Excesul neimputabil și circumstanța atenuantă a provocării

În practica judiciară se reține de multe ori incidența textului privind

circumstanța atenuantă a provocării prin invocarea faptului că atacul nu
prezenta un pericol grav pentru valorile ocrotite sau a faptului că atacul nu mai
era unul actual, fără a se face o analiză a valorii amenințate și a celei lezate, a
aspectului dacă atacul mai era unul în desfășurare sau unul consumat.

Cuvinte cheie: - legitimă apărare,art.19NCP

- exces neimputabil, art.26 NCP
- circumstanța atenantă a depășirii limitelor
legitimei apărări,art.75lit.b NCP
- circumstanța atenuantă a provocării, art.75
lit.a NCP

Prin s.pen.119/29.05.2013 a Tribunalului Vaslui au fost condamnați

inculpații Ciobanu Marian și Ciobanu Dănuț la câte o pedeapsă de 4 ani
închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de
6 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor cu reținera stării de
provocare, prev.de art.20 rap. la art.174 C.pen.cu aplicarea art.73 lit.b) și 76 alin.2
C.pen.
S-a reținut în fapt că la 7.10.2012 partea vătămată Bulgaru Dumitru a
consumat băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate. Aflat în această stare și
în jurul orelor 17 a ieșit înarmat cu o bâtă în calea inculpatului Ciobanu Dănuț,
care se întorcea cu căruța la domiciliu. Inculpatul Ciobanu Dănuț s-a speriat și a
intrat în curte, iar partea vătămată Bulgaru Dumitru a lovit cu bâta calul părții
vătămate, care a fugit la deal.
Inculpatul Ciobanu Dănuț l-a apelat pe mobil pe fratele său Ciobanu Marian, i-a
relatat întâmplarea și l-a chemat în ajutor. Apoi inculpatul Ciobanu Dănuț s-a dus
să-și recupereze căruța și calul. Când a ajuns acasă, l-a găsit pe fratele său care i-
a deschis porțile, l-a ajutat să bage căruța în curte, după care a plecat la locuința
sa. După vreo oră, partea vătămată Bulgaru Dumitru s-a înarmat cu o greblă și,
înjurând și amenințând, a mers la locuința inculpatului Ciobanu Dănuț, a deschis
poarta și a intrat fără permisiunea acestuia în curte. Inculpatul Ciobanu Dănuț s-a
speriat și a fugit în casă, apelându-l telefonic pe fratele său, inculpatul Ciobanu
Marian, pentru a-i cere sfatul și ajutorul. Fratele său l-a asigurat că va veni imediat
și i-a spus să anunțe poliția, ceea ce inculpatul Ciobanu Dănuț a și făcut. Între
1
timp, partea vătămată Bulgaru Dumitru a lovit cu grebla obiectele ce i-au ieșit în
cale: un butoi de tablă, o bicicletă, capacii, zidul casei, geamurile și a forțat ușa
de la intrare în casă, scoțând-o din balamale.
Inculpatul Ciobanu Marian a venit la locul faptei prin grădină și, în
momentul în care a apărut de după colțul casei partea vătămată l-a lovit cu grebla
peste mână și picior.
În timp ce inculpatul Ciobanu Marian striga la fratele său să-l ajute și se
străduia să o deposedeze pe partea vătămată de greblă, s-a apropiat inculpatul
Ciobanu Dănuț care a lovit-o cu un par de mai multe ori pe partea vătămată. Din
acest moment, partea vătămată a pierdut controlul asupra greblei, a căzut la
pământ, iar inculpatul Ciobanu Dănuț a continuat să o lovească, în timp ce fratele
său a ținut-o pentru a o împiedica să se ridice. Într-un final, inculpatul Cibanu
Marian nu l-a mai lăsat pe inculpatul Ciobanu Dănuț să o lovească pe partea
vătămată. Aceasta a rămas întinsă la pământ, sângerând, stare în care a fost găsită
de poliție.
Din expertiza medico-legală rezultă că Bulgaru Dumitru a fost victima unei
agresiuni, prezentând un traumatism cranio-cerebral, cu plagă contuză, fractură
temporo-parietală dreapta, hematom extradural limitat, hemoragie
subarahnoidiană, fracturi costale , leziunile fiind produse prin lovire cu sau de
corp dur. S-a concluzionat că leziunile nu au pus în pericol viața victimei, fiind
necesare 24-25 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de apel a menținut soluția primei instanțe cu motivarea că din
probele administrate rezultă că partea vătămată aflată în stare de ebrietate a
pătruns în curtea locuinței inculpatului Ciobanu Dănuț a exercitat acte de violență
asupra unor bunuri și asupra inculpatului Ciobanu Marian, dar aceste acțiuni nu
constituie cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, întrucât nu au pus în
pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
De asemenea s-a arătat că nu rezultă că inculpații au săvârșit fapta pentru a
înlătura pătrunderea fără drept a părții vătămate în curtea locuinței inculpatului
Ciobanu Dănuț.
În condițiile în care acțiunile de lovire exercitate de cei doi inculpați asupra părții
vătămate s-au consumat după ce aceasta a fost deposedată de obiectul contondent
pe care îl avea asupra sa , instanța a apreciat că sunt incidente doar dispozițiile
privind circumstanța atenuantă a provocării, acțiunile părții vătămate fiind doar
acte de provocare care au condus la o puternică tulburare a inculpaților.
Prin decizia pen.1430/24. 04.2014 a ICCJ au fost admise recursurile celor
doi inculpați, a fost casată decizia penală și în parte sentința penală și în baza
art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e) C.p.p. și art.44 alin.3 C.pen. și s-a dispus
achitarea inculpaților Ciobanu Marian și Ciobanu Dănuț pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la omor. Inalta Curte a constatat că în mod greșit s-a
2
reținut în cauză incidența dispozițiilor art.73 lit.b), privind starea de provocare, și
nu a dispozițiilor art.44 alin.3 privind excesul justificat.
Înalta Curte a arătat că pentru reținerea legitimei apărări trebuie să existe un
atac material, direct, imediat, injust care să pună în pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat.
În cauză atacul a fost unul material și direct, pentru că partea vătămată a pătruns
în curtea inculpatului Ciobanu Dănuț, a săvârșit agresiuni asupra mai multor
bunuri,a încercat să intre în casă și l-a lovit cu grebla pe inculpatul Ciobanu
Marian.A fost de asemenea un atac injust pentru că niciunul dintre inculpați nu a
avut un comportament provocator, deși cu ceva timp în urmă, în aceeași zi, partea
vătămată îi lovise calul cu o bâtă inculpatului Ciobanu Dănuț.
Concluzia instanțelor inferioare că atacul nu era imediat, actual la momentul
exercitării violențelor de către cei doi inculpați este greșită. Atacul nu a fost doar
iminent, declanșarea sa fiind o certitudine și nu o eventualitate, ci a produs și
rezultate, inculpatul Ciobanu Marian fiind lovit cu grebla peste mâini și picioare
de către partea vătămată. Corpul contondent folosit, precum și virulența atacului
(lovirea unor butoaie de tablă, a unei biciclete, spargerea unui geam, scoaterea din
balamale a unei uși) nu lasă vreun dubiu asupra intenției părții vătămate. De aceea
este de neînțeles observația instanței de apel că, deși partea vătămată a exercitat
acte de violență asupra unor bunuri și persoane, aceste acțiuni nu constituie cauze
de înlăturare a caracterului penal al faptei întrucât nu au pus în pericol grav
persoana sau drepturile celui atacat. De neînțeles este și susținerea că nu poate fi
înlăturat caracterul penal al faptei deoarece nu rezultă că inculpații au săvârșit
fapta pentru a înlătura pătrunderea fără drept a părții vătămate în curtea locuinței
inculpatului Ciobanu Dănuț, ca și cum prezența deja în curte și atitudinea agresivă
a părții vătămate nu ar mai fi îndreptățit din punct de vedere legal o ripostă din
partea inculpaților.
Curtea a apreciat că în cauză atacul a fost unul imediat, actual, pentru că la
momentul intervenției inculpatului Ciobanu Dănuț, era un atac în desfășurare. Cea
mai bună dovadă în acest sens este ceea ce a reținut prima instanță, și anume, că
deși inculpatul Ciobanu Marian a încercat să o deposedeze pe partea vătămată de
greblă, nu a reușit, și numai atunci când a fost lovit cu un par de Ciobanu Dănuț
aceasta ,,a pierdut controlul asupra greblei și asupra echilibrului său.” Atacul în
curs de desfășurare legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat.
Este adevărat că pentru reținerea legitimei apărări este necesar ca apărarea să
fie proporțională cu gravitatea atacului, iar cele două instanțe au arătat că
inculpații au continuat să lovească partea vătămată și după ce aceasta era
dezarmată și se afla la pământ.
Înalta Curte a constatat că apărarea a fost inițial proporțională cu atacul, iar
acțiunile subsecvente ale inculpaților de a lovi victima și după ce aceasta a fost
3
dezarmată se circumscriu dispozițiilor art.44 alin.3, în sensul că inculpații, din
cauza unei tulburări sau temeri au depășit limitele unei apărări proporționale cu
gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Existența unei
temeri sau tulburări este de înțeles, având în vedere modalitatea în care a acționat
partea vătămată care a venit înarmată, a pătruns în curtea inculpatului Ciobanu
Dănuț, i-a distrus mai multe bunuri și amenințându-l cu moartea a încercat să
pătrundă peste el în casă, după ce, în aceeași zi desfășurase alte acte violente la
adresa acestuia.
De altfel această stare de temere sau tulburare a fost reținută și de cele două
instanțe inferioare, care i-au dat însă o altă conotație juridică și anume aceea a
unei circumstanțe atenuante, reținând incidența art.73 b) privind starea de
provocare pentru cei doi inculpați.
Este adevărat că cele două dispoziții legale,art.44 alin.3 și art.73 b) C.pen. sunt
asemănătoare ca și redactare, dar au o semnificație diferită. Dacă în cazul art.44
alin. 3 vorbim de legitimă apărare, unica deosebire față de dispozițiile art.44
alin.2 fiind aceea că apărarea nu trebuie să fie proporțională cu atacul, fiind
depășite limitele unei apărări proporționale din cauza tulburării sau temerii, în
cazul provocării diferența este dată de modalitatea în care se realizează atacul. În
timp ce la legitima apărare (și în cazul excesului justificat prevăzut de art. 44
alin.3) făptuitorul se apără împotriva unui atac actual, în cazul scuzei provocării
el ripostează la un atac consumat.

