-ESEU-

ION

DE LIVIU REBREANU

Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat "Ion" este
privit ca "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane" .Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza
intre traditie si inovatie. Liviu Rebreanu incheie epoca literaturii semanatoriste si poporaniste dominata de
idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene
dominante."Ion" a fost publicat in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi scriitorul
mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 - iulie 1920. Autorul a pornit în scrierea acestui roman de la
fapte reale, pe care le-a transfigurat în opera sa.Romanul este o monografie a realităților satului ardelean de la
începutul sec. al XX-lea, ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul
social al omului este stabilit în funcție de averea pe care o posedă,fapt ce justifică acțiunile personajelor.Potrivit
tipologiei lui Nicolae Manolescu,discursul narativ este roman doric si un roman al destinului intrucat semne ale
sfarsitului tragic sunt anticipate:capitolele in numar de 13,moartea Anei,prezenta Savistei si descrierea crucii in
incipit.
Proza realist-obiectiva presupune un narator auctorial,impersonal si o viziune extradiegetica prin
relatarea la persoana a3a,prezentarea veridica a intamplarilor,a satului ardelenesc din secolul al XX lea, dar si
prezentarea tipologiilor de personaje cu o trasatura de caracter dominanta prin reliefarea individului ca produs
al societatii in care traieste, cum ar fi Ion ce devine emblematic tipologiei personajului parvenit.In ciuda
obiectivitatii narative,se pot oberva semne ale destinui tragic al unor personale.Caracterul monografic al
romanului surprinde aspecte ale lumii rurale:obiceiuri legate de nunta,de inmormantare, relatiile dintre
„bocotani” si „sarantoci”, dintre romani si maghiari, hora.

Tema romanului este conturata de prezentarea problamaticii pamantului in conditiile satului

ardelean de la inceputul secului al XX lea,astfel cele doua parti ale romanului implica valorificarea celor
doua teme:iubirea si obsesia pamantului,protagonistul osciland intre Eros si Thanatos.Titul orienteaza
interesul epic catre personajul eponim care devine reprezentativ pentru destinnul taranului roman si
obsesia acestuia pentru pamant.”Toti flacaii din sat sunt varietati de Ion”(G.Calinescu).Construit
monumental,intr-o dimensiune tragica,eroul lui Rebreanu este vazut ca arhetip.Viziunea moderna
accentueaza prin tehnica contrapunctului similitudinii intre cele doua planuri :nunta dintre Ion si Ana are
loc in acelasi timp cu nunta Laurei si a lui Pintea.

Opera prezinta 2 parti: ”Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”,ce reprezinta cele 2 coordonate ale
destinului tragic al lui Ion:dorinta de imbogatire si dragostea pentru Florica.Romanul prezinta o structura
de „corp sferoid” prin simentria incipitului cu finalul.In incipit este prezentat drumul care se opreste in
satul Pripas,”un drum alb” unde se afla o cruce cu lemnul „mancat de carii”,astfel crucea anticipeaza
destinul tragic al personajului principal.In finalul romanului,drumul paraseste satul,iar crucea este
luminata de razele soarelui,simbol al tragediei care s-a incheiat.Conflictul dintre George Bulbuc si Ion la
hora este construit simetric cu ultimul conflict din final,cand Ion a fost ucis cu trei lovituri de
sapa.Romanul este structurat in doua planuri narative care se intrepatund:destinul/viata taranilor si cea a
intelectuarilor reprezentata de familia Herdelea.

