Afacerea Personalului diplomatic i consular al S.U.A.

la Teheran Cunoscuta in istoria postbelica sub numele de criza ostaticilor din Iran, perioada de 444 de zile in cursul careia membrii Ambasadei americane au fost tinuti ostatici de revolutionarii iranieni a reprezentat un eveniment fara precedent in istoria relatiilor diplomatice moderne. Considerata a fi expresia cea mai spectaculoasa a Revolutiei fundamentaliste iraniene, dupa alungarea sahului de la putere, criza a fost declansata in noiembrie 1979 si a durat pana la 20 ianuarie 1981. Contextul politic intern si bilateral Din punctul de vedere al relatiei bilaterale dintre Iran si SUA, criza s-a produs intr-un moment extrem de nefavorabil. Fostul lider iranian, Sahul Reza Pahlavi, s-a internat in SUA pentru tratarea cancerului de prostata. Pe acest fond, Imamul Khomeini s-a intors din exil si a coordonat procesul de transformare a Iranului in stat Islamic. Discursul politic al noului lider iranian s-a axat pe purificarea religioasa a teritoriilor ocupate de musulmani, pe de o parte, si pe blocarea influentei vestului asupra traditiilor si culturii iraniene, pe de alta parte. Pe acest fond, atacarea ambasadei SUA poate fi inteleasa nu ca un accident, ci ca un act determinat de o comanda religioasa. In raspuns, Statele Unite au inghetat toate resursele financiare ale Iranului, aflate sub control american. Ulterior, toti imigrantii ilegali de origine iraniana au fost expulzati de pe teritoriul Statelor Unite Ambasada Statelor Unite din Teheran a fost atacata, in consecinta directa a discursului politic expus de Imamul Khomeini. Pe durata crizei, acesta din urma a respins afirmatiile presei internationale ca ar avea control asupra ocupantilor ambasadei. In cele din urma, grupul de militanti a fost convins de Khomeini sa elibereze ostaticii in schimbul unor revendicari financiare inaintate de guvernul iranian. In concluzie, grupul de militanti nu a actionat in baza unei ideologii, ci in baza unor ordine exprese ale Imamului Valoarea numerica si dotarea teroristilor Surse care abordeaza criza din Teheran furnizeaza date diferite in legatura cu numarul atacatorilor intre 300 si 2000 de studenti. Privind dotarea acestora, toate sursele ii descriu pe militanti ca fiind dotati cu armament automat de provenienta ruseasca (Kalasnikov). Tipologia cererilor

Militantii iranieni au solicitat extradarea in Iran a Sahului si abtinerea Statelor Unite de a se amesteca in viata statului iranian. Studentii aveau 4 cereri : 1. Returnarea Sah-ului in Iran pentru proces. 2. Toata averea Sah-ului sa fie returnata poporului Iranian 3. Promisiunea SUA ca aceasta nu va mai interveni in afacerile interne ale Iranului. 4. Scuze oficiale din partea SUA pentru actiunile si faptele sale din trecut pe teritoriul Iranului. Respingand aceste conditii, Carter a aprobat planul - gresit conceput inca din faza initiala - al unei misiuni secrete de salvare a ostaticilor, cunoscut sub denumirea "Operatiunea Gheara Vulturului".In noaptea de 24 spre 25 aprilie 1980, un numar de avioane de transport C-130, la bordul carora se afla un grup special de commando, s-a intalnit cu 9 elicoptere de tipul RH-53, undeva intr-o zona de aterizare situata in Marele Desert din estul Iranului. Din pacate, inca inainte de aterizare, doua dintre elicoptere, prinse intr-o furtuna de nisip, au fost nevoite sa coboare la sol, iar un al treilea s-a avariat in momentul aterizarii. Misiunea a fost anulata, dar, in momentul in care avioanele de transport s-au ridicat din nou in aer, unul dintre ele s-a ciocnit cu un elicopter si s-a prabusit. Opt militari americani si-au pierdut viata, alti cativa fiind raniti. O parte dintre cadavre au fost purtate de revolutionari si aratate pe strazi multimii care demonstra impotriva incercarii de invazie americane. Secretarul de stat, Cyrus Vance, care se opusese acestei operatiuni, si-a inaintat demisia. Comportamentul teroristilor pe timpul crizei Trecand de la cereri la comportament, se observa ca militantii implicati in criza din Teheran au utilizat armele de foc numai in scop de intimidare. Asadar, se poate spune ca acestia au fost preocupati de eventualele consecinte politico-diplomatice ale actiunii lor. Prin acelasi rationament se poate explica eliberarea femeilor, bolnavilor si a cetatenilor americani de origine africana. Potrivit religiei musulmane, femeile sunt considerate inferioare barbatilor, in consecinta nefiind potrivite pentru transmiterea unui mesaj politic credibil. Eliberarea americanilor de origine africana s-a facut in scopul scindarii opiniei publice americane, stiute fiind incidentele rasiale din anii 70. In ziua urmatoare esecului operatiei EAGLE CLAW, ostaticii au fost separati

