HEZBOLLAH

După cel de-al Doilea Război Mondial , deci după ororile Holocaustului nazist,
necesitatea infintarii unui stat evreiesc pare a deveni critică.
Răspunsul arabilor palestinieni este că poporul lor locuieşte în regiune de multe secole,
înaintea evreilor. Aceştia din urmă, conform bibliei, ar fi venit din Egipt conduşi de Moise şi
Aaron în Palestina – “Pamantul Fagaduintei”sau ” Canaan” cum era denumit, la sute de ani după
stabilirea arabilor în zonă. Interesant este căîn timpul Primului Război, când s-a elaborat
Declaraţia Balfour, 90 % din populaţia care locuia în Palestina era de orgine arabă. Astfel arabii
susţin că britanicii nu aveau dreptul să le facă evreilor nicio promisiune, în defavoarea populaţiei
arabe. În plus, arabii susţin că Holocaustul a fost comis de europeni deci aceştia trebuie să îşi
asume responsabilitate, ei nefind nevoiţi să plătească greşelile altora. Cel puţin în aparenţă,
ambele părţi au argumente viabile1.
În Primul Război Mondial regiunea care acum se numeşte Palestina era guvernată de
turci, Imperiul Otoman fiind atunci aliat cu Germania. După înfrângere, imperiul s-a dezmembrat
iar teritoriile sale arabe au intrat sub mandatul Ligii Naţiunilor. Franţă a primit Siria şi Libanul
iar Marea Britanie a primit regiunea dintre Iordan şi Marea Mediterană, pe care a denumit-o
Palestina, precum şi zona de peste râul Iordan: “Trans-Iordania”2.

1
Nye, Joseph S., Jr., Descifrarea conflictelor internaţionale : teorie şi istorie, p.165.
2
Ibidem.
 În anii ‘30, după ascensiunea lui Hitler şi intensificarea antisemitismului, imigraţia
evreiascăîn Palestina a crescut rapid astfel căîn 1936, aproape 40% din populaţia din Palestina
era evreiască, lucru care a stârnit revolta populaţiei arabe3.
În mai 1939, când cel de-al Doilea Război Mondial era iminent, Marea Britanie avea
nevoie de sprijinul arab împotriva Germaniei, aşa că britanicii au promis arabilor că vor
restrânge imigraţia evreiască, lucru care s-a dovedit foare greu de pus în practică după război. În
plus, ororile Holocaustului au impresionat întreaga lume şi au ajutat la susţinerea ideii de creare a
unui cămin evreiesc; s-a practicat pe scară largă introducerea clandestină de refugiaţi evrei
(inclusiv în România). Şi faptul că unii colonişti evrei din Palestina au comis atentate împotriva
dominaţiei britanice (în 1945, au aruncat în aer “King Hotel” din Tel Aviv unde se afla sediul
administraţiei britanice, atentat soldat cu zeci de victime ) a determinat Marea Britanie, oricum
epuizată financiar şi politic din cauza celui de- al Doilea Război Mondial şi a decolonizării
Indiei, să cedeze Palestina Naţiunilor Unite.
La 29 noiembrie 1947, pe baza hotărârii Adunării Generale, Naţiunile Unite recomandau
partajarea Palestinei în două state: arab şi israelian. Coloniştii evrei erau dispuşi să accepte
această soluţie dar arabii din regiune au refuzat. Naţiunile Unite au recunoscut totuşi Statul Israel
( proclamat la 14 mai 1948) însă imediat după recunoaşterea statului, au început şi primele
atacuri arabe ( chiar a două zi la 15 mai, deoarece Liga Arabă a refuzat să recunoască hotărârea
ONU)4.
Probabil ar fi fost mai bine pentru arabi să fi acceptat de atunci acest plan, evitând astfel
un război lung, al cărui sfârşit nu pare aproape.
Primul război a durat opt luni, luptele având caracter sporadic iar arabii, deşi superiori
numeric -40 la 1- erau slab organizaţi. După ce ONU a mediat situaţia , Iordania a preluat
controlul asupra regiunii numite West Bank ( Cisiordania ) şi Egiptul a preluat Gaza însă cea
mai mare parte a Palestinei a rămas la israeleni, un teritoriu mai mare chiar decât ar fi avut
dacă arabii acceptau planul ONU din 1947.
Războiul a creat un val enorm de refugiaţi palestinieni în ţările arabe ( circa 700 000 ),
ceea ce a dus la o rezistenţă extinsă împotrivă oricărei idei de pace permanentă. Arabii au refuzat