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminca in care locuitorii satului pripas se afla la hora din
curtea Teodosiei,vaduva lui Maxim Oprea.In expozitiune este prezentat grupul dansatorilor aflat in centrul
adunarii.Dansul traditional somesan devine patriarhal prin portul popular si pasii specifici,astfel centrul
horei reprezinta o descatusare de energie.Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale,fruntasii
satului,primarul si chiaburii discuta separat de taranii asezati pe prispa,in timp ce fetele nepoftite la hora
provesc,iar mamele si bablele mai restrase vorbesc despre godpodarie.Savinsta,oloaga satului,este
prezentata cu un portret denaturat.Alaturi de acestia sunt prezenti si intelectualii satului,preotul
Belciug,familia invatatorului Herdelea care vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.In hora sunt numai
fete si flacai.Elementul declansator al conflictului este reprezentat de hotararea lui Ion de a o lua pe Ana
la joc,deci o place pe Florica.Desfasurarea actiunii prezinta mai multe planuri narative:evolutia
personajelor si a relatiei dintre ele avannd nucleul format din Ana,Ion,Vasile Baciu,Florica si
George.Altercatia dintre Ion si George Bulbuc pornita in aparenta de la neplata lautarilor degenereaza
intr-o bataie care camufleaza un conflict mult mai puternic:disputarea intaietarii la mana anei.Toate
energia lui Ion se canalizeaza pe dobandirea pamantului mult visat.O seduce pe Ana,fortandu-l pe Vasile
Baciu sa cosimta la casatorie,dar problemele nu se opresc aici,deoarece Ion nu a intrat in posesia actelor
pentru zestre.Calvarul Anei batuta si alugata de sot si de tata se la sfarsi la un momentat cand se va
spanzura.Odata implinita pasiunea „initiala”,Ion concluzioneaza ca:”altceva trebuie sa fie temelia” si aude
din nou „glasul iubirii”.Deznodamantul este reprezentat de avertismentul pe care il priveste George
Bulbuc de la Svista in legatura cu relatia dintre Ion si Florica.Barbatul anunta ca se duce la padure
duminca,doreste sa puna la incercare onestitatea sotiei,astfel se intoarce mai devreme
si,noaptea,surpinzandu l pe Ion in curte,il ucide cu 3 lovituri de sapa.Peste cateva zile se sfinteste biserica
noua facuta prin osteneala preotului Belciug.Romanul se incheie tot cu hora din ograda Todosiei,cu
lautarii care cana invartita,cu Vasile Baciu,venit mai tarziu,tot beat,certandu-se cu preotul pentru
pamanturile sale ramase bisericii.

Ion Pop al Glanetasului este personajul principal si eponim al personajului,personaj

realist,complex ce evolueaza sub deteerminare sociala,psihologica si morala,ce intruchipeaza tipul
parvenitului,surprins in involutie,caci trasaturile sala definitorii degenereaza in defecte.De asemenea,el
este un personaj reprezentativ pentru comunitatea ardeleneasca prin semnificatia numelui,”toti flacaii
sunt varietati de Ion”.Protagonistul este un personaj monumental,construit intr-o dimensiune tragica,o
natura complexa sub amprenta simplitatii,devening un personaj „dinamic”,surprins in procesul de
alunecare in afara valorilor morale declanasate de forta instintelor obscure.

Critica literare exprima opinii divergente,G.Calinescu afirmand ca pesonajul este „o bruta careia
siretnia ii tine loc de desteptaciune”,in timp ce E.Lovinescu il considera „o inteligenta
ascutita”,subliniindu-se astfel complexitatea personajului Ion,evolund intre intetime intuitiva,brutalitate si
aptitudini machiavecile.Procedeele de caracterizare specifice realismului obiectiv,directe si indirecte,prin
faptele si modelul comporamental,limbaj si ganduri,a mediului si a relatiilor cu ceilati eroi,il contureaza
initial pe Ion ca un tanar harnic,inteligent,dominant de porniri instinctive.Fiind un personaj realist,barbatul
se constituie ca un exponent al mediului social din care face parte,actionand prin prisma determinarilor
acestuia.Astfel,destinul eroului se subordoneaza celor doua patimi puternice ale existentei sale,pamantul
si dragostea pentru Florica,dezvaluind defecte care nu depasesc sfera umanului:este
impulsiv,orgolios,dornic de razbunare impotriva „bocotanilor”.

