Lecție, clasa a VI-a: Statele Unite ale Americii – Declarația de

Independență și Constituția.

În secolele XV, XVI, Europa a trecut printr-o epocă spectaculoasă de dezvoltare atât economică, cât
și demografică. Renunțarea treptată la relațiile economice feudale și adoptarea capitalismului
reprezintă principala cauză care a determinat acest lucru. Astfel, populația crescând datorită creșterii
bunăstării, natural a venit și nevoia de a explora alte meleaguri în afara bătrânului continent
European. Astfel, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Belgia etc., au investit în colonizare.
Secolul Marilor Descoperiri Geografice este marcat de descoperirea spectaculoaselor
continente americane în anul 1492 de către Cristofor Columb.

Tot în perioada dintre secolele amintite a avut loc bine-cunoscuta Reformă Religioasă care a
dus la transformarea atât economică, cât și morală a Europei. În Anglia și, ulterior, în Marea
Britanie, s-a remarcat un fenomen religios care a influențat întreaga lume și întreaga gândire
occidentală, numit „puritan”. Puritanii cereau reformarea profundă a Bisericii Anglicane și
vociferau pentru respectarea drepturilor și libertăților NATURALE ale oamenilor. Fiind persecutați
de regimul absolutist din Anglia dar și de clerul anglican, o parte a acestora au ales calea imigrației
și s-au îndreptat spre tărâmurile nou descoperite din vest. Astfel, primul grup de puritani, în număr
de 102, au pornit spre America în data de 6 septembrie 1610, îmbarcați pe celebra corabie
Mayflower. Aceștia căutau să scape de „păcătoasa și corupta Europă” și să înceapă o nouă viață,
liberă și prosperă. Cei 102, care sunt cunoscuți și sub denumirea de „părinții pelerinajului” (Pilgrim
Fathers), au întemeiat colonia Massachusettss. Ulterior, imigranții europeni (puritani sau catolici
englezi discriminați și persecutați în Anglia dar și alte grupări religioase persecutate din întreaga
Europă) au întemeiat și alte colonii, precum: Delaware, Pennsylvania, New Jersey, Georgia,
Connecticut, Maryland, Carolina de Sud, New Hamoshire, Virginia, New York, Carolina de Nord,
Rhode Island. Fiecare dintre acestea erau conduse de guvernatori numiți de la Londra și se
supuneau Coroanei Britanice.
Cu trecerea deceniilor, situația coloniilor britanice din America s-a înrăutățit treptat, iar asta
din cauza taxelor și impozitelor imense percepute de metropolă pentru proprietăți, bunuri și
industrie. Pe lângă birurile insuportabile, coloniștii erau nemulțumiți și din cauza faptului că
interesele lor nu erau reprezentate în parlamentul britanic. Principalele legi, prin care s-au impus
cele mai nepopulare și contestate biruri se numără: Legea Zahărului, Legea Timbrului și Legea
Cartiruirii, Legile Townshend, Legea Ceaiului și legea Quebec și Legile Represive. De exemplu,
legea ceaiului a dus la impozitarea importului de ceai efectuat de americani. Acest act i-a revoltat pe
americani, care s-au unit în protest sub deviza No taxation without representation!(Nicio taxare fără
reprezentare). Partida de Ceai de la Boston, cum a fost denumită mișcarea de protest a americanilor,
a avut loc pe data de 16 decembrie 1773. Revoltați pe taxa considerată nedreaptă, aproximativ 80 de
coloniști s-au organizat și, într-o noapte, au urcat pe corăbiile Companiei Indiilor, încărcate cu ceai,
și au spart 342 de cufere cu ceai, vărsând conținutul peste bord. În urma acțiunii, autoritățile
britanice au închis complet portul Boston prin care se aproviziona întreaga colonie. Restul celor 12
colonii s-au solidarizat cu locuitorii Massachusetss-ului sub deviza lui Benjamin Franklin, „Join, or
DIE” (Ne unim sau murim). Astfel, cele 12 colonii au expediat spre colonia afectată cantități de
cerale, orez și alimente.

