Frontul de Est

Pe frontul de est armatele au purtat un razboi mai dinamic.Cu toate acestea,n primul an
rezultatele nu s-au deosebit prea mult de cele din vest - pierderi grele si nici o victorie
remarcabila n nclestarea dintre armata rusa si cea germano-austriaca.
Totusi,n 1916,sansa parea sa le surda germanilor (care duceau greul efortului de razboi
al Triplei Aliante).
Cum n 1917 economia Rusiei apoi sistemul socio-politic au nceput sa se
prabuseasca,Germania avea toate motivele sa spere ca-si va muta n curnd ntregul efectiv pe
frontul de vest.

Razboiul naval

nca de la nceputul razboiului,Anglia a detinut suprematia pe mare, folosind acest
avantaj pentru a mentine o blocada mpotriva Puterilor Centrale.n cele din urma,lipsa de materii
prime si de hrana a zadarnicit n mare masura efortul de razboi,provocnd o adevarata foamete.
Submarinele germane dominau adncurile,avnd posibilitatea de a bloca Anglia,dar
numai prin generalizarea atacului,mpotriva tuturor navelor,inclusiv ale tarilor neutre ca Statele
Unite.Germania a ezitat mult timp nainte de a-si lansa submarinele ntr-un astfel de razboi naval
ntruct atacurile mpotriva vaselor natiunilor necombatante i-ar fi determinat cu siguranta pe
americani sa declare razboi Puterilor Centrale.
Dar cum n 1916-1917 se ntrezareau perspectivele unei victorii germane,iar efectele
razboiului ncepeau sa se faca simtite asupra poporului german submarinele au pornit la atac.
n aprilie 1917,Statele Unite au declansat razboi Puterilor Centrale,conflictul devenind "o
cruciada morala ",care reflecta atitudinea presedintelui Woodrow Wilson fata de aceasta
campanie militara.Wilson a descris conflictul drept o lupta pentru democratie,pentru "libertatea
marilor ",autodeterminare nationala.si o lume guvernata prin diplomatie cinstita si deschisa,sub
ndrumarea "Ligii Natiunilor ".El a rezumat aceste idealuri n cele "Paisprezece puncte
",fagaduind ca acest conflict va fi "un razboi care va pune capat tuturor celorlalte razboaie
",astfel nct "lumea aflata n siguranta sa poata instaura democratia ".

Revolutia din Rusia,din martie 1917,




A incocuit autocratia printr-o guvernare care parea orientata catre o democratie
parlamentara.Cu toate acestea,noii conducatori s-au bucurat de o slaba adeziune din partea
,fara a beneficia de alte baze de putere.Ei au mai gresit si prin faptul ca au continuat un razboi pe
care majoritatea rusilor nu-l mai puteau suporta.
Astfel ,n noiembrie 1917,a izbucnit un al doilea val de revolte, care a adus la putere un
guvern decis sa scoata tara din razboi.
La nceputul anului 1918,Rusia s-a recunoscut nvinsa.
Chiar si dupa ncetarea razboiului de pe frontul de est,Germania tot nu mai putea iesi
nvingatoare mpotriva fortelor unite ale Puterilor Aliate occidentale.O ofensiva germana initiata
n primavara si vara anului 1918 s-a oprit la 80 km de Paris,dupa care a urmat un contraatac al
Aliatilor.Pna n toamna,aceasta ofensiva a adus victoria.La 11 noiembrie 1918,Germania a
semnat armistitiul care punea capat razboiului.

Pacea de la Paris si urmarile razboiului

Presedintele Wilson s-a dus la Paris ca sa participe la Conferinta de pace n calitate de sef
al delegatiei Statelor Unite.El a luat aceasta initiativa fara precedent pentru un presedinte al
Statelor Unite pentru a se asigura ca scopurile sale pacifiste vor fi consemnate n tratate.
Numai ca premierul francez Georges Clemenceau reprezenta o natiune decisa sa-i
pedepseasca pe germanii care pierdusera razboiul.
Proiectele pacifiste ale lui Wilson stateau n calea unui astfel de tratat cu caracter punitiv.
Primul ministru al Angliei,David Lloyd George venise la Paris cu intentii mai apropiate
de cele ale lui Clemenceau dect ale lui Wilson.