in mai multe locatii din Teheran, in scopul crearii unui climat nefavorabil pentru o noua, eventuala, operatie de salvare. Desi operatia militara a esuat, un alt ostatic a fost eliberat pe motive medicale. La sase luni dupa respectiva eliberare, cei 52 ostatici au fost predati partii americane in schimbul obtinerii unor concesii financiare. Evenimentul, fara precedent in istoria relatiilor diplomatice moderne, a produs o vie emotie in intreaga America, fiind socotit expresia cea mai spectaculoasa a Revolutiei fundamentaliste iraniene, dupa alungarea Sahului de la putere, si a avut ca efect infrangerea in alegeri a presedintelui SUA Jimmy Carter. Criza s-a declansat in ziua de 4 noiembrie 1979 si a durat pana la 20 ianuarie 1981. Vreme indelungata, SUA au fost, alaturi de Marea Britanie, unul dintre principalii sustinatori ai regimului Sahului, motiv pentru care adversarii acestuia nutreau profunde resentimente la adresa americanilor. Studentii revolutionari si-au justificat gestul prezentantu-l ca o actiune de represalii impotriva azilului acordat de SUA Sahului detronat, Mohammad Reza Pahlavi, si au cerut ca acesta sa fie predat Iranului pentru a fi judecat. In realitate, noile autoritati revolutionare au dorit sa demonstreze ca sunt capabile sa sfideze Statele Unite, denuntate de catre Khomeini ca fiind "Marele Satan" si "dusmanul Islamului". Presedintele din acea perioada al Americii, Jimmy Carter, a adoptat imediat masuri economice si diplomatice de retorsiune: toate importurile de titei din Iran au fost sistate, un numar de aproape 2.000 de iranieni rezidenti in America au fost expulzati si au fost inghetate bunuri ale Iranului in valoare de 8 miliarde dolari. Captivii au fost eliberati la 20 ianuarie 1981, in baza unui acord indirect Washington-Teheran, mediat de Algeria. Evenimentul, facilitat de moartea sahului, la 27 iulie 1980, si declansarea razboiului Iran-Irak, a coincis cu investirea pentru un prim mandat a presedintelui Ronald Reagan, succesor al lui Jimmy Carter, care nu reusise sa mai convinga electoratul, dupa ce nu rezolvase criza ostaticilor. Ei au fost transportati, mai intai, la baza aeriana americana de la Frankfurt pe Main, fiind intampinati de fostul presedinte Carter personal. De aici, au ajuns la Washington, unde au fost primiti ca adevarati eroi.

