Constituirea SUA

Începând cu secolul al
XVII-lea, englezii au
întemeiat 13 colonii pe
coasta estică a Americii
de Nord, ocupând
teritorii ale băştinaşilor.
Majoritatea locuitorilor
era de origine engleză și
de religie protestantă
Coloniștii au ocupat teritoriile amerindienilor
După anul 1760, relațiile dintre cele 13 colonii și monarhia
cu capitala la Londra s-au înrăutățit, coloniștii fiind
nemulțumiți de controlul și taxele impuse de englezi.
Relațiile s-au deteriorat și mai mult în 1773, după ce englezii au
introdus un nou impozit pe ceai. Un grup de americani a protestat
urcând la bordul unor nave engleze și aruncând apoi în mare
întreaga încărcătură. Evenimentul este cunoscut sub numele de
„Boston Tea Party” („Partida de ceai de la Boston”).
La 4 iulie 1776, întruniți în Congresul de la Philadelphia, reprezentanții
celor 13 colonii din America de Nord au proclamat Declarația de
independenţă (faţă de Anglia).
Comanda armatei americane de voluntari a
fost acordată generalului George
Washington, declanșându-se războiul
pentru independență (revoluția americană).
Sprijiniţi de Franţa, Spania şi Olanda, coloniştii au câştigat războiul,
grație victoriilor din luptele de la Saratoga (1777) şi Yorktown(1781).
Anglia, înfrântă, a recunoscut independenţa celor 13 colonii, prin
Tratatul de pace semnat la Paris (Versailles).
Statele Unite ale Americii au fost organizate prin Constituţia din anul
1787 ca republică federală (fiecare stat îşi stabileşte propriile legi,
impozite, sistem de învăţământ, justiţie, iar guvernul central se ocupă
de politica externă, de cea de apărare şi de relaţiile dintre state).
Constituţia S.U.A. prevede şi separarea puterilor în stat:
• executivă - exercitată de preşedinte; primul preşedinte a fost George
Washington;
• legislativă - deţinută de Congresul american, format din Camera
Reprezentanţilor şi Senat;
• judecătorească - exercitată de instanţele de judecată, cea mai
importantă fiind Curtea Supremă.