Holocaustul

„Holocaust” este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane
de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial,
ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și
executat de regimul national-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii
acestuia. Între victime, s-au numărat 1,5 milioane de copii, iar totalul lor a reprezentat circa două treimi
din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa Continentala. O definiție mai largă a
Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar fi romii, polonezii, alte grupuri entice
slave, și pacienți ai Action T4 uciși deoarece erau bolnavi mintal sau aveau handicap fizic. O definiție și
mai largă include Cetateni Sovietici, prizonieri de razboi, homosexuali, martori ai lui Iehova, negri,
adversari politici ai nazistilor, și membri ai altor grupuri mai mici.

Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment
mai mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu
îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei
au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost
comise în toată Europa ocupata de germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în
teritoriile controlate de aliatii acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la
concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului. Peste
200.000 de oameni se estimează că au comis crime associate Holocaustului.
Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită
„Solutia Finala a problemei evreiesti”. În urma accdereii la putere a lui Hitler, guvernul german a
adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute fiind Legile
Nurnberg din 1935. Începând cu anul 1933, naziștii au început să pună la punct o rețea de lagare
de concentrare. După izbucnirea razboiului în 1939, evrei germani și străini au fost inghesuiti in
ghetouri. În 1941, când Germania a început să se pregătească să cucerească noi teritorii înspre
est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare specializate, denumite
Elinsatzgruppen, au omorât circa două milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un
an. Până la jumătatea lui 1942, victimele erau transportate constant cu trenurile de marfa în
lagarele de exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic în
camera de gazare. Aceasta a continuat până la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial în
aprilie–mai 1945.
Rezistenta armatei evreiasca a fost limitată. Cea mai cunoscută excepție o constituie revolta din
ghetoul Varsovia din 1943, când mii de luptători evrei slab înarmați au rezistat patru săptămâni
împotriva Waffren-SS. Circa 20.000–30.000 de partizani evrei au luptat activ împotriva naziștilor și
colaboratorilor acestora în Europa de Est. Evreii francezi au luat parte la Rezistenta Franceza, care a dus
o campanie de gherilă atât împotriva naziștilor cât și împotriva autoritatilor franceze de la Vichy. Au avut
loc peste o sută de insurecții armate evreiești.

Evrei pe rampa de selecţie de la Auschwitz, mai 1944

Holocaustul in Romania

Holocaustul in Romania denumește prigoana și exterminarea evreilor în teritoriile

controlate de statul român în anii 1937-1944, adică de la primele legi anti-evreiești ale
guvernului Goga-Cuza și până la lovitura de stat din 23 august 1944. Potrivit istoricului Raul
Hilberg, includerea soartei evreilor din teritorii foste românești înainte de 1940, dar care nu se
aflau sub control românesc în momentul faptelor, constitue o definiție eronată a Holocaustului in
Romania. Mai sigur aceasta privește evreii care, indiferent de cetățenia lor, au fost fie persecutați
sau uciși de agenți ai statului român (sau de particulari precum Legionarii) în teritoriile
controlate de acest stat la momentul faptelor (inclusiv și mai ales Transnitria), fie predați
Germaniei naziste (cazul evreilor de cetățenie germană din România și celor de cetățenie
sovietică care fugeau de Einsatzgrupe trecând Bugul spre Transnistria).

Începând cu toamna anului 1940, sute de evrei, o parte din ei refugiați din alte țări, pleacă
în fiecare lună spre Palestina, în mod ilegal, prin asociația Aliyah condusă de Eugen Maisner și
Samuel Leibovici, cu asentimentul guvernului Antonescu pentru care expulzarea este, în acel
moment „soluția corectă pentru rezolvarea problemei evreiești”. Desigur, respectivii trebuie să-și
abandoneze toate bunurile și economiile statului român. Circa 80.000 de evrei au părăsit
România pe parcursul unui an. Nu toți au ajuns sau au rămas în Palestina; unii aveau să emigreze
în final spre S.U.A., stat atunci neutru. „Soluția corectă” a devenit inaplicabilă după luna
decembrie 1941, când Aliatii au declarat război României și au început să considere evreii
români ca fiind „cetățeni sau resortisanți ai unui stat inamic”. Din acel moment, nici țările neutre
precum Turcia nu au mai acceptat să-i primească, astfel că guvernul Antonescu a început
deportarea evreilor spre Transnistria, inaugurând perioada cea mai cruntă din istoria evreilor in
Romania.

Sinagoga sefardă din București devastată și incendiată în timpul rebeliunii legionare, la

21 ianuarie 1941.
 « Trenul morții » Iasi, 27 iunie 1941.

Consider ca Holocaustul este una dintre cele mai mari greseli din istorie. Nu as putea
ierta niciodata uciderea vietilor nevinovate, doar pentru ca sunt diferente rasiale, de sexualitate
sau de religie. Ma bucur nespus de mult ca s-a renuntat la acea mentalitate si ca legile din ziua
permit aceste lucruri, de exprimare libera, sa arati cine si ceea ce esti, sa te poti mandri cu asta.

Aceasta mentalitate nu am s-o inteleg niciodata.

Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust
https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaustul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia