GRILE

Fiecare grilă conţine unul sau două răspunsuri corecte.

1. Potrivit principiului activităţii legii pénale:

a. în cazul infracţiunilor de rezultat se aplică legea în vigoare la data comiterii
acţiunii;
c. în cazul infracţiunilor progresive se aplică legea în vigoare la data comiterii
acţiunii.

2. Potrivit principiului activităţii legii pénale:

a. în cazul infracţiunilor continuate se aplică legea în vigoare la data epuizării
acţiunii;
c. în cazul infracţiunilor deviate se aplică legea în vigoare la data comiterii
acţiunii.

3. În cazul infracţiunilor continuate se aplică:

b. legea în vigoare la data comiterii ultimului act de executare;

4. În cazul minorului care a comis o infracţiune progresivă se va aplica:

b. legea în vigoare la data comiterii acţiunii, dar numai dacă minorul avea
împlinită vârsta de 14 ani;

5. Dezincriminarea produce efecte:

b. cu privire la pedepselor principale, complementare şi accesorii;

c. asupra măsurilor educative.

6. În cazul în care dezincriminarea intervine după condamnare:

 a. amenda achitată nu se restituie;

7. Legea penală temporară:

b. se aplică obligatoriu faptelor comise pe timpul cât se află în vigoare, chiar dacă
judecata are loc după ieşirea ei din vigoare;
.

8. În aplicarea principiului legii pénale mai favorabile:

a. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii
care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă;

c. circumstanţele atenuante vor fi reţinute potrivit legii apreciate ca fiind mai

favorabilă pentru aplicarea pedepsei principale, chiar dacă efectele lor sunt mai reduse în
raport cu cealaltă lege.

9. În aplicarea principiului aplicării legii penale mai favorabile după

judecarea definitivă a cauzei:
b. pedeapsa închisorii definitiv aplicată se reduce la maximul special prevăzut de
legea nouă pentru infracţiunea săvârşită;

10. În cazul în care în timpul executării pedepsei închisorii apare o lege nouă
care prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii:

- se poate dispune înlăturarea pedepsei amenzii în totul sau în parte;

11. În cazul în care în timpul executării pedepsei închisorii apare o lege nouă
care prevede pentru infracţiunea săvârşită un maxim special mai mic decât
pedeapsa ce se execută:
 c. pedeapsa ce se execută va fi redusă obligatoriu la maximul special prevăzut de
legea nouă.

12. În cazul în care în timpul executării pedepsei închisorii pentru comiterea

unei tentative:

b. pedeapsa ce se execută va fi redusă obligatoriu la maximul special prevăzut de

legea nouă ca urmare a aplicării dispoziţiilor privind sancţionarea tentativei;
c. executarea pedepsei încetează dacă legea nouă nu mai sancţionează tentativa la
infracţiunea pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

13. În aplicarea principiului aplicării legii penale mai favorabile după

judecarea definitivă a cauzei:
b. măsurile educative neexecutate care au corespondent în legea nouă se execută
în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă;
c. măsurile educative neprevăzute de legea nouă nu se mai execută.

14. Nu fac parte din teritoriul României:

b. teritoriul misiunilor diplomatice ale României(ambasade, consulate, misiuni
permanente);

15. Pentru aplicarea legii penale române în baza principiului teritorialităţii:

b. în cazul infracţiunilor continuate este suficient ca numai un act de executare să

aibă loc pe teritoriul României;
c. nu interesează cetăţenia infractorului.
16. Pentru aplicarea legii penale române în baza principiului personalităţii:
a. infracţiunea trebuie să fie comisă de un cetăţean român în afara teritoriului ţării
împotriva unui cetăţean străin sau a unui apatrid care nu are domiciliul în ţara noastră;
b. uneori se cere şi condiţia dublei incriminări;
 c. infractorul, cetăţean român, a comis acte de executare ale infracţiunii
continuate, atât în străinătate cât şi în România.

17. Pentru aplicarea legii penale române în baza principiului realităţii:

a. se cere condiţia dublei incriminări;
b. autorul infracţiunii trebuie să se afle benevol în România;
c. infracţiunea trebuie să fie comisă în afara teritoriului României de către un
cetăţean străin sau apatrid împotriva statului român, a unui cetăţean român sau a unei
persoane juridice române.

18. Pentru aplicarea legii penale române în baza principiului universalităţii

este obligatoriu, printre alte condiţii, ca:
a. autorul infracţiunii să se afle benevol în România;
b. fapta să fie incriminată şi în ţara în care a fost săvârşită;
c. infracţiunea să fie săvârşită în afara teritoriului ţării.

19. Pentru aplicarea legii penale române în baza principiului universalităţii

este obligatoriu, printre alte condiţii, ca:
a. să se fi săvârşit o infracţiune contra statului român sau contra unui cetăţean
român ori a unei persoane juridice române;
b. infracţiunea să fi fost săvârşită în întregime în afara teritoriului României;
c. s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată.

20. Nu poate fi trasă la răspundere penală:

a. persoana fizică care nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b. o instituţie publică care desfăşoară şi o activitate care face parte din domeniul
privat;
c. o instanţă de judecată.

21. Intenţia indirectă(eventuală) există când făptuitorul:

 a. făptuitorul nu prevede urmarea faptei sale şi nu o urmăreşte, dar acceptă
posibilitatea producerii ei;
b. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care o urmăreşte, şi acceptă
posibilitatea producerii ei;
c. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care, deşi nu o urmăreşte, acceptă
posibilitatea producerii ei.

22. În cazul culpei cu prevedere:

a. făptuitorul nu acceptă urmarea faptei sale;
b. făptuitorul acceptă urmarea faptei sale;
c. făptuitorul consideră fără temei, că urmarea nu se va produce.

