Legile de la Nürnberg

Adolf Hitler a introdus Legile de la Nürnberg, care i-au privat pe evreii germani de
cetăţenie şi de toate drepturile civile. În discursul său de introducere a legilor, Hitler a spus
că dacă "problema evreiască" nu poate fi rezolvată de aceste legi, atunci "aceasta trebuie dată
prin lege pe mâna Partidului Naţional-Socialist pentru o soluţie finală (Endlösung)."
Expresia "Endlösung" a devenit un eufemism nazist standard pentru exterminarea evreilor.
Legile de la Nürnberg sau Legile rasiale de la Nürnberg au fost adoptate pe 15
septembrie 1935, cu ocazia celui de-al şaptelea congres al NSDAP. Prin aceste legi a fost
conferită o bază juridică pentru ideologia rasistă şi antisemită a naţional-socialiştilor.
Cele trei legi adoptate în pachetul legislativ de la Nürnberg au fost:
1. "Legea pentru protecţia sângelui"care interzicea căsătoriile şi raporturile sexuale între
evrei şi neevrei”;
2. "Legea cetăţeniei Reichului" prevedea ca numai persoanele "cu sânge german" puteau
detine cetatenia germana, ceea ce însemna ca evreii nu mai puteau fi cetateni ai tarii;
3. "Legea stindardului Reichului".
Incepand cu legile de la Nürnberg din 1935, se da definitia rasiala a evreului. Cine este
evreu? Orice persoana care are trei bunici de religie evreiasca. O a doua lege era cea pentru
apararea sangelui si onoarei poporului german, care interzicea relatiile dintre armeni si evrei,
casatoriile mixte. Din acel moment, se va instala un antisemitism de stat, care va cunoaste o
evolutie rapida. Dupa legile de la Nürnberg, cand evreii "devin" indigeni si sunt fara drept
alungati din functiile publice s.a., 1938 este anul mutatiilor, al rupturilor - aceleasi legi
antisemite se vor aplica Austriei, ocupata de nazisti.
Legile de la Nürnberg, din 1935, au fost cele dintai acte legislative care au definit
evreii si pe descendentii familiilor mixte, ariano-evreiesti, in temeiul sangelui. De la
falsificarea identitatii, excluderea oricarui fel de diferente ori inventarea asa-zisului strain
traind in imediata vecinatate si pana la genocid drumul a fost scurt. Procesul de pregatire si
de punere in aplicare a exterminarii fizice a fiintei umane indica patologia nazista.Acestea
instituiau noi bariere rasiale, interzicand sub pedeapsa cu inchisoarea, cat si “legaturile extra-
maritale” dintre evrei si “supusi cu sange german”. Era scoatere in afara legii a evreilor, dand
putere legala tabuurilor sexuale pe care Hitler le evoca plin de incapatanare in discursurile si
scrierile sale:
,,Tanarul, evreu cu ochii negrii, panditori ore intregi, cu fata iluminata de
bucurie satanica, tanara inconstienta de pericol, pe care o necinsteste cu sangele sau”.
Inca de la formarea sa, regimul nazist i-a persecutat pe evreii din Germania. Incepand
cu aprilie 1933, boicoturile indreptate impotriva evreilor au inceput pe intreg teritoriul
Germaniei si legislatia antisemita a intrat in vigoare. Nazistii au facut toate eforturile pentru
a-i indeparta sistematic pe evrei din societate si pentru a-i separa de "Rasa Ariana ". In
paralel cu activitatile lor guvernamentale si legislative, nazistii au impus segregarea evreilor
