LOCUL UNIUNII EUROPENE

CA O ENTITATE ÎN POLITICA
ŞI COMERŢUL MONDIAL

STOICESCU MARILENA
SPĂTARU IONICA

-2010-

CUPRINS

1
I. Introducere………………………………………………..pg.3
II. Economie mondiala……………………………………...pg.3
III. Moneda unica…………………………………………. .pg.10
IV.Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala……….pg.12
V. Locul Uniunii Europene in economia mondiala…….....pg.14
VI. Concluzie………………………………………………..pg.32
VII. Bibliografie…………………………………………….pg.33

2
 I. INTRODUCERE

Caracteristica cea mai pregnanta a economiei mondiale postbelice o constituie

intensificarea fara precedent a interdependentei economice dintre tari. Procesul a rezultat
ca urmare a dezvoltarii economice si adancirii specializarii internationale, sub impulsul
noilor realizari ale stiintei si tehnicii.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll
Doua forte principale, dinamice si oarecum contradictorii conduc acest proces si
anume: aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale si adancirea
procesului de globalizare a economiei mondiale. Regionalizarea presupune ca statele
nationale cultiva relatii integrative tot mai stranse intre ele cu grade diferite de
complexitate. In acest context integrarea economica si politica din Europa de Vest,
extinderea acestui proces spre Est reprezinta unul din fenomenele cele mai semnificative,
atragand atentia unor largi cercuri politice si economice, precum si a mai multor oameni
de stiinta.

II. ECONOMIE MONDIALA

Nu exista nici o unanimitatea in ceea ce priveste definirea economiei

mondiale.Si este firesc sa fie asa,mai ales atunci cind fenomenul studiat este complex si
cunoaste un ritm de schimbare tot mai rapida.
Economia Mondiala- reprezinta ansamblul economiilor nationale si a relatiilor
economice stabilite intre acestea in virtutea interdependentilor dintre tari,generate de
diviziunea mondiala a muncii ,precum si mecanismele ,normele juridice,institutiile cu
caracter national,regional sau cu vocatie universala pe baza carora aceste relatii se
desfasoara.

ORIGINILE ŞI FORMAREA ECONOMIEI MONDIALE

La originea economiei mondiale se află proprietatea privată, deoarece aceasta

permite realizarea schimburilor economice. La începuturi, proprietatea era colectivă. Alti

3
doi factori au contribuit la formarea economiei mondiale: diviziunea muncii
(specializarea); aparitia plus-produsului (ceea ce se produce peste nevoile proprii).

Aparitia economiei mondiale a fost favorizată de dezvoltarea schimburilor la mare

distantă, precum şi de aparitia pietei mondiale.Piata este locul în care cererea se întalneste
cu oferta.

În evolutia formarii economiei mondiale, un moment important a fost reprezentat

de sec. XVI, când prima dată toate regiunile cunoscute la acea data au fost unite prin
relatii economice. Urmatorul moment important este reprezentat de prima revolutie
industriala care se produce la sfârsitul sec. XVIII – începutul sec. XIX în Anglia.

Pe baza revolutiilor istorice, formarea economiei mondiale a cunoscut 2 etape:

1) Mondializare prin comert exterior (Desfasurare de relatii economice

internationale prioritar preponderent prin intermediul comertului); a început odata cu
revolutia industriala si a durat pana la începutul sec. XX.

2) Mondializare prin intermediul interventiilor straine (Relatiile dintre factori

economici de pe tot globul se realizează prin intermediul interventiilor straine); de la
sfârsitul primului razboi mondial.

Economia mondiala este un studiu al schimbului de activitati economice la care

participa majoritatea agentilor economici de pe glob. Aceste schimburi economice nu se
limitează doar la comert, ele includ si schimburi în domeniul cercetarii, produsului,
consumului.

Trasaturile actuale ale economiei mondiale sunt urmatoarele:

– Principalii actori sunt reprezentati de economiile nationale

– Prezenta unor fenomene de globalizare, integrare şi regionalizare
– Economia mondială este caracterizată de concurenta
– Economia mondiala este un sistem caracterizat de interdependente.
– În economia mondiala (si în orice economie de piata), perioadele de
dezvoltare alterneaza cu perioade de recesiune

4
 – Caracterul sau eterogen – Economia mondială este formată din actori foarte
diferiti
Economia mondiala poate fi reprezentată ca un sistem format din component
fundamentale si elemente de conexiune: statele nationale, societatile trans-nationale,
organizatii economice interstatale.

Elementele de conexiune sunt: diviziunea muncii, relaţiile economice

internaţionale si piata mondiala.

Puterea este capacitatea unei entitati de a impune vointa sa asupra altei entitati, fie
pe cale pozitivă (prin liberă acceptare), fie pe cale negativa (prin constrangere).

Puterea economica reprezinta capacitatea de a controla procese si fenomene din

economia mondiala sau de a impune anumite optiuni unor parteneri în relatiile economice
internationale.

Factorii de determinare a puterii la nivelul statelor nationale sunt urmatorii:

– Puterea fizica (data de suprafata si resurse naturale)

– Puterea politică (stabilitatea sistemului politic, sprijinul populatiei pentru
guvernanti, gradul de pregatire al administratiei
– Puterea militara
– Puterea economica
– Puterea sistemului national de valori (inclusiv cele religioase)
– Puterea comunicationala (capacitatea de a genera si transmite mesaje)
Aplicand aceste criterii, pe plan mondial exista trei tipuri de puteri:

– Puterea regionala (un stat)

– Puterea mondiala (un stat care are posibilitatea de a juca un rol hotarator pe
mai multe planuri)
– Superputerea (un stat capabil sa manifeste o influenţa semnificativa pe toate
planurile
Raporturile economice intre state au existat din timpuri destul de indepartate.In
antichitate, fenicienii si romanii faceau comert cu un important numar de popoare.

5
Totusi,nici la inceputul epocii moderne si cu atat mai mult in antichitate sau in evul
mediu,nu se putea vorbi de o economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi
acestui concept.
Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces indelungat de evolutie
a diviziunii muncii si a schimburilor economice de la nivelurile micro- si
macroeconomice ale economiilor nationale,la scara internationala,regionala si
universala,a trecerii de la economia de piata de tip capitalist, a descoperirilor
geografice.In prezent economia mondiala constituie un sistem dinamic, evolutia lui fiind
determinata de nivelul de dezvoltare si calitatea economiilor nationale,de natura relatiilor
care se dezvolta intre acestea si a mecanismelor economice de desfasurare a acestor
relatii,de caracterul normelor si al institutiilor existente la un moment dat.
Daca se face o pivire directa asupra economiei mondiale,atat in evolutia sa
istorica,cat si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor XX-XXI, descoperim elemente
comune, precum si numeroase particularitati nationale si regionale care duc la concluzia
ca economia mondiala are doua caracteristici fundamentale:
1. Caracterul unic al acestei economii
2. Eterogenitatea ei sub diferite aspecte social-politice ale dezvoltarii fortelor de
productie.
Evolutia s-a desfasurat pe parcursul a mai multor secole si cuprind urmatoarele
trei etape de evolutie:
- Crearea premiselor economiei mondiale
- Procesul formarii economiei mondiale
- Cristalizarea economiei mondiale

Uniunea Europeana – REALIZARI SI PERSPECTIVE

In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in

realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris ca
obiective esentiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici
comerciale comune, de politici agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe

6
parcursul functionarii sale, piata comuna conceputa la Roma in 1957 a sprijinit
cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pietei muncii si la
realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare, sociale si de securitate.

Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a

Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a
acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra
performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.
Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993),
Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata de
orientarea ei spre integrarea domeniilor politic si social.
Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin
accentuarea coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si monetare
care sa dispuna de o moneda unica.
Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni:
 Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica -
monetara);
 Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune);
 Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne –
imigratie, vize, azil etc.)
Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin
efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Vor
apare astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, benficii indirecte
prin integrarea completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii concurentei etc.) si efecte
generale asupra bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari de preturi).
La capitolul realizari pot fi inscrise si actiunile avansate pe linia crearii Uniunii
Economice si Monetare prin infiintarea Bancii Centrale Europene si angajarea statelor de
a raspunde criteriilor de aderare la moneda unica.
Uniunea Europeana in perspectiva. Actiunile in perspectiva ale Uniunii Europene
vizeaza doua planuri: pe de o parte realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht, iar
pe de alta parte, extinderea Uniunii spre est.

7
 Organizatia care se ocupa cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht
este Uniunea Monetara si Economica (UME) care are doua componente:
 Cresterea functionalitatii pietei unice;
 Infaptuirea unitatii monetare, trecerea la moneda unica – EURO - in statele in
care s-au indeplinit criteriile de intrare in Uniune (rata inflatiei, deficitul bugetar, rata
dobanzii, datoria publica) moneda unica europeana a intrat in vigoare de la 1 ianuarie
2002.
Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei
UE in urmatorii 10 – 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de
deschideri si acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile
comerciale bilaterale incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa – numitul
sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele importate din
aceste tari, care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie)
pe piata comunitara.
Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in
aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economica). Accesul la acest
program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre
care si Romania.
Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat
sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 – 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din
exportul acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior ale acestor tari peste
50%, iar unele din ele chiar peste 60%.
Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. Pentur UE el este
motivat de iportanta economica si politica a zonei: marile nevoi de modernizare a
capacitatilor de productie si a tehnologiilor, cererea de consum dinamica, atractivitatea
pietelor pentru producatori si investotorii din Uniune, resursele naturale si de forta de
munca de care dispun aceste tari.
La randul lor, tarile din centrul si estul Europei se simt atrase de UE din
considerente politice (ca foste partenere ale tarilor din Uniune in anii antebelici), dar si
economice: tratamentul comercial preferential de care ar beneficia ca membre si accesul
liber pe piata UE, posibilitatea obtinderii de subventii si acces la fondul de dezvoltare

8
regionala, fondul pentru agricultura si alte forme de sprijin si atragerea de investitii
straine.
Extinderea spre est a UE comporta realizarea prealabila a unor ajustari structurale
menite sa pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar mai multi.
Schimbarile pe care ar trebui sa le opereze UE in interiorul sau vizeaza:
 Restructurarea institutională şi a sistemului de adoptare a deciziilor;
 Simplificarea procesului legislativ;
 Ajustarea politicii agricole comune si a politicii externe si de securitate comuna
pentru a putea functiona cu un numar mai mare de membri.
In acelasi timp, extensia UE implica cheltuieli de ajustare, cele mai ridicate
costuri de integrare solicitand Polonia si Romania.
In vederea integrarii spatiului central si est european UE a incheiat in anii 90 o
serie de acorduri de asociere cu majoritatea tarilor din zona. Statutul de asociere permite
atat acestor tari, cat si Uniunii sa pregateasca conditiile aderarii si integrarii depline.
Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marcheaza situatia economico –
sociala a tarilor din zona (PIB pe locuitor, ponderea agriculturii in populatia activa si in
PIB, deficitele bugetare ai ale balantei de plati s.a.), UE a elaborat o strategie (adoptata de
Consiliul European) de pregatire a tarilor asociate pentru a accede la statutul de membru
deplin, care prevede si masuri de sprijinire ca tarile candidate la aderare sa-si
perfectioneze infrastructura, transporturile, sistemul enrgetic, cercetarea stiintifica si
protectia mediului, sa realizeze armonizarea legislatiei si a politicilor de securitate
interna.
Perioada de preaderare este pentru tarile asociate o perioada consacrata infaptuirii
unor reforme de anvergura in domeniul pietelor, al politicii monetare, de preturi, de
comert exterior si al renuntarii la toate vestigiile politicii de comanda: subventii,
sustinerea de agenti neperformanti etc. Ele trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor
privitoare la:
 Garantarea stabilitatii institutiilor si a democratiei;
 Existenta unei economii de piata functionale;
 Capacitatea de a rezista concurentei din interiorul UE;
 Indeplinirea obligatiilor rezultand din calitatea de membru al UE.

9
 Conditiile de aderare sunt sintetizate in Cartea Alba adoptata de Consiliul European
in 1995, la Cannes, care contine o lista detaliata a masurilor si etapelor ce trebuie
parcurse in vederea aderari.

III. MONEDA UNICĂ

Uniunea monetara faţa de uniunea economica presupune o moneda comuna,

care sa circule intre tarile membre si o politica monetara unitara, comuna, pentru
tarile membre.
Exemplul cel mai recent il constituie uniunea monetara în Europa, prin
introducerea monedei unice EURO, precum si crearea Bancii Centrale Europene,
responsabila de stabilirea coordonatelor de politica monetara in tarile care au aderat la
moneda unica.
Uniunea economica totala implica o completa unificare a economiilor
implicate si o politica comuna in cele mai importante domenii.
In fine, cel mai inalt stadiu al integrarii este reprezentat de uniunea politica, ce
implica, pe langa o politica externa si de securitate comuna, o cetatenie comuna, o
constitutie comuna si un guvern comun.
Pana astazi, cel mai înalt grad de integrare este atins de Uniunea Europeana, care
este în faza de uniune economica si monetara, dar care si-a propus si realizarea uniunii
politice.
Toate formele de integrare implica un permanent dialog intre statele participante
cu privire la procedurile de armonizare a intereselor, obtinerea consensului, elaborarea si
aplicarea noilor forme de conduita economica. Prin urmare, cu cat este mai inalt stadiul
de integrare, cu atat devine insuficienta armonizarea institutionala si se dovedeste
necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivel unional.

10
 Nasterea monedei europene este in mod cert evenimentul financiar mondial cel
mai important de la caderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a
constructiei europene, care se inscrie intr-un proces inceput de peste 40 de ani, o data cu
crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), in 1951 si semnarea
Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economica si monetara au
vazut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi noua.
Euro-ul este o evolutie si nu o revolutie. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor
europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarii de capital
(1990), realizarea pietei unice in 1993 si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht,
convergenta economiilor inspre cele mai bune performante in materie de inflatie, rata
dobinzii si a deficitului.
Euro (EUR, sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (UE).
A fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, succedând vechea unitate
monetară europeană ECU (European Currency Unit). Monedele naţionale ale ţărilor
participante au încetat să existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei
europene. Totuşi bacnotele şi monedele naţionale au continuat să fie folosite în ţările
respective, până la introducerea noilor bancnote şi monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile
monede şi-au mai păstrat valoarea legală până la data limită de 28 februarie 2002.
Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime (nu contează ce declinare este
folosită, centimos spanioli sau centesimi italieni).
In prezent zona EURO este formata din urmatoarele state: Austria, Belgia, Cipru,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda,
Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia.
Moneda EURO a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta
sub forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt identice in toate

11
cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt
emise de fiecare stat si au fata identica, iar pe verso sunt individualizate cu motive
specifice fiecarui stat.

IV. Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala

Pe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare

putere mondiala. Acest gigant economic ramane totusi, pentru unii, un „pitic politic”.
Aceasta este, bineinteles, o exagerare. Uniunea Europeana are o influenta considerabila in
cadrul organizatiilor internationale cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului (OMC),
organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in cadrul summit-
urilor mondiale pentru mediul înconjurator si dezvoltare.

Nu este mai putin adevarat ca statele membre ale Uniunii Europene mai au multe
progrese de facut pe plan diplomatic si politic, inainte de a se putea exprima la unison in
problemele mondiale majore cum ar fi: pacea si stabilitatea, relatiile cu Statele Unite ale
Americii, terorismul, Orientul Mijlociu si rolul Consiliului de Securitate al Natiunilor
Unite. Mai mult, sistemele militare de aparare, piatra de temelie a suveranitatii nationale,
raman sub autoritatea guvernelor nationale, ale caror legaturi s-au sudat in interiorul unor
alianţe precum NATO.

Cum tehnologia militara devine din ce in ce mai scumpa si mai sofisticata,

guvernele UE considera ca este imperios necesar sa lucreze impreuna la fabricarea
armelor. Mai mult decat atat, daca fortele lor armate trebuie sa execute misiuni in comun,
sistemele lor trebuie sa fie interoperationale, iar echipamentele suficient de standardizate.
Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, sa creeze o Agentie Europeana
pentru Aparare .

Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de mentinere a pacii si de gestionare

a crizelor. Cea mai importanta dintre acestea a fost in Bosnia si Hertegovina, unde
misiunea de 7 000 de soldati condusa de Uniunea Europeana (EUFOR), a inlocuit in
decembrie 2004 trupele NATO de mentinere a pacii.

12
 Uniunea Europeana nu are incheiate totusi acorduri comerciale specifice cu
principalii sai parteneri comerciali din randul tarilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite
ale Americii si Japonia. In acest caz, relatiile comerciale sunt gestionate prin intermediul
mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana cauta sa dezvolte
relatii bazate pe egalitate si parteneriat. Cu toate acestea, tarile membre ale UE nu sunt
intotdeauna de acord asupra tipului de legaturi diplomatice, politice si militare ce trebuie
stabilite cu Statele Unite.

Uniunea Europeana isi extinde schimburile comerciale cu noile puteri apărute în alte părţi
ale lumii, cum sunt cele din America Latina, America Centrala, China sau India.
Acordurile comerciale cu aceste tari includ, de asemenea, cooperari de ordin tehnic si
cultural.

Relatiile dintre Uniunea Europeana si tarile mediteraneene

Data fiind apropierea lor geografica, afinitătile istorice si culturale, precum si

fluxurile migratoare prezente si viitoare, tarile din sudul Mediteranei sunt parteneri de
prima importanta. Iata de ce UE a ales traditional sa urmeze o politica de integrare
regionala.

In cadrul Conferintei de la Barcelona din noiembrie 1995, la care au participat

toate tarile membre UE si tarile mediteraneene (exceptie facand Albania, Libia si tarile
din fosta Iugoslavie) Uniunea Europeana a pus bazele unui nou parteneriat euro-
mediteraneean. Aceasta conferinţa a facut posibila definirea unui nou parteneriat care sa
cuprinda:

 dialogul politic intre tarile participante si un parteneriat de securitate bazat, in

special, pe mecanismul controlului armelor si pe rezolvarea pe cale pasnica a
conflictelor;

 consolidarea relatiilor economice si comerciale intre cele două regiuni: cheia catre
aceasta este crearea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene pana in 2010;

 parteneriate in domeniile social si cultural.

Pentru perioada 2000-2006, Uniunea Europeana acorda ajutoare financiare

catre tarile mediteraneene, in valoare de 5,3 miliarde de euro. Pentru perioada bugetara

13
2007-2013, Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat (ENPI) decurge din si se
contopeste cu programul de sine statator, anterior program de sprijin pentru intrajutorarea
tarilor mediteraneene si a tarilor invecinate, dintre statele aparute dupa destramarea fostei
Uniuni Sovietice.

V. LOCUL UE IN ECONOMIA MONDIALA

Progresele economiei mondiala dupa 1948

Dupa al doilea razboi mondial au avut loc schimbări de o mare diversitate şi

complexitate în ansamblul condiţiilor tehnico-stiintifice, politico-sociale, economice şi
culturale care formează cadrul general de miscare a economiei mondiale.
La nivel mondial în această perioadă se produc mutatii semnificative în economia
mondială (globalizarea, economia post-industriala, mutarea centrelor de greutate ale
lumii, trecerea de la o lume bipolară la o lume multipolară, unde alături de S.U.A
coexista mai multe puteri regionale (Europa Occidentală, Rusia, China).
Economia mondiala este rezultatul unui proces îndelungat avand ca rezultat
totalitatea economiilor nationale legate între ele printr-un complex de relatii
internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii si la
circuitul mondial fiind guvernate de o ordine economică internatională specifică etapei
istorice date. Datele statistice arată ca jumatatea din populatia globului (cca 56,1%) se
afla în tarile cu economie subdezvoltata, în care produsul national brut este situat între 90
dolari şi 499 dolari/locuitor; aceste tari contribuind la productia mondială cu doar 8,5% în
timp ce tarile dezvoltate detin peste 68% din productia mondiala, desi reprezinta doar
18,7% din populatia lumii. Cresterea sau scaderea preturilor la materii prime si
combustibili, cresterea sau scaderea dobanzilor la creditele acordate diferitelor tari
precum si ponderea datoriilor externe au facut sa creasca sensibilitatea economiilor
nationale fată de evolutia şi tendintele vietii economice internationale, imprimand
interdependentelor dintre tari o dinamica pe care n-au avut-o pana acum.
Luand în calcul doar trei centre de putere: Europa Occidentala, America de Nord
si Asia de Sud-Est si un singur indicator (PIB) se evidentiază faptul ca Asia de Sud-Est si

14
Japonia continua sa avanseze spre primul loc, SUA avand tendinta sa decada, venind din
urma tarile din Europa Occidentala. Inca din ultimul deceniu al secolului trecut aproape
din jumatate din productia mondiala, calculata ca pondere în PIB global, apartin Asiei din
zona Pacificului. Schimbari ca acestea sunt de natura sa exercite o anumita reorientare în
ceea ce priveste interdependentele internationale.
Dupa al doilea razboi mondial, in special ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice
contemporane, au aparut si au capatat o larga extindere cooperarea economica şi tehnico-
stiintifica. Toate aceste forme de legaturi economice intre state precum si multe altele
poarta denumirea de fluxuri economice internationale. Acestea constituie o forma
concreta de manifestare a interdependentelor dintre unitatile economice din diferite tari,
dintre state şi organisme internationale in cadrul circuitului economic mondial.
Inegalitatea de fortă economica dintre tari determina inegalitati în schimburile
internationale. Exista o stransa corelatie intre potentialul economic al unei tari si
participarea ei la circuitul economic mondial si între nivelul dezvoltarii economice si
intensitatea antrenarii economice nationale în schimburile cu strainatatea. Economia
mondiala cuprinde o mare varietate de economii nationale, aflate în stadii diferite ale
evolutiei lor. Unele tari sunt puternic dezvoltate din punct de vedere economic si detin o
pondere importanta în PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia, Italia, Canada
etc) altele sunt tari în curs de dezvoltare si foarte multe alte tari sunt slab dezvoltate.
Gradul deschiderii economiilor nationale spre economia mondiala depinde de un
complex de factori dintre care cei mai importanti sunt:
 Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala
 Forta de a sustine si asimila rezultatele cercetarilor stiintifice si de proiectare
integrate productiei
 Asigurarea unui management de calitate permanent care sa permita realizarea unei
înalte productivitati a muncii cat si costuri de productie scazute
 Realizarea unei rate de economisire şi de investitii suficient de mari pentru a
asigura echilibrul si cresterea economica
Din analiza cresterii economice mondiale în perioada 1980-2007 se constata o
evolutie puternica a tarilor cu mare potential tehnic si tehnologic care realizează o
dezvoltare intensiv-inovativa. In perioada 1960-1980 exporturile mondiale au sporit de

15
peste 15 ori iar între 1950-1985 ponderea tarilor dezvoltate industrializate în exporturile
mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, pe cand a tarilor în curs de dezvoltare a scazut
de la 31,1% la 23,9%. Actualmente exista tendinte de tripolizare a schimburilor
comerciale internationale. Comunitatea vest europeana impreuna cu SUA si Japonia au
ajuns sa totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.

