialist din care faceau parte tarile socialiste, a experimentat o
economie fara proprietate privata, planificata, aproape izolata de piata mondiala.
Acest sistem a dat faliment si, in prezent, majoritatea acestor state au pasit pe calea
economiei de piata.

Economia mondiala actuala este un sistem global bazat pe diviziunea mondiala a

muncii, exprimata in organizarea productiei, repartizarea si consumul bunurilor
materiale. Rolul principal in formarea economiei mondiale 1-a jucat acumularea de
capital, dezvoltarea rapida a mijloacelor de productie si de transport si economia
de piata libera bazata pe proprietatea privata. Economia mondiala este foarte bine
structurata in state, care alcatuiesc Centrul Economiei Mondiale, Periferia si
Semiperiferia.
Economia mondiala este produsul evolutiei indelungate a diferite structuri socioeconomice. Studierea problemelor genezei, evolutiei si dezvoltarii acestor structuri
permite de a interpreta procesele actuale din economia mondiala si de a determina
locul fiecarui stat aparte in comunitatea statelor lumii.

3. Clasificarea activitatilor industriale

In clasificarea activitatilor industriale - in raport de procesul de productie si
materiile prime - se folosesc mai multe moduri de clasificare.' dupa destinatia
economica a productiei; dupa caracterul producfiei; dupa relatia dintre resursele
folosite si localizarea activitatilor.
Dupa destinatia economica a productiei industriale se impart in industriile din
grupa "A", care produc mijloace de productie si industriile din grupa "B" (produc
bunuri de consum).
Dupa caracterul productiei se imparte in: industria grea (extractie, mijloace de
produtie, chimica etc.) si industrie usoara (alimentara, textila, incaltaminte etc.).
Industria grea este aceea care valorifica materii prime voluminoase, fiind,
totodata, o mare consumatoare de energie. Din punct de vedere fmanciar, industria
grea este mare consumatoare de capital, iar investitiile se amortizeaza greu, in
timp mai lung. Industria grea este localizata in apropierea zonelor de extractie a
materiilor prime, in porturi, pentru a se evita transportul materiilor prime, la mari
distan|e.
Industria usoara foloseste materii prime textile, alimentare si produc
semifabricate, care pot fi transportate la distance mari. Industria usoara consuma
putin capital, iar ritmul de recuperare, de amortizare a investitiilor este rapid, timpul
fiind scurt.
Un alt mod de clasificare imparte industria in industria de echipament si
industrie de bunuri de consum.
Industria de echipament produce utilaje, instalatii, mijloace de transport pentru
toate ramurile economice.
Industria bunurilor de consum realizeaza o productie foarte diversa si cu o larga
difuzare in populatie.
Dupa al treilea mod de clasificare, se disting urmatoarele industrii: industrii
dependente, industrii libere, industrii incluse.

Industriile dependente de materii prime sau surse de energie sunt acelea care au
constrangeri legate de accesul la materii prime. Uneori, cand se apeleaza la importuri,
sunt nevoite sa-si deplaseze productia spre zonele litorale, in porturi, prin care se
aprovizioneaza

10
(ex. siderurgia, industria petrochimica, rafinariile petroliere, industria zaharului, s. a.).
Industriile libere sunt acelea care nu au constrangeri legate de accesul la materii
prime. Factorii care le influenteaza sunt: existenta fotei de munca, existenta unor
piete de consum, care solicita productia, accesul la informatie, concentrarea
activitatilor administrative si financiare. Sub aspectul localizarii industriile libere
sunt legate de marile orase, unde este concentrata o mare forta de munca bine
calificata (industria electronica), altele sunt raspandite mult mai larg, asa cum sunt
industria textila si alimentara.
Industriile incluse sunt legate de cerintele si necesitatile locale ale populatiei, fiind
localizate in apropierea clientelei (ex. industria materialelor de constructie, industriile
alimentare).
4. Tipuri de iudustrializare si de regiuni industriale
Pe Glob se deosebesc mai multe tipuri de industrializare: curopean, nord-american,
japonez, sovietic.

a.

Industrializarea timpurie de tip european, caracteristica pentru Europa de

Nord-Vest, se bazeaza pe urmatoarele elemente: existenta unor resurse de carbuni

si minereuri de fier (bazinele Ruhr, Silezia, franco-belgian). Anglia centrala,
Lorena;
existenta
extinderea
forta

de

populatiei

unor

institutii

imperiilor
munca
si

bancare

coloniale

abundenta

traditiei

si

resurse

(Olanda,

si

financiare

Franfa,

specializata,

mestesugaresti;

legate

Marea

Britanie);

datorita

existentiala

de

densitajii

unei

burghezii

bogate care a facut investitii in industrie; posibilitatea de a importa

materii

prime

ieftine

din

colonii;

posibilitatea

desfasurarii

productiei pe pietele coloniilor.

b.
s-a

Industrializarea

de

facut

tarziu

(secolul

XIX).