Soluția primei instanțe și a celei de apel deși greșite, sunt în acord cu alte
soluții pronunțate chiar de instanța supremă în care se face o confuzie între
excesul justificat și circumstanța atenuantă a provocării (scuza provocării).
Astfel prin dec.pen.757/1977 a Tribunalului Suprem 1 s-a reținut că nu se află
în fața unui atac imediat inculpatul care a dezarmat-o pe victimă de cuțitul cu care
îl atacase, iar apoi i-a aplicat o lovitură mortală. În schimb există circumstanța
atenuantă a provocării, deoarece amenințarea inculpatului cu cuțitul de către
victimă este de natură să producă acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea
căreia a comis fapta.

Prin dec.pen. 474/1981 a Tribunalului Suprem2 s-a reținut că nu există un atac

material, direct, imediat și injust în situația în care inculpata, atacată de soțul său

1
Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1976-
1980, Ed.Științifică și Enciclopedică, București 1982, pg.235
2
RRD,nr.12/1981, pg.108
4
cu un calapod metalic, a reușit să smulgă calapodul din mâna acestuia, iar apoi l-
a lovit de mai multe ori în cap provocându-i moartea.

Prin dec.pen.1042/1998 a CSJ3 s-a reținut că în timpul unui conflict ivit în urma
consumului de băuturi alcoolice, inculpata a aplicat concubinului ei trei lovituri
de secure asupra capului ,producându-i leziuni ce au necesitat 45 de zile de
îngrijiri medicale, viața acestuia fiind salvată numai datorită intervenției
chirurgicale efectuate imediat. Riposta inculpatei a fost determinată de faptul că
partea vătămată, aflată în stare de ebrietate a aplicat mai multe lovituri tatălui
inculpatei, iar aceasta, aflată și ea în stare de ebrietate, a intervenit în conflict și l-
a lovit pe agresor.Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legitimei
apărări, deoarece agresiunea la care era supus tatăl inculpatei nu prezenta un
pericol atât de grav pentru viața acestuia încât să justifice intervenția inculpatei
cu o duritate extremă concretizată în loviturile aplicate cu securea asupra capului
victimei. Este neîndoielnic însă că inculpata a acționat sub stăpânirea unei
puternice emoții, determinată de violențele exercitate de concubin asupra tatălui
ei, asfel că sunt întrunite condițiile cerute pentru reținerea în favoarea sa a
circumstanței atenuante a provocării.
Prin decizia penală 6279/2004 a CSJ4 s-a reținut că fapta unei persoane de a
pătrunde în casa fostei sale concubine, de a insista să reia conviețuirea,trăgând de
hainele ei și rupându-le, urmată de lovirea cu pumnul în față a soțului acesteia
care a intervenit în apărarea femeii nu constituie un atac de natură a pune în pericol
grav persoana acesteia. Riposta soțului femeii de a lovi în cap cu toporișca pe
agresor nu îndeplinește sub acest aspect, condițiile unei apărări legitime prin
depășirea limitelor din cauza tulburării sau temerii, din lipsa gravității pericolului
cauzat de atacul victimei. Într-o atare situație sunt incidente prevederile privind
circumstanța atenuantă a provocării , fapta fiind săvârșită sub stăpânirea unei
puternice tulburări determinată de provocarea persoanei vătămate, produsă prin
violență.
În reglementarea anterioară, ca și în cea prezentă există patru dispoziții legale