Un an mai târziu, în 1774, un prim congres al reprezentanților celor 13 colonii s-a întrunit la
Philadelphia, Pennsylvania. Acesta era alcătuit din două grupări principale: radicalii care doreau
independența, și conservatorii-moderați care căutau în primul rând o conciliere cu Marea Britanie.
Primii susțineau că America nu trebuie să se supună deloc legilor represive ale Angliei, chemând
populația la luptă. A doua tabără, în care se afla și cel de-al doilea Președinte al SUA, John Adams,
susținea o viziune mai moderată, și anume un Plan de uniune prin care coloniilor li se garantau
crearea unui parlament care să fie ales exclusiv de către coloniști. Cel de-al doilea plan a fost
respins. Pe 14 octombrie 1774, Congresul a adoptat „Declarația drepturilor și nevoilor coloniilor”,
care se baza în mare parte pe scrierile lui Thomas Jefferson și James Wilson. Prin această declarație
americanii își afirmau drepturile: dreptul la viață, libertate, proprietate. Cereau dreptul de a avea
propriile adunări legislative și, de asemenea, cereau anularea legilor represive. Congresul a marcat
începutul Revoluției Americane.

Coloniile au oprit relațiile economice cu Anglia, iar viața în cele 13 colonii a devenit extrem de
agitată. Pe străzi aveau loc confruntări între americanii radicali și reprezentații forțelor de ordine
britanice, de asemenea, conservatorii moderați care susțineau cauza Londrei erau linșați și bătuți pe
străzi și s-a organizat așa numitul detașament „minutemen” format din soldați voluntari care erau
pregătiți să acționeze la orice minut era nevoie.

În toamna aceluiași an au loc alegeri pentru Adunarea Legislativă, toate locurile fiind câștigate de
radicali. Adunarea primește numele de „Congres al provinciei Massachusettss” și adoptă o legislație
revoluționară chemând la luptă miliția. Tot Congresul revoluționar a pus bazele Comitetului de
Securitate, acesta din urmă achiziționând tehnică militară.

Au loc primele bătălii la Lexington & Concord, de unde britanicii au ieșit câștigători dar care au
demonstrat fără echivoc că o mână de fermieri coloniști este în stare să țină piept celei mai
performanțe infanterii din lume. De asemenea, bătălia de la Bunker Hill este cel puțin la fel de
importantă. Chiar dacă armata britanică a ieșit învingătoare, victoria este considerată una a la Pirus
(victorie care a fost obținută cu un cost atât de mare încât aproape echivalează cu o înfrângere).

În cadrul celui de-al doilea Congres Continental a fost ales George Washington drept comandant
suprem. Acesta a acceptat funcția fără a fi remunerat.

După săptămâni de argumentări și dezbateri, s-a adoptat la 4 iulie 1776 Declarația de Independență
a Statelor Unite ale Americii, declarație scrisă de Thomas Jefferson, desemnat de Consiliul celor
cinci. Aceasta a fost semnată de 12 din cele 13 colinii, New York-ul semnând după ratificarea din 9
iulie. Întregul ținut al celor 13 colonii a celebrat prin salve de tun și bătăi de clopote evenimentul,
America atrăgându-și simpatia întregului continent european.

Declarația conține un text care îți trage rădăcinile din filozofia liberal-clasică, teistă și creștină: „Noi
considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu
anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”

Evenimentele nu se încheiaseră nici pe departe. Din contră, Declarația de Independență a

reprezentat un factor inflamator în lupta dintre colonii și Marea Britanie. Congresul a decis
confiscarea tuturor proprietăților coroanei valorizându-le și folosind banii și resursele în război.
Printre cele mai importante bătălii se numără Bătălia de la Trenton, prin care Washington a luat prin
suprindere trupele britanice reușind să ia peste 900 de prizonieri, cantități mari de muniții, arme,
tunuri, alimente etc. O altă victorie americană importantă este cea din cadrul Bătăliei de la
Princeton, unde au fost capturați 200 de englezi. De asemenea, o bătălie importantă, chiar decisivă,
este considerată Bătălia de la Saratoga, purtată între lunile septembrie și octombrie 1777. Acolo
trupele de americani rebeli au intrat într-o confruntare lângă râul Hudson reușind să obțină
capitularea generalului Burgoyne.

