• Smaranda, mama lui Nica, este o femeie blanda, harnica si iubitoare.

Ea se inscrie in imaginea traditionala a femeii din mediul rural: creste

o droaie de copii si se ocupa de toate treburile gospodariei.

Smaranda apare ca un personaj cu aura de basm, o fiinta cu puteri

miraculoase, care stie sa faca multe si mari minunatii: alunga nourii
cei negri de pe deasupra satului si abatea grindina in alte parti, inji-
gand toporul in pamant, afara, dinaintea usii; inchega apa numai cu
doua picioare de vaca, de se incrucea lumea de mirare".
• Cel mai apropiat de sufletul ei ramane Nica, primul nascut, asupra caruia revarsa
o imensa dragoste materna. Cand copilul se lovea, Smaranda batea pamantul,
peretele sau lemnul care pricinuise durerea copilului si suferinta i se alina.

Smaranda este totodata o femeie superstitioasa, bisericoasa si cicalitoare cu sotul

ei. Nu de putine ori ea ii reproseaza acestuia ca este prea bland cu copiii, ca ii
rasfata peste masura.

Convinsa de binefacerile invataturii, ea nu se lasa pana nu-1 trimite pe Nica la

scoala, in ciuda opozitiei indarjite a lui Stefan a Petrei. Era in stare sa toarca-njur-
ca si sa invat mai depar te".
• Cu toate treburile gospodaresti pe care le avea, ea isi gasea timp sa-i fie lui Nica
sprijin la invatatura, bucuran-du-se cand vedea ca il trage inima la carte.

Smaranda stia sa fie si aspra, atunci cand copiii se luau la harjoa-na, potolindu-i
numai dupa ce le facea cate-un surub - doua prin cap" si le dadea cateva tapan-
gele la spinare".

Sufletul scriitorului se induioseaza la amintirea chipului ei luminos: () bratele ei m-

au leganat () Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a
vorbi de la dansa am invatat"

Evocand imaginea Smarandei, Ion Creanga a dat literaturii romane unul dintre cele
mai frumoase portrete inchinate vreodata mamei.