Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești

Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

1. Începutul războiului (1914)

2. Neutralitatea (1914-1916)
3. Intrarea în război (1916)
4. Participarea României la Primul Război mondial (1916-1918)
5. Finalul războiului (1918)

1. Începutul războiului (1914)

Primul Război Mondial a fost cauzat de neînțelegerile dintre marile puteri europene și dorința
acestora de a împărți lumea. La nivel european, în anul 1914, Marile Puteri se împărțiseră deja în două
alianțe politico-militare:
- Tripla Alianță/ Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia, și din 1883 și România);
- Tripla Înțelegere/ Antanta (Franța, Anglia, Rusia).

Alianțele militare în anul 1914

În ziua de 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo. Prințul moștenitor al Austro-
Ungariei, Franz-Ferdinand a fost asasinat pe teritoriul Bosniei, împreună cu soția sa, de către un student
sârb. La o lună după atentat, deoarece studentul făcea parte dintr-o organizație secretă sârbească (Mâna
Neagră), asasinatul a fost folosit ca pretext de Austro-Ungaria de a declara război Serbiei la 5/28 iulie
1914. Izbucnea astfel Primul Război Mondial. Pe rând, membrele celor două alianțe și-au declarat
reciproc război. În virtutea tratatului din 1883, Puterile Centrale au solicitat și României intrarea în
război de partea lor.
Pagină 1 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

2. Neutralitatea (1914-1916)
Declanșarea conflictului găsea clasa politică din Regat (Vechiul Regat, România) divizată în mai
multe opinii.
Atitudinea României față de război a fost decisă în Consiliul de Coroană de la Sinaia (21 iulie/ 3
august 1914). Au participat regele Carol I, prințul moștenitor Ferdinand, membrii guvernului, foști prim-
miniștri și principalii lideri politici. Regele a prezentat tratatul cu Puterile Centrale și a cerut intrarea
imediată în război de partea aliaților săi deoarece era convins de inevitabila victorie a acestora. Se
conturează următoarele opțiuni:
• Intrarea în război alături de Puterile Centrale: regele Carol susținut de conservatori filogermani
(Petre P. Carp);
• Intrarea în război alături de Antantă: opoziția naționalistă, Nicolae Iorga (Anexa 1);
• Expectativa armată: guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu (Anexa 2);
• Neutralitatea definitivă: mișcarea socialistă.
Consiliul de Coroană a hotărât ca România să rămână neutră. Oficial, poziția a fost motivată de
același argument invocat și de Italia: Austro-Ungaria avusese inițiativa declanșării, nefiind victima unui
atac neprovocat, cum era stipulat în tratatul de alianță încheiat în 1883.
Ulterior, în perioada 1914-1916, scena politică a fost dominată de confruntarea a două puncte de
vedere referitoare la alianța alături de care să participle România la război. S-au înfruntat adepții
securității naționale (Petre P. Carp, Constantin Stere) și cei ai unității naționale (Ion I.C. Brătianu,
Nicolae Iorga).

România în anul 1914

La scurt timp după Consiliul de Coroană care a decis neutralitatea, în data de 27 septembrie 1914
regele Carol I moare, iar după cea mai lungă domnie din spațiul românesc tronul a fost preluat de
principele Ferdinand, care era căsătorit cu Maria, nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit și a Țarului
Alexandru al II-lea al Rusiei, state care făceau parte din Antanta.

Pagină 2 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

Regina Maria și Regele Ferdinand

Neutralitatea a durat până în 1916 iar în această perioadă ambele alianțe politico-militare
solicitau intrarea țării noastre de partea lor din cauza poziției strategice în zonă dar și pentru resurse
precum lemn, petrol sau cereale.
În perioada neutralității, guvernul condus de I. I. C. Brătianu a purtat diverse tratative cu Antanta
în vederea condițiilor în care România i s-ar fi alăturat.
În anul 1915 Bulgaria și Turcia au trecut de partea Puterilor Centrale, iar Italia de partea
Antantei.

3. Intrarea în Război (1916)

La 4/17 august 1916 România a semnat cu Antanta (Anglia, Franța, Rusia, Italia) două
documente: o convenție politico-militară și un tratat de alianță ce cuprindeau condițiile intrării în război:
Convenția politică:
Art. I Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe
toată întinderea frontierelor sale actuale.
Art. II România se angajează să declare război și să atace Austro-Ungaria în condițiile prevăzute de
Convenția militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relațiile economice
și schimburile comerciale cu toți inamicii Aliaților.
Art. IV Se recunoaște dreptul României asupra teritoriilor din Austro-Ungaria.
Art. V Nici o putere semnatară nu va încheia pace separată cu Puterile Centrale.
Art. VI România urma să participe la tratatele de pace în condiții de egalitate.