Pacea ncheiata la Paris s-a concretizat n cinci documente, ncepnd cu cel mai
important,Tratatul de la Versailles,semnat cu Germania la 28 iunie 1919.Acest acord si cele
ncheiate cu celelalte Puteri Centrale contineau multe elemente pe care Wilson le socotea
indispensabile.
Dar atitudinea francezilor si a englezilor, pe lnga alte aspecte,a mpiedicat realizarea n
totalitate a scopurilor lui Wilson.De exemplu,raspndirea eterogena a grupurilor nationale n
estul Europei facea imposibila aplicarea consecventa a ideii sale de autodeterminare nationala.
.Masura reusitei lui Wilson poate fi apreciata n parte printr-o trecere n revista a
prevederilor Tratatului de la Versailles.Wilson dorea o pace ct mai putin revansarda cu
putinta;eforturile sale au reusit sa atenueze ntructva spiritul vindicativ,fara nsa a-l anula
complet.
Tratatul stipula ocuparea de catre nvingatori a bazinului Rinului,zona de importanta
industriala si strategica,pe o perioada de 15 ani.n ansamblu,aceasta prevedere facea ca Germania
sa piarda un teritoriu n care locuia o zecime din populatia sa.n plus, armata germana urma sa
functioneze fara un comandament general,fiind limitata la numai 100.000 de oameni.Germaniei i
se interzicea accesul n noua Liga a Natiunilor,iar coloniile sale trebuiau cedate
nvingatorilor,urmnd sa treaca sub controlul Ligii.

Articolul 231 al tratatului de la Versailles dadea Germaniei o lovitura extrem de
crunta.Astfel,ea se vedea nevoita sa accepte o clauza prin care era socotita raspunzatoare de toate
distrugerile provocate de razboi.
De asemenea,Germania trebuia sa se angajeze ca va plati aceste distrugeri
(reparatii).Cnd delegatia germana a formulat obiectii cu privire la aceste clauze,Puterile Aliate
au obligat-o sa le accepte.
Revoltati,nationalistii germani au nceput curnd sa atace acest tratat umilitor.Totodata,ei
i-au condamnat cu asprime pe guvernantii care l acceptasera.
Indiferent de intentiile lui Wilson,era limpede ca Germania se
simtea pedepsita.
Pna la data parafarii documentelor diplomatice,fortele nationaliste reusisera sa zdruncine
din temelii Imperiul Habsburgic.Puterile Aliate au cerut Austriei,redusa acum la un sfert din
fostul sau teritoriu,sa semneze tratatul de la Saint Germain (septembrie1919),iar noului stat al
Ungariei sa accepte tratatul de la Trianon (iunie 1920).Aceste documente contineau prevederi
restrictive si punitive similare cu cele din tratatul de la Versailles. Turcia,la Neuilly n noiembrie
1919,si Bulgaria au fost tratate identic.
De asemenea,tratatele au consfintit edificarea a ceea ce s-a numit Romnia Mare.