Uniunea Europeana in lume. Politica externa a Uniunii Europene

Constienta de importanta sa mondiala din punct de vedere economic si

comercial,Uniunea Europeana isi foloseste influenta atat în interes propriu, cat si în
interesul celorlalti. Uniunea promoveaza prosperitatea şi sprijina valorile democratice în
lumea intreaga; în acelasi timp, aceasta sprijina consolidarea stabilitatii şi bunastarii
pentru cetatenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre în UE
consolideaza rolul acesteia pe scena internatională. UE este cel mai mare partener
comercial mondial, dar, în acelasi timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru tarile
în curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politica externa si de securitate proactiva, cu
posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor si de mentinere a pacii în
Europa si in întreaga lume. In contextul international complex de astazi, UE a adaugat noi
instrumente la instrumentele traditionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu,
initiativa pentru a rezolva aspecte precum încalzirea planetara şi schimbarile climatice.
Problemele globale necesita solutii globale...
In numar de aproximativ cinci sute de milioane, populatia Uniunii Europene este
a treia ca mărime din lume, dupa China si India. Intinderea sa si impactul sau din punct
de vedere comercial, economic si financiar fac din Uniunea Europeana o putere
importanta pe plan mondial. Aceasta realizeaza cea mai mare parte a comertului mondial
si genereaza o patrime din bunastarea mondiala.kkkkk
Marimea si puterea economica genereaza responsabilitati. Uniunea este cel mai
mare furnizor de asistenta financiara si de consultanta pentru tarile mai sarace.
Confruntata în prezent cu o ordine mondiala complexă si fragila, Uniunea se implică din
ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, in mentinerea pacii si în activitatile de
combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstructie a Irakului si

16
Afganistanului. Uniunea a preluat initiativa în abordarea problemei incalzirii planetei şi a
emisiilor de gaze cu efect de sera.
Reunificand continentul, Uniunea Europeana incearca sa construiasca o legatura
stransa cu vecinii sai, astfel incat vechile diviziuni sa nu fie inlocuite cu o noua divizare
artificiala. Astazi, Uniunea Europeana ofera cetatenilor sai stabilitate si prosperitate si
lucreaza impreuna cu partenerii sai, intr-o lume interdependenta, la diseminarea
avantajelor oferite de deschiderea pietelor, de cresterea economica si de un sistem politic
bazat pe responsabilitate sociala si democratie.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll
Uniunea Europeana nu incearca sa impuna sistemul sau celorlalti, dar este mandra
de valorile sale. Orice tară europeana democratica poate sa-si depuna candidatura pentru
a deveni membra a Uniunii; cateva tari au ales sa nu devina membre. In 50 de ani,
Uniunea a reunit 27 de tari care si-au pus în comun, cu succes, resursele economice si
politice în slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare şi
integrare pentru alte tari, din alte regiuni ale lumii.
Uniunea Europeana acţioneaza pentru propriul sau interes dar bineinteles si pentru
solidaritatea internationala. Intr-o lume caracterizata din ce în ce mai de interdependenta,
sprijinirea dezvoltarii economice si stabilitatii politice in lumea intreaga reprezintă o
investitie pentru propriul sau viitor. Ajutandu-i pe altii, Uniunea actioneaza pentru
crearea unui mediu de siguranta în interiorul frontierelor sale, pentru proprii sai cetateni.
In timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre ale Uniunii
trebuie sa adopte o pozitie comuna, daca doresc ca opinia lor sa fie luată in considerare.
Acordurile incheiate de UE cu partenerii sai din întreaga lume merg mai departe decat
simplele schimburi comerciale si asistenta traditională pentru dezvoltare. Acestea se
refera la sprijinul in favoarea reformelor economice, la sanatate si educatie, la programele
pentru dezvoltarea infrastructurii si în anumite cazuri la cooperarea în domenii precum
cercetarea si dezvoltarea si politica de mediu. De asemenea, acordurile furnizeaza un
cadru pentru discutarea aspectelor politice precum democratia si drepturile omului.
Acordurile mai recente prevad, de asemenea, ca partenerii Uniunii sa se angajeze în
favoarea neproliferarii armelor de distrugere în masa.l
„Gestionarea” relatiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE
defineste propria sa politica externa, aceasta trebuie, de asemenea, sa ia în considerare

17
factorii externi. Acesti factori se refera la interdependenta economica din ce în ce mai
mare produsa de efectele combinate ale unui val de liberalizare a pietelor in întreaga
lume, ale revolutiei mondiale a comunicatiilor si ale accelerarii progresului tehnologic.
Uniunea a trebuit sa-si actualizeze prioritatile in contextul unei concurente internationale
din ce în ce mai puternice, ale unor fluxuri de investitii transfrontaliere din ce în ce mai
mari si a cresterii cererii mondiale de materii prime, in special de petrol si de gaz.
In economia mondiala exista zeci de asocieri regionale, diferind intre ele prin
diversitatea obiectivelor sau gradul de institutionalizare.
Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale
regionale, de tipul uniunilor vamale, zonelor de comert liber sau alte tipuri de
aranjamente preferentiale; mai mult de 150 fiind astazi in functiune. Se asteapta ca pana
in anul 2007, numarul acordurilor regionale negociate sa creasca la 300. Structura acestor
acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri.
Comertul international constituie un factor mult mai important in cadrul
dezvoltarii economice pentru tarile mici decat pentru cele mari. De aceea, pentru acestea,
regionalizarea constituie o modalitate mai eficienta de integrare in economia globala.
Cele mai multe intelegeri de acest tip sunt intre tarile dezvoltate, in special cele
europene (60%), tarilor in dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). Restul sunt
intelegeri ce implica ambele categorii de tari.
Gruparile integrationiste regionale sunt extrem de diferite si sub aspectul motivatiilor ce
determina tarile sa initieze astfel de acorduri. Impulsionarea comertului dintre statele, cel
mai adesea, vecine, accesul la o piata de desfacere mai mare sau la o sursa de
aprovizionare ce poate deveni mai ieftina, compensarea deficitului sau excedentului de
forta de munca (in functie de gradul de integrare) pot constitui cateva dintre motivatiile
economice.
Multe dintre acordurile comerciale preferentiale sunt mai ambitioase in ceea ce
priveste angajamentele comparativ cu punerea in aplicare a prevederilor acestora.
Si din punct de vedere institutional exista deosebiri semnificative intre diversele
acorduri regionale. Gruparile din Asia si Pacific, spre exemplu, sunt mai putin
institutionalizate decat cele din America Latina sau America de Nord. In general, gradul
de institutionalizare este direct proportional cu profunzimea integrarii. Cea mai

18
institutionalizata grupare este Uniunea Europeana, in Asia Pacific, neexistand nici o
uniune vamala, nu este nevoie de o structura institutionala pentru negocierea cu alte state
din afara acordului.
Gruparile integrationiste regionale si subregionale aparute dupa cel de-al doilea
razboi mondial au urmarit armonizarea politicilor lor economice, asigurand, in functie de
gradul de integrare, libera circulatie a produselor, serviciilor, capitalurilor si a fortei de
munca. Prin constituirea acestora, tarile lumii si, in special, tarile in dezvoltare au urmarit
sa-si potenteze eforturile in vederea cresterii economice sustinute, sa contracareze
efectele relatiilor externe inechitabile si sa lichideze subdezvoltarea.
Europa reprezinta exemplul cel mai semnificativ al acestui proces de regionalizare
a economiilor nationale, respectiv Uniunea Europeana este cea mai avansata pe calea
punerii in practica a unui aranjament de integrare regionala. Succesul dobandit aici a
oferit motivele imitarii si copierii acestui fenomen si in alte parti ale lumii.
1.Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la inceputul
anilor ’50 in Europa, prin crearea Comunitatii Europene, a continuat in Africa, din
considerente de realizare a unor deziderate economice stringente sau, pur si simplu, din
ratiuni de imitare a marilor metropole, si s-a extins in America Centrala si de Sud, Asia
de Sud-Est si Orientul Mijlociu.
Specifica acestei perioade a fost dorinta de a dinamiza schimburile intraregionale.
Acest val de regionalism reprezinta inceputul unui proces de mare complexitate.
2.Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul
anilor ’80, perioada in care SUA a devenit principalul actor. In aceasta perioada CEE a
pus bazele pietei interne unice. In acelasi timp, dupa semnarea si incheierea unor acorduri
de liber schimb bilaterale cu Israel si Canada, SUA a lansat propunerea de creare a unei
zone de liber schimb la nivel nord-american, concretizata in crearea NAFTA. Vechile
uniuni vamale sau zonele de liber schimb din Africa, Asia si America Latina au fost
revizuite sau au fost completate cu altele noi. Noi dimensiuni ale colaborarii se
inregistreaza in Piata Comuna a Americii Centrale si in ASEAN. In partea de sud a
Americii Latine a fost creata Piata Comuna a Sudului (MERCOSUR), intr-o regiune in
care existau si alte grupari integrationiste regionale.