Procedeele moderne de caracterizare,precum introspectia,monologul interior „Ma molesesc ca o

baba naroada”,”Parca n-as mai fi in stare sa ma scutur de calicie”,”Las’ ca-i buna si Anuta!”,”As fi o
natafleata sa dau cu piciorul pentru niste vorbe” evidentiaza famantarile sufletesti ale protagonistului.De
asemenea,se poate observa utilizarea tehnicii refetarii poliedrice a perspectivelor multiple,observandu-se
relativizare perspectivelor asupra personajulu ce completeaza complexitatea acestuia:Vasile Baciu il
numeste „sarantoc”,”fleandura”,”talhar”,in timp ce pentru Ana este „Ionica,norocul meu”;preotul Belciug
il numeste „stricat si-un bataus,s-un om de nimic”,”obraznic”,cat pentru George Bulbuc este un rival,pe
cand doamna Herdelea spune ca „Ion e baiat cumsecade.E muncitor,e harnic,e saritor,e istet”.

Traseul existential al protagonistului este reliefat prin cateva scene cheie care surprind devenirea
eroului.Scena horei deschide rapoartele conflictuale ale romanului intre „bocotani” si „sarantoci”.Se
observa firea agresiva,violenta a personajului principal,astfel,umilinta in fata intregii comunitati
declanseaza dornita de imbogatire.In acelasi cadru se subliniaza si rivalitatea cu George Bulbuc,dar si in
relatia cu Ana,fiica lui Vasile Baciu,fata de care va manifesta o indiferenta rea,o cruzime
machiavelica,plina de egoism.Acest comportament in relatie cu Ana demonstreaza natura instinctuala
primara,violenta si erodarea grava a valorilor morale din sufletul lui Ion, care va fi sanctionat din final prin
forta destinului.Astfel,hora devine o imagine reprezentativa a spatiului traditional romanesc prefigurand
evenimentele ulterioare,devenind o hora a sortii,ce sustine caracterul simetric si circular al structurii
romanului.O alta scena ce consacreaza evolutia personajului o reprezinta sarutarea pamantului ce
evidentiaza emotia lui Ion in fata gliei,adoratia mistica si obsesia posesiunii.Invocatia „Cat pamannt,
Doamne!” exprima umilinta infricosatoare si obsesia posesiunii.

In partea a doua a romanului, „Glasul iubirii” se observa atitudinea mandra a lui Ion desi este
vinovat moral pentru moartea Anei si o impinge la sinucidere prin brutalitate si
indiferenta.Dezumanizarea tatalui se observa in relatie cu fiul sau,fiind lipsit de instincte paterne si se
gandeste la Petrisor la o garantie a posesiunii pamantului.Conflictul cu George Bulbuc este disimult dupa
moartea Anei sub amprenta prieteniei.Scena mortii este violenta si descrisa in nunate naturaliste,deoarce
eroul sfarseste devorat de cele doua glasuri,al pamantului si al iubirii.Dominat de instincte puternice,aflat
sub semnul fatalitatii,Ion va deveni o victima a lui George care il va ucide cu trei lovituri de
sapa,instrument al pamantului pe care l-a iubit.Astfel,personajul este santionat pentru incalcarea
normelor morale ale comunitatii ardelenesti.Din punct de vedere al artei narative,Rebreanu alege
maniera de exprimare realist-obiectiva,aticalofila,remarcandu-se sitilul sobru,neutru,impersonal.

In concluzie,Ion este un personaj realist,complex,construit la intersectia a doua patimi ce ii

coordoneaza tragic destinul:pamantul si iubirea.El devine reprezentativ pentru ipostaza taranului
roman,dar iese in evidenta prin brutalitate,instinte puternice de posesiue asupra pamantului,destinul sau
confirmand astfel intentiile moralizatoare ale scriitorului ardelean.