de restul societatii germane. Mai mult, au realizat ca pot primi sprijin pentru actiunile lor sau
cel putin acceptare tacita din partea populatiei germane. Legile de la Nurnberg, intrate in
vigoare in 1935, i-au privat pe evrei de cetatenia germana si au accentul separarea rasiala
dintre ei si "Arieni".
Evreii din Germania, care pana in acel moment se considerasera parte integranta a
societatii germane, au trecut printr-o severa criza de identitate. Totusi, politica regimului le
permitea inca in primii ani sa-si dezvolte propriile lor organizatii si servicii. Comunitatile si
organizatiile evreiesti ofereau asistenta sociala si financiara celor care aveau nevoie, fiind
implicate in planificarea emigrarilor si in dezvoltarea activitatilor culturale si educationale.
Din 1938, evreilor li s-a interzis sa profeseze ca medici si avocati si au fost obligati sa-
si înregistreze proprietatile, ca masura preliminara a confiscarii si "arianizarii", respectiv a
vânzarii fortate catre germani. Pâna în 1938, doua treimi din evrei parasisera Germania si
60% din cei ramasi îsi pierdusera proprietatile.
In martie 1938, Germania a anexat Austria, unde toata aceasta politica a fost aplicata
prin mijloace deosebit de dure. Politica anti-evreiasca s-a intetit mai ales dupa acest moment,
pentru a atinge un prim varf in noiembrie 1938.
In noiembrie 1938, autoritatile celui de-al III-lea Reich a organizat faimoasa ,,noaptea
de cristal”, o explozie de brutalitate controlata, in timpul careia sute de magazine apartinand
evreilor au fost demolate si jefuite si zeci de sinagogi incendiate; in acelasi timp, peste
20.000 de mii de evrei au fost arestati si internati in lagare de concentrare .Asa s-a deschis
era violentelor fizice.
La 30 ianuarie 1939, cu cateva luni inainte de declansarea ostilitatilor,Hitler in
persoana anunta in fata lumii soarta pe care o rezerva totalitatii evreilor Europeni :
,,In ziua de azi,care poate v-a ramane memorabila nu numai pentru germani, as
vrea sa adaug urmatoarele:in viata mea ,cu ocazia luptei mele pentru putere, am fost
adesea profet, si am fost adesea facut ridicol, in primul rand de poporul evreu.Cred ca
acest ras rasunator al evreilor germani le-a ramas intre timp in gat.Azi vreau sa fiu din
nou profet :Daca evreimea internationala v-a reusi in Europa sau in alta parte sa
precipite popoarele intr-un razboi mondial ,rezultatul nu v-a fi deloc o bolsevizare a
Europei si o victorie a iudaismului ,ci exterminarea rasei evreiesti in Europa.’’
Sapte luni mai tarziu , chiar in ziua declaratiei de razboi ,Hitler decreta un prim
genocide.Pentru el era vorba de a ,,suplima vietile nedemne de a fi traite’’, adica pe cei slabi
de spirit si alienatii incurabili germani.Ca urmare, sase stabilimente de eutanasie au fost
instalate in Germania,in care erau trimisi , dupa un examen sumar, acei purtatori de tare care
erau in acelasi timp guri inutile.Dupa unele tatonari, procedeul adoptat a fost asfixierea cu
oxid de carbon; din toamna 1939 pana in august 1941, aproape 100000 de bolnavi mintali au
fost exterminate facand oficiul de banc de incercari pentru evrei.

Legi naziste împotriva evreilor

La 15 septembrie 1935, guvernul nazist a adoptat două noi legi rasiale la congresul anual al
NSDAP Reich Party din Nuremberg, Germania. Aceste două legi (Legea cetățeniei Reich și
Legea pentru protejarea sângelui și a onoarei germane) au devenit colectiv cunoscute sub
numele de Legea din Nuremberg.

Aceste legi au luat cetățenia germană departe de evrei și au interzis atât căsătoria cât și sexul
între evrei și ne-evrei. Spre deosebire de antisemitismul istoric, legile din Nuremberg au
definit evreimea prin ereditate (rasă) mai degrabă decât prin practică (religie).
Legislația antisemită timpurie

La 7 aprilie 1933, a fost adoptată prima piesă majoră a legislației antisemite din Germania
nazistă; ea a fost numită "Legea pentru restaurarea serviciului public profesional". Legea a
servit pentru a împiedica evreii și alți non-arieni să participe la diverse organizații și profesii
în serviciul public.

Legile suplimentare în aprilie 1933 au vizat studenții evrei în școlile și universitățile publice
și cei care au lucrat în profesiile medicale și medicale. Între anii 1933 și 1935, au fost
adoptate multe alte texte legislative antisemite atât la nivel local, cât și la nivel național.

Legile din Nuremberg

La raliul anual al partidului nazist din orașul german Nürnberg, germanii au anunțat pe 15
septembrie 1935 crearea legilor din Nuremberg, care au codificat teoriile rasiale susținute de
ideologia partidului. Legile din Nuremberg au fost de fapt un set de două legi: Legea
cetățeniei Reich și Legea pentru protecția sângelui și a onoarei germane.

Legea cetățeniei Reich

Au existat două componente majore ale Legii cetățeniei Reich. Prima componentă a declarat
că:

 Orice persoană care se bucură de protecția Reich-ului este considerată a fi un subiect

al acesteia și, prin urmare, este obligată să se adreseze Reich-ului.
 Cetățenia este determinată de legile Reich-ului și de statutul de naționalitate.

A doua componentă a explicat modul în care cetățenia ar fi determinată de acum înainte.

Acesta a declarat:

 Un cetățean al Reichului trebuie să fie de sânge german sau de origine germanică și

trebuie să demonstreze prin comportamentul său că sunt potriviți pentru a fi un
cetățean loial german.
 Cetățenia poate fi conferită doar cu un certificat oficial de cetățenie Reich
 Numai cetățenii Reich pot primi drepturi politice deplină

Îndepărtându-și cetățenia, naziștii i-au împins pe evrei la marginea societății. Acesta a fost
un pas esențial în a permite naziștilor să-i alunge pe evrei de drepturile și libertățile lor de
bază fundamentale. Cetățenii germani rămase ezitați să se opună că nu vor fi acuzați că sunt
neloizi față de guvernul german așa cum a fost decretat în temeiul Legii cetățeniei Reich.

Legea pentru protecția sângelui și a onoarei germane

A doua lege anunțată pe 15 septembrie a fost motivată de dorința naziștilor de a asigura

existența unei națiuni germane "pure" pentru veșnicie. O componentă majoră a legii a fost că
acelora care aveau "sânge înrudit cu limba germană" nu aveau voie să se căsătorească cu
evrei sau să aibă relații sexuale cu ei. Căsătoriile care au avut loc înainte de adoptarea acestei
legi ar rămâne în vigoare; totuși, cetățenii germani au fost încurajați să-și divorțeze partenerii
evrei existenți.

Numai câțiva au ales să facă acest lucru.

În plus, în temeiul acestei legi, evreilor nu li sa permis să angajeze slujitori ai sângelui

german care erau sub vârsta de 45 de ani. Premisa din spatele acestei secțiuni a legii era
centrată în jurul faptului că femeile aflate sub această vârstă erau încă în stare să poarte copii
și astfel, erau în pericol să fie seduși de bărbații evrei în gospodărie.

În sfârșit, potrivit Legii pentru protecția sângelui și a onoarei germane, evreilor li sa interzis
să afișeze steagul celui de-al Treilea Reich sau steagul tradițional german. Ei au permis doar
să afișeze "culorile evreiești", iar legea a promis protecția guvernului german în
demonstrarea acestui drept.

14 noiembrie decret

La 14 noiembrie a fost adăugat primul decret la Legea cetățeniei Reich. Decretul specifica
exact cine ar fi considerat evreu din acel moment înainte.

Evreii au fost plasați în una din cele trei categorii:

 Evreii plini - cei care practicau iudaismul sau cei care aveau cel puțin 3 bunici evrei,
indiferent de practica religiei.
 Mischlinge de primă clasă (jumătate evrei) - cei care aveau 2 bunici evrei, nu au
practicat iudaismul și nu aveau un soț evreu.
 Clasa a II-a Mischlinge (un sfert evreu) - cei care au avut 1 bunic-iudaic și nu au
practicat iudaismul.