Curtea Interna ional de Justi ie: Cazul privind personalul diplomatic i consular al Statelor Unite la Teheran La 4 noiembrie 1979, cteva sute de studen i iranieni i al i demonstran i au ocupat prin for Ambasada Statelor Unite la Teheran.Acest act a fost realizat ca protest fa de ordine iraniene care pur i simplu au disp rut de la locul faptei. De asemenea, consulatele Statelor Unite de pe teritoriul Iranului au fost ocupate. Arhivele i documentele au fost re inute i 52 de persoane au fost re inute ca ostatici (femeile i persoanele de culoare au fost eliberate), dintre care 50 erau membri ai personalului diplomatic i consular i dou erau persoane private. Printr-o prim hot rre, Curtea a dispus m suri provizorii, la solicitarea Statelor Unite. ntr-o a doua hot rre, Curtea s-a pronun at asupra solicit rii Statelor Unite de a declara c Iranul a nc lcat anumite tratate interna ionale, inclusiv Conven ia de la Viena asupra rela iilor diplomatice din 1961 i Conven ia de la Viena asupra rela iilor consulare din 1963. Cele dou hot rri ale Cur ii (15 decembrie 1979 i 24 mai 1980) constituie adev rate pledoarii pentru respectarea dreptului diplomatic. n hot rrea din 15 decembrie 1979, Curtea evoc istoria dreptului diplomatic, ar tnd c de-a lungul istoriei, n scopul asigur rii inviolabilit ii diploma ilor i ambasadelor,na iunile de orice credin obliga ii. Curtea noteaz , de asemenea, c n conducerea rela iilor ntre state nu exist exigen mai fundamental ca ceea a inviolabilit ii agen ilor diplomatici i a misiunilor diplomatice, n temeiul c reia instituia diploma iei, cu privilegiile i imunit ile care i sunt ata ate, a rezistat testului secolelor i s-a dovedit un instrument esen ial de cooperare eficient n cadrul comunit ii interna ionale . n ceea ce prive te rela iile consulare, de asemenea stabilite ntre popoare din timpuri str vechi, Curtea arat c : acestea nu sunt mai pu in importante n contextul dreptului str inilor avnd re edin a n alt i care sunt n prezent interna ional contemporan, n condi iile n care ele favorizeaz dezvoltarea rela iilor amicale ntre na iuni i asigur protejarea i acordarea de asisten stat.Nici un stat nu este obligat s ntre in rela ii diplomatice sau consulare, ns nu poate s omit a recunoa te obliga iile imperative pe care acestea le antreneaz codificate n Conven iile de la Viena din 1961 i 1963. i de orice cultur au respectat anumite de admiterea n Statele Unite, pentru tratament medical,a fostului ah. Demonstran ii nu au fost opri i de for ele

Hot rrea din 24 mai 1980, referitoare la nc lcarea Conven iei de la Viena din 1961 cu privire la rela iile diplomatice i a Conven iei de la Viena din 1963 cu privire la rela iile consulare: 61.[Aceasta] nu nseamn c Iranul nu este, n consecin , liber de orice responsabilitate n ceea ce prive te aceste atacuri; deoarece chiar atitudinea sa a fost n contradic ie cu obliga iile asumate pe plan interna ional.Printr-un num r de dispozi ii ale Conven iilor din 1961 i 1963, n sarcina Iranului au fost impuse cele mai categorice obliga ii, n calitate de stat de re edin , de a lua toate m surile necesare pentru a asigura protec ia Ambasadei i consulatelor Statelor Unite, a personalului acestora, a arhivelor, a libert ii de comunicare i a libert ii de mi care a membrilor personalului acestora. 61.n opinia Cur ii, obliga iile guvernului iranian n discu ie nu sunt numai obliga ii de natur conven ional , stabilite prin Conven iile de la Viena din 1961 i 1963, ci i obliga ii rezultate din dreptul interna ional general[dreptul interna ional cutumiar]. 62.Faptele re inute de Curte arat c la 4 noiembrie 1979, guvernul iranian a omis s ia m surile necesare pentru a proteja localurile, personalul i arhivele misiunii Statelor Unite de atacurile manifestan ilor, sau s ia orice fel de m suri fie pentru prevenirea acestui atac fie pentru oprirea acestuia nainte de a fi ajuns n punctul final. De asemenea, la 5 noiembrie 1979 Guvernul iranian a omis s ia m surile necesare pentru protejarea consulatelor Statelor Unite din Tabriz i Shiraz. n plus, faptele relev , n opinia Cur ii, faptul c omisiunea Guvernului iranian de a lua aceste m suri nu a fost datorat numai simplei neglijen e sau lipsei de mijloace adecvate. 67. Aceast inac iune a Guvernului iranian constituie n sine o violare evident i serioas a art.22, par.2 i a art.24,25,26,27,29 din Conven ia de la Viena din 1961 cu privire la rela iile diplomatice i a art.5 i 36 din Conven ia de la Viena din 1963 cu privire la rela iile consulare. n mod similar, inac iunea Guvernului iranian n ceea ce prive te ocuparea consulatelor din Tabriz i Shiraz, antreneaz nc lc ri serioase i evidente ale mai multor articole ale Conven iei din 1963. 74. Aprobarea pe care Ayatolahul Khomeini i alte organe de stat iraniene au acordat-o acestei situa ii de fapt i decizia de a o perpetua, a transformat continuarea ocup rii Ambasadei i a de inerii de ostatici n acte ale statului. Militan ii, autori ai invaziei i r pitori ai respectivilor ostatici, au devenit astfel agen i ai statului iranian, care este r spunz tor pe plan interna ional pentru actele lor.

