1.

Situaţia
social-economică şi politică a coloniilor engleze din America de Nord

Descoperit la sfârșitul secolului al XV-lea, continentul american a fost colonizat de

spanioli, portughezi, francezi, englezi. Criza din Anglia a favorizat emigrarea masivă spre
continentul american. Între anii 1607–1733, englezii au înfiinţat 13 colonii pe coasta de est a
Americii de Nord (prima colonie a fost Virginia). Scopurile principale urmărite de colonişti erau:
un trai mai bun şi libertatea religioasă. Coloniștii proveneau, în general, dintre oamenii săraci
care încercau să ducă o viață mai bună în Lumea Nouă. Populaţia era majoritar engleză şi de
religie protestantă. Din punct de vedere politic, coloniile se aflau sub conducerea guvernatorilor
numiţi de rege.

2. Premisele
războilui. Originile conflictului. Pretextul declanşării evenimentului

Cauzele conflictului din punct de vedere economic sunt:

 taxe și impozite impuse fără acordul coloniştilor care nu erau reprezentanţi în

Parlamentul de la Londra;
 concurenţă între producătorii locali şi cei de peste ocean;
 monopolurile comerciale ale Angliei (restricţii privind exporturile americane sau
dezvoltarea ramurilor industriale ce ar fi putut concura economia engleză);
 interdicția extinderii coloniștilor dincolo de Munții Alleghany.

Din punct de vedere politic:

 nereprezentarea coloniștilor în Parlamentul britanic;

 legile adoptate de Parlamentul britanic erau în defavoarea coloniștilor;
 restrângerea autonomiei coloniilor;
 abuzurile administraţiei şi armatei engleze.

Din punct de vedere cultural:

 răspândirea ideilor iluministe în America de Nord

Într-o primă fază, conflictul dintre metropolă şi colonii a avut o dimensiune economică,
constând în concurenţa pe plan comercial. Apoi, dominantă a devenit dimensiunea politică
exprimată prin lupta coloniştilor pentru a avea reprezentanţi în Parlamentul de la Londra.
În această perioadă, principalele forme de protest ale coloniştilor au fost:

 boicotarea produselor engleze

 protestul unor personalităţi (Benjamin Franklin, Thomas Jefferson)
 protestul unor asociaţii de voluntari („Fiii libertăţii”, „Fiicele libertăţii”).
 În anul 1767, Anglia a introdus noi taxe vamale la mărfurile de larg consum (Legile
Townshend), ceea ce a dus la creşterea preţurilor. La iniţiativa oraşului Boston, s-a decis să se
înfiinţeze ateliere unde să se producă articole care erau importate din Anglia; treptat, această
boicotare a produselor engleze a fost adoptată şi de alte oraşe din Noua Anglie. Acest lucru a
avut urmări negative asupra industriei şi comerţului englez şi, prin urmare, Anglia a anulat taxele
vamale impuse, cu excepţia taxei de ceai.
În anul 1773, Parlamentul de la Londra a impus americanilor să cumpere ceai numai de la
Compania Indiilor Orientale şi să plătească o mică taxă directă asupra vânzărilor de ceai în
America.
Această decizie a determinat prima revoltă directă împotriva Angliei; este vorba despre aşa-
numita „Partida de ceai” din portul Boston (decembrie 1773) când ceaiul de pe trei vase
englezeşti a fost aruncat în mare de către colonişti deghizaţi în indieni. Drept urmare, în anul
1774, Parlamentul de la Londra a adoptat o serie de măsuri pe care americanii le-au numit „legile
represive” sau „legile inadmisibile”. Printre altele, portul Boston era închis până ce Compania
Indiilor Orientale primea despăgubiri.
3. Declaraţia de
Independenţă: conţinut şi
interpretări
„Declaraţia de Independenţă” a fost adoptată la 4 iulie 1776; se menţiona că regele
englez a încălcat contractul social ce prevedea respectarea drepturilor cetăţenilor, motiv pentru
care americanii au datoria de a elimina o guvernare care devenise tiranică. Astfel, americanii
motivau de ce şi-au proclamat independenţa. „Declaraţia de Independenţă” afirma următoarele
principii:

 egalitatea între state şi între oameni;

 dreptul de rezistenţă la opresiune;
 contractul social, dreptul oamenilor la viaţă;
 libertate şi dreptul la căutarea fericirii;

„Noi considerăm adevăruri evidente prin sine că toţi oamenii au fost creaţi egali, că sunt
inzestraţi de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără viaţa,
libertatea şi căutarea fericirii. Că, pentru a garanta aceste drepturi, oamenii au instituit
guverne, a căror justă autoritate derivă din consimţământul celor guvernaţi. Că, ori de câte ori
o formă de guvernare devine o primejdie pentru aceste scopuri, este dreptul poporului să o
schimbe sau să o abroge, institituind un nou guvern bazat pe acele principii şi organizat în acele
 forme care-i vor părea mai potrivite pentru a-i garanta siguranţa şi fericirea ( ... ). Dar când un
lung şir de abuzuri şi încălcări ale drepturilor, toate urmărind invariabil acelaşi scop, pun în
evidenţă planul de a-i supune sub un despotism absolut, este dreptul lor, este datoria lor să
răstoarne un asemnea guvern şi să îngriească de noi garanţi ai securităţii lor viitoare.
De aici suferinţa răbdătoare a acestor colonii, şi tot de aici, acum, necesitatea care le obligă să
schimbe vechiul lor sistem de guvernământ. Istoria actualului rege al Marii Britanii este un şir
de repetate nedreptăţi şi abuzuri, toate având ca obiect statornicirea unei tiranii absolute asupra
acestor state.”
(Fragment din Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776)
Prima schiţă a acestui document a fost elaborată de Thomas Jefferson, apoi acesta a făcut
modificările necesare împreună cu Benjamin Franklin, John Adams şi mai apoi cu întregul
Congres Continental. Declaraţia a fost semnată de cei 56 de membri ai Congresul Continental ce
reprezentau cele 13 colonii. Printre semnatarii documentului se numără John Adams (al doilea
preşedinte al SUA), Thomas Jefferson (al treilea preşedinte al SUA), Benjamin Franklin.
4. Constituirea
SUA. Principiile de organizare ale statului
Sprijiniţi de Franţa, Spania şi Olanda, coloniştii au câştigat războiul, în urma luptelor de
la Saratoga (1777) şi Yorktown (1781). Anglia, înfrântă, a recunoscut independenţa celor 13
colonii, prin Tratatul de pace semnat la Versaills.Statele Unite ale Americii au fost organizate
prin Constituţia din anul 1787 ca republică federală (fiecare stat îşi stabileşte propriile legi,
impozite, sistem de învăţământ, justiţie, iar guvernul central se ocupă de politica externă, de cea
de apărare şi de relaţiile dintre state).

5. Constituţia
din 1787: conţinut şi importanţă

Constituţia adoptată în anul 1787 consacra formarea SUA ca republică federală compusă
din 13 state (astăzi numărul lor este de 50, cărora li se adaugă Districtul Federal Columbia, unde
se află capitala federală, Washington). Constituția a intrat în vigoare în anul 1789. A fost prima
constituţie modernă scrisă. Instituţiile statului au fost organizate potrivit principiului separării
puterilor.

 executivă – exercitată de preşedinte; primul preşedinte a fost George Washington;

 legislativă – deţinută de Congresul american, format din Camera Reprezentanţilor şi Senat;
 judecătorească – exercitată de instanţele de judecată, cea mai importantă fiind Curtea Supremă.