Aceasta a fost o schimbare majoră față de antisemitismul istoric prin faptul că evreii ar fi
definiți din punct de vedere juridic nu doar prin religie, ci și prin rasa lor. Mulți indivizi care
au fost creștini de-a lungul vieții s-au găsit brusc etichetați drept evrei în temeiul acestei legi.

Cei care au fost numiți "Evrei deplini" și "Mischlinge de primă clasă" au fost persecutați în
număr de masă în timpul Holocaustului. Persoanele care au fost etichetate ca "Mischlinge de
clasa a doua" au avut șanse mai mari de a rămâne în pericol, în special în Europa de Vest și
Centrală, atâta timp cât nu au atras atenția prea mult asupra lor.

Extinderea politicilor antisemite

Pe măsură ce naziștii s-au răspândit în Europa, au urmat legile din Nuremberg. În aprilie
1938, după o pseudo-electorală, Germania nazistă a anexat Austria. În toamnă, au intrat în
regiunea Sud-Cehă a Cehoslovaciei. În primăvara următoare, pe 15 martie, au depășit restul
Cehoslovaciei. La 1 septembrie 1939, invazia nazistă a Poloniei a condus la începutul celui
de-al doilea război mondial și extinderea în continuare a politicilor naziști în întreaga
Europă.

Holocaustul
Legile din Nuremberg ar conduce, în cele din urmă, la identificarea a milioane de evrei în
toată Europa ocupată de naziști.

Peste șase milioane dintre cei identificați vor pieri în lagărele de concentrare și de detenție ,
în mâinile echipelor Einsatzgruppen din Europa de Est și prin alte acte de violență. Milioane
de alții ar supraviețui, dar mai întâi au suferit o luptă pentru viața lor în mâinile hoțnitorilor
nazisti. Evenimentele din această eră vor deveni cunoscute sub numele de Holocaust .

Așa-numitele "Legi de la Nürnberg" - un pas crucial în legile rasiale naziste care au

dus la marginalizarea evreilor germani și, în final, la segregarea, închisul și exterminarea
acestora - au fost elemente cheie în probe, care au dus la 12 condamnări la moarte. și vieți
sau sentințe lungi pentru alți lideri ai celui de-al treilea Reich.
Legile rasiale
Generalități

Adolf Hitler a introdus Legile de la Nurnberg, care i-au privat pe evreii germani de cetățenie și de toate
drepturile civile. În discursul său de introducere a legilor, Hitler a spus că dacă "problema evreiască" nu poate fi
rezolvată de aceste legi, atunci "aceasta trebuie dată, prin lege, pe mana Partidului National-Socialist pentru o
soluție finala (Endlosung)." Expresia "Endlosung" a devenit un eufemism nazist standard pentru exterminarea
evreilor.

Legile de la Nurnberg sau Legile rasiale de la Nurnberg au fost adoptate pe 15 septembrie 1935, cu ocazia celui
de-al șaptelea congres al NSDAP. Prin aceste legi a fost conferită o bază juridică pentru ideologia rasistă și
antisemită a național-socialiștilor.

Generalități

Antisemitismul nazist

Încă de la formarea sa, regimul nazist i-a persecutat pe evreii din Germania. Începând cu aprilie 1933,
boicoturile îndreptate împotriva evreilor au început pe întreg teritoriul Germaniei și legislația antisemita a intrat
in vigoare. Naziștii au făcut toate eforturile pentru a-i îndepărta sistematic pe evrei din societate și pentru a-i
separa de "Rasa Ariana ". În paralel cu activitățile lor guvernamentale și legislative, naziștii au impus
segregarea evreilor de restul societății germane. Mai mult, au realizat că pot primi sprijin pentru acțiunile lor
sau cel puțin acceptare tacită din partea populației germane. Legile de la Nurnberg, intrate în vigoare în 1935, i-
au privat pe evrei de cetățenia germană și au accentul separarea rasială dintre ei și "Arieni".
Evreii din Germania, care până în acel moment se consideraseră parte integrantă a societății germane, au trecut
printr-o severă criză de identitate. Din 1938, evreilor li s-a interzis să profeseze ca medici și avocați și au fost
obligați să-și înregistreze proprietățile, ca măsura preliminară a confiscării și "arianizării", respectiv a vânzării
forțate către germani. Până în 1938, două treimi din evrei părăsiseră Germania și 60% din cei ramași își
pierduseră proprietățile.