Urmarile imediate ale Marelui Razboi

La ncheierea primului razboi mondial,pierderile umane se cifrau la 110 milioane de
vieti,iar cele materiale la aproape 400 miliarde de dolari.Rusia fusese grav
afectata. De fapt,pierderile omenesti,materiale si financiare au facut imposibila supravietuirea
Imperiului Romanovilor.Prabusirea Rusiei tariste a dus la aparitia.primului stat comunist,Rusia
Sovietica si la independenta Poloniei,Lituaniei,Letoniei,Estoniei si Finlandei.
Razboiul a zdruncinat un alt stat de mari proportii:Imperiul Austriac.Astfel,minoritatea
slava din sud era acum libera sa se alipeasca Serbiei,formnd un nou stat - Iugoslavia.
Minoritatea ceha s-a desprins si ea de Austria,ntemeind o tara de sine
statatoare,Cehoslovacia.Un vechi stat dinastic a disparut de pe harta Europei.Fostele sale teritorii
s-au reorganizat ntr-o structura de state nationale care va dura pna n anii '90.
Prabusirea autocratiei,martie 1917
Lipsit treptat si de sprijinul aristocratiei,regimul tarist se apropia cu pasi repezi de
sfrsit.Totusi,cei care au darmat vechiul regim au fost oameni de rnd.Pinea si combustibilul
insuficient au determinat o parte din populatia chinuita de foame si frig a Petrogradului sa intre
n greva.Curnd dupa izbucnirea razboiului cu Puterile Centrale,conducerea statului daduse
capitalei numele rusesc de "Petrograd ",n locul celui germanic de "Sankt Petersburg ".
Fortele revolutionare au iesit pe strazile capitalei de ziua internationala a femeii,la 8
martie 1917 (23 februarie dupa vechiul calendar rusesc care a ramas n vigoare pna dupa
revolutia comunista).
Statul a ncercat fara succes sa reprime prin forta revolta.La sfatul Alexandrei,tarul
Nicolae a recurs la ultima arma:a ordonat rebelilor sa nceteze demonstratiile.Nimeni nu l-a luat
n seama.Atunci liderii Dumei (Parlamentului),care pna atunci fusesera uneltele obediente ale
tarului,au luatatitudine mpotriva conducatorului.La 12 martie ei au format un guvern provizoriu
alcatuit din douazeci de membri.
Majoritatea erau liberali burghezi,totusi grupul includea si un cunoscut revolutionar
socialist de orientare moderata, Alexandr Kerenski.Acest guvern provizoriu intentiona sa
desfiinteze autocratia si sa instituie o guvernare parlamentara.
Nicolae al II-lea nu a avut de ales.La 15 martie el a fost nevoit sa abdice.
n ziua n care a fost creat guvernul provizoriu,s-a format n paralel un alt centru de
putere,Sovietul de deputati al muncitorilor si soldatilor din Petrograd..Curnd,n toata Rusia s-au
format Soviete revolutionare similare.
Reprezentantii acestor consilii locale s-au ntrunit la Petrograd la 16 iunie 1917,n cadrul
primului Congres al Sovietelor din ntreaga Rusie.Participantii(285 revolutionari socialisti)au pus
bazele unui Comitet Executiv Central,asigurnd continuitatea conducerii.Sovietele s-au bucurat
de un larg sprijin popular,nu nsa si guvernul provizoriu.
Faptul ca guvernul provizoriu nu a reusit sa cstige adeziunea maselor reprezinta
consecinta unei anumite linii politice si a incapacitatii de a rezolva gravele probleme cu care
continua sa se onfrunte.De exemplu,noii lideri promiteau o reforma funciara de perspectiva,nu
una imediata,cum pretindea taranimea.Mai mult dect att,ntreaga populatie continua sa sufere
din pricina inflatiei galopante,a scaderii drastice a productiei industriale si a distrugerii
sistemului de transport.Mai presus de orice,guvernul a dezamagit masele n momentul n care s-a
declarat fidel aliantei de razboi,desi era din ce n ce mai limpede ca Rusia nu avea nici o sansa sa
iasa nvingatoare.
ntruct guvernul provizoriu continua sa adopte o politica pe care masele o
respingeau,bolsevicii s-au pregatit sa puna mna pe putere.
Revolutia din Octombrie