Caracteristicile

bogate

materii

prime

in

existenta

mai
unor

Africa de Sud
mobilitatea
mentalitate,
conducere

tip

(resurse

fortei

de

energetice,
munca

receptivitate
eficienta;

nord-american.

si

SUA,

existenta

unui

de

capital

in

acesteia

Australia,

solul

fertil);

de

initiativa,

spirit

tehnic, precum
strainatate,

dezvoltate cat si in curs de dezvoltare, prin care s-a ajuns la controlul

11

sunt:

Canada,

metalifere,

fata de programul

exportul

Industrializarea

atat

si o
in

tari

unor economii nationale de marile companii nord-americane (in America Latina).

Dominarea bursei fmanciare prin dolar, principala moneda de schimb, prin care isi
ajusteaza deficitul balantei de plati exporland inflatia proprie la scara mondiala.
c.

Industrializarea

de

tip

japonez

s-a

impus

in

conditiile

lipsei de traditie si a materiilor prime, dar care s-a dezvoltat in

prezenta

catorva

disciplinata;
straine

si

elemente:

seriozitate,

forta

de

munca

capacitate

exceptionala

de

adaptare

flexibilitate

tchnologica;

nivel

ridicat

califlcata

si

tehnologiilor

al

productivitajii

muncii bazat pe tehnica moderna si relatii civilizate intre antreprenor

si

angajati;

dezvoltarea

unei

piete

largi

de

desfacere

si

cu produse de buna calitate pe piata mondiala. Tipul

penetrarea

japonez s-a

mai impus in tari ca Taiwan, Coreea de Sud, Singapore, Malaiezia,

mai nou in China.
d.

Industrializarea

fosta

U.R.S.S.,

urmatoarele
asupra

de

si,

tip

apoi,

componente
industriei;

sovietic

s-a

fostele

tari

in

economice
existenta

centralizate;

dezvoltarea

industriei

de

bunuri

de

industriale

dupa

criterii

politice

redusa

de

excesivii

retehnologizare

si

industriei

consum;
(flexibilitate

1917,

in

bazandu-se

pe

proprietatea

gestiuni

si

dupa

comuniste

sociale:

unei
a

impus

planificate

grele

in

localizarea
nu

de

si

defavoarea
activitatilor

economice;

tehnologica

stat

capacitatea

redusa)

prin

construirea de mutatii industriale foarte mari, consumatoare de energie si cu

productivitati reduse ale muncii.

e.

Industrializarea

recenta

si

se

face

foste colonii; se

tarior
in

in

conditii

curs

de

caracteristice:

dezvoltare

majoritatea

este

tarilor

sunt

dezvolta unitati de montaj si asamblare cu piese

aduse din tarile avansate, ceea ce reduce importul; exista o forta de

munca
utilaje

abundenta,

putin

pretentioasa,

moderne)

care

realizeaza

modelul

japonez)

ceea

ce

(datorita

calitatii

si

pretului

scazut);

energetice,

agricole)

care

(minerale,
o

dependenta

fata

de

consultanta, retehnologizare,

produce

permite

tarile

cficienta
la

plasarea

existenta
sa

dezvoltate

la

orientarea

preturi
usor

incep

pietei.

(daca

folosesc

scazute

pe

piata

unor

fie

se

(dupa

mondiala

materii

prime

nationalizate;

exista

care

apeleaza

Intre

statele

pentru
din

aceasta categoric exista diferente. Uneie state cum sunt Brazilia,

12
India, datorita intinderii mari, au o infrastructure industriala dezvoltata. dar
insuficienta, in timp ce altele abia acum isi creeaza baza industriala: Iran, Mexic,
Algeria, Venezuela, Chile, precum si alte tari din Africa, Asia, etc.
Dupa 1950, au aparut nucleele neoindustriale ale industriei de varf numite
tehnopoluri

(microelectronica,

robotica,

biotehnologii,

neoenergetica,

nanotehnologii s.a.), care sunt localizate la periferia metropolelor, cu sprijinul

stiintific al universitatilor ( Ex: Silicon Valley, in regiunea industrials San
Francisco, SUA).