Antisemitismul nazist

Cele trei legi

 "Legea pentru protecția sângelui" care interzicea căsătoriile și raporturile sexuale între evrei și
neevrei";

 "Legea cetățeniei Reichului" prevedea că numai persoanele "cu sânge german" puteau deține cetățenia
germană, ceea ce însemna că evreii nu mai puteau fi cetățeni ai tarii;

 "Legea stindardului Reichului".

Cele trei legi adoptate în pachetul legislativ de la Nurnberg au fost:

detalii despre legi

Detalii despre legi

 Începând cu legile de la Nurnberg din 1935, se dă definiția rasială a evreului.
 Cine este evreu? Orice persoană care are trei bunici de religie evreiască.
 O a doua lege era cea pentru apărarea sângelui și onoarei poporului german, care interzicea relațiile
dintre armeni și evrei, căsătoriile mixte. Din acel moment, se va instala un antisemitism de stat, care va
cunoaște o evoluție rapidă.
 După legile de la Nurnberg, când evreii "devin" indigeni și sunt fără drept alungați din funcțiile
publice ș.a., 1938 este anul mutațiilor, al rupturilor. Aceleași legi antisemite se vor aplica Austriei,
ocupată de naziști.

Legile de la Nurnberg, din 1935, au fost cele dintâi acte legislative care au definit evreii și pe descendenții
familiilor mixte, ariano-evreiești, în temeiul sângelui. De la falsificarea identității, excluderea oricărui fel de
diferențe ori inventarea așa-zisului străin trăind în imediata vecinătate și pana la genocid drumul a fost scurt.
Procesul de pregătire și de punere în aplicare a exterminării fizice a ființei umane indica patologia nazistă.
Acestea instituiau noi bariere rasiale, interzicând sub pedeapsa cu închisoarea chiar și "legăturile extra-
maritale" dintre evrei și "supuși cu sânge german". Aceasta era scoatere în afara legii a evreilor, dând putere
legală tabuurilor sexuale pe care Hitler le evoca plin de încăpățânare în discursurile și scrierile sale:

,,Tânărul evreu cu ochii negrii, pânditori ore întregi, cu fața iluminată de bucurie satanică, tânăra inconștiență
de pericol, pe care o necinstește cu sângele său".
efectele legilor

Declarația lui Hitler

La 30 ianuarie 1939, cu câteva luni înainte de declanșarea ostilităților, Hitler în persoana anunța în fața lumii
soarta pe care o rezerva totalității evreilor Europeni :

,,În ziua de azi, care poate va rămâne memorabilă nu numai pentru germani, aș vrea să adaug următoarele: în
viata mea ,cu ocazia luptei mele pentru putere, am fost adesea profet, și am fost adesea făcut ridicol, în primul
rând de poporul evreu. Cred că acest glas răsunător al evreilor germani le-a rămas între timp în gât. Azi vreau
să fiu din nou profet : dacă evreimea internaționala va reuși în Europa sau în altă parte să precipite popoarele
într-un război mondial, rezultatul nu va fi deloc o bolșevizare a Europei și o victorie a iudaismului, ci
exterminarea rasei evreiești în Europa.''

Legea pentru protecția sângelui și onoarei germane.

[„Legea protecției sângelui” face parte din „Legile de la Nürnberg”.]

15 septembrie 1935.

  Impresionat de recunoașterea faptului că puritatea sângelui german este condiția prealabilă

pentru existența continuă a poporului german și, inspirată de voința indomabilă de a asigura
națiunea germană pentru toate timpurile, Reichstagul a adoptat în unanimitate legea
următoare, care este proclamată prin prezenta. :

§1

  (1) Căsătoriile dintre evrei și resortisanți de sânge german sau cu sânge aferent sunt
interzise. Cu toate acestea, căsătoriile închise sunt nule, chiar dacă sunt închise pentru a evita
această lege în străinătate.
  (2) Doar procurorul poate introduce o acțiune în anulare.