Lenin,care,dupa esecul revoltei din iulie se refugiase n Finlanda,a trimis mesaje prin care
ndemna Partidul sa preia puterea n tara.La 5 noiembrie Lenin s-a ntorsdeghizat la Petrograd
si,cu mare dificultate,a obtinut adeziunea celorlalti lideri bolsevici la insurectia armata.Leon
Trotki,marxist nveterat si proaspat convertit la bolsevism,s-a dovedit cel mai nflacarat suporter
al lui Lenin n problema revolutiei.

n noaptea de 7 noiembrie (25 octombrie,dupa vechiul calendar) trupele rebele au preluat
controlul asupra nodurilor de transport si comunicatii din capitala.n zorii zilei de 8 noiembrie o
"Garda rosie "formata din muncitorii orasului,o unitate de soldati dinPetrograd condusa de
bolsevici si marinarii de la baza Kronstadt din apropiere,care s-au alaturat proletariatului,au
atacat Palatul de Iarna,n care se afla sediul guvernului provizoriu.Aici nu au ntmpinat aproape
nici o rezistenta.
O lovitura de stat practic fara varsare de snge a rasturnat guvernul provizoriu,iar clasa
muncitoare a preluat puterea.n ciuda acestei schimbari lipsite de
violenta,rusii aveau sa treaca printr-o perioada de tranzitie brutala..n martie 1918,bolsevicii au
schimbat denumirea organizatiei dincare faceau parte,numind-o Partidul Comunist.n aceasta
organizatie,pozitiile cele mai nalte erau detinute de trei mici grupuri.Aceste organe executive
erau biroul politic (Politbiuro),
secretariatul si biroul organizatoric (Orgbiuro).Politbiuro si secretariatul aveau puterea cea mai
mare,desi n statutul partidului se prevedea ca ele trebuiau controlate de un comitet central.
Teoretic,acesti membri erau alesi si ndrumati de marea masa a membrilor de partid.ncepnd cu
micile organizatii (celule)de partid locale de la baza ierarhiei,fiecare grup de comunisti ar fi
trebuit sa-si aleaga delegatii care sa-i reprezinte la urmatorul nivel ierarhic,printr-o succesiune de
verigi ajungnd pna la Congresul partidului si la Comitetul central.Practic,conducatorii
partidului desemnau liderii,trecnd peste organizatiile locale si decideau linia politica fara a cere
avizul celor aflati pe trepte ierarhice inferioare.

Desi dupa Revolutia din noiembrie 1917 puterea suprema era detinuta de partid,din punct de
vedere tehnic,statul se baza pe structura sovietelor.n iulie 1918,conducatorii noului stat au
adoptat o constitutie care descria acest sistem oficial de "Republica Socialista Federativa
Sovietica Rusa "(RSFSR),instituit n locul autocratiei si guvernului provizoriu.Organizarea
statului n soviete si principiile de functionare a acestora erau identice cu cele ale partidului,n
sensul ca,teoretic,consiliile inferioare si trimiteau delegati la nivele succesiv tot mai nalte,pna
la Congresul national al sovietelor din Rusia.si de aceasta data,conducerea la
vrf controla de fapt,majoritatea alegerilor si liniilor politice.O data cu elaborarea constitutiei n
primele luni ale anului 1918, liderii rusi au mutat si capitala noii RSFSR la Moscova.
ntruct Congresul sovietelor nu se ntlnea dect periodic,n cadrul lui au fost alese un
Comitet central executiv si un Consiliu al comisarilor poporului(Sovnarkom),care urmau sa
functioneze ca organe de conducere permanente.n linii mari,Consiliul comisarilor poporului era
analog cu cabinetul ministrilor dintr-un sistem parlamentar.Membrii acestor organe executive ale
sovietelor aveau o pozitie nalta n partid.
De exemplu,Lenin conducea att Biroul politic al partidului,ct si Sovnarkom.Aceasta
practica stergea deosebirile la vrf ntre cele doua sisteme,nsa din punct de vedere
organizatoric,partidul domina sistemul de guvernare si controla statul sovietelor.