3
România a fost singura ţara din Europa de Est care nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după acest incident ,
fapt ce a atras antipatia unor state arabe aflate sub influenţa URSS : Siria , Sudan, etc.
4
http://www.adevarul.ro/international/in_jurul_lumii/Coloniile_evreiesti_apartheid_sau_propaganda_0_230377512.
html
în continuare să recunoască Statul Israel. Regele Abdullah al Iordaniei a fost asasinat când a
încercat să semneze un tratat de pace separat cu Israelul în 1951 ( la fel s-a întâmplat şi în 1981
cu preşedintele Anwar al-Sadat al Egiptului când a semnat Acordurile de la Câmp David cu
Israelul ).
Războiul de Şase Zile din luna iunie 1967, a fost şi cel mai important pentru că a
conturat problemele teritoriale care au urmat. Israelul a fost hărţuit printr-o serie de atacuri de
gherilă din partea Egiptului , iar Egiptul a închis strâmtoarea Tiran, care a tăiat transporturile
maritime israeliene dinspre Marea Roşie. Înainte să izbucnească războiul propriu zis, Israelul a
decis să acţioneze preventiv şi a suprins aviaţia egipteană apoi au continuat să captureze întreagă
peninsulă Sinai şi malul vestic din Iordania 5
Apoi, Israelul a ȋnceput sa construiască colonii
evreieşti ȋn teritoriile ocupate.
În acest moment, au intervenit superputerile pentru a forţa celor două părţi să închidă
focul. În noiembrie 1967, Consiliul de Securitate ONU a votat Rezoluţia 242 care prevedea că
Israelul să se retragă din teritrorille ocupate în schimbul păcii şi recunoaşterii sale. Totuşi
Rezoluţia era ambiguă deoarece nu scria că toate teritoriile sunt incluse în această rezoluţie, asta
inseamnand că unele s-ar putea să nu fie retrocedate. În plus, statul palestininenilor era în
continuare incert, aceştia fiind prezentaţi ca refugiaţi şi nu ca o naţiune.
Terorismul este una dintre cele mai discutate probleme din zilele noastre și în același
timp reprezintă unul dintre fenomenele cele mai puțin înțelese. Manifestările sale recente au fost
discutate în nenumărate studii. Pentru unii, terorismul înseamnă acţiuni violente ale unor grupări
împotriva statelor şi non-combatanţilor; pentru alţii, terorismul înseamnă o eliberare naţională
sau o revoluţie în numele unei ideologii propuse. Terorismul nu mai este de mult o problemă
locală a anumitor ţări, pentru că, în timp, a luat forma unui cadru în care sunt incluse numeroase
aspecte pe plan internaţional.6
În ultimul sfert de secol, religia a fost văzută ca un fel de “forță întunecată”. Conotația sa
negativă rezultă în urma apariției fundamentalismului religios. Înainte , factorul religios nu era
considerat ca fiind o amenințare la adresa securității mondiale și naționale, astăzi în schimb

5
România a fost singura ţara din Europa de Est care nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după acest incident ,
fapt ce a atras antipatia unor state arabe aflate sub influenţa URSS : Siria , Sudan, etc
6
Cristian Delcea și Aurelian Bădulescu, “TERORISMUL Studii şi cercetări asupra fenomenului terorist”, Editura
Risoprint, 2008, pp 13-14
http://www.terorismul.ro/attachments/category/1/carte%20T%20165x235%20final.pdf
religia este un declanșator al conflictelor dintre state, iar acest fenomen își are începutul în anii
’70 odată cu revoluția islamică.
Uneori, termenul de fundamentalism este folosit pentru a descrie orice grup care ia religia
în serios sau care crede că religia ar trebui să aibă un rol mult mai important în viața publică. Din
punct de vedere modern, laic, fundamentaliștii sunt reacționari, radicali, care încearcă să preia
puterea și care aruncă societățile înapoi în Evul Mediu în timpurile întunecate ale opresiunii și
intoleranței.7 Una dintre cele mai importante mișcări religioase este mișcarea fundamentalistă
religioasă Hezbollah sau Partidul lui Dumnezeu, cum mai este cunoscută.
În lucrarea de față îmi propun să demonstrez, pe baza caracteristicilor mișcărilor
fundamentaliste, oferite de Peter Herriot în lucrarea sa “Religious Fundamentalism Global, Local
and Personal”, faptul că Hezbollah se încadrează în acest tipar, fiind una dintre cele mai
importante organizații islamice.
Astfel, prima și cea mai importantă caracteristică a mișcărilor fundamentaliste, spune
Herriot, este faptul că acestea sunt reactive. Fundamentaliștii cred ca religia lor este în pericol
din cauza modernizării lumii, ei luptând pentru a îndepărta aceste idei moderne, dorind o
reîntoarcere la valorile tradiționale islamice.