19
 Ultimele evenimente arata ca procesele integrationiste au capatat un nou impuls si
noi dimensiuni. Largirea fara precedent a Uniunii Europene, eforturile sustinute ale SUA
de a pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor doua Americi constituie
dovezi ale dinamismului regionalismului. Privit din perspectiva economica, procesul de
integrare regionala a inregistrat o dinamica ascendenta datorita, in special, a urmatoarelor
evenimente:
 cresterea posibilitatii obtinerii de efecte de creare de comert, cresterea rolului
in negocierile internationale si scaderea costurilor de distributie;
 incapacitatea organizatiilor internationale, in special a Organizatiei Mondiale
a Comertului, de a solutiona cu succes problemele legate de liberalizarea
schimburilor comerciale la nivel multilateral, ducand la reanalizarea rolului
gruparilor integrative regionale in construirea unui sistem de comert liber
global.
S-a demonstrat ca aranjamentele comerciale regionale sunt generatoare de
deturnare de comert prin instituirea unui tratament comercial preferential intre
participanti, in raport cu tertii. Pe de alta parte se sustine ideea ca aranjamentele
comerciale regionale promoveaza ideea de comert liber si consolideaza prin aceasta
conduita comerciala multilaterala, cel putin, prin doua cai: pe de o parte, crearea de
comert, si pe de alta parte, adancirea integrarii contribuie atat la dinamica interna, cat si la
dinamica externa a liberalizarii globale.
Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizata si pe cateva
directii, cum ar fi:
A. Efectele de creare de comert
Liberalizarea schimburilor in cadrul blocului comercial regional are efecte de
creare de comert, permitand surselor de aprovizionare ieftine sa le inlocuiasca pe cele mai
putin eficiente. Efectele de creare de comert sunt cu atat mai mari, iar cele de deturnare
de comert cu atat mai mici cu cat comertul dintre state era mai puternic inaintea
constituirii blocului, partenerii au un nivel de dezvoltare mai ridicat si o economie cat
mai diversificata, apropierea preturilor produselor comercializate in interiorul gruparii
fata de preturile mondiale este mai mare, nivelul taxelor vamale inaintea formarii gruparii
era mai ridicat, tarile au dimensiuni mari, nivelul taxelor extragrupare este mai redus.

20
 B. Veniturile din taxele vamale
Reducerea sau eliminarea taxelor vamale determina dezvoltarea altor alternative
(TVA) pentru a compensa reducerile vamale. In esenta, deturnarea de comert implica
inlocuirea unei surse eficiente de aprovizionare din afara uniunii vamale cu o sursa
ineficientă din interiorul uniunii vamale, dar transformata in mod artificial in sursa
eficienta, ca urmare a efectului taxelor vamale.
Crearea de comert presupune inlocuirea unei surse ineficiente din exteriorul
uniunii vamale cu o sursa eficienta din interior, ca urmare a suprimarii taxelor vamale din
calea schimburilor comerciale intragrupare. Fenomenele de creare de comert, ca si cele
de deturnare d comert au fost puse in evidenta de teoria lui Vinner.
Implicarea in astfel de acorduri implica restructurarea sistemului vamal si fiscal,
ceea ce in multe cazuri presupune o armonizare a acestor sisteme intre membri gruparii,
cu efecte benefice, dar si cu costuri pe termen scurt.
C. Investitiile straine directe
In general, efectele sunt benefice, pentru ca acordurile comerciale regionale
presupun o piata mai mare, un cadru legislativ armonizat, elemente favorizante
investitiilor.
D. Concurenta
Blocurile comerciale regional induc o crestere a concurentei, ceea ce are efect
asupra cresterii eficientei si eliminarii monopolurilor. De asemenea, se creaza premise
pentru aparitia economiilor de scara, acces liber la o piata mai mare, pentru initierea de
reforme economice, cu efecte directe asupra cresterii concurentei, pentru integrarea la
nivel de firma (asa cum s-a intamplat in cazul NAFTA). De cealalta parte, instituirea unor
bariere pentru cei din afara gruparii, are efect de reducere a concurentei.
Acordurile comerciale regionale constituie, totodata, sursa pentru numeroase
controverse. Dat fiind numarul lor foarte mare, volumul semnificativ al fluxurilor
comerciale care intra sub incidenta lor, gruparile cu caracter integrationist suscita
dezbateri din ce in ce mai aprinse.

21
 Principalele aspecte aduse in discutie se concentreaza pe:
- beneficiile si costurile pentru statele membre, comparativ cu promovarea globalizarii si
neimplicarea in acorduri regionale,
- efectele asupra statelor nemembre ale unor astfel de grupari,
- masura in care astfel de acorduri submineaza sistemul comercial multilateral creat sub
egida OMC,
- masura in care reglementarile OMC cu privire la crearea si functionarea acestor
acorduri sunt adecvate situatiei internationale actuale,
- diferentele in capacitatea de negociere in cadrul OMC dintre diferitele grupari
cu caracter integrationist, pe de o parte si tarile membre OMC si gruparile regionale, pe
de alta parte.
Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scaderea
credibilitatii OMC, dat fiind faptul ca acestea constituie derogari de la principiile
liberalizarii comertului.
Blocurile comerciale regionale satisfac cerintele anumitor grupuri de interese,
care, ajungand la o anumita suficienta, nu mai manifesta nici un fel de interes pentru
liberalizare. De altfel, din tarile membre OMC, doar Mongolia nu face parte din nici un
acord regional, 97% din comertul mondial este derulat de state ce sunt membre in cel
putin o grupare integrationista (fata de 70% in 1990), iar cele trei mari grupari
(UE, NAFTA si APEC) detin 70% din comertul mondial. In plus, cresterea fortei blocului
in comertul international poate face nediscriminarea dintre membri OMC, reflectata de
principiul clauzei natiunii celei mai favorizate care prevede ca avantajele acordate de
catre fiecare dintre membri sai cu privire la taxele vamale, alte taxe, reguli si proceduri
unui stat membru OMC trebuie acordate neconditionat tuturor membrilor. Ori acordurile
comerciale regionale sunt o exceptie de la clauza natiunii celei mai favorizate, pentru ca
avantajele membrilor gruparilor cu caracter integrationist nu se rasfrang asupra
membrilor aflati in afara gruparii.
In concluzie, tendinta de regionalizare, manifestata prin crearea si perfectionarea
de grupari cu caracter integrationist este dincolo de o realitate, un fenomen dinamic, cu
profunde implicatii la nivel economic, politic si social.