Pagină 3 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

Convenția militară
Art. I România se angaja, mobilizând toate forțele terestre și maritime, să atace Austro-Ungaria cel
târziu, la 15 august 1916 (8 zile după ofensiva de la Salonic). Operațiunile ofensive ale armatei române
vor începe în aceeași zi cu declararea războiului.
Art. III Rusia se angajează în momentul mobilizării armatei române să trimită în Dobrogea două divizii
de infanterie și o divizie de cavalerie pentru a coopera cu armata română contra armatei bulgare.
Art. IV Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia se angajează să furnizeze României muniție și material de
război care va fi transportat de vapoare române sau aliate și tranzitate prin Rusia.
Art. V Aliații se angajează în egală măsură să furnizeze României, în limita posibilităților, cai,
cauciucuri, medicamente, elemente de subzistență și echipamente pe care ea le va cere în cantitățile și
categoriile care vor fi fixate de comun acord.
Art. IV Aliații vor pune la dispoziția României personal tehnic necesar pentru fabricarea în țară a
muniției și materialului de război.
Art. XVII Prezenta Convenție va fi valabilă din ziua semnării până în ziua păcii generale.

Cele două documente au fost semnate de I. I. C. Brătianu (în

fotografie) în numele guvernului român, respectiv miniștri marilor
puteri din Antanta, la București, în numele guvernelor pe care le
reprezentau. Documentele au asigurat cadrul juridic și militar al
participării României la Primul Război Mondial.
Consiliul de Coroană de la Cotroceni (14/27 august 1916) a
aprobat textele tratatelor și intrarea României în război împotriva
Austro-Ungariei.

4. Participarea României la Primul Război Mondial

La 14 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. Ca urmare Regele Ferdinand și
Guvernul României se adresează poporului român cu ocazia intrării României în război (Anexa 3).
În ziua următoare Germania declară război României, urmată de Turcia și Bulgaria. Ca urmare
România se afla în război alături de Antanta împotriva Puterilor Centrale. Ca plan de luptă, a fost
adoptat „Planul Z” (Ipoteza Z). Potrivit acestuia armata română era împărțită în 4 părți. Trei erau
dispuse pe linia Carpaților (granița cu Austro-Ungaria) și o armată pe granița cu Bulgaria (linia Dunării).

Pagină 4 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

România în anul 1916

Operațiuni militare din 1916
Cele trei armate vor trece Carpații (14/15 august) armata română își începe ofensiva prin trecerea
Carpaților și înaintarea în Transilvania. Sunt eliberate orașele Brașov, Sf. Gheoghe, Miercurea Ciuc,
Gheorghieni, Toplița, Făgăraș ajungându-se până aproape de Sibiu și Sighișoara, iar în Banat a fost
ocupat Orșova.
La 18/31 august 1916 armata de la Dunăre nu va face față atacurilor bulgaro-germane, conduse
de generalul Mackensen. Apărarea pe Dunăre va fi ruptă la Turtucaia, iar armatele dușmane se vor
revărsa în Muntenia. Până la sfârșitul lui octombrie au fost cucerite Turtucaia, Silistra, Constanța și
Cernavodă. Dezastrul de la Dunăre s-a datorat și faptului că aliații generalului Sarrail nu au declanșat
atacuri la Salonic conform convenției militare, ajutoarele materiale au întârziat, nu s-a intervenit în
Dobrogea iar armata română a fost slab dotată.
Eșecul contraofensivei generalului Al. Averescu de la Flămânda a obligat România să oprească
ofensiva din Transilvania (2/16 septembrie 1916). Intervin armatele germane, comandate de Eric von
Falkenhayn (nord) și generalul Mackensen (sud). Sub deviza Pe aici nu se trece generalul Eremia
Grigorescu a câștigat „bătălia trecătorilor“ Carpaților Orientali. Pe Jiu dușmanul va trece la sud de
Carpați. România a fost invadată din Valea Jiului și pe Valea Oltului, unde trupele române, inferioare
numeric și tehnic, nu au putut rezista ofensivei inamice.
La 8 noiembrie a căzut și Craiova și armata română s-a retras la est de Olt.

Pagină 5 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

După bătălia de pe Neajlov și Argeș, Bucureștiul părăsit de oficialități era ocupat (23 noiembrie
1916). Ca urmare 2/3 din teritoriul țării va fi ocupat de dușman. Țara pierduse 250.000 de soldați,
aproape o treime din efectivele mobilizate până atunci.
În noile condiții, guvernul, oficialii și armata se vor muta în Moldova, la Iași. Pentru mai multă
siguranță, tezaurul României a fost transportat în Rusia, înainte de ocuparea Bucureștiului. Frontul a fost
stabilizat pe Carpații Orientali pe linia Focșani-Nămoloasa-Galați.