23. În cazul culpei cu prevedere, spre deosebire de intenţia indirectă:

a. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care o acceptă;
b. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care nu o acceptă;
c. făptuitorul nu acceptă urmarea eventuală a faptei sale.

24. În cazul intenţiei directe:

a. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, dar nu o urmăreşte;
b. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, dar nu o urmăreşte, acceptând însă
posibilitatea producerii ei;
c. făptuitorul prevede urmarea faptei sale şi o urmăreşte.

25. În cazul culpei fără prevedere, făptuitorul:

a. nu acceptă urmarea faptei sale, considerând, fără temei, că urmarea nu se va
produce;
b. nu prevede urmarea faptei sale, considerând, fără temei, că urmarea nu se va
produce;
c. nu prevede urmarea faptei sale, deşi trebuia şi putea să o prevadă.

26. Intenţia repentină:

 a. se naşte sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o
provocare din partea persoanei vătămate;
b. se naşte sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de
procesul naşterii;
c. este definită în partea generală a Codului penal.

27. Praeterintenţia:
a. cuprinde reunite, intenţia şi culpa;
b. poate cuprinde şi intenţia repentină;
c. cea mai frecventă formă de praeterintenţie este aceea în care sunt reunite
intenţia directă, în raport cu rezultatul urmărit, şi culpa fără prevedere, în raport cu
rezultatul mai grav.

28. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

a. numai dacă este prevăzută de lege ca pedeapsă unică;
b. chiar dacă este prevăzută de lege ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii;
c. în unele cazuri, când făptuitorul a comis mai multe infracţiuni, chiar dacă
pentru niciuna dintre infracţiunile săvârşite legea nu prevede pedeapsa detenţiunii pe
viaţă.

29. Pedeapsa închisorii poate fi aplicată:

a. şi dacă, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunile din concurs este numai amenda;
b. şi dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este numai
detenţiunea pe viaţă, dar există circumstanţe atenuante;
c. şi dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este numai
amenda, dar există circumstanţe agravante.

30. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi;

a. se aplică numai pe lângă pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă;
b. nu se aplică dacă s-a aplicat pedeapsa amenzii;
 c. se poate aplica şi dacă executarea pedepsei principale a fost suspendată sub
supraveghere.

31. Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe;

a. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b. după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate,
c. întotdeauna, numai după executarea pedepsei principale.

32. Amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii poate fi aplicată, printre alte
condiţii, dacă;
a. numai dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii;
b. instanţa a decis să aplice pedeapsa închisorii, dacă această pedeapsă este
alternativă la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
c. prin infracţiunea săvârşită să se fi obţinut sau să se fi urmărit obţinerea unui
folos patrimonial.

33. Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se dispune;

a. dacă persoana condamnată nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte;
b. numai în cazul în care pentru infracţiunea săvârşită legea prevede şi pedeapsa
amenzii;
c. indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care a fost
aplicată pedeapsa amenzii.

34. Degradarea militară:

a. se pune în executare la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
b. se pune în executare după executarea pedepsei principale;
c. aplicarea acestei pedepse este obligatorie când condamnatul are calitatea de
militar în activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este
închisoarea de 10 ani sau mai mare sau detenţiunea pe viaţă.
 35. Publicarea hotărârii definitive de condamnare:
a. se dispune obligatoriu în cazurile prevăzute de lege;
b. este întotdeauna facultativă;
c. se face în extras, în forma stabilită de instanţă, într-un cotidian local sau
naţional, numărul apariţiilor fiind stabilit de către instanţă, pe cheltuiala persoanei
condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane.

36. Pedeapsa accesorie se aplică:

a. doar dacă s-a aplicat şi o pedeapsă complementară;
b. numai în cazul detenţiunii pe viaţă sau a închisorii;
c. şi dacă s-a aplicat pedeapsa amenzii, iar alături de aceasta s-a aplicat şi o
pedeapsă complementară.

37. Pedepsele accesorii:

a. produc efecte de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
chiar dacă cel condamnat este încarcerat ulterior, indiferent de timpul scurs până la
încarcerare;
b. nu produc efecte pe timpul cât condamnatul se află în stare de evadare;
c. produc efecte faţă de condamnatul liberat condiţionat, până la împlinirea
duratei pedepsei.

38. Măsurile educative neprivative de libertate se iau obligatoriu:

a. minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru comiterea
unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani;
b. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este mai mică de 7
ani închisoare, iar minorul a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o
măsură educativă ce a fost executată înainte de comiterea infracţiunii pentru care este
judecat;
 c. dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă ce nu a fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou
săvârşită este amenda sau închisoarea mai mică de 7 ani.

39. Măsurile educative privative de libertate se pot lua;

a. dacă minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru
comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani;
b. dacă minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru
comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani;
c. dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă ce a fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou
săvârşită este de la 1 an la 5 ani închisoare.

40. Măsurile educative privative de libertate se iau;

a. obligatoriu, dacă minorul a comis o infracţiune pentru care legea prevede
pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b. întotdeauna facultativ;
c. obligatoriu, dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o
măsură educativă ce a fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
nou săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, ori detenţiunea pe viată.

41. Faţă de minorul care răspunde penal se poate dispune aplicarea:

a. unei măsuri de siguranţă;
b. unei măsuri educative;
c. unei pedepse complementare.

42. Faţă de minorul care răspunde penal:

a. nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei;
 b. nu se poate dispune publicarea hotărârii de condamnare;
c. nu se poate dispune internarea medicală.

43. Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de

libertate săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune
concurentă săvârşită anterior, instanţa:
a. poate dispune prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi
maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
b. dispune înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă
de libertate mai severă;
c. poate dispune înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de
libertate.