22
 UE si relatiile comerciale – pricipalii parteneri
Procesul propriu-zis de integrare vest-europeana a fost demarat, acum peste o
jumatate de secol, de Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia si Luxembourg, celelalte
noua tari care compun actualmente UE aderand pe parcurs, in mai multe etape.
Faptul ca numarul tarilor care au aderat ulterior la Uniunea Europeana a sporit
considerabil – cu 150 % – fata de cel initial, acest lucru atesta atractia data de
performantele deosebite realizate de aceasta forma integrationista europeana, prin
activitatea sa de unire a eforturilor tarilor membre si de orientare a acestor eforturi in
directia obtinerii progresului si prosperitatii.
In functie de dimensiunea resurselor umane, patru din cele cincisprezece tari ale
Uniunii Europene, si anume Germania, Franta, Marea Britanie si Italia sunt tari mari,
doua (Spania si Olanda) fac parte din grupa tarilor mijlocii, iar celelalte sunt considerate
tari mici.
Relatiile Uniunii Europene cu rivalii
SUMMITUL AMERICANO-EUROPEAN ŞI RELAŢIILE TRANSATLANTICE:

In iunie 2006 a avut loc intalnirea la nivel inalt dintre SUA si UE.
Participantii, intre care presedintele Statelor Unite, s-au straduit sa-si semnalizeze
armonia. Dar în fundal s-au manifestat divergente serioase intre americani si europeni. In
centrul discutiilor se aflau domenii sensibile, precum politica energetica, schimburile
comerciale globale si cooperarea transatlantica intre altele in Orientul Apropiat si
Mijlociu si în campania impotriva terorismului. Aceasta cooperare e grevata de
numeroase disensiuni. Colaboarera lor s-a impus si în combaterea pirateriei tehnologice,
care a luat amploare indeosebi in China si estul Europei. Americanii si europenii doresc
sa puna la punct un program de lucru comun, care prevede pentru prima data conlucarera
dintre vami si politici in acest domeniu. Nerezolvata, din pricina subventiilor agrare
americane si europene, risca sa ramana orice tentativa de scoatere din fundatura a
negocierilor din cadrul organizatiei mondiale a comertului. La fel si incercarile de
incheiere a unui acord comercial care sa confere societatilor aeriene accesul pe pietele
interne americana si europeana. Probleme ridica si circulatia persoanelor. Invocand
ratiuni de securitate Congresul american e pe cale sa anuleze turismul fara vize in SUA.

23
 Nr. Tarile PNB/loc. Locul detinut
Crt. (mil. $ SUA) in UE in lume
1. Austria 27920 4 12
2. Belgia 26730 5 19
3. Danemarca 34890 2 7
4. Finlanda 24790 9 20
5. Franta 26300 6 15
6. Germania 28280 3 11
7. Grecia 11640 14 49
8. Irlanda 17790 12 30
9. Italia 20170 11 24
10. Luxembourg 45000 1 2
11. UK 20870 10 22
12. Olanda 25830 8 18
13. Portugalia 11010 15 52
14. Spania 14490 13 38
15. Suedia 26210 7 16
Produsul national brut pe locuitor in tarile membre ale Uniunii
Europene(2002)

Sursa: WORLD BANK ATLAS 2002.

Uniunea Europeana, in ansamblul sau, face parte din triunghiul mondial de putere
economica, alaturi de SUA si Japonia.
Principalii indicatori ai triunghiul mondial de putere economica

24
 Centrele de Suprafata Populatia PNB
(in km.2) (in mil. Loc.)
putere economica Mld. $ SUA la $ SUA pe loc. la
paritate PCB paritatea PCB
SUA 9.363.405 272 7.690 28.740
UE 3.239.270 377,6 14.371 38.528
JAPONIA 369.660 126 2.951 23.400
Sursa: HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2002.

Ponderea principalilor parteneri comerciali ai Uniunii Europene (în % 2000)

Tari Export la UE Import la UE

SUA 20,6 24,1
Japonia 9,1 4,7
Ameria Latina 4,7 6,7
Tarile ACP 2,8 2,9
Tarile candidate la UE 12 15,6
Tarile ASEAN(fara Japonia) 15,7 18,1
Alte tari 31,5 38,6
Sursa: Avram Ion - Uniunea Europeană şi aderarea României, Editura Sylvi 2001,pag. 26.
UE promoveaza liberul schimb prin:
- reducerea reciproca a tarifelor externe;
- acorduri economice;
- acorduri asociative;
- acorduri de piata reglementate pentru domeniile sensibile;
- masuri defensive in cazul unor practici comerciale neloiale;
- cooperare in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
Conform estimarilor Comisiei Europene, intre 10 si 12 milioane de slujbe depind
direct de exporturi. Chiar ignorand schimburile comerciale care au loc intre statele
membre, Uniunea este cel mai important partener comercial din lume.
SUA sunt primul partener extracomunitar al tuturor tarilor UE, cu exceptia
Danemarcei si in acelasi timp, UE este, dupa Canada, partenerul principal al SUA, atat in
ceea ce priveste importul cat si exportul.
Comertul Uniunii Europene cu SUA a crescut considerabil ca valoare intre 1995
si 2000.

25
 Comertul total (export +import) s-a dublat intre primul trimestru al anului 1995 si
al treilea trimestru al anului 2000, crescand cu 50% la sfarsitul anului 1998 si cu inca
50% din valoarea initiala la inceputul anului 1999. Exporturile au crescut in valoare de la
26 miliarde de ECU in 1995 la 58 miliarde de Euro in al treilea trimestru al anului 2000 si
importurile au crescut de la 26 miliarde de ECU la 48 miliarde de Euro. Balanta
comerciala s-a imbunatatit considerabil in aceasta perioada ramanand pozitiva din al
doilea trimestru al anului 1998 pana in prezent (desi a scazut la 3,5 milioane Euro in
primul trimestru al anului 1999); in al treilea trimestru al anului 2000 a atins cel mai mare
excedent, in valoare de 9,6 miliarde Euro.
Germania este principalul exportator al Uniunii Europene catre SUA (29% din
totalul exporturilor Uniunii Europene in 2000), in timp ce Marea Britanie este principalul
importator (25% din importurile Uniunii Europene în 2000).

Exportul/Importul Uniunii Europene catre/din SUA pe tarile membre in

anul 2000

Economia SUA a avut cel mai alert ritm de crestere dupa anul 1984

Cresterea economiei americane a fost cea mai rapida din peste 19 ani in trimestrul
al treilea, in contextul in care consumatorii, cu venituri rotunjite in urma masurilor de
reducere a impozitelor, au iesit la cumparaturi si firmele au marit cheltuielile. Produsul
Intern Brut al SUA a crescut intr-un ritm anual de 7,2% in perioada iulie-septembrie,
cresterea fiind cea mai abrupta din primul trimestru al anului 1984 si de doua ori mai
importanta decat rata de 3,3% din trimestrul precedent. Ritmul expansiunii, care a
reflectat si o accelerare a investitiilor realizate de companii, a surclasat previziunile
avansate pe Wall Street, unde majoritatea economistilor au estimat un nivel mai apropiat
de 6%. Cheltuielile consumatorilor au sporit cu 6,6%, rata de crestere fiind cea mai
importanta de la începutul lui 1988 si reprezentand aproape doua treimi din cresterea PIB.
Companiile au cheltuit fonduri mai ridicate cu 11,1% in trimestrul trei.
Diminuarea investitiilor în sectorul corporatist a fost multă vreme veriga lipsa pentru o
redresare economica sustinuta, in conditiile in care firmele s-au aratat reticente fata de