Hezbollah, Partidul lui Dumnezeu, fondat în numele Islamului are ca membrii musulmani
libanezi șiiți fiind o organizație politică și paramilitară cu sediul in Liban. La baza activității sale
stă ideologia islamismului șiit, dezvoltată de ayatollahul Khomeini, simbolul revoluției islamice
din Iran (1979). Acesta credea că istoria se desfășoara într-un mod greșit, iar greșeala este data
de modernitate. Astfel misiunea acestei grupări este de a readuce istoria pe făgașul ei normal.
Datorită relațiilor pe care Sahul Pahlavi le avea cu Occidentul și datorită politicilor și reformelor
moderne pe care acesta le impunea, mulți musulmani tradiționaliști au fost nemulțumiți. În urma
revoltelor iscate, regimul Șahului cade, Khomeini câștigând tot mai mulți adepți. Hezbollah este
susţiuntă, atât financiar, diplomatic şi organizaţional, cât şi cuarmament şi explozibili, de către Iran şi de
Siria, deşi aceasta din urmă respectă principiileunui stat secular, spre deosebire de Iran şi Hezbollah.8

7
Michael O. Emerson and David Hartman, “THE RISE OF RELIGIOUS FUNDAMENTALISM”, Department of
Sociology, Rice University, Houston, Texas, Department of Sociology, University of Notre Dame, Notre Dame,
Indiana, 2006, p.131
http://www.ntpu.edu.tw/social/upload/P_1020081127150648.pdf
8
US Department of State, Patterns of Global Terrorism, 2002.
 În ceea ce priveşte poziţia Hezbollah referitor la Israel, secretarul general alorganizaţiei,
Hassan Nasrallah, a declarat că singura modalitate de soluţionare a conflictuluidin regiune este
dispariţia Israelului.9
El numește la un moment dat SUA ca fiind “Marele Satan” (deoarece Șahul ceruse ajutor
Statelor Unite în vederea stopării revoltelor izbucnite), un dușman al islamului. Extraordinara
ascensiune a musulmanilor libanezi Șia în ultimii treizeci de ani, dintr-o stare de neglijare și
deposedare până la recunoașterea și influența politică, joacă un rol fundamental în povestea
Hezbollahului.10
Ruptura din sânul Islamismului între suniți și șiiși datează de la începuturile religiei.
Atunci când profetul Mohammed a murit, sunniții au preluat puterea, dar șiiții s-au declarant a fi
adevărații urmași ai Profetului. În timp ce sunniții aveau un nivel de trai mai ridicat, șiiții aveau
un nivel de trai medieval. În 1959, Musa Sadr devine liderul lor religios, creându-le sentimentul
identității comunitare. În 1978, în timp ce vizita Libia, Musa Sadr dispare în mod misterios.
Această dispariție reproduce soarta unei figuri centrale din teologia Șiită: Al Doisprezecelea
Imam, care era considerat liderul de drept al Islamului, care a dispărut în secolul al X-lea. La
acest eveniment, se adaugă revoluția islamică din Iran(1979) și invazia israelienilor în Liban
(1982). Toate acestea au stat la baza formării Hezbollahului. Scopul inițial al grupării era acela
de a lansa o revoltă împotriva ocupației israeliene, care dorea ocuparea teritoriului Libanului de
Sud. Inițial baza lor s-a aflat la Bekaa, apoi ei își vor muta sediul la Beirut. Hezbollah-ul a
condamnat de asemenea ocuparea Palestinei de către Israel. La sentimentele anti-israeliene se
adaugă inegalitățile economice și marginalizarea minorității șiite din Liban. Migrația populației
a condus la creșterea săraciei în zonă, toate acestea au servit ca o miză pentru recrutarea
oamenilor în Hezbollah dar și în alte mișcări violente.11
Cea de a doua caracteristică a mișcărilor fundamentaliste este aceea conform căreia
aceste mișcări sunt dualiste. Ei concep lumea în opoziție: Dumnezeu și Diavolul, Bine și Rău,
adevăr și falsitate.12 Așadar, pentru Hezbollah, Allah este singura divinitate , în numele căruia
toți trebuie să fim supuși, religia lor fiind singura care va salva lumea din ghearele modernității,
al evoluției. Pentru că pentru această mișcare, tot ceea ce este nou, orice formă de evoluție, de