ce au legătură cu problema pusă în discuție și a căror aplicare în practică este
uneori greșită:
-legitima apărare(art.44 alin.2 fostul C.pen; art.19 actualul C.pen.)
-excesul justificat de apărare (art.44 alin.3 în C.pen.anterior) sau excesul
neimputabil (art.26 alin.1 actualul C.pen.)

3
Curtea Supremă de Justiție, Buletinul jurisprudenței, Culegere de decizii pe anul 1998, Ed.Argesis, pg.430
4
G.Bodoroncea, I.Kuglay, L. Lefterache, I.Matei, I.Nedelcu, F.Vasile – Codul penal adnotat, Ed. CH Beck,
București 2007, pg.246
5
 -depășirea limitelor legitimei apărări sau excesul scuzabil (art.73 lit.a în C.pen.
anterior, art.75 lit.b în actualul C.pen.)
-circumstanța atenuantă a provocării (art.73 b fostul C.pen, art.75 lit.a actualul
C.pen)
În cazul legitimei aprări trebuie să existe un atac material, direct, imediat și
injust, iar apărarea trebuie să fie proporțională cu atacul.
Disproporția între apărare și atacul lansat nu conduce automat la constatarea
inexistenței legitimei apărări. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile cu privire la
atac, dar reacția constă într-o faptă mai gravă decât cea care a constituit atacul
trebuie cercetate condițiile în care a acționat cel atacat. Dacă acesta a depășit
limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în
care s-a produs atacul din cauza tulburării sau temerii se poate reține excesul
neimputabil.
Spre deosebire de legitima apărare care este o cauză justificativă, excesul
neimputabil este o cauză care înlătură vinovăția, de aceea ea trebuie stabilită în
cazul fiecărui participant la ripostă, neputând fi apreciată global, doar prin
raportare la faptă ca în cazul legitimei apărări.5 De aceea în Codul Penal actual
legitima apărare a fost inclusă în sfera cauzelor justificative, pe când excesul
neimputabil a fost cuprins în capitolul privind cauze neimputabile, deși în Codul
penal anterior ambele instituții erau reglementate în același articol.
În spețele anterioare instanțele au constatat existența unui atac și o apărare ale
cărei proporții au fost depașite. Cu toate acestea nu s-a reținut incidența textului
privind excesul justificat sau neimputabil(conform art.26 alin.1actualul Cod
penal,,nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana
aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii
limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului), ci doar existența
circumstanței atenuante a provocării(săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei
puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei
vătămate, produsă prin violență,printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau
printr-o altă acțiune ilicită gravă- art.75 lit.a actualul C.pen.).
Deși textele celor două instituții sunt asemănătoare, excesul scuzabil face
referire la o stare de tulburare sau temere, circumstanța atenuantă a provocării la
o puternică tulburare sau emoție. Excesul scuzabil presupune un atac imediat
(adică iminent sau actual) pe când circumstanța atenuantă a provocării presune un
atac încheiat. Așa cum rezultă din conținutul art.75 lit.a, pentru reținerea
circumstanței atenuante a provocării nici nu este necesar un atac material, ca în
cazul excesului neimputabil, fiind suficientă o atingere gravă adusă demnității