Un alt fenomen legat de criza vechilor regiuni industriale este rcconversia

industrial, care se poate manifesta sub mai multe forme: mutatii tehnice in interiorul
ramurii, care constau in inlocuirea materiilor prime scumpe cu altele ieftine (ex:
metalul cu masele plastice); mutajii gcografice care au loc atunci cand factorii de
localizare dispar (ex: epuizarea zacamintelor - minereuri, carbuni - centrele minime
dispar); reconversia populafici In declin, fie prin inlocuirea profilului cu unul
apropiat tehnologic, fie inlocuirea productiei (ex.: transformarea fabricilor de tancuri
in unitati pentru tractoare, autovehicule etc.); reconversia regionala se produce
atunci cand o activitate dominants este in declin (siderurgia, industria textila).
Reconversia presupune schimbarea completa a profilului activitatilor sau construirea
unor unitaji moderne, adaptate picfci actuate. O tendinja moderna este aceea de a
construi in aceste regiuni, supuse reconversiei, a unor zone libere, pentru a atrage
investijiile de capital.
Zona libera este o zona bine delimitata intr-un teritoriu national in care pot fi
introduse marfuri in vederea prelucrarii si comercializarii, fara aplicarea restrictiilor
vamale nationale. Scopul crearii de zone libere este de a atrage capitalul strain si de a
dezvolta economia regiunii. Crearea unei asemenea zone libere este conditionals
cle: infrastructura corespunzatoare, forta de munca bine instruita si calificata; malerii
prime si existenta piejelor de desfacere. Se deosebesc: zone libere producatoare (de
export si de import), scutite de impozite, infiinjate de organizafii transnationale si
companii de navigate; zone libere de depozitare, situate langa

13

frontiere si porturi, care se folosesc pentru stocarea marfurilor necesare

consumului In zonele vecine; zone libere de frontiera, situate la frontiera dintre
doua state, In care se desfasoara activitatj industriale; zone libere conierciale,
care au ca obiectiv aprovizionarea cu marfuri de import.
Regiunea industrial este un spatiu in care se concentreaza activitatile
industriale, in care sunt prezentate grupari si centre cu un coeficient mare de
industrializarc $i de urbanizure. Se caracterizeaza printr-o dotare cu cai de
comunicatie, cu resurse umane calificate, dar si cu legaturi economice intense.
Formarea regiunilor industriale a fost favorizata de mai mulji factori. Se
deosebesc mai multe tipuri de regiuni industriale: formate pe baza resurselor
energetice si materii prime proprii (Ruhr, Donbass, Ural, Silezia
Superioara, Lorena); regiuni urbane-portuare (New York, Osaka-Kobe,
Shanghai, Buenos Aires); regiuni bazatc pe tradifia mesteugareasca
(Flandria, Boemia Centrala, Saxonia, Lyon); regiuni mixte (regiunea Marilor
Lacuri, regiunea Volga, regiunea Los Angeles - San Francisco).
Regiunile industriale se dezvolta in zone favorabile - cu materii prime, cu
comunicatii, cu for|a de tnunca, cu numar mare de consumatori - si au o contribute
importanta la formarea produsului intern brut (P.I.B.) al tlrii in care se afla.
5. Directiile principalc ale PST in produces materiala
Revolutia tehnico-stiint.ifica conlemporana este rezultatul marilor descoperiri
in domeniul stiintei si tehnicii, care "in mod radical au schimbat baza materiala a
societatii.
Trasaturile ei principale sunt:
Descoperirea si Utilizarea noilor surse si tipuri de energie;
cibernetizarea productiei
producere,
Descoperirea

administrare

Automatizarea si

; Utilizarea intensa in procesele de

si

stiinta

tehnicii

electronicedecalcul;

metodelor de creare a materialelor cu

proprietati impuse;
Implementarea noilor metode tehnologice in productie;
stiintei intr-o forta de productie, legatura ei

Transformarea

14
Stransa cu productia.
Directiile principale ale progresului tehnico-stiintific in Industrie sunt
electrificarea, mecanizarea, automatizarea si chimizarea produc{iei.
a.

Electrificarea

procesului

implementarea

larga

este

elcctrice.

Electrificarea

directi

ale

automatizarea

in

de
toate

economiei

progresului
produc|iei,

de

producfiei.
ramurile

in

mare

economice
masura

tehnico-stiintific.
asemenea

si

Electrificarea
a

energiei

determina

Mecanizarea

chimizarea

se

alte
si

realizeaza

complet sau partial, pe baza utilizarii energiei electrice. Se deosebesc

doi indicatori ai gradului de electrificare - gradul de electrificare a
producjiei si consumul de energie electrica a produc^iei. Gradul de
electrificare a producjiei in Industrie reprezinta indicatorul de utilizare a
energiei

electrice

la

un

muncitor.

Consumul

de

energie

electrica a producjiei reprezinta consumul de energie electrica la o

imitate de marfa produsa. Utilizarea energiei electrice joaca un rol
important. O Industrie inalt mecanizata se poate dezvolta numai pe
baza electrificarii.

Cu

ajutorul

energiei

perfecfioneaza tehnologiile proceselor de produce.

electrice

se modifica si

b.

