Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soluția primei instanțe și a celei de apel deși greșite, sunt în acord cu alte
soluții pronunțate chiar de instanța supremă în care se face o confuzie între
excesul justificat și circumstanța atenuantă a provocării (scuza provocării).
Astfel prin dec.pen.757/1977 a Tribunalului Suprem 1 s-a reținut că nu se află
în fața unui atac imediat inculpatul care a dezarmat-o pe victimă de cuțitul cu care
îl atacase, iar apoi i-a aplicat o lovitură mortală. În schimb există circumstanța
atenuantă a provocării, deoarece amenințarea inculpatului cu cuțitul de către
victimă este de natură să producă acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea
căreia a comis fapta.
1
Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1976-
1980, Ed.Științifică și Enciclopedică, București 1982, pg.235
2
RRD,nr.12/1981, pg.108
4
cu un calapod metalic, a reușit să smulgă calapodul din mâna acestuia, iar apoi l-
a lovit de mai multe ori în cap provocându-i moartea.
Prin dec.pen.1042/1998 a CSJ3 s-a reținut că în timpul unui conflict ivit în urma
consumului de băuturi alcoolice, inculpata a aplicat concubinului ei trei lovituri
de secure asupra capului ,producându-i leziuni ce au necesitat 45 de zile de
îngrijiri medicale, viața acestuia fiind salvată numai datorită intervenției
chirurgicale efectuate imediat. Riposta inculpatei a fost determinată de faptul că
partea vătămată, aflată în stare de ebrietate a aplicat mai multe lovituri tatălui
inculpatei, iar aceasta, aflată și ea în stare de ebrietate, a intervenit în conflict și l-
a lovit pe agresor.Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legitimei
apărări, deoarece agresiunea la care era supus tatăl inculpatei nu prezenta un
pericol atât de grav pentru viața acestuia încât să justifice intervenția inculpatei
cu o duritate extremă concretizată în loviturile aplicate cu securea asupra capului
victimei. Este neîndoielnic însă că inculpata a acționat sub stăpânirea unei
puternice emoții, determinată de violențele exercitate de concubin asupra tatălui
ei, asfel că sunt întrunite condițiile cerute pentru reținerea în favoarea sa a
circumstanței atenuante a provocării.
Prin decizia penală 6279/2004 a CSJ4 s-a reținut că fapta unei persoane de a
pătrunde în casa fostei sale concubine, de a insista să reia conviețuirea,trăgând de
hainele ei și rupându-le, urmată de lovirea cu pumnul în față a soțului acesteia
care a intervenit în apărarea femeii nu constituie un atac de natură a pune în pericol
grav persoana acesteia. Riposta soțului femeii de a lovi în cap cu toporișca pe
agresor nu îndeplinește sub acest aspect, condițiile unei apărări legitime prin
depășirea limitelor din cauza tulburării sau temerii, din lipsa gravității pericolului
cauzat de atacul victimei. Într-o atare situație sunt incidente prevederile privind
circumstanța atenuantă a provocării , fapta fiind săvârșită sub stăpânirea unei
puternice tulburări determinată de provocarea persoanei vătămate, produsă prin
violență.
În reglementarea anterioară, ca și în cea prezentă există patru dispoziții legale
ce au legătură cu problema pusă în discuție și a căror aplicare în practică este
uneori greșită:
-legitima apărare(art.44 alin.2 fostul C.pen; art.19 actualul C.pen.)
-excesul justificat de apărare (art.44 alin.3 în C.pen.anterior) sau excesul
neimputabil (art.26 alin.1 actualul C.pen.)
3
Curtea Supremă de Justiție, Buletinul jurisprudenței, Culegere de decizii pe anul 1998, Ed.Argesis, pg.430
4
G.Bodoroncea, I.Kuglay, L. Lefterache, I.Matei, I.Nedelcu, F.Vasile – Codul penal adnotat, Ed. CH Beck,
București 2007, pg.246
5
-depășirea limitelor legitimei apărări sau excesul scuzabil (art.73 lit.a în C.pen.
anterior, art.75 lit.b în actualul C.pen.)
-circumstanța atenuantă a provocării (art.73 b fostul C.pen, art.75 lit.a actualul
C.pen)
În cazul legitimei aprări trebuie să existe un atac material, direct, imediat și
injust, iar apărarea trebuie să fie proporțională cu atacul.
Disproporția între apărare și atacul lansat nu conduce automat la constatarea
inexistenței legitimei apărări. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile cu privire la
atac, dar reacția constă într-o faptă mai gravă decât cea care a constituit atacul
trebuie cercetate condițiile în care a acționat cel atacat. Dacă acesta a depășit
limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în
care s-a produs atacul din cauza tulburării sau temerii se poate reține excesul
neimputabil.