5
Florin Streteanu – Tratat de drept penal, Partea generală, vol.I, C. H.Beck,2008, pg.503
6
persoanei (de exemplu victima l-a insultat pe făptuitor) sau o acțiune ilicită gravă
(de exemplu victima a spart toate geamurile casei făptuitorului).
În spețele citate instanțele au considerat fie că atacul nu prezenta un pericol
grav pentru valorile ocrotite , fie că atacul nu mai era unul actual.
Cu privire la primul argument, se constată că în spețele citate victima a acționat
cu violență asupra făptuitorului sau a unui terț, în unele din cazuri punând chiar
în pericol viața acestora. Atunci cum se poate afirma că atacul nu a pus în pericol
grav persoana sau drepturile celui atacat? Instanțele au făcut o asemenea motivare
fără a face o analiză a valorilor lezate prin atac, repectiv prin apărare.
Relativ la cel de al doilea argument, ar trebui lămurit ce înseamnă atac actual
și atac consumat sau mai bine zis ce se înțelege prin atac imediat? Cred că o
definire adecvată a acestui termen a fost realizată prin dec.pen 354/13 februarie
1981 a Tribunalului Suprem6:,,Prin atac imediat se înțelege un atac iminent, adică
pe punctul de a se dezlănțui, sau un atac în curs de desfășurare. În ambele situații
se cere ca pericolul pe care îl produce atacul să fie pe punctul de a se ivi (iminent)
sau să se fi ivit(actual). Iminența sau actualitatea atacului este dată de durata de
timp aproape imperceptibilă dintre atac și pericolul grav ce amenință persoana sau
interesele ei, încât acțiunea în apărare se impune.Când intervalul dintre începerea
atacului și pericolul ce prezintă este mai îndelungat, atributul imediat cerut de lege
nu este realizat.Cu alte cuvinte, într-un atare caz pericolul nu mai constituie o
realitate prezentă, ci este vorba de eventualitatea survenirii pericolului, deci de o
amenințare cu producerea unui pericol.”
În spețele citate nu s-a analizat ce s-ar fi întâmpat dacă în urma atacului lansat
de victimă, făptuitorul nu reacționa. Ar fi continuat victima să exercite violențe
care să pună în pericol grav sănătatea, integritatea corporală sau chiar viața celui
atacat? Dacă răspunsul este unul pozitiv înseamnă că atacul era unul în
desfășurare, iar persoana care ripostează va putea beneficia de prevederile
legitimei apărări, ale excesului neimputabil (sau justificat) sau ale excesului
scuzabil. Este necesar ,,ca depășirea limitelor legitimei apărări să se fi datorat
tulburării sau temerii determinate de atac, pentru a reține excesul neimputabil.
Dacă depășirea este datorată altor cauze (de pildă dorința de răzbunare) nu vom
avea un exces justificat, ci un exces scuzabil care constituie o circumstanță
atenuantă.”7
Când atacul este unul încheiat cu ceva timp în urmă, chiar dacă a provocat
făptuitorului o puternică tulburare sau emoție se poate reține doar circumstanța
atenuantă a provocării (de exemplu victima l-a lovit pe făptuitor de mai multe ori

6
Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1981, Editura Științifică și Enciclopedică, București,1983
pg.258
7
F.Streteanu – Tratat de Drept penal, Partea generală, vol.I, Ed. C.H. Beck, pg.504
7
cu un corp contondent, acesta s-a dus acasă, s-a înarmat cu un cuțit , s-a prezentat
la domiciliul victimei și a înjunghiat-o.)

Ca atare în cazul existenței unui atac și al unei riposte instanțele nu trebuie

să analizeze doar proporționalitatea între acestea relevată de urmările lor pentru a
decide dacă este incidentă o cauză justificativă,o cauză de neimputabilitate sau o
circumstanță atenuantă, ci și valorile lezate, rapiditatea cu care s-a răspuns
atacului, mijloacele folosite, urmarea pe care ar fi putut să o producă atacul,
urmarea dorită de către cel atacat și cea efectiv produsă ca urmare a
apărării.Acestea sunt doar o parte (dar probabil cea mai semnificativă) din
elementele ce ar putea conduce la un răspuns corect din punct de vedere juridic.

Cristina Rotaru
Conferențiar univ la Facultatea de Drept, Univ. București
Judecător la ICCJ