§2

  Traficul extra-marital între evrei și resortisanți de sânge german sau aferent este interzis.

§3

  Evreii nu au voie să folosească resortisanți de sex feminin de sânge german sau înrudite sub
45 de ani în gospodăria lor.

§4

  (1) Evreilor li se interzice să ridice Reich-ul și steagurile naționale și să arate culorile

Reich-ului.
  (2) Pe de altă parte, li se permite să arate culorile evreiești. Exercitarea acestei puteri este
sub protecția statului.
§5

  (1) Oricine contravine interdicției articolului 1 va fi pedepsit cu închisoarea.

  (2) Omul care încalcă interdicția secțiunii 2 va fi pedepsit cu închisoare sau cu un
penitenciar.
  (3) Oricine contravine prevederilor secțiunilor 3 sau 4 va fi pedepsit cu închisoare de până
la un an și cu amendă sau cu una dintre aceste pedepse.

§6

  Ministrul de Interne al Reichului, de comun acord cu liderul adjunct și ministrul justiției al

Reich, emite dispozițiile legale și administrative necesare punerii în aplicare și completării
legii.

§7

  Legea intră în vigoare în ziua următoare promulgării sale, dar § 3 nu intră în vigoare până la
1 ianuarie 1936.

  Nuremberg, 15 septembrie 1935

     la Raliul Partidului Nazist.

Liderul și cancelarul
Adolf Hitler

Ministrul de Interne al Reichului

Frick

Ministrul justiției din Reich

Dr. Gurtner

Adjunctul liderului
R. Hess

Legea stimdardului Reichului

[Una dintre cele trei „Legi de la Nürnberg”]

15 septembrie 1935.

  Reichstagul a adoptat în unanimitate următoarea lege, care se anunță prin prezenta:

Artikel1

  Culorile imperiale sunt negru, alb și roșu.

Artikel2

  Steagul svastica este steagul național și național. Este, de asemenea, un steag comercial.

Artikel3

  Fiihrer și cancelarul au determinat forma steagului de război Reich și a steagului serviciului

Reich.

A rt i k e l 4

  Cu excepția cazului în care ministrul de război al Reichului are competență, ministrul de
interne al Reich emite dispozițiile legale și administrative necesare pentru punerea în aplicare
și completarea acestui act.

Artikel5

  Această lege intră în vigoare în ziua următoare anunțului.

  Nuremberg, 15 septembrie 1935,

     la Raliul Partidului Nazist.

Liderul și cancelarul
Adolf Hitler

Ministrul de Interne al Reichului

Frick

Ministrul Războiului Reich

și comandant în șeful Wehrmacht
din Blomberg

Reich Legea cetățeniei.

[Una dintre cele trei „Legi de la Nürnberg”]

15 septembrie 1935.

  Reichstagul a adoptat în unanimitate următoarea lege, care se anunță prin prezenta:

§1

  (1) Cetățeanul este o persoană care aparține asociației de protecție a Reichului German și
este în special obligată să o facă.
  (2) Naționalitatea este dobândită în conformitate cu prevederile Legii Reich-ului și a
cetățeniei.
§2

  (1) Singurul cetățean al Reichului este un cetățean cu sânge german sau aferent care, prin
comportamentul său, dovedește că este dispus să slujească în mod fidel poporul german și
Reichul.
  (2) Legea cetățeniei Reich este dobândită prin acordarea scrisorii cetățenilor Reich.
  (3) Reichsbrüger este singurul purtător al drepturilor politice depline, în conformitate cu
legea.

§3

  Ministrul de Interne al Reichului, de comun acord cu deputatul Fiihrer, emite reglementările

legale și administrative necesare pentru punerea în aplicare și completarea legii.

  Nuremberg, 15 septembrie 1935,

  la Raliul Partidului Nazist.

Liderul și cancelarul
Adolf Hitler

Ministrul de Interne al Reichului

Frick