Coloniile americane s-au bucurat și de sprijin extern în special din partea Franței și a Spaniei care
doreau să recupereze teritorii pierdute în războiul cu Marea Britanie. Ambele state au sprijinit cauza
rebelilor prin bani, tehnică militară, iar Franța și prin furnizare de trupe.
Ultima Bătălie a Războiului de Independență a avut loc în Virginia, ultima zonă controlată de
britanici. O armată alcătuită din americani și francezi și condusă de comandantul Washington, au
înconjurat cei 8000 de soldați ai imperiului și i-au asediat până la capitulare. După acest eveniment,
guvernul Marii Britanii a înaintat o propunere de pace.

A avut loc Tratatul de la Paris din 1783 prin care Metropola a recunoscut independența Statelor
Unite.

Constituția SUA a fost următorul mare pas al consolidării noii uniuni de state. Autorii ei au
combinat principii fundamentale, precum crearea unui guvern federal cu o forță suficientă în așa fel
încât să poată păstra unitatea, dar și oferirea unei largi autonomii fiecărui stat. Constituția a fost
elaborată între 21 februarie și 17 septembrie 1787. Ea a fost aprobată prin ratificare în fiecare statm
primul fiind Delaware (7 septembrie 1787), iar ultimul Rhode Island (în 29 mai 1790). Aceasta
stabilește forma de guvernământ republicană, având în frunte un președinte ales. De asemenea, este
menționată clar separarea puterilor în stat: Puterea Legislativă exercitată de Congres bicameral
(Senat și Camera Reprezentanților), Puterea executivă exercitată de Președinte, Vicepreședinte și de
cabinetul acestora, și, de asemenea, Puterea autonomă și foarte importantă a statelor, care au fiecare
câte un Congres și un guvernator.
Constituția SUA începe cu următorul fragment: „Noi, poporul Statelor Unite, în vederea formării
unei Uniuni cât mai perfecte a stabilirii justiţiei, apărării ordinii Interioare, asigurării apărării
comune, promovării bunăstării generale şi asigurării binefacerilor libertăţii pentru noi şi pentru
urmaşii noştri, decretăm şi proclamăm această Constituţie pentru Statele Unite ale Americii.”

Cele mai importante amendamente:

Amendamentul I: acesta garantează libertatea religiei, a cuvântului, a presei, libertatea de întrunire
și de petiționare.

Amendamentul II stipulează că, într-un stat liber, democratic, cetățeanului trebuie să-i fie garantat
dreptul de a se apăra. Amendamentul II a fost scris de Părinții Fondatori cu scopul de a face cât mai
improbabilă instaurarea unui guvern tiranic, totalitar. Astfel, acest al doilea amendament garantează
dreptul de a deține și purta arme.

Amendamentul V: protecția drepturilor la viață, libertate și proprietate.

Amendamentul XIII: Abolirea Sclaviei.

Primul Președinte american a fost George Washington. El a fost ales pe data de 30 aprilie 1789 și a
fost succedat de John Adams.

Ca o informație bonus, în afara topicului dar în legătură cu dezvoltarea Statelor Unite ale Americii,
țin să menționez faptul că românii ardeleni au făcut și ei parte din categoriile care, din cauza
intoleranței și absolutismului european, (în cazul nostru Habsburgic sau Austro-Ungar), au emigrat
spre Lumea Nouă în căutarea unui trai mai bun. Astfel, românii ardeleni, greco-catolici, au
întemeiat în SUA un oraș, și anume orașul Aurora din Statul Illinois, în prima jumătate a secolului
al XIX-lea. Românii au ajuns în regiunea pe la 1840 și s-au așezate pe malurile râului Fox,
întemeind satete East Aurora și West Aurora. Pe ambele maluri ei au ridicat câte o biserică greco-
catolică. În anul 1857 cele două așezări s-au unit sub numele de Aurora și au întemeiat primăria, dar
și celelalte instituții, pe insula Stolp a râului Fox. Până la sfârșitul secolului românii au reprezentat
majoritatea, astăzi însă, orașul este cel de-al doilea centru urban al statului Illinois, după Chicago.
Din cadrul comunității românești din Aurora s-au ridicat personalități precum senatorul republican
Chris Lausen (Lăuzan), episcopul greco catolic Vasile Louis Pușcaș, episcopul ortodox Nathaniel
Popp.