Mecanizarea.

reprezinta
asigura

Mecanizarea

inlocuirea
cresterea

muncii

proceselor

manuale

productivitajii

si

cu

de

producfie

masini,

ce

mecanisme,

imbunatajirea

condi^iilor

de

munca. Dupa gradul de mecanizare se deosebesc productii: a) partial

mecanizate;

b)

complet

mecanizate.

Gradul

de

mecanizare

proceselor dc productje depinde de nivelul de dezvoltare a industriei

constructoare
ranuiri

de

masini,

industriale.

cuprinde

numai

Product! ile
completa

In
o

care

livreaza diverse

condi^iile

parte

din

actuale,
principalele

de

masini

in

regula,

mecanizarea

procese

de

diferite
producfie.

auxiliare sunt dominate de munca manuala. Mecanizarea

permite

inlaturarea

muncii

manuale

din

intreg

procesul

de

produc|ie. Ea creeaza premise pentru automatizarea producpei.

c.

Automatizarea.

prezinta
permit

ulilizarea
dirijarea

inlerven|ia

Automatizarea
complexa

procesului

omului.

Se

de

proceselor

masinilor

producfie,

deosebeste

de

speciale,

inclusiv

producfiei
utilajelor,

controlul

automatizare parfiala,

utilajele automate si semiautomate, masinile, liniile de producere

15

lor,

ce
fara
cand

tndeplinesc anumite opera^ii tara interven|ia omului. Automatizarea completa

reprezinta trecerea la linii autonome de produce, ce indeplinesc o serie intreaga de
operatii. In prezent, in mare parte sunt automatizate productia de fibre sintetice,
cauciuc sintetic, industria uoara, energetica, industria constructoare de maini,
metalurgia s.a.
d. Chimizarea. Chimizarea reprezinta dezvoltarea intensa a industriei
chimice, implementarea larga a materialelor si tehnologiilor de prelucrarea
chimica in toate ramurile economice. Chimizarea permite utilizarea materialelor
sintetice in loc de cele naturale, utilizarea complexa a materiel prime si
deseurilor industriale. In prezent tehnologiile chimice au primit utilizare larga in
multe domenii. In Icgatura cu cresterea cerinjelor faja de calitatea rnetalelor i
prelucrarii lui in industria constructoare de masini capata o important procedeele
chimice, ce ridica productivitatea muncii si calitatea produced (cromarea,
nichelarea, zincarea). Pe larg se utilizeaza prelucrarea metalelor cu acizi s.a. Una
din direcfiile chimizarii economiei este utilizarea materialelor chimice in industria
prelucratoare si agricultural. Industria chimica creeaza multe materiale de inalta
caiitate, care sunt mai ieftine decat cele naturale dar si mai calitative. Utilizarea
maselor plastice in industria constructoare de masini da posibilitate de a inlocui
multe metale i de a reduce sinecostul produtiei. In industria constructoare de masini
1 t de mase plastice inlocuietc pana la 3 t de metal. Dezvoltarea produc{iei de
fibre sintetice diversifies baza de materii prime pentru industria textila. In acelasi
timp, producjia de fibre sintetice necesita mai pu^ina forja de mimca, decat a celor
naturale. Industria chimica permite utilizarea deseurilor metalurgiei neferoaselor
pentru ob^inerea acidului sulfuric si metalelor rare, prelucrarea petrolului, lemnului,
etc. Chimizarea economiei influenteaza si amplasarea intreprinderilor. Aceasta
este legata cu utilizarea in caiitate de materie prima a produselor rezultate la
prelucrarea combustibilului. Posibilitatea utilizarii noilor surse de materie
prima permite industriei chimice sa fie amplasata in apropierea consumatorului.
Utilizand deeurile producpei in caiitate de materie prima, industria chimica se
combina cu intreprinderile industriei metalurgice, forestiere, usoare. alimentare.

16
Directiile mentionate ale progresului tehnico-stiintific determina procesul de
intensificare a producpei.
Intensificarea -- este procesul de dezvoltare a productiei pe baza utilizarii
mijloacelor si formelor de organizare a produced tot mai efective. Esenfa
intensificarii marirea volumului producdei pe baza ridicarii productivitatii
muncii, micsorarii consumului de materie s.a. Intensificarea proceselor de produc|
ie presupune o mecanizare si automatizare respectiva a proceselor de producfie,
marirea capacita^ii si vitezei de producfie, imbunata^irea utilizarii materiel
prime, ridicarea calitatii producdei, de asemenea i ridicarea volumului
producdei pe imitate de suprafa^a productiva i de utilaj. Cu intensificarea
proceselor de produc|ie este legata cresterea productivitapi muncii, care in
Industrie asigura 8090% din creterea producfiei. De exemplu, utilizarea in
siderurgie a oxigenului permite, in acelea$i condifii, de a majora produc|ia de
metal cu 2030%, de a reduce sinecostul lui.

17