9
Electronic Intifada, Peace between Hezbollah and Israel? It Almost Happened, 2006.
10
Hala Jaber, “Hezbollah. Născuți cu răzbunarea-n sânge”, Editura Antet, 1997, p.14
11
Jerrold M.Post, “The mind of the terrorist. The Psychology of Terrorism from the IRA to al-Qaeda”, Palgrave
Macmillan,2007, p.163
12
Peter Herriot, “Religious Fundamentalism Global, Local and Personal”, Routledge, 2009, p.2
schimbare socială este rea și duce la pieirea lumii. Dușmanul lor declarat este lumea Occidentală
în frunte cu SUA și bineînțeles alături de acestea se alătură și creștinismul. În acest fel se creează
două lumi, o lume profund religioasă, care trăiește după legile sfinte ale Coranului și ale lui
Allah și o lume plină de păcate, desfrânată, laică- Lumea Occidentală. Musulmanii șiiți caută
păstrarea unei comunități tradiționale , cu reguli create în conformitate cu tradiția islamică. Ei și-
au format o lume a lor , s-au retras departe de modernitate și de obiceiurile acesteia încercând să
creeze o barieră puternică între Orient și Occident. Ei consideră că principiile statului modern
sunt în contradicție cu principiile cetățenilor săi, care vor să trăiască în bunăstare și care vor să
fie conduși după propria credință.
A treia și a patra caracteristică fac referire la cartea sfântă și la interpretarea acesteia ca
fiind una selectivă. Mai exact, prin citirea sau prin interpretarea celor scrise în cartea lor sfântă,
Coranul, fundamentaliștii cred că aceasta are autoritate asupra a ceea ce ei cred sau fac. Cu toate
acestea interpretarea cărții este selectivă. Ei aleg anumite idei pe care apoi le subliniază ca fiind
cele mai importante sau de multe ori schimbă sensul ideilor după interesele lor. Și aici exemplele
sunt numeroase. Cel mai relevant exemplu este acela conform căruia sute de fundamentaliști
islamici vor să se sinucidă și să ucidă în numele lui Allah. Profetul Mahomed a spus că porțile
Raiului se afla sub umbra săbiilor, ceea ce însemnă că moartea în numele lui Allah le asigura
intrarea în Paradis. Ei cred că suferința și moartea sunt condiții necesare pentru a ajunge în Rai.
“Cei care cred și suferă în numele lui Allah, sunt cei care vor atinge mântuirea”13
Cea de-a cincea caracteristică este “the millennialist view of history”14, cum o numește
Harriot și face referire la idea conform căreia Dumnezeu va veni la un moment dat pe Pământ
pentru a-și impune supremația. Mulți fundamentaliști cred că pot grăbi această venire a lui
Dumnezeu pe Pământ, luptând din punct de vedere spiritual, dar în special ducând lupte propriu-
zise în numele lui Allah.
Hezbollah se difernțiază de alte mișcări libaneze prin următoarele: liderii săi au fost
clerici șiiți care au modelat în mintea lor, dar și în mintea simpatizanților, viziunea revoluționară
a unui nou Liban. Hezbollahul a declarat ca scop fundamental al mișcării, crearea mai devreme
sau mai tîrziu a unui stat islamic în interiorul Libanului. În viziunea lor, Hezbollahul va salva
Libanul de ravagiile războiului civil și de intervențiile străine,care sunt consecințe tentativelor