26
planurile de cheltuieli pe termen lung. Diminuarea deficitului comercial al SUA, pe
fundalul progresului exporturilor, a ajutat de asemenea economia. Vanzarile de servicii si
bunuri produse in SUA au crescut cu 7,8%, performanta fiind cea mai puternica din peste
25 de ani. Activitatea economica s-a intensificat in trimestrul al treilea, insa 41.000 de
locuri de munca din afara sectorului agricol au fost pierdute, marind totalul din perioada
mandatului presedintelui George W. Bush la 2,6 milioane.
Administratia Bush a anuntat cu satisfactie rezultatul pe care recentele reduceri
ale impozitelor le-au avut asupra economiei, angajandu-se totodata sa impulsioneze si
piata muncii.
Tarile EXPORT IMPORT
Germania 29% 19%
Marea Britanie 20% 25%
Franta 13% 15%
Italia 11% 6%
Olanda 4% 11%
Belgia+Luxembourg 5% 8%
Altele 18% 16%
Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2001.
Pe piata asiatica, Uniunea Europeana este mai degraba slab reprezentata,
comparativ cu prezenta ei pe piata nord - americana. De aceea, scopul Uniunii Europene
este sa–si asigure un segment din evolutia pietei asiatice in urmatorul deceniu, pentru a-si
putea mentine pozitia importanta pe care o detine in cadrul economiei mondiale.
Uniunea Europeana ocupa al treilea loc in importurile Chinei si al patrulea loc in
exporturile Chinei. In acelasi timp, pe baza Sistemului Generalizat de Preferinte, China
este a treia sursa de importuri pentru UE dar ajunge pe pozitia a saptea cand vine vorba
de exporturi.
Cea mai mare parte a comertului dintre UE si China se desfasoara cu produse
industriale, in timp ce comertul cu produse agricole inregistreaza cifre modeste, mai putin
de 3% din importurile si exporturile dintre UE si China. Intre 1995 si 2000 exporturile
UE catre China au crescut cu aproape 11,8% pe an, pe cand importurile europene de
produse industriale din China au crescut cu o medie anuală de 22% pe an.
Produsele industriale domina comertul dintre UE-Rusia si UE-China. Grupele de
produse care fac obiectul schimburilor comerciale dintre acestea difera insa. De exemplu,

27
echipamentele electrice si electronice, impreuna cu autoturismele, au o pondere de 38%
din exporturile UE catre Rusia si de 60% catre China. Aceste produse sunt urmate de
materialele plastice, optice si instrumentele fotografice.
Importurile UE din Rusia sunt foarte diferite de cele din China, aproape jumatate
din acestea sunt sub forma de produse petroliere, fier, otel si metale pretioase. Importurile
UE din China includ produse care au un inalt grad de prelucrare. In anul 2000 peste o
treime din acestea erau reprezentate de echipamente electrice si electronice, jucarii si
jocuri pe calculator (8,4%), imbracaminte si accesorii (6%), produse din piele (4%) si
materiale plastice (3,6%)20.

Comertul Uniunii Europene cu Rusia pe tarile membre

1995 1996 1997 1998 1999 2000

VALOARE (milioane ECU/EURO)
EU15 18813 21261 26288 22172 20352 32655

Distributia pe tarile membre (%)

Germania 33,2 32,5 31,7 32,9 32,5 32,0

Marea Britania 6,2 6,4 7,6 8,3 7,2 6,6

Franta 11,0 11,5 10,1 9,2 10,1 9,7

Italia 14,0 13,0 13.6 13,8 14,6 16,6

Olanda 7,3 7,2 8,2 8,0 8,2 8,7

Belgia+Lux 5,2 5,1 5,2 4,5 4,1 3,5

Altele 23,1 24,3 23,6 23,3 23,3 23,9

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2002

Intre anii 1995-2000 comertul dintre UE si Rusia a inregistrat o importanta
crestere (de la 18813 milioane ECU/EURO in 1995 la 32655 milioane ECU/EURO in
2000). Ca si in cazul Chinei Germania este principalul partener comercial din UE al
Rusiei, aceasta tara alaturi de Italia si Franta in anul 2000 au inregistrat un procent de
58,3% din totalul comertului UE cu Rusia. De-a lungul acestei perioade relatiile

28
comerciale ale UE cu Rusia au inregistrat un ritm constant, singura tara a UE care a
inregistrat o usoara crestere in aceasta perioada a fost Italia (de aproape 20%).

UE OFERA RUSIEI O ZONA ECONOMICA DE LIBER SCHIMB:

Exporturile de petrol si gaz natural au facut din Federatia Rusa cel de-al treilea
partener comercial al Uniunii Europene, dupa Statele Unite ale Americii si China. Peste
2/3 din exporturile Rusiei catre UE sunt de energie.
Puternica dependenta a tarilor din Uniunea Europeana de aceasta din urma a fost
dovedita in iarna 2005 cand Federatia Rusa a sistat temporar livrarile de gaz catre
Ucraina, fapt ce a avut drept consecinta o reducere a livrarilor catre UE. De atunci,
energia ocupa primul loc pe agenda UE in relatia cu Rusia.
Deficitul comercial al UE pe aceasta relatie s-a dublat din 1999. In 2005, volumul
exporturilor rusesti catre Uniunea Europeana s-a cifrat la 136 miliarde USD si a depasit
cu mult importurile din UE care au inregistrat o valoare de 72 miliarde USD. Rusia a
exportat in UE in special petrol, gaz, carbune si nichel si a importat din tarile vest-
europene indeosebi aparatura, automobile, echipamente de telecomunicatii, medicamente,
componente pentru avioane, computere si masini de spalat. Germania, cea mai mare
economie din UE, este si cel mai important partener comercial al Rusiei, detinand 30%
din totalul exporturilor UE si 19% din totalul importurilor din Rusia.
José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, a propus crearea unei zone
economice comune cu Rusia in 2006 iulie, dupa ce aceasta tara va fi primita in
Organizatia Mondiala a Comertului. Barroso nu ascunde faptul ca ceea ce intereseaza mai
mult Uniunea Europeana este latura energetica.
Oferta presedintelui Comisiei Europene este parte dintr-un plan mai vast, de
reinnoire a relatiilor economice cu Rusia, mai ales ca actualul Parteneriat de Cooperare
intre UE si Rusia va fi renegociat in 2007. Dupa evenimentele din 2006 ianuarie,
europenii au pus la indoiala credibilitatea Rusiei ca principalul furnizor cu gaz al Europei
de Vest.

Comertul Uniunii Europene cu Rusia si China

29
 (2001)

Importuri2001 Import2001/2000 Exporturi2001 Export2001/2000

(Mld.EURO) (%) (Mld.EURO) (%)
CHINA 75343 7,2 29784 16,8
RUSIA 47048 2,9 27646 38,8
Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2002.
In anul 2001 fata de anul 2000 importurile UE din China au crescut cu 7,2%
atingand un nivel de 75343 mld. pe cand cele din Rusia au inregistrat o crestere de doar
2,9% (47048 mld.), de asemenea si exporturile in aceasta perioada au inregistrat cresteri
fata de anul precedent, in relatiile cu China s-a inregistrat o crestere de 16,8% iar
exporturile UE catre Rusia au crescut cu aproape 40% fata de anul precedent. Desi
exporturile UE catre Rusia au crescut cu 38% in anul 2001 fata de anul 2000 acestea au
inregistrat o valoare mai mica (27646 mld.) decat cele pe care le-a realizat UE in China
(23784 mld.).
In timpul celei de-a doua jumatate a anilor 1990 comertul dintre Uniunea
Europeana si Japonia a crescut foarte putin in comparatie cu comertul mondial.
Intre 1995-2000 comertul mondial a crescut cu o medie de 13,3% pe an – iar
comertul Uniunii Europene din aceasta perioada a crescut cu 12% - in timp ce comertul
dintre Uniunea Europeana si Japonia a crescut doar cu 8,4% avand o valoare de doar 44,8
miliarde Euro pentru importuri si 86 miliarde Euro pentru exporturi.
In consecinta, cota de piata a Japoniei in comertul exterior al Uniunii Europene a
scazut de la 7,8% in 1995 la 6,6% in 2000.