44. Liberarea din centrul educativ se poate dispune, printre alte condiţii:
a. numai după împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani;
b. şi înainte de împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani;
c. dacă minorul a executat cel puţin jumătate din durata internării.

45. Pentru minorul internat într-un centru de detenţie pe o perioadă de 4 ani,

prelungirea internării într-un centru de detenţie, dacă în perioada internării
minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune
concurentă săvârşită anterior:
a. se dispune obligatoriu, până la maximul de 5, respectiv 15 ani, în funcţie de
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite;
b. este facultativă;
c. se dispune obligatoriu peste maximul de 5 ani, dacă pentru cel puţin una dintre
infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai
mare ori detenţiunea pe viaţă.

46. În cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul

minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se
ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o
pedeapsă, după care:
a. dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, indiferent de felul măsurii,
iar pedeapsa este amenda, se execută numai amenda;
b. dacă măsura educativă este privativă de libertate iar pedeapsa este amenda, se
execută numai măsura educativă;
c. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea,
se aplică numai pedeapsa închisorii.

47. Măsurile de siguranţă:

a. se pot lua doar dacă făptuitorului i se aplică o pedeapsă;
b. se pot lua indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă, cu
excepţia cazului în care există o cauză justificativă;
c. se pot lua indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă, cu
excepţia cazului în care există o cauză de neimputabilitate.

48. Internarea medicală:

a. se poate lua faţă de făptuitorul bolnav psihic;
b. se poate lua faţă de făptuitorul consumator cronic de substanţe psihoactive;
c. se poate lua faţă de făptuitorul care a comis o infracţiune din cauza unei boli,
inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive.

49. Măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării

unei profesii:
a. se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală
datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor asemenea cauze;
b. se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală
datorită nedemnităţii sau incorectitudinii;
c. nu se poate lua dacă nu se aplică o pedeapsă.

50. Confiscarea extinsă:

 a. se poate dispune numai în caz de condamnare;
b. se poate dispune şi dacă există o cauză de neimputabilitate;
c. se poate dispune şi dacă există o cauză justificativă.

51. Confiscarea specială:

a. se poate dispune numai în caz de condamnare;
b. se poate dispune şi dacă există o cauză de neimputabilitate;
c. se poate dispune şi dacă există o cauză justificativă.

52. Dizolvarea persoanei juridice:

a. se dispune obligatoriu dacă persoana juridică nu execută, cu rea-credinţă,
pedeapsa complementară a închiderii unui punct de lucru;
b. se dispune obligatoriu dacă persoana juridică nu execută, cu rea-credinţă,
pedeapsa complementară a afişării sau publicării hotărârii de condamnare;
c. se dispune obligatoriu dacă persoana juridică a fost constituită în scopul
săvârşirii de infracţiuni sau dacă obiectul său de activitate a fost deturnat în acest scop.

53. Actele preparatorii:

a. nu sunt incriminate niciodată, pentru a încuraja pe făptuitor să nu treacă la
comiterea faptei;
b. uneori sunt incriminate ca infracţiuni autonome;
c. nu sunt posibile în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă.

54. Actele preparatorii:

a. au loc întotdeauna, înainte de începerea executării acţiunii;
b. sunt incriminate ca acte de complicitate anterioară, dacă autorul săvârşeşte o
infracţiune în formă consumată sau care rămâne în faza de tentativă pedepsibilă;
c. pot fi şi concomitente începerii executării acţiunii.

55. Tentativa nu este posibilă:

a. la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;
 b. la infracţiunile de obicei:
c. la infracţiunile de pericol.

56. Nu există tentativă:

a. în caz de faptă putativă;
b. când făptuitorul foloseşte pentru comiterea infracţiunii o armă defectă, pe care
o credea ca fiind în stare de funcţionare;
c. când rezultatul nu se produce datorită modului greşit de concepere a săvârşirii
infracţiunii.

57. Tentativa se pedepseşte:

a. prin sistemul diversificării pedepsei;
b. prin sistemul parificării pedepsei;
c. numai când legea o prevede expres.

58. Desistarea:
a. este posibilă indiferent de forma tentativei;
b. trebuie să aibă loc, întotdeauna, din proprie iniţiativă a făptuitorului, înainte de
descoperirea faptei;
c. este posibilă în cazul tentativei terminate.

59. În cazul pluralităţii naturale de făptuitori, participaţia nu este posibilă

sub forma:
a. coautoratului;
b. instigării;
c. complicităţii.

60. Participaţia:
a. există când la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzută de legea penală, au participat
mai multe persoane decât era necesar pentru săvârşirea acelei infracţiuni;
b. nu este posibilă sub forma instigării la o pluralitate constituită;
 c. presupune întotdeauna cooperarea cu vinovăţie a mai multor făptuitori la
comiterea aceleiaşi infracţiuni.

61. Pentru existenţa coautoratului:

a. este obligatoriu ca făptuitorii să participe cu acte de executare la comiterea
infracţiunii;
b. este obligatoriu ca făptuitorii să fie prezenţi împreună la locul comiterii faptei;
c. este obligatoriu ca făptuitorii să comită fapta cu intenţie directă.

62. Coautoratul este posibil:

a. în cazul pluralităţii constituite;
b. în cazul participaţiei improprii;
c. în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă.

63. Coautoratul nu este posibil:

a. în cazul infracţiunilor cu subiect activ calificat;
b. în cazul infracţiunilor săvârşite prin inacţiune;
c. în cazul infracţiunilor ce se comit în persoană proprie.

64. Instigarea:
a. este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă;
b. este posibilă la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;
c. nu este posibilă la infracţiunile cu subiect activ calificat.