77. Aceste fapte constituie, prin urmare, nc lc ri suplimentare celor comise deja n raport cu prevederile Conven iei de la Viena din 1961 i Conven iei de la Viena din 1963. Pentru aceste motive, Curtea,..., cu treisprezece voturi contra dou , decide c Republica

Islamic Iran a nc lcat obliga iile sale c tre SUA n virtutea conven iilor n vigoare ntre cele dou state, precum i n virtutea regulilor ndelung stabilite ale dreptului interna ional general. nc lcarea unei norme interna ionale de c tre un stat are drept consecin juridic ntre statul lezat i statul vinovat. R spunderea interna ional constituie, a adar, o institu ie juridic n temeiul c reia statul sau alt subiect de drept interna ional care a s vr it un fapt interna ional ilicit este obligat s repare prejudiciile cauzate altui stat ori cet enilor altui stat sau comunit ii interna ionale prin acel fapt ilicit. Prin urmare, statul Iran trebuie s r spund pentru nerespectarea angajamentelor juridice pe care i le-a asumat, pentru nesocotirea normelor precum i pentru nc lcarea unor obliga ii rezultate din dreptul interna ional general. Existen a r spunderii interna ionale a statului Iran se fundamenteaz pe teoria culpei , ntruct acesta a nc lcat diverse obliga ii interna ionale, cum ar fi: inviolabilitatea agen ilor diplomatici i a misiunilor diplomatice. Rela iile diplomatice apar definite ca fiind conducerea,prin intermediul organelor reprezentative i prin mijloace pa nice, a rela iilor externe ale unui subiect de drept interna ional cu oricare alt subiect sau subiecte. Prin rela ii consulare se n eleg raporturile stabilite ntre dou state ca urmare a exercit rii func iilor consulare de c tre organele unuia dintre acestea pe teritoriul celuilalt. Criza ostaticilor ambasadei S.U.A din Teheran (1979-1981), duce la ruperea rela iilor diplomatice americano-iraniene (7 aprilie 1980). Dup moartea imamului Khomeiny (3 iunie 1989), persoanele care s-au succedat la conducere Iranului au continuat i continu politica de distan are fa de statele occidentale i de sprijinire a mi c rilor islamice militante din lume. n dreptul interna ional luarea de ostatici este reglementat prin "Conven ia Interna ional mpotriva lu rii de ostatici", adoptat de Adunarea Generala ONU la 17 decembrie 1979. n sensul conven iei men ionate, s vr e te infrac iunea de luare de ostatici oricine r pe te libertatea unei persoane sau o re ine i o amenin de in , n scopul constr ngerii unei ter e cu moartea, cu r nirea sau continu s o p ri (stat, organiza ie interna ional , stabilirea unui raport

interguvernamental , persoan juridic sau fizic ) s ndeplineasc un anumit act sau s se ab in de la aceasta. Constrngerea de ac iune sau omisiune din punct de vedere juridic apare ca o condi ie explicit a libert ii persoanei. Conven ia prevede ca o condi ie sine qua non ca statele semnatare s demareze n mod urgent o cooperare interna ional privind eliberarea i adoptarea unor m suri eficace n scopul prevenirii, combaterii i sanc ion rii tuturor actelor de luare de ostatici.Potrivit Conven iei luarea de ostatici este un act de terorism interna ional. M surile eficace de prevenire/combatere/sanc ionare sunt implementate n toate sanc iona i i extrada i . Bibliografie : Maftei, Jana (2010). Drept interna ional public II. Gala i: Editura Universitar Danubius. pp.4352 N stase,A.,Aurescu, B.,Glea, I., (2002).Drept diplomatic i consular.Bucure ti: Editura ALL Beck. Pp.13,20-22,175-177 Tindall, G., Shi, D., (1996). America.O istorie narativ .Volumul III. Bucure ti:Editura Enciclopedic . Pp.976-978 resursele juridice i judiciare

penale.Terori tii sau agresorii care execut asemenea acte de constrngere vor fi urm ri i, prin i,