Cresterea economiei in UE
Comisia Europeana a estimat o crestere de 2,2 procente pentru economia Uniunii
Europene, în anul 2006, iar pentru cele 12 state ale zonei euro a estimat o crestere de 1,9
procente.
In anul 2004, economia celor 25 de state ale UE s-a majorat cu 1,5 la suta, iar
eurozona a inregistrat o crestere de 1,3 procente. Estimarile sunt o extrapolare a
prevederilor de crestere economica a celor cinci economii puternice ale UE, respectiv

30
Germania, Franta, Marea Britanie, Italia si Spania, tari care acoperă 75 la sută din
productia economica a UE si 80 la suta din cea a zonei euro.
Comisia a prevazut o inflatie de 2,2 la suta, pentru anul 2006, atat pentru UE cat
si pentru zona euro, estimare neschimbata de la cea facuta in toamna anului 2005. Inflatia
si preturile la petrol, adesea precursoare ale inflatiei, conduc la previziunea conform
careia Banca Centrala Europeana ar putea ridica, la intrunirea din martie, rata dobanzii de
referinta de la 2,25 la 2,5 procente.
In 2007, cresterea economica se estimeaza ca va atinge 2,2% în UE si 1,8% în
Zona Euro. Dupa aproape 3 milioane de noi locuri de munca create in ultimii doi ani,
prognozele indica o crestere de 3,5 milioane pentru perioada 2006-07. Ca urmare,
somajul va scadea de la "varful" de peste 9% inregistrat in 2004, la 8,2% în 2007 in UE.
Inflatia va ramane la o valoare usor peste 2%, in ciuda pretului în crestere al petrolului -
principalul risc in calea cresterii economice.
Cresterea economica se va baza pe consolidarea cererii interne, in special pe
sporirea investitiilor in echipamente (minimum 5% în ambele zone). Exporturile vor
continua sa fie sustinute de puternica expansiune a economiei mondiale si de
imbunatatirea competitivitatii companiilor UE in unele State Membre.
Si situatia in Germania se va imbunatati, daca se are in vedere prognoza de
crestere economica de 1,7% pentru anul 2006 (0,9% in 2005), dar în 2007 se va inregistra
o noua scadere temporara, pana la 1.0%. Acest profil al cresterii este rezultatul masurilor
de planificare bugetara, care se estimeaza ca vor avea per total un efect neutru asupra
cresterii economice.

INVESTITIILE IN DEZVOLTAREA AFACERILOR - MOTORUL CRESTERII

ECONOMICE:

Volumul productiei va urma trendul crescator in mare masura ca urmare a sporirii

investitiilor. Explicatia consta in refacerea increderii in climatul de afaceri, imbunatatirea
perspectivelor privind profitul, usoară imbunatatire a conditiilor de finantare si reluarea
investitiilor după o perioadă de recul. Consumul privat va inregistra doar o crestere
modesta, deoarece imbunatatirea situatiei de pe piata muncii se va face treptat.

31
PERSPECTIVELE GENERALE RAMAN FAVORABILE, DAR RISCURILE
PERSISTA:

Reluarea cresterii economice in UE este sustinută de perspective generale

favorabile. Cresterea economiei mondiale se estimeaza ca va atinge valoarea de 4,3% in
2007. In Statele Unite, cresterea economica va fluctua usor in jurul valorii de 3%, in timp
ce pentru Asia se estimeaza rate de crestere de peste 7,5%, cu exceptia Japoniei, pentru
care se prognozează valori de 2,4% in 2007. Dezechilibrele externe continua insa sa
ameninte cresterea economica in Europa. Corectia dezordonata a balantelor de cont
curent ramane unul dintre principalele riscuri. Pe termen scurt, riscul principal este
reprezentat de piata petrolului. Capacitatile neutilizate foarte reduse fac ca pietele sa fie
extrem de vulnerabile la perturbatiile actuale si potentiale ale operatiunilor de
aprovizionare. Cum pretul al petrolului include o prima considerabila de risc datorata
tensiunilor geopolitice, reviziunile pentru pretul petrolului (o medie de 68,9 dolari/baril
pentru 2006 si de 71 euro/baril pentru 2007) raman supuse unui risc considerabil de
variatii.

VI. CONCLUZIE

Ca exponent al intereselor tarilor pe care le prezinta si purtatoare a ideilor si

nazuintelor de progres si prosperitate in lume, Uniunea Europeana se bucura de o larga
recunoastere pe plan international. Drept urmare, ea a stabilit si intretine relatii
diplomatice cu peste 130 de state de pe diverse meridiane ale globului si are statut de
observator la ONU, participa la lucrarile Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare
Economica (OCDE) si ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare Europeana
(OSCE), in 1990 semnand cu alte state europene si nord-americane „Carta de la Paris
pentru o noua Europa”, care a urmarit sfarsitul divizarii continentului si al razboiulu rece.

VII. BIBLIOGRAFIE:

32
1. Introducere in economia politica moderna,Philip Hardwick,John
Langmead,Bahadur Khan,Ed. Polirom,Iasi 2002

2. Introducere in dreptul European-Prof univ. dr. Marin Voicu,Universul

juridic,Bucuresti 2007

3.http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|
displayArticle/articleID_8937/EurMonitor-Business-Banca-Mondiala-
Romania-risca-supraincalzirea-economica.html

4. Romania si Uniunea Europeana, Daniel Daianu, Radu Vranceanu. Ed.

Polirom, Iasi, 2002

5. Romania in contextul globalizarii si integrarii europene, Constantin

Ciupagia, Marcel Moldoveanu, Ed. Expert, Bucuresti, 2007

6.http://www.referat.ro/

7. ″Economie europeană″-Mirela Diaconescu -Ed. URANUS Bucureşti,

2004

8.″Economie europeană″-Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marinaş-Ed.

Economică Bucureşti, 2004

Intrebari si raspunsuri

1. Precizati etapele formarii economiei mondiale.

33
a) Mondializare prin comert exterior a început odata cu revolutia industriala si a durat
pana la începutul sec. XX.
b) Mondializare prin intermediul interventiilor straine de la sfârsitul primului razboi
mondial.

2. Mentionati cel putin 3 trasaturi actuale ale economiei mondiale?

a) Economia mondială este caracterizată de concurenta;
b) Economia mondiala este un sistem caracterizat de interdependente;
c) În economia mondiala perioadele de dezvoltare alterneaza cu perioade de recesiune.

3. Care sunt cei trei piloni pe care se sprijina Uniunea Europeana?

a) Dimensiunea economica a integrarii;
b) Dimensiunea sociala;
c) Dimensiunea politica.

4) Ce implica uniunea economica totala ?

Uniunea economica totala implica o completa unificare a economiilor implicate si o
politica comuna in cele mai importante domenii.

5) Mentionati numarul tarilor care compun zona Euro si cel putin 5 din acestea.
Zona euro este formata din 16 tari, dintre care: Finlanda, Germania, Spania, Italia,
Austria, Cipru, Belgia.

6) Care sunt factorii de care depinde deschiderea economiilor nationale spre economia
mondiala?
 Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala;
 Realizarea unei rate de economisire şi de investitii suficient de mari pentru a
asigura echilibrul si cresterea economica;
 Asigurarea unui management de calitate permanent care sa permita realizarea unei
înalte productivitati a muncii.

7) Prin ce promoveaza UE liberul schimb?

UE promoveaza liberul schimb prin:
- acorduri economice;
- cooperare in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
- reducerea reciproca a tarifelor externe;

8) Factorii de determinare a puterii la nivelul statelor nationale sunt urmatorii:

Puterea fizica, puterea politică, puterea militara, puterea economica.

9) Regionalizarea economiilor nationale avand ca exemplu concret Europa s-a produs in

cate etape si in ce ani?
a) Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la inceputul anilor ’50
in Europa, prin crearea Comunitatii Europene;

34
b) Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul anilor
’80, perioada in care SUA a devenit principalul actor. In aceasta perioada CEE a pus
bazele pietei interne unice.

10) Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizata si pe cateva

directii, cum ar fi:
a) Efectele de creare de comert
Liberalizarea schimburilor in cadrul blocului comercial regional are efecte de creare de
comert, permitand surselor de aprovizionare ieftine sa le inlocuiasca pe cele mai putin
eficiente.
b) Veniturile din taxele vamale
Reducerea sau eliminarea taxelor vamale determina dezvoltarea altor alternative (TVA)
pentru a compensa reducerile vamale
c) Investitiile straine directe
In general, efectele sunt benefice, pentru ca acordurile comerciale regionale presupun o
piata mai mare,elemente favorizante investitiilor.

35