13
http://www.muhammadanism.org/Terrorism/Terrorist_Mind.htm
14
Peter Herriot, “Religious Fundamentalism Global, Local and Personal”, Routledge, 2009, p.2
Libanului de a asimila modelel de gîndire occidentale. Unul dintre liderii Hezbollah a insistat
asupra faptului că aceasta nu este o organizație, ci este o națiune a tuturor celor care cred în lupta
pentru injustiție și a celor care sunt loiali Imamului Khomeini.15
La începutul anilor 70’, Libanul devenise singura bază a O.E.P, în urma expulzării
acesteia din Iordania. Astfel sub presiunile atacurilor israeliene, în 1975 a izbucnit războiul civil.
Șiiți își creează propria miliție- Detașamentul de Rezistență Libaneză (Amal), care însemna
“speranță”. Intervenția Siriei pune capăt războiului. În 1978, Israelul invadează Libanul, care
devenise motivul luptei pentru putere dintre Israel și Siria, ambele țări căutând să controleze
Libanul.
Hezbollahul profită de mass-media, având ziarul său propriu-Al-Ahead(“Jurământul”), a
fost lansat în 13 iunie 1984. Postul de radio Al-Nour (“Lumina”), a luat naștere în timpul
războiului dintre Amal și Hezbollah. Nu peste mult timp îi urmează postul de televiziune Al-
Manar (“Farul”). În ultimii ani, Al-Manar, a început să transmită activitățile Rezistenței
Isșamice. Hezbollahul era hotărât să-și dovedească eficiența rezistenței împotriva ocupației
israeliene și cu fiecare emisiune, Partidul lui Dumnezeu dobîndea noi energii și un nou influx de
recruți. Ei realizează că anii săi de existent subterană auto-impusă i-au lezat imaginea, care a fost
ascociată întotdeauna cu terorismul și fanatismul.16
La începutul anului 1983, Hezbollahul a format o conducere centrală care cuprindea trei
membri. Aceasta a devenit prima șoura-consiliul- a Hezbollahului, care răspundea de Bekaa,
Berirut și Sud. Datoria Sourei era aceea de a lua initiative și decizii în toate problemele militare,
politice și sociale. De asemenea delega altor eșantioane sarcina recrutării, rămânând mai aptă să
se concentreze asupra stabilirii agendei politice și sociale. La 16 februarie 1985, Hezbollahul și-a
făcut debutul public în lume. Manifestul organizției a fost declarant de purtătorul de cuvânt al
Hezbollahului, Șeicul Ibrahim al-Amin, unul dintre clerici. Hezbollahul asociază Apusul cu
imperialismul European și lupta pentru cucerirea independenței față de dominația colonial.
Urmărește antagonismul între creștinătate și islam până în perioada cruciadelor. Ei cred că
opoziția Vestului față de viziunea sa provine din această străveche rivalitate religioasă.

15
Woodrow Wilson International Center for Scholars and Cambridge University Press, “Origins of terrorism.
Psychologies, ideologies, theologies, states of mind”, 1990, p.132
16
Hala Jaber, “Hezbollah. Născuți cu răzbunarea-n sânge”, Editura Antet, 1997, p.44
 În concluzie, cele spuse mai sus dovedesc faptul că Hezbollah se încadrează în rândul
mișcărilor fundamnetaliste conform teoriei lui Peter Herriot, fiind astăzi una dintre cele mai
temute organizații teroriste din lume.
.

BIBLIOGRAFIE:

Cristian Delcea și Aurelian Bădulescu, “TERORISMUL Studii şi cercetări asupra

fenomenului terorist”, Editura Risoprint, 2008, pp 13-14

http://www.terorismul.ro/attachments/category/1/carte%20T%20165x235%20final.pdf

Michael O. Emerson and David Hartman, “THE RISE OF RELIGIOUS

FUNDAMENTALISM”, Department of Sociology, Rice University, Houston, Texas, Department
of Sociology, University of Notre Dame, Notre Dame, Indiana, 2006
http://www.ntpu.edu.tw/social/upload/P_1020081127150648.pdf

Hala Jaber, “Hezbollah. Născuți cu răzbunarea-n sânge”, Editura Antet, 1997

 Jerrold M.Post, “The mind of the terrorist. The Psychology of Terrorism from the IRA to
al-Qaeda”, Palgrave Macmillan,2007

Peter Herriot,“ Religious Fundamentalism Global, Local and Personal”, Routledge, 2009

http://www.muhammadanism.org/Terrorism/Terrorist_Mind.htm

Woodrow Wilson International Center for Scholars and Cambridge University Press,
“Origins of terrorism. Psychologies, ideologies, theologies, states of mind”, 1990

http://www.ajc.org/atf/cf/%7B42D75369-D582-4380-
8395D25925B85EAF%7D/HEZBOLLAH071706.PDF

http://www.law.syr.edu/Pdfs/0religiousviolence.pdf

http://www.adevarul.ro/international/in_jurul_lumii/Coloniile_evreiesti_apartheid_sau_pr
opaganda_0_230377512.html.

US Department of State, Patterns of Global Terrorism, 2002.

Electronic Intifada, Peace between Hezbollah and Israel? It Almost Happened, 2006.