România în anul 1917

La Iași se va forma un guvern de uniune națională, format din liberali și conservatorii democrați,
condus de Ion I. C. Brătianu la 11 decembrie 1916.

Anul 1917
Regele a dat o proclamație către țară, prin care promitea la sfârșitul războiului o nouă reformă
agrară și votul universal, la 23 martie 1917 (Anexa 4). Acest lucru a sporit moralul armatei. Pentru
armată au fost alocate noi sume pentru armament și echipamente. Pentru instruirea armatei va sosi
misiunea militară franceză condusă de generalul Henry Berthelot. Armata a fost reorganizată în Armata
I și II. Comitetele de femei coordonate de regina Maria strângeau donații pentru front.
Ca urmare, astfel pregătită, armata română va da luptele victorioase din vara anului 1917 de la
Mărăști (11/24 iulie), Mărășești (24 iulie – 6 august) și Oituz (26 iulie – 9 august). Armatele germane și
austro-ungare nu au putut înfrânge rezistența românească de pe frontul din Moldova unde s-au remarcat
generalii Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Constantin Prezan.

Pagină 6 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

Al. Averescu E. Grigorescu C-tin Prezan

În 25 octombrie/7 noiembrie 1917 Rusia a fost confruntată cu revoluția bolșevică și venirea la

putere a comuniștilor. Țarul și familia fuseseră înlăturați și apoi asasinați (martie 1917). Noul guvern va
semna armistițiul cu Puterile Centrale. Trupele rusești care se retrăgeau de pe front amenințau să
destabilizeze România, fapt ce a determinat guvernul de la Iași să ia măsuri pentru dezarmarea lor. Ca
urmare a acestei situații România încheie la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 armistițiul de la Focșani cu
Puterile Centrale.

5. Finalul războiului (1918)

În 18 februarie/3 martie 1918 Rusia va semna pacea separată de la Brest Litovsk cu Puterile
Centrale, ieșind astfel din război. Rămasă izolată pe frontul de est, România va decide și ea să iasă
separat din război. Vor începe negocierile cu Puterile Centrale. După discuțiile preliminare de la Buftea,
în 24 aprilie/7 mai 1918 va fi semnat Tratatul de pace de la București cu Puterile Centrale (pacea
punică), de către guvernul condus de Alexandru Marghiloman, om politic filogerman. Tratatul a fost
redactat în 5 limbi (română, germană, maghiară, bulgară și turcă), fiind structurat în 8 capitole și 31 de
articole și conținea prevederi grele pentru România:
▪ Demobilizarea armatei române;
▪ Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale (jumătatea sudică revenea Bulgariei, iar jumătatea
nordică era administrată în comun de cele 4 state aliate);
▪ Accesul României la Marea Neagră se făcea printr-un culoar pe linia Cernavodă – Constanţa;
▪ Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor, România pierzând o
suprafaţă de 5 600 km2;
▪ Încheierea unui nou act de navigație pe Dunăre între părțile semnatare. Statele semnatare aveau
dreptul de a ține vase de război pe Dunăre fără a intra în legătură cu țărmul altui stat;

Pagină 7 din 8
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

▪ Surplusul de cereale, lemn, petrol, petrol, finanțele, navigația pe Dunăre și porturi fluviale vor fi
gestionate de Germania pe timp de 90 de ani. Se instituia controlul german asupra economiei
româneşti;
Tratatul a fost ratificat de Parlament dar Regele Ferdinand nu a promulgat (aprobat, semnat)
legea privind ratificarea tratatului de pace, care a rămas astfel nul din punct de vedere juridic.

Pacea de la București-Caricatură Prima pagină a tratatului de la București în cele 5 limbi

Antanta obține noi victorii. Pe frontul de vest aliații au zădărnicit ofensiva germană finală din
iulie 1918 și au început să înainteze constant spre Germania. Contraofensiva mareșalului Foch a spart
frontul de pe Somme în august iar în septembrie trupele conduse de Sarail la Salonic au străpuns liniile
bulgare. În nordul Italiei aliații au respins armatele austro-ungare și au obligat Austro-Ungaria să
accepte un armistițiu la 21 octombrie/3 noiembrie 1918. În aceste condiții regele Ferdinand denunță
pacea de la București iar noul guvern condus de Constantin Coandă decretează remobilizarea armatei și
reintrarea în război la 28 octombrie/ 10 noiembrie. Sfârșitul războiului (29 octombrie/ 11 noiembrie) –
capitularea Germaniei va găsi România pe câmpul de luptă.
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 suveranii României și instituțiile centrale ajung la București.
Armata română va continua luptele alături de aliații săi până în 1919, restabilind ordinea și în
Ungaria, unde se instalase un guvern procomunist condus de Bella Kun.
Ca urmare a participării la război pierderile umane se ridică la 800.00 de morți, răniți și dispăruți.

Pagină 8 din 8