65. În cazul instigării urmată de executarea faptei de către autor:

a. dacă autorul s-a desistat, instigatorul va răspunde pentru tentativă la
infracţiunea la a cărei săvârşire a instigat;
b. dacă cel instigat comite doar o tentativă nepedepsibilă, instigatorul nu va
răspunde penal;
 c. dacă cel instigat săvârşeşte o infracţiune mai puţin gravă decât cea la care a fost
instigat, instigatorul nu va răspunde pentru instigare la infracţiunea efectiv comisă de
către autor.

66. Complicitatea:
a. se săvârşeşte numai cu intenţie directă;
b. se poate săvârşi şi cu praeterintenţie;
c. este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă.

67. Complicitatea materială nu este posibilă:

a. la infracţiunile cu subiect activ calificat;
b. la infracţiunile săvârşite prin omisiune:
c. la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie.

68. În caz de complicitate:

a. dacă autorul comite o faptă mai puţin gravă, complicele va răspunde pentru
fapta efectiv comisă de către autor;
b. dacă autorul comite o faptă mai gravă decât cea la care a fost ajutat de complice
sau la care acesta a participat cu acte de înlesnire, complicele va răspunde pentru fapta la
care a participat cu acte de ajutare sau înlesnire;
c. complicele răspunde întotdeauna pentru fapta efectiv comisă de către autor.

69. Dacă complicele împiedică săvârşirea infracţiunii:

a. autorul va răspunde pentru tentativă, dacă tentativa se pedepseşte;
b. va fi sancţionat pentru complicitate la tentativa comisă de autor, dacă tentativa
se pedepseşte;
c. instigatorul va fi sancţionat pentru tentativa comisă de autor, dacă tentativa se
pedepseşte.

70. Complicele care participă la comiterea infracţiunii şi cu acte de instigare

va răspunde:
 a. pentru instigare;
b. pentru complicitate;
c. atât pentru instigare, cât şi pentru complicitate.

71. În caz de participaţie, pentru sancţionarea participanţilor, se aplică

sistemul:
a. diversificării pedepsei;
b. parificării pedepsei;
c. după caz, atât sistemul diversificării pedepsei, cât şi sistemul parificării
pedepsei.

72. În caz de participaţie:

a. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor;
b. este posibil ca autorul să nu fie sancţionat;
c. este posibil ca un coautor să nu fie sancţionat.

73. În caz de participaţie improprie:

a. instigatorul şi complicele vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta comisă cu intenţie;
b. întotdeauna, autorul(coautorul) nu va putea fi tras la răspundere penală;
c. autorul(coautorul) va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta
comisă din culpă, iar dacă legea nu incriminează fapta când este săvârşită din culpă,
autorul sau coautorul nu va putea fi tras la răspundere penală.

74. În caz de concurs de infracţiuni:

a. una sau unele dintre infracţiunile pot rămâne în faza de tentativă pedepsibilă;
b. este obligatoriu ca cel puţin una dintre infracţiuni să fie realizată în formă
consumată;
c. este obligatoriu ca cel puţin una dintre infracţiuni să fie săvârşită cu intenţie.

75. În caz de concurs cu conexitate etiologică:

 a. infracţiunile sunt săvârşite cu intenţie;
b. făptuitorul poate participa la comiterea faptelor în orice calitate;
c. este obligatoriu ca făptuitorul să aibă calitatea de autor.

76. În caz de concurs cu conexitate consecvenţială:

a. obligatoriu, ultima infracţiune trebuie să fie realizată în formă consumată;
b. ultima infracţiune se săvârşeşte, întotdeauna, cu intenţie;
c. făptuitorul poate săvârşi faptele în calitate de autor(coautor), instigator sau
complice.

77. În caz de concurs ideal:

a. toate infracţiunile pot fi săvârşite cu praeterintenţie;
b. făptuitorul poate comite acţiunea(inacţiunea) în calitate de autor, coautor,
instigator sau complice;
c. făptuitorul nu poate avea doar calitatea de instigator.

78. La stabilirea pedepsei pentru concurs de infracţiuni:

a. se aplică numai sistemul cumulului juridic;
b. se poate aplica orice sistem de sancţionare;
c. nu se aplică niciodată sistemul absorbţiei.

79. În caz de concurs ideal, dacă s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare şi o

pedeapsă cu amenda:
a. se execută numai pedeapsa închisorii;
b. se execută pedeapsa închisorii, la care se adaugă în parte pedeapsa amenzii;
c. se execută pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa
amenzii.

80. În caz de evadare din stare legală de arest preventiv:

 a. pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce a
determinat arestarea preventivă;
b. pedeapsa pentru evadare se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea
ce a determinat arestarea preventivă, după regulile de la concurs;
c. perioada cât făptuitorul s-a aflat în stare de arest preventiv se scade din
pedeapsa finală.

81. În caz de graţiere totală post-condamnatorie pentru una dintre

infracţiunile concurente, dacă în concurs s-au săvârşit trei infracţiuni:
a. pedeapsa aplicată pentru concurs se va descontopi în pedepsele componente, se
va înlătura sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii, se va constata graţierea, se vor
contopi pedepsele negraţiate după regulile de la concurs şi se va deduce din pedeapsa
finală perioada executată;
b. pedeapsa aplicată pentru concurs se va descontopi în pedepsele componente, se
va înlătura sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii, se va constata graţierea, se vor
contopi pedepsele negraţiate în pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga sporul de
pedeapsă aplicat iniţial, după care se va deduce din pedeapsa finală perioada executată;
c. aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă.

82. Constituie primul termen al recidivei o hotărâre de condamnare prin

care infractorul a fost condamnat la:
a. pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru comiterea unei infracţiuni
praeterintenţionate, pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere;
b. pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru un concurs de infracţiuni, una
dintre infracţiunile din concurs fiind o infracţiune intenţionată pentru care s-a aplicat o
pedeapsă de 1o luni închisoare;
c. pedeapsa închisorii de 2 ani pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

83. Pentru existenţa primului termen al recidivei post-condamnatorii,

trebuiesc îndeplinite, printre altele, următoarele condiţii:
a. pedeapsa aplicată să fie de cel puţin 1 an închisoare;
 b. pedeapsa să nu fie aplicată pentru comiterea unei infracţiuni din culpă;
c. pedeapsa să fie aplicată pentru comiterea unei infracţiuni praeterintenţionate.

84. Nu poate constitui primul termen al recidivei post-condamnatorii:

a. hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei sau
amânarea aplicării pedepsei;
b. pedeapsa amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii;
c. pedeapsa închisorii, dacă această pedeapsă a rezultat ca urmare a înlocuirii
pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

85. Nu poate constitui primul termen al recidivei o hotărâre definitivă de

condamnare:
a. pentru o infracţiune pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii cu
pedeapsa închisorii;
b. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru o infracţiune praeterintenţionată;
c. la pedeapsa amenzii.

86. Pentru existenţa celui de al doilea termen al recidivei post-condamnatorii

trebuiesc îndeplinite, printre altele, următoarele condiţii:
a. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită să fie de un an sau
mai mare sau detenţiunea pe viaţă;
b. noua infracţiune să fie săvârşită în termenul de încercare al suspendării
executării pedepsei sub supraveghere;
c. noua infracţiune să fie săvârşită din culpă.

87. Pentru infracţiunea ce reprezintă al doilea termen al recidivei nu se poate

aplica:
a. amenda;
b. închisoarea;
c. internarea într-un centru de detenţie.
 88. Pentru sancţionarea recidivei post-condamnatorii:
a. în caz de concurs de infracţiuni, se aplică, mai întâi, regulile de sancţionare ale
recidivei post-condamnatorii, apoi, cele ale concursului;
b. în caz de concurs de infracţiuni, se aplică mai întâi, regulile de sancţionare ale
concursului de infracţiuni, apoi cele ale recidivei post-condamnatorii;
c. se aplică sistemul cumulului aritmetic.

89. Dacă în stare de recidivă post-condamnatorie se comite un concurs de

infracţiuni şi numai pentru una sau vreunele dintre infracţiunile concurente sunt
îndeplinite condiţiile acestei recidive:
a. se aplică regulile de sancţionare ale concursului de infracţiuni, apoi cele ale
recidivei post-condamnatorii, în raport cu pedeapsa finală aplicată pentru concurs;
b. se aplică regulile de sancţionare ale concursului de infracţiuni, apoi cele de la
pluralitate intermediară, iar în final, cele de la recidiva post-condamnatorie;
c. se aplică, mai întâi, regulile de sancţionare ale recidivei post-condamnatorii,
apoi, cele ale concursului şi ale pluralităţii intermediare.

90. În caz de săvârşire a noii infracţiuni în timpul executării pedepsei ce

constituie primul termen al recidivei:
a. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea nou săvârşită se va adăuga la restul de
pedeapsă rămas neexecutat din prima condamnare;
b. dacă s-a săvârşit un concurs de infracţiuni, restul rămas neexecutat se stabileşte
prin raportare la momentul comiterii primei infracţiuni concurente;
c. dacă s-a săvârşit un concurs de infracţiuni, restul rămas neexecutat se stabileşte
prin raportare la momentul comiterii ultimei infracţiuni concurente.

91. Dacă se evadează din executarea pedepsei ce constituie primul termen al

recidivei post-condamnatorii şi în stare de evadare făptuitorul comite un concurs de
infracţiuni:
a. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se cumulează cu restul de
pedeapsă neexecutat din pedeapsa din a cărei executare s-a evadat, la pedeapsa astfel
rezultată adăugându-se pedeapsa finală stabilită pentru concursul reprezentat de celelalte
infracţiuni comise;
b. se vor aplica, mai întâi, regulile de la concurs, stabilindu-se pedeapsa rezultantă
pentru concurs, pedeapsă ce se va adăuga la restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa
din a cărei executare s-a evadat;
c. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se cumulează cu restul de
pedeapsă neexecutat din pedeapsa din a cărei executare s-a evadat, apoi, separat, la
pedeapsa astfel rezultată se va adăuga pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre celelalte
infracţiuni concurente, iar în final, pedepsele astfel stabilite se vor contopi după regulile
de la concurs.

92. În cazul în care în stare de recidivă post-executorie se comite un concurs

de infracţiuni:
a. se vor aplica, mai, întâi, regulile de sancţionare de la concurs, apoi regulile de
sancţionare a acestei recidive;
b. pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite în concurs se cumulează
aritmetic;
c. se vor aplica, mai întâi, regulile de sancţionare a acestei recidive, apoi regulile
de sancţionare de la concurs.

93. Dacă s-au comis mai multe infracţiuni în concurs, atât în stare de recidivă
post-condamnatorie cât şi în stare de recidivă post-executorie:
a. se va aplica, mai întâi, tratamentul sancţionator al recidivei post-condamnatorii,
apoi se vor aplica regulile de la concurs şi, în final, se va aplica tratamentul sancţionator
al recidivei post-executorii;
b. se vor aplica mai întâi regulile de la concurs, apoi tratamentul sancţionator al
recidivei post-executorii, şi, în final, se va aplica tratamentul sancţionator al recidivei
post-condamnatorii;
 c. se va aplica, mai întâi, tratamentul sancţionator al recidivei post-executorii,
apoi se vor aplica regulile de la concurs şi, în final, se va aplica tratamentul sancţionator
al recidivei post-condamnatorii.