Spre deosebire de legitima apărare care este o cauză justificativă, excesul
neimputabil este o cauză care înlătură vinovăția, de aceea ea trebuie stabilită în
cazul fiecărui participant la ripostă, neputând fi apreciată global, doar prin
raportare la faptă ca în cazul legitimei apărări.5 De aceea în Codul Penal actual
legitima apărare a fost inclusă în sfera cauzelor justificative, pe când excesul
neimputabil a fost cuprins în capitolul privind cauze neimputabile, deși în Codul
penal anterior ambele instituții erau reglementate în același articol.
În spețele anterioare instanțele au constatat existența unui atac și o apărare ale
cărei proporții au fost depașite. Cu toate acestea nu s-a reținut incidența textului
privind excesul justificat sau neimputabil(conform art.26 alin.1actualul Cod
penal,,nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana
aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii
limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului), ci doar existența
circumstanței atenuante a provocării(săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei
puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei
vătămate, produsă prin violență,printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau
printr-o altă acțiune ilicită gravă- art.75 lit.a actualul C.pen.).
Deși textele celor două instituții sunt asemănătoare, excesul scuzabil face
referire la o stare de tulburare sau temere, circumstanța atenuantă a provocării la
o puternică tulburare sau emoție. Excesul scuzabil presupune un atac imediat
(adică iminent sau actual) pe când circumstanța atenuantă a provocării presune un
atac încheiat. Așa cum rezultă din conținutul art.75 lit.a, pentru reținerea
circumstanței atenuante a provocării nici nu este necesar un atac material, ca în
cazul excesului neimputabil, fiind suficientă o atingere gravă adusă demnității
5
Florin Streteanu – Tratat de drept penal, Partea generală, vol.I, C. H.Beck,2008, pg.503
6
persoanei (de exemplu victima l-a insultat pe făptuitor) sau o acțiune ilicită gravă
(de exemplu victima a spart toate geamurile casei făptuitorului).
În spețele citate instanțele au considerat fie că atacul nu prezenta un pericol
grav pentru valorile ocrotite , fie că atacul nu mai era unul actual.
Cu privire la primul argument, se constată că în spețele citate victima a acționat
cu violență asupra făptuitorului sau a unui terț, în unele din cazuri punând chiar
în pericol viața acestora. Atunci cum se poate afirma că atacul nu a pus în pericol
grav persoana sau drepturile celui atacat? Instanțele au făcut o asemenea motivare
fără a face o analiză a valorilor lezate prin atac, repectiv prin apărare.
Relativ la cel de al doilea argument, ar trebui lămurit ce înseamnă atac actual
și atac consumat sau mai bine zis ce se înțelege prin atac imediat? Cred că o
definire adecvată a acestui termen a fost realizată prin dec.pen 354/13 februarie
1981 a Tribunalului Suprem6:,,Prin atac imediat se înțelege un atac iminent, adică
pe punctul de a se dezlănțui, sau un atac în curs de desfășurare. În ambele situații
se cere ca pericolul pe care îl produce atacul să fie pe punctul de a se ivi (iminent)
sau să se fi ivit(actual). Iminența sau actualitatea atacului este dată de durata de
timp aproape imperceptibilă dintre atac și pericolul grav ce amenință persoana sau
interesele ei, încât acțiunea în apărare se impune.Când intervalul dintre începerea
atacului și pericolul ce prezintă este mai îndelungat, atributul imediat cerut de lege
nu este realizat.Cu alte cuvinte, într-un atare caz pericolul nu mai constituie o
realitate prezentă, ci este vorba de eventualitatea survenirii pericolului, deci de o
amenințare cu producerea unui pericol.”
În spețele citate nu s-a analizat ce s-ar fi întâmpat dacă în urma atacului lansat
de victimă, făptuitorul nu reacționa. Ar fi continuat victima să exercite violențe
care să pună în pericol grav sănătatea, integritatea corporală sau chiar viața celui
atacat? Dacă răspunsul este unul pozitiv înseamnă că atacul era unul în
desfășurare, iar persoana care ripostează va putea beneficia de prevederile
legitimei apărări, ale excesului neimputabil (sau justificat) sau ale excesului
scuzabil. Este necesar ,,ca depășirea limitelor legitimei apărări să se fi datorat
tulburării sau temerii determinate de atac, pentru a reține excesul neimputabil.
Dacă depășirea este datorată altor cauze (de pildă dorința de răzbunare) nu vom
avea un exces justificat, ci un exces scuzabil care constituie o circumstanță
atenuantă.”7
Când atacul este unul încheiat cu ceva timp în urmă, chiar dacă a provocat
făptuitorului o puternică tulburare sau emoție se poate reține doar circumstanța
atenuantă a provocării (de exemplu victima l-a lovit pe făptuitor de mai multe ori
6
Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1981, Editura Științifică și Enciclopedică, București,1983
pg.258
7
F.Streteanu – Tratat de Drept penal, Partea generală, vol.I, Ed. C.H. Beck, pg.504
7
cu un corp contondent, acesta s-a dus acasă, s-a înarmat cu un cuțit , s-a prezentat
la domiciliul victimei și a înjunghiat-o.)
Cristina Rotaru
Conferențiar univ la Facultatea de Drept, Univ. București
Judecător la ICCJ