Holocaust

Holocaust este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane

de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a
evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf
Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii, iar
totalul lor a reprezentat circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior
în Europa continentală. O definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu
erau evrei, cum ar fi romii, polonezii, alte grupuri etnice slave, și pacienți ai Action T4 uciși
deoarece erau bolnavi mintal sau aveau handicap fizic și persoane cu altă orientare sexuală
non-heteronormativă. O definiție și mai largă include cetățeni sovietici, prizonieri de
război, homosexuali, martori ai lui Iehova, negri, adversari politici ai naziștilor, și membri ai
altor grupuri mai mici.
Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai
mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu
îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a
Germaniei au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă.
Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani, precum și în Germania Nazistă
propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție
au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante
ale drepturilor omului. Peste 200.000 de oameni se estimează că au comis crime asociate
Holocaustului.
Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită
„Soluția Finală a problemei evreiești. În urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul
german a adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute
fiind Legile Nürnberg din 1935. Începând cu anul 1933, naziștii au început să pună la punct o
rețea de lagăre de concentrare. După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini
au fost înghesuiți în ghetouri. În 1941, când Germania a început să se pregătească să
cucerească noi teritorii înspre est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități
paramilitare specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa două milioane de evrei
în execuții în masă în mai puțin de un an. Până la jumătatea lui 1942, victimele erau
transportate constant cu trenurile de marfă în lagărele de exterminare. Majoritatea celor
care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic în camere de gazare. Aceasta a continuat
până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.
Rezistența armată evreiască a fost limitată. Cea mai cunoscută excepție o constituie revolta
din ghetoul Varșovia din 1943, când mii de luptători evrei slab înarmați au rezistat patru
săptămâni împotriva Waffen-SS. Circa 20.000–30.000 de partizani evrei au luptat activ
împotriva naziștilor și colaboratorilor acestora în Europa de Est. Evreii francezi au luat parte
la Rezistența Franceză, care a dus o campanie de gherilă atât împotriva naziștilor cât și
împotriva autorităților franceze de la Vichy. Au avut loc peste o sută de insurecții armate
evreiești
Omorul pe scară industrială
Utilizarea lagărelor de exterminare echipate cu camere de gazare pentru exterminarea
sistematică în masă a oamenilor a fost o trăsătură fără precedent a Holocaustului. Ele au fost
construite cu scopul expres de a ucide milioane de oameni, în principal
prin gazare. Instalațiile construite în scopul exterminării în masă au rezultat din experimente
anterioare efectuate de naziști cu gazele otrăvitoare în timpul programului secret Action
T4 de eutanasie a bolnavilor psihic.
Viziunea lui Hitler asupra lumii
Originea și prima expresie a antisemitismului lui Hitler rămân subiect de dezbateri. Ideea
centrală a filosofiei lui Hitler era expansiunea și lebensraum (spațiul vital) pentru
Germania. Hitler își arăta deschis ura față de evrei și subscria majorității stereotipurilor
antisemite. De la începutul anilor 1920, Hitler punea semnul egal între evrei și microbi și
susținea că trebuie tratați exact la fel. Hitler considera marxismul o doctrină evreiască și
proclama că luptă împotriva „marxismului evreiesc”. El credea că evreii creaseră comunismul
în cadrul unei conspirații ce viza distrugerea Germaniei. În anii 1920, ziaristul Joseph Hell
susținea că atunci când l-a întrebat pe Hitler ce va face evreilor odată ajuns la putere, el a
răspuns că „prima și cea dintâi sarcină va fi anihilarea evreilor