94. Nu există pluralitate intermediară dacă:

a. primul termen este reprezentat de o hotărâre definitivă prin care s-a dispus
amânarea aplicării pedepsei;
b. infracţiunea ce constituie al doilea termen a fost comisă din culpă;
c. primul termen este reprezentat de pedeapsa amenzii.

95. În caz de pluralitate intermediară:

a. ca mod de sancţionare, se contopesc, după regulile de la concurs, pedeapsa ce
constituie primul termen cu pedeapsa ce constituie al doilea termen al pluralităţii;
b. se aplică regulile de sancţionare de la concurs;
c. ca mod de sancţionare, se contopesc, după regulile de la concurs, restul de
pedeapsă ce constituie primul termen cu pedeapsa ce constituie al doilea termen al
pluralităţii.

96. Există unitate naturală de infracţiune în cazul infracţiunilor:

a. simple, continui şi continuate;
b. simple, continui şi deviate;
c. simple, continui şi progresive.

97. Există unitate legală de infracţiune în cazul infracţiunilor:

a. continuate, complexe, progresive şi de obicei;
b. continui, continuate, complexe şi de obicei;
c. continui, continuate, complexe şi progresive.

98. Infracţiunea continuată:

a. se comite obligatoriu prin mai multe acte de executare;
b. nu poate fi comisă în participaţie;
 c. nu poate fi comisă cu praeterintenţie.

99. Infracţiunea continuată:

a. presupune existenţa aceluiaşi subiect pasiv;
b. există chiar când se săvârşesc acte de executare care nu prezintă conţinutul
aceleaşi infracţiuni;
c. are mod propriu de sancţionare.

100. În cazul infracţiunii complexe:

a. orice infracţiune calificată este şi o infracţiune complexă;
b. pedeapsa definitiv aplicată poate fi recalculată;
c. infracţiunea complexă poate fi o variantă calificată a unor infracţiuni simple.

101. Infracţiunea complexă:

a. nu constituie o cauză de agravare a răspunderii penale;
b. poate fi săvârşită din culpă;
c. poate fi săvârşită numai cu intenţie şi praeterintenţie.

102. Infracţiunea progresivă:

a. nu poate fi săvârşită din culpă;
b. poate fi săvârşită numai cu praeterintenţie;
c. poate fi săvârşită cu orice formă de vinovăţie.

103. Infracţiunea din obicei sau obişnuinţă:

a. nu poate avea tentativă;
b. nu poate fi comisă în coautorat;
c. poate fi comisă din culpă.

104. În cazul legitimei apărări:

a. atacul să pună în pericol grav persoana celui atacat ori interesul public;
 b. atacul constă întotdeauna într-o faptă prevăzută de legea penală;
c. atacul poate consta şi dintr-o omisiune.

105. Nu există legitimă apărare:

a. dacă atacul este dezlănţuit de un iresponsabil, iar cel atacat cunoaşte starea de
iresponsabilitate a agresorului;
b. dacă apărarea este efectuată de către un terţ;
c. dacă atacul este iminent.

106. În cazul legitimei apărări:

a. nu se cere ca pericolul grav să poată fi înlăturat altfel decât prin ripostă;
b. apărarea poate depăşi intensitatea atacului;
c. apărarea trebuie să se limiteze la intensitatea atacului.

107. În cazul stării de necesitate, pericolul:

a. poate să fie şi viitor;
b. trebuie să fie inevitabil;
c. trebuie să ameninţe viaţa, integritatea corporală sau sănătatea doar a celui aflat
în pericol sau un bun important al acestuia, sau un interes general.

108. În cazul stării de necesitate, acţiunea de salvare:

a. să constituie singura posibilitate de salvare a valorii sociale periclitate;
b. trebuie sa nu cauzeze urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă
pericolul nu ar fi fost înlăturat;
c. poate să cauzeze urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă
pericolul nu ar fi fost înlăturat.

109. Consimţământul persoanei vătămate:

a. constituie o cauză de neimputabilitate;
b. constituie o cauză justificativă;
 c. înlătură antijuridicitatea faptei.

110. Constrângerea fizică:

a. poate proveni din partea unui animal;
b. nu trebuie să se exercite direct asupra făptuitorului;
c. înlătură caracterul penal al faptei.

111. Excesul neimputabil:

a. presupune existenţa unei proporţii între atac şi apărare;
b. se întemeiază pe tulburare sau temere;
c. produce efecte in rem.

112. Intoxicaţia:
a. accidentală şi completă, constituie cauză de neimputabilitate;
b. voluntară, premeditată incompletă, poate constitui circumstanţă agravantă;
c. accidentală incompletă, poate constitui circumstanţă atenuantă.

113. În cazul în care există circumstanţe atenuante:

a. dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită amenda alternativ cu
închisoarea, se aplică amenda;
b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se
reduc cu o treime;
c. se aplică o pedeapsă orientată spre minimul special.

114. În cazul în care există circumstanţe atenuante:

a. reducerea cu o treime operează numai asupra limitelor speciale ale zilelor-
amendă;
b. reducerea cu o treime operează şi cu privire la cuantumul zilelor-amendă;
c. se poate aplica pedeapsa amenzii, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită este numai închisoarea.
 115. În cazul în care există atât circumstanţe atenuante legale, cât şi
judiciare:
a. reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face în funcţie de numărul
circumstanţelor atenuante reţinute;
b. circumstanţele atenuante produc efecte şi asupra pedepselor complementare;
c. dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa
închisorii de la 10 la 20 de ani.

116. Circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe

persoane împreună:
a. nu se aplică dacă fapta a fost comisă de către trei sau mai mulţi minori;
b. nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii comise intră ca element
circumstanţial săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună;
c. este o circumstanţă reală, care se răsfrânge asupra participanţilor numai în
măsura în care au cunoscut-o sau au prevăzut-o.

117. În cazul în care există circumstanţe agravante:

a. agravarea pedepsei este facultativă;
b. se poate aplica o pedeapsă peste maximul special prevăzut de lege pentru
infracţiunea săvârşită;
c. dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită amenda alternativ cu
închisoarea, se aplică închisoarea.

118. În caz de concurs între cauzele de agravare şi cele de atenuare a

pedepsei:
a. mai întâi, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea
săvârşită se reduc, ca efect al cauzelor de atenuare;

b. mai întâi, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea
săvârşită se majorează, ca efect a cauzelor de agravare;
c. se aplică o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege pentru
infracţiunea săvârşită.
 119. Când în aceeaşi speţă există simultan următoarele cauze care au ca efect
reducerea pedepsei:
a. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se
reduc, mai întâi, ca efect a dispoziţiilor privind sancţionarea tentativei, apoi ca efect a
circumstanţelor atenuante;
b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se
reduc, mai întâi, ca efect a cazurilor speciale de reducere a pedepsei, apoi ca efect a
circumstanţelor atenuante;
c. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se
reduc, mai întâi, ca efect a circumstanţelor atenuante, apoi ca efect a cazurilor speciale de
reducere a pedepsei.

120. Când în aceeaşi speţă există simultan următoarele cauze care au ca efect
majorarea pedepsei:
a. pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la
infracţiune continuată, circumstanţe agravante, recidivă;
b. pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la
circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs;
c. pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la
circumstanţe agravante, infracţiune continuată.

121. Renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă:

a. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este amenda sau
închisoarea de 5 ani sau mai mică;
b. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este amenda sau
închisoarea mai mică de 5 ani;
c. infractorul şi-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în
folosul comunităţii.
 122. Avertismentul:

a. se poate aplica doar infractorilor majori;

b. se poate aplica şi minorilor;
c. se aplică doar în cazul în care se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

123. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a. constituie o hotărâre de condamnare;
b. produce efecte asupra măsurilor de siguranţă;
c. nu produce efecte asupra obligaţiilor civile.

124. Amânarea aplicării pedepsei se poate dispune dacă:

a. infractorul să-şi fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în
folosul comunităţii;

b. faţă de făptuitor s-a dispus anterior, prin hotărâre definitivă, renunţarea la

aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei;
c. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să fie amenda sau
închisoarea de 7 ani sau mai mică.

125. Amânarea aplicării pedepsei se poate dispune:

a. şi în privinţa amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii;
b. dacă pedeapsa stabilită este amenda, indiferent de cuantum;
c. dacă pedeapsa stabilită de către instanţă, inclusiv în cazul concursului de
infracţiuni, este de cel mult 3 ani.

126. Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a

săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul
de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea
acestui termen, amânarea aplicării pedepsei se revocă şi se aplică regulile de la :
a. concurs;
 b. recidivă;
c. pluralitate intermediară.

127. În cazul în care se dispune anularea amânării aplicării pedepsei:

a. se aplică obligatoriu regulile de la concurs;
b. se aplică obligatoriu regulile de la pluralitate intermediară;
c. se aplică, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă
sau pluralitate intermediară.

128. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune:

a. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau
mai mică;
b. dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este
închisoarea de cel mult 3 ani;

c. dacă infractorul şi-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în

folosul comunităţii.

129. Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

dacă:
a. pedeapsa aplicată este numai amenda;

b. prin hotărâre definitivă s-a dispus anterior renunţarea la aplicarea pedepsei sau
amânarea aplicării pedepsei;

c. infractorul nu şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în

folosul comunităţii.

130. Termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub

supraveghere:
a. este termen fix, de 2 ani;
b. este termen variabil, între 2 şi 4 ani;
 c. nu poate fi niciodată mai mic decât durata pedepsei aplicate.

131. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere:

a. este obligatorie, dacă făptuitorul, nu respectă măsurile sau obligaţiile de
supraveghere;
b. este obligatorie, dacă pedeapsa amenzii care a însoţit pedeapsa închisorii nu a
fost executată şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii;
c. este obligatorie, dacă după suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, din culpă, descoperită în termenul
de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui
termen.

132. În cazul anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere:

a. dacă există concurs de infracţiuni instanţa poate dispune suspendarea executării
pedepsei rezultante sub supraveghere;
b. dacă există pluralitate intermediară, pedeapsa aplicată se va executa obligatoriu
în regim de detenţie;
c. dacă există recidivă, pedeapsa aplicată se va executa obligatoriu în regim de
detenţie.

133. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere:

a. pedepsele complementare nu se execută;
b. pedepsele complementare se execută numai pe durata termenului de
supraveghere;
c. pedepsele complementare se execută şi după expirarea duratei termenului de
supraveghere.

134. Dacă după acordarea liberării condiţionate, cel condamnat a săvârşit o

nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care
s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui
termen:
 a. revocarea liberării este obligatorie;
b. revocarea liberării nu este obligatorie dacă noua infracţiune este săvârşită din
culpă;
c. revocarea liberării este obligatorie doar dacă noua infracţiune este săvârşită cu
intenţie.

135. După punerea în libertate, ca efect a liberării condiţionate:

a. pedepsele complementare se execută după expirarea termenului de
supraveghere;
b. pedepsele accesorii ce au fost aplicate produc efecte în continuare, până la data
împlinirii duratei pedepsei;
c. începe să curgă termenul de reabilitare.

136. Amnistia:
a. dacă se referă la maximul special al pedepsei, iar fapta săvârşită a rămas în
formă de tentativă, se va avea în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
consumată;
b. după condamnare, nu are efect asupra pedepsei amenzii deja executate;
c. nu are efect asupra pedepselor complementare.

137. Prescripţia răspunderii penale:

a. nu operează din oficiu;
b. nu operează în cazul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
c. profită tuturor participanţilor la comiterea infracţiunii, indiferent de calitate.

138. Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale:

a. va opera faţă de toţi participanţii, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai
pe unul sau unii dintre aceştia;
 b. nu va opera faţă de toţi participanţii la comiterea faptei, dacă actul de
întrerupere priveşte numai pe unul sau unii dintre aceştia;
c. are loc prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

139. Retragerea plângerii prealabile:

a. înlătură răspunderea penală a tuturor participanţilor la comiterea infracţiunii,
chiar dacă s-a făcut numai faţă de unul sau unii dintre făptuitori;
b. înlătură răspunderea penală numai a persoanei cu privire la care plângerea a
fost retrasă;
c. în anumite cazuri, produce efecte numai dacă este însuşită de procuror.

140. Împăcarea:
a. este posibilă pentru doar pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală se
pune în mişcare din oficiu iar posibilitatea împăcării este prevăzută de lege;
b. nu este posibilă, în nici un caz, pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală
se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c. poate să intervină pe tot parcursul urmăririi penale, în procedura de cameră
preliminară sau în timpul judecăţii.

141. Plângerea prealabilă:

a. se introduce în termen de 3 luni, socotit de la data la care persoana vătămată a
aflat despre comiterea faptei;
b. poate fi făcută şi prin mandatar cu procură specială;
c. dacă făptuitorul este necunoscut, termenul curge de la data identificării
acestuia.

142. Retragerea plângerii prealabile:

a. poate avea loc numai în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare prin
plângerea prealabilă;
b. nu poate avea loc dacă pentru o infracţiune pentru care este necesară
introducerea unei plângeri prealabile, acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu;
 c. trebuie să fie totală şi necondiţionată.

143. Împăcarea:
a. poate să fie afectată de condiţii;
b. produce efecte in personam;
c. nu poate avea loc în cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul
persoanei juridice vătămate, în paguba acesteia.

144. Graţierea:
a. produce efecte in personam şi nu se răsfrânge asupra participanţilor;
b. poate produce efecte şi in rem, caz în care profită tuturor participanţilor;
c. nu operează cu privire la măsurile educative.

145. Graţierea individuală:

a. se poate acorda şi din oficiu;
b. nu se poate acorda persoanei juridice;
c. nu se poate acorda pentru condamnări cu suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere.

146. Graţierea colectivă:

a. se acordă întotdeauna necondiţionat;
b. poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite
anterior datei prevăzute în legea de graţiere;
c. se acordă şi pentru măsurile educative neprivative de libertate.

147. Efectele graţierii:

a. dacă legea de graţiere intră în vigoare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare, graţierea produce efecte numai de la data rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare;
b. în nici un caz, graţierea nu produce efecte asupra pedepselor complementare;
 c. pedeapsa graţiată are acelaşi efect ca şi pedeapsa executată.

148. Prescripţia:
a. înlătură executarea pedepsei principale;
b. nu înlătură executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice;
c. nu înlătură executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor fizice.

149. Reabilitarea:
a. are ca efect obligaţia de reintegrare în funcţia deţinută de infractor anterior
condamnării;
b. în cazul persoanelor juridice operează doar de drept;
c. face să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile ce rezultă din hotărârea
de condamnare.

150. Termenul de reabilitare:

a. începe să curgă de la data liberării condiţionate;
b. dacă a intervenit prescripţia executării pedepsei, termenul de reabilitare curge
de la data împlinirii termenului de prescripţie;
c. pentru pedepsele a căror executare a fost suspendată sub supraveghere,
termenul reabilitării de drept se socoteşte de la data împlinirii termenului de
supraveghere.

RĂSPUNSURI

1. a, c 45. a 89. a 133. c

2. a, c 46. a 90. a, b 134. a
3. b 47. b 91. b 135. b
4. b 48. a, b 92. c 136. a, b
5. b, c 49. a 93. c 137. b, c
6. a 50. a 94. a 138. a, c
7. b 51. b 95. a, b 139. b, c
8. a, c 52. a 96. b 140. a
9. b 53. b 97. a 141. a, b
10. b 54. a, b 98. a 142. a, c
11. c 55. a, b 99. a, c 143. c
12. b, c 56. a, c 100. b, c 144. a, b
13. b, c 57. a, c 101. a, b 145. a, c
14. b 58. b 102. c 146. b
15. b, c 59. a 103. a, b 147. a, c
16. b 60. a, b 104. c 148. a, c
17. c 61. a 105. a, b 149. b, c
18. a, c 62. b 106. a, c 150. b, c
19. b, c 63. b, c 107. b
20. b, c 64. a, b 108. a, b
21. c 65. a, b 109. b, c
22. a, c 66. c 110. a, c
23. b, c 67. b 111. b
24. c 68. a, b 112. a, c
25. c 69. a, c 113. b
26. a, b 70. a 114. a
27. a, c 71. c 115. c
28. b, c 72. b, c 116. b, c
29. b 73. a, c 117. a, b
30. c 74. a 118. a
31. a, b 75. a, b 119. a, c
32. b, c 76. b, c 120. b, c
33. c 77. a, b 121. a
34. a 78. b 122. a, c
35. b, c 79. c 123. c
36. a, b 80. b, c 124. a, b
37. a, c 81. a 125. a, b
38. c 82. a, b 126. a
39. a, c 83. b, c 127. c
40. b 84. a 128. b, c
41. a, b 85. b, c 129. a
42. a, b 86. a, b 130. b, c
43. a, c 87. c 131. b
44. a, c